Revendicare respinsă - grăniţuire admisă, judecătorul trebuie să se pronunţe nu asupra existenţei dreptului de proprietate (în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuieşte dreptul de proprietate, al cărui contur este fixat, decisiv, pr...

Revendicare respinsă  - grăniţuire admisă, judecătorul trebuie să se pronunţe nu asupra existenţei dreptului de proprietate (în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuieşte dreptul de proprietate, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărţitor, determinată prin semne vizibile

Prin Sentinţa civilă 970/27.06.2011, Judecătoria C-lung Mold. a respins acţiunea reclamanţilor în ce priveşte capătul de cerere referitor la revendicare şi a admis capătul de cerere privind grăniţuirea reţinând că:

În ceea ce priveşte acţiunea în revendicare, aceasta apare ca nefondată.

Astfel, instanţa reţine că în anul 1972, parcela 192/1 din CF nr. 48 Frumosu , situată la locul numit Gura Deii, a fost divizată în 7 parcele a câte 250 mp fiecare, ce au fost atribuite în folosinţă la 7 familii, pentru a-şi construi Din aceeaşi adresă rezultă că măsurătorile s-au efectuat la acea dată cu ruleta, s-au întocmit planuri de situaţie, iar ulterior li s-au eliberat tuturor familiilor titluri de proprietate fără însă a se mai efectua alte măsurători sau a se întocmi planuri de situaţie noi.

Reclamantului VT i s-a atribuit parcela 192/9 provenită din parcela 192/1 din CF 48 Frumosu, de 250 mp, iar ulterior prin Titlul de proprietate i s-a constituit dreptul de proprietate pe această suprafaţă Conform extrasului de carte funciară, reclamantul nu şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului figurând în continuare cu drept de folosinţă asupra terenului.

Pârâtului NG i s-a atribuit parcela nr. 192/8 provenită din parcela 192/1 din CF 48 Frumosu, de 250 mp, iar ulterior, prin Titlul de proprietate i s-a constituit dreptul de proprietate pe această suprafaţă. Conform extrasului de carte funciară pârâtul şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului.

Parcela 192/9 proprietatea reclamantului se învecinează cu parcela 192/8 proprietatea pârâtului Pârâtul a mai depus la dosarul instanţei actele pentru parcela nr. 192/5 dar aceasta nu face obiectul litigiului.

În solu?ionarea capătului de cerere în revendicare, instan?a va avea în vedere regulile de drept ale probării proprietă?ii. Cum ambele păr?i se prevalează în dovedirea dreptului de proprietate de titluri emise în procedura prevăzută de Legile fondului funciar - în cauză determinarea întinderii limitelor proprietă?ii va fi cea realizată de expert pe baza planurilor parcelare, dar ?i a configura?iei terenurilor învecinate la data dobândirii drepturilor de folosinţă către cele două părţi. Întrucât din adresa Primăriei Comunei Frumosu, rezultă că măsurătorile s-au efectuat la momentul atribuirii în folosinţă, cu ruleta, s-au întocmit planuri de situaţie, iar ulterior li s-au eliberat tuturor familiilor titluri de proprietate fără însă a se mai efectua alte măsurători sau a se întocmi planuri de situaţie noi, instanţa va avea în vedere planurile de situaţie din 1975 pentru reclamant, respectiv din 1982 pentru pârât, precum şi planul de situaţie întocmit pârâtului NG la momentul intabulării în anul 2007 .

Din raportul de expertiză topometrică suplimentar întocmit în cauză rezultă că reclamantul VT în prezent în teren deţine 285 mp faţă de suprafaţa atribuită de 250 mp , diferenţa de 35 mp nefiind o greşeală ci provenind din precizia grafică de determinare a parcelei atribuite. Prin urmare, reclamantul nu este în situaţia proprietarului fără posesie, situaţie premisă pentru admiterea acţiunii în revendicare.

O atare concluzie rezultă şi din verificarea planului de situaţie din 1982 de la dezmembrarea parcelei 192/1 în vederea atribuirii de loturi pentru construcţii unde fiecare parcela apare având ca limită de vecinătate cu următoarea parcelă, temelia construcţiei. Ori acţiunea reclamantului vizează chiar mutarea acestei limite dincolo de temelia proprietăţii sale deţinute conform Titlului de proprietate, fapt ce nu se justifică, cu atât mai mult cu cât pârâtul este intabulat cu suprafaţa de teren deţinută, având un drept de proprietate opozabil terţilor.

În ceea ce priveşte capătul de cerere vizând grăniţuirea, instanţa urmează a-l admite, urmând să stabilească reperele de hotar pentru curmarea stării de incertitudine asupra hotarului ce a determinat promovarea ac?iunii.

În sensul art.584 civ. grăni?uirea constituie o opera?iune de determinare, prin semne exterioare ?i vizibile, a limitelor dintre două proprietă?i limitrofe pentru a se stabili limitele asupra cărora se întinde dreptul de proprietate al celor două fonduri.

O asemenea opera?iune poate avea loc atât în situa?ia în care nu există semne vizibile ale linie de hotar, cât ?i în situa?ia în care astfel de semne există dar sunt contestate, când sunt îndoieli că semnele sunt amplasate pe traseul hotarului stabilit prin voin?a păr?ilor sau pe cale judecătorească.

Într-o asemenea acţiune, judecătorul nu are a se pronunţa asupra existenţei dreptului de proprietate (în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuieşte dreptul de proprietate (în partea din litigiu), al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărţitor, determinată prin semne vizibile.

Operaţiunile judiciare ale grăniţuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului şi aşezarea semnelor de hotar. Identificarea implică aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate şi administrarea probelor cu expertize judiciare şi cercetarea la faţa locului (specifice grăniţuirii). Desigur, în regim de carte funciară, medalioanele (hărţile) pot avea relevanţă dar numai dacă ele oferă date concludente care pot uşura operaţiunea de identificare şi reconstituire a hotarului real.

Or, în speţă, în lipsa oricăror alte dovezi din care să rezulte că situaţia hotarelor vechi s-a modificat în timp, ţinând cont de faptul că la emiterea titlurilor de proprietate ale părţilor nu au fost întocmite noi planuri de situaţie şi nici fişe de punere în posesie, instanţa va avea în vedere hotarele vechi stabilite la momentul atribuirii parcelelor în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor.O atare concluzie rezultă din verificarea planului de situaţie din 1982 de la dezmembrarea parcelei 192/1 în vederea atribuirii de loturi pentru construcţii aflat la fila 25 dos., unde fiecare parcela apare având ca limită de vecinătate cu următoarea parcelă, temelia construcţiei, precum şi din planul de situaţie ce a stat la baza intabulării pârâtului în anul 2007 .

 Cum aceste concluzii indică convingător hotarul real care separă fondurile învecinate din litigiu, marcate de expert, prin semne materiale vizibile, instanţa urmează a stabili linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanţilor şi terenul proprietatea pârâţilor pe temelia casei reclamanţilor între punctele 11-18 din planul de situaţie fila 29 dosar.

 În ceea ce priveşte susţinerile reclamanţilor potrivit cărora sunt împiedicaţi în folosinţa construcţiilor proprietatea lor, că nu le pot întreţine normal că apa de ploaie (picătura streaşinii) se scurge pe terenul lor, deşi expertul constată că este necesară stabilirea unui perimetru pentru întreţinere, întrucât nu instanţa nu a fost investită cu un capăt de cerere specific, nu se va pronunţa, reclamanţii având deschisă calea unei acţiuni specifice.

 În temeiul disp. art. 584 teza a II-a C. civ. instanţa va compensa cheltuielile de judecată.

Domenii speta

Spete similare