Fara titlu

Sentinţă penală din 15.06.2009


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DEJ

JUDEŢUL CLUJ

SENTINŢĂ  PENALĂ Nr. 379

Şedinţa publică din data de  15.06.2009

Instanţa  formată  din:

Ministerul Public a fost reprezentat de  procuror … din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria DEJ

Pe rol fiind judecarea acţiunii penale privind pe petentul …, având ca obiect cerere de reabilitare (art.494 şi următoarele C.p.p., art.134 şi următoarele C.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă petentul personal şi asistat de av…, cu împuternicire la dosar la fila 31.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa ia act de depunerea de către petent la fila 69 unei cereri de repunere pe rol a prezentului dosar, în care se arată că nu mai subzistă raţiunea supendării cauzei, întrucât a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală a Judecătoriei Oraviţa, anexată cererii, la filele  70-73.

Petentul solicită acordarea cuvântului asupra cererii formulate.

Instanţa pune în discuţia petentului şi a reprezentantului Ministerului Public cererea de repunere pe rol a dosarului având ca obiect cererea de reabilitare formulată de petent.

Petentul învederează că în anul 2000 a fost condamnat de către Judecătoria Dej prin sentinţa penală nr. 442/2000 la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pe care a executat-o în regim de detenţie. După ce a fost pus în libertate, a crezut că potrivit unui decret lege din 2002 al cărui număr nu ştie să îl precizeze a fost reabilitat. De altfel, în momentul în care a formulat o cerere de eliberare a paşaportului a primit cazierul judiciar fără nici o menţiuni cu privire la condamnarea suferită. Având în vedere că în momentul de faţă, se află în curs de soluţionare dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Hunedoara, starea de recidivă generată de această condamnare nereabilitată îi agravează situaţia, atât în ceea ce priveşte pedeapsa, regimul de detenţie şi alte drepturi din penitenciar, fiind cunoscut faptul că deţinuţii recidivişti sunt supuşi unui regim diferit. Apreciază întemeiată cererea sa de repunere pe rol a cauzei, în contextul în care termenul de reabilitare pentru condamnarea suferită s-a împlinit.

Reprezentantul Ministerului Public învederează că petentul are pe rolul Tribunalului Hunedoara dosarul penal nr.243/2007, care nu a fost soluţionat în mod definitiv, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 500 c.proc. pen. apreciază că se impune în continuare suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a acestui dosar.

În ceea ce priveşte cererea de repunere pe rol, instanţa apreciază că, faţă de soluţia pronunţată de Judecătoria Oraviţa prin sentinţa penală nr.41/17.03.2008, definitivă prin dec.pen. nr. 138/R/2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, temeiul suspendării cauzei potrivit art. 500 c.proc.pen. nu mai subzistă, chiar şi în contextul existenţei dosarului penal nr.243/2007 al Tribunalului Hunedoara, aflat în curs de soluţionare, motiv pentru care admite cererea de repunere pe rol a prezentului dosar şi dispune continuarea judecăţii.

Petentul, prin reprezentant, arată că a depus la dosar toate înscrisuri doveditoare ale îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru reabilitarea petentului, însă, în măsura în care instanţa apreciază necesar, solicită încuviinţarea probei cu martori pentru dovedirea conduitei petentului. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii.

Având în vederea depunerea la dosar a 4 caracterizări scrise cu privire la conduita petentului, apreciază neutilă soluţionării cauzei proba cu martori în dovedirea acestui aspect, motiv pentru care respinge proba solicitată ca neutilă.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în dezbateri judiciare. 

Petentul, prin apărător ales, solicită admiterea cererii de reabilitare formulată, întrucât sunt îndeplinite condiţiile de formă şi de fond, iar termenul de reabilitare prevăzut de lege s-a împlinit. Conduita petentului în familie şi în societate de la data executării pedepsei şi până în prezent a fost una exemplară, iar în cursul termenului de reabilitare nu a săvârşit alte fapte penale. În ceea ce priveşte dosarele penale în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva petentului, se arată că prezintă importanţă data la care a fost aplicată pedeapsa, care, în cazul de faţă, se situează în afara termenului de reabilitare, pe durata termenului de reabilitare petentul având o conduită exemplară, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Cât priveşte celelalte condiţii prevăzute de lege, se arată că s-a făcut dovada achitării despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare, petentul nefiind înregistrat cu debite, motiv pentru care apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru a se dispune reabilitarea judecătorească.

Petentul arată că nu mai are alte declaraţii de dat faţă de cele declarate anterior. Solicită reabilitarea sa.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii şi reabilitarea petentului condamnat de sub efectele sentinţei penală nr.442/2000 pronunţată de Judecătoria Dej, având în vedere îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2008 pe rolul Judecătoriei Hunedoara, sub numărul 3015/243/2008, petentul … a solicitat instanţei să dispună reabilitarea judecătorească în privinţa condamnării sale la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sent. pen. nr. 442/2000 pronunţată de Judecătoria Dej, în dos. 486/2000.

În motivarea cererii, petentul a arătat că prin sentinţa penală mai sus menţionată a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cu executare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 36 alin 1 din Decretul-lege nr. 328/1964, cu aplicarea art. 41 alin 2 şi art. 42 c.pen. şi art. 178 alin 2 şi 3 c.pen. şi după executarea acestei pedepse, nu mai săvârşit alte infracţiuni, a avut o bună conduită atât în familie cât şi în societate şi, în prezent îşi asigură existenţa prin mijloace oneste. Petentul a mai precizat că, în prezent este director la o societate având ca obiect de activitate ecologizări şi reabilitări şi doreşte ca în viitor să-şi deschidă propria firmă, însă este împiedicat de menţiunile din cazierul judiciar cu privire la condamnarea suferită.  Deşi după executarea pedepsei, a avut o situaţie financiară precară, neputând să achite despăgubirile civile la care a fost obligat, ulterior, prin muncă cinstită şi bună credinţă a reuşit să se reabiliteze financiar şi să achite integral aceste despăgubiri civile.

Petentul învederează că termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 18.10.2006, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin 1 lit b c.pen., pedeapsa fiind executată între data de 18.07.2000 şi 18.01.2002, dată de la care a început să curgă termenul de reabilitare prevăzut de lege.  Prin urmare, toate condiţiile prevăzute de art. 137 alin 1 lit a, b, c şi d sunt îndeplinite, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care se impune reabilitare judecătorească de sub efectele condamnării menţionate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 135, pct 1 lit b, art. 136 pct 1, art. 137 pct 1, lit a, b, c, d c.pen, art. 494-496, art. 498 c.proc.pen.

În susţinerea cererii, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: certificat de cazier judiciar nr. 184060/28.07.2008 (fila 3), sent. pen. nr. 442/20.11.2000 pronunţată de Judecătoria Dej în dos. nr. 1486/2000 (filele 4-6).

Petentul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale în vederea dovedirii bunei sale conduite în familie şi în societate. 

La solicitarea instanţei, s-au depus o copie actualizată de pe fişa de cazier judiciar a petentului (fila 23).

Prin sent.pen. nr. 355/26.11.2008 Judecătoria Hunedoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Hunedoara în soluţionarea cererii de reabilitare formulate de petent, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 05.12.2008.

La solicitarea instanţei, Inspectoratul de Poliţie al Mun. Bucureşti a comunicat o fişă de cazier judiciar actualizată a petentului (fila 39), instanţa constatând că la data de 05.09.2007 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva petentului în dos.pen. nr. 593/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oraviţa  şi la data de 24.11.2008 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva petentului în dos.pen. nr. 243/2007 al Tribunalului Hunedoara.

Prin încheierea penală pronunţată în şedinţa publică din data de 09.02.2009 instanţa a dispus suspendarea cererii de reabilitare formulată de petent, până la soluţionarea definitivă a dosarelor penale privitoare la noile învinuiri aduse petentului. Cauza a fost repusă pe rol la data de 15.06.2009 în vederea continuării judecăţii ca urmare a rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 41/17.03.2008 pronunţată de Judecătoria Oraviţa, în dos. nr. 1306/273/2007, la data de 16.02.2009 prin dec.pen. nr. 138/R/2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara. Prin sentinţa penală nr. 41/17.03.2008 Judecătoria Oraviţa l-a condamnat pe petentul inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin 1 şi 3 c.pen. cu aplicarea art. 37 lit b c.pen.

Instanţa a încuviinţat petentului proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au mai fost depuse la dosar, pe lângă înscrisurile ataşate cererii următoarele: copie CI petent (fila 43), declaraţie scrisă a petentului (fila 44), adresa nr. 1012/22.01.2008 emisă de Primăria Mun. Reşiţa, contract de prestări servicii încheiat la data de 29.03.2006 (filele 44-46), contract de prestări servicii nr. 47/1000/30.05.2007 (filele 47-53), certificat de înregistrare emis pentru SC Master Metal SRL  (fila 54), proces-verbal (fila 55), contract de comodat nr. 55/04.09.2007 (fila 56-57), procură specială nr. 490/13.04.2006 (filele 58-59), caracterizări  (filele 60-64), adeverinţă emisă de Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Călan (fila 65).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele :

Prin sent. pen. nr. 442/20.11.2000 pronunţată de Judecătoria Dej în dos. nr. 1486/2000 (filele 4-6) petentul … a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 36 alin 1 din Decretul-lege nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin 2 şi art. 42 c.pen.  şi la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 alin 2 şi 3 c.pen. În temeiul art. 33 lit a şi 33 lit b c.pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză, petentul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie. S-a reţinut în dispozitivul hotărârii că petentul inculpat a achitat părţii civile suma de 35.000.000 lei vechi daune materiale şi 50.000.000 lei vechi daune morale, precum şi suma de 1.500.000 lei vechi, reprezentând onorariul expertului tehnic. În temeiul art. 191 c.proc.civ. petentul inculpat a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 15.000.000 lei vechi, din care suma de 11.090.000 lei vechi  costul analizei toxicologice şi constatării medico-legale.

Sentinţa penală a rămas definitivă la data de 06.12.2000 prin neapelare.

În drept, instanţa reţine că reabilitarea constituie o măsură de politică penală prin care fostul condamnat este pe deplin integrat, în plan juridic, în societate, înlăturând consecinţele penale şi extrapenale rezultând dintr-o condamnare. Reabilitarea judecătorească se acordă la cererea fostului condamnat de către instanţa de judecată, care constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 137 c.pen. cererea de reabilitare judecătorească se va admite dacă cel condamnat îndeplineşte următoarele condiţii cumulative: nu a suferit o nouă condamnare în termenul de reabilitare, îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul în care are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă, a avut o bună conduită, a achitat în întregime cheltuielile judiciare şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.

Termenele de reabilitare sunt cele prevăzute de art. 135 c.pen. şi se calculează conform art. 136 c.pen., de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale ori de la data când aceasta s-a prescris.

Raportând condiţiile speciale prevăzute de lege la situaţia petentului condamnat, instanţa constată că acesta a suferit o condamnare de 1 an şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie, aplicată prin sent.pen. nr. 442/20.11.2000 pronunţată de Judecătoria Dej în dos. nr. 1486/2000, definitivă la data de 06.12.2000 prin neapelare. Petentul a fost arestat la data de 19.07.2008 şi eliberat la data de 24.04.2001, rămânând un rest de executat de 268 de zile, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar (fila 39).  Prin urmare, termenul de reabilitare de 4 ani şi 9 luni prevăzut de art. 135 alin lit a c.pen. a început să curgă de la data de 18.01.2002 când a luat sfârşit executarea pedepsei şi  s-a împlinit la data de 18.10.2006.

În ceea ce priveşte celelalte condiţii prevăzute de art. 137 alin 1 c.pen, instanţa constată din cuprinsul dispozitivului sent. pen. nr. 442/20.11.2000 pronunţată de Judecătoria Dej că despăgubirile civile, materiale şi morale, au fost achitate în integralitate părţii civile, iar cheltuielile de judecată la care a fost obligat, de asemenea, au fost au achitate, petentul nefiind înregistrat cu debite către stat, astfel cum rezultă din adeverinţă emisă de Administraţia Finanţelor Publice a oraşului Călan (fila 65).

Cât priveşte condiţia bunei conduite prevăzută de art. 137 alin 1 lit c c.pen, instanţa apreciază că acea nu este îndeplinită în ceea ce îl priveşte pe petentul condamnat, pentru următoarele motive.

Astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar depusă la fila 39, împotriva petentul s-a pus în mişcare acţiunea penală în două dosare penale şi anume, la data de 05.09.2007 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva petentului în dos.pen. nr. 593/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oraviţa şi la data de 24.11.2008 în dos.pen. nr. 243/2007 al Tribunalului Hunedoara. Prin sentinţa penală nr. 41/17.03.2008 pronunţată de Judecătoria Oraviţa, în dos. nr. 1306/273/2007, definitivă la data de 16.02.2009 prin dec.pen. nr. 138/R/2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin 1 şi 3 c.pen. cu aplicarea art. 37 lit b c.pen.

Potrivit dispoziţiilor art.500 c.proc.pen. „dacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o altă infracţiune săvârşită de condamnat, examinarea cererii de reabilitare se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei privitoarea la noua învinuire”. Interpretând aceste dispoziţiile legale, în raport de dispoziţiile art. 137 alin 1 c.pen potrivit cărora „cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii: a) nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art. 135 c.pen.; (…)  c) a avut o bună conduită; (…)”, rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea ca această condiţie a bunei conduite să fie analizată atât pe durata termenului de reabilitare, cât şi pe toată durata soluţionării cererii de reabilitare. O interpretare contrară a acestor dispoziţii legale, ar presupune ca instanţa investită cu o cerere de reabilitare, a cărei soluţionare a fost suspendată în temeiul art. 500 c.proc.pen. şi care constată ulterior că petiţionarul a fost condamnat la o pedeapsă penală pentru o faptă săvârşită după împlinirea termenului de reabilitare, să dispună reabilitarea acestuia, tocmai pentru simplu fapt că fapta nu a fost săvârşită şi condamnarea definitivă nu a fost pronunţată în perioada, termenului de reabilitare, perioadă în care petentul face dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de art. 137 c.pen. Instanţa apreciază că tocmai caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 500 c.pr.pen. care nu comportă excepţii, impune o asemenea interpretare, soluţia contrară nejustificând raţiunea instituirii acestei obligaţii procedurale în sarcina instanţei. Mai mult, instanţa observă că reabilitarea este o măsură de politică penală care priveşte persoana condamnatului şi nu o condamnare anume, motiv pentru care o reabilitare parţială nici nu este admisă. 

Cât priveşte argumentul petentului în sensul în care termenul reabilitare s-a împlinit anterior formulării cererii şi în cursul acestui termen nu a suferit condamnări, instanţa constată că împlinirea termenului de reabilitare este, potrivit art. 497 c.pr.pen, o condiţie de formă, analizată cu prioritate de către instanţa legal investită, cererea de reabilitare urmând a fi respinsă ca prematură în cazul neîndeplinirii acesteia, fără a mai cerceta îndeplinirea celelalte condiţii de fond prevăzute de art. 137 c.pen. Totodată, condiţia prevăzută de art. 137 lit a c.pen. se interpretează în sensul în care termenul de reabilitare trebuie să curgă neîntrerupt, intervenirea unei noi condamnării întrerupând cursul termenului de reabilitare şi determinând curgerea altui termen, astfel încât, verificarea condiţiei prevăzute de art. 499 alin 1 lit a c.pr.pen se face şi în raport de cea enunţată de art. 137 lit a c.pen. 

Totodată, instanţa reţine că buna conduită a petentului condamnat nu trebuie privită exclusiv prin prisma bunelor relaţii pe care acesta le-a stabilit în familie, la locul de muncă sau în cadrul comunităţii în care locuieşte – petentul dovedind prin caracterizările depuse la dosar la filele 60-64 că s-a integrat în colectivitate şi în mediul în care şi-a desfăşurat activitatea – ci şi din punctul de vedere al atitudinii manifestate faţă de valorile şi principiile impuse de convieţuirea socială, aici incluzându-se şi normele juridice penale care stabilesc anumite reguli de conduită.

Prin urmare, pentru motivele expuse anterior, instanţa apreciază că în cazul petentului condamnat nu este îndeplinită condiţia bunei conduite de la data executării pedepsei şi până la soluţionarea prezentei cereri de reabilitare,  motiv pentru care va respinge cererea formulată de petentul … ca neîntemeiată.

În temeiul art.192 alin.2 C.proc.pen. va obliga petentul la plata sumei de 100 de lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 498 C. proc.pen. rap. la art. 137 Cod penal respinge cererea de reabilitare formulată de petentul condamnat …, cu ultimul domiciliu cunoscut în …, cu domiciliul procesual ales la Cab.Av. , în prezent deţinut în Penitenciarul Spital Dej, ca nefondată.

În temeiul art.192 alin.2 C.proc.pen. obligă petentul la plata sumei de 100 de lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru petent.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 15.06.2009.

5