Art. 180 alin. 1, art. 193 şi altele Cod Penal

Sentinţă penală 11 din 15.01.2014


Dosar nr. xxxx/222/2013 -art. 180 alin. 11 Cod penal-

- art. 193 Cod penal-

- art. 209 alin. 1 lit) g Cod penal-

- art. 192 alin. 2 Cod penal-

- art. 20 rap art. 209 al. 1 lit) g C. pen-

R  O  M    N  I  A

JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI

SENTINŢA PENALĂ

Şedinţă publică din

Preşedinte  - 

Grefier  -

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi – este reprezentat de:

Procuror  - 

La ordine se află pronunțarea cauzei penale de faţă privind pe inculpatul A.C. porecla ”/”, fiul lui C. şi E. născut la data de / în loc. /, jud. Botoșani, cu domiciliul în sat / com. Brăiești jud. Botoșani, CNP /, studii 8 clase, fără ocupație, cetățean român, fără ocupație, recidivist, antecedente penale conform fișei, necăsătorit, fără copii în întreținere, pentru săvârşirea următoarelor infracțiuni:

- lovire și alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C.E.);

- amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C.E.);

- furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit) g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A.M.);

- violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A.M. –august 2012);

- tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal rap la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit) g Cod penal (parte vătămată A.M.);

- violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată A.M. – octombrie 2012) toate cu aplicarea art. 33 lit) a, art. 34, art. 37 lit) b, art. 39 Cod penal

Dezbaterile şi susţinerile părţilor, au avut loc în şedinţa publică din data de 25 iulie 2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa, a amânat pronunţarea, în temeiul art. 306 alin. 1 teză finală Cod procedură penală, la data de 01 august 2013.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă,  reține următoarele:

Prin rechizitoriul nr. xxx/P/2012 din data de 21 mai 2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului A.C., pentru săvârşirea pentru săvârşirea următoarelor infracțiuni:

- lovire și alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C.E.);

- amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C.E.);

- furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit) g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A.M.);

- violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (parte vătămată A.M. –august 2012);

- tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal rap la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit) g Cod penal (parte vătămată A.M.);

- violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal (parte vătămată A.M. – octombrie 2012) toate cu aplicarea art. 33 lit) a, art. 34, art. 37 lit) b, art. 39 Cod penal.

În fapt, în sarcina inculpatului, prin Rechizitoriul nr.xxx/P/2012 din data de 21 mai 2013, s-au reținut următoarele fapte:

-în cursul lunii iunie 2012, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o în mod repetat, cauzându-i leziuni şi suferinţe fizice şi i-a adresat în mai multe rânduri ameninţări cu acte de violenţă şi cu moartea mamei sale – partea vătămată C.E.;

- în cursul lunii august 2012, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în două rânduri în curtea locuinţei părţii vătămate A.M. şi a sustras din coteţ un număr total de 4 păsări, cauzând un prejudiciu în sumă de 120 lei nerecuperat iar în seara de 03.10.2012, în acelaşi mod, a mai încercat să sustragă bunuri, însă a fost surprins de către partea vătămată şi familia acesteia.

Actele de urmărire penală efectuate în cauză, s-au materializat în: plângerea și declarațiile părții vătămate C.E. (f. 7 d.u.p.); plângerea și declarațiile părții vătămate A.M. (f. 32, 33-34  d.u.p.),  proces verbal de consemnare a declarației părții vătămate (f. 6 d.u.p.), declaraţiile martorilor M.N., A.N., D.I., C.E., B.V. (f. 14-15, 16-18, 19-20, 42-44, 45-46 d.u.p.); declarații învinuit/inculpat A.C. (f. 10-12, 36-40 d.u.p.), înscrisuri (f. 8, 9, 13, 21-23, 27-28, 35, 41, 48-49, 47, 50, 51, 52-53, 54-56 d.u.p.)  .

La data de 06 noiembrie 2012 inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală conform procesului verbal seria xxx aflat la fila 57 dosar de urmărire penală.

La termenul din data de 20 iunie 2013, partea vătămată A.M. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 120 lei reprezentând contravaloarea păsărilor sustrase.

Partea vătămată C.E. nu s-a prezentat în fața instanței și nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Potrivit fișei de cazier judiciar emisă la data de 08.01.2013, inculpatul A.C. este înscris în cazierul judiciar cu următoarele fapte:

- condamnat la 1,6 ani închisoare pentru art. 208/1, 210, 180/1 CP, art. 41/2, 42, 33 lit. a, 71, 64 prin Sentința penală nr. xxxx/08.10.2009, dosar xxxx/222/2009 a Juecătoriei Dorohoi definitivă prin neapelare la 26.10.2009, arestat la 30.10.2009, eliberat la 26.01.2011 rest pedeapsă 93 zile;

La termenul din data de 25 iulie 2013, inculpatul A.C. a recunoscut în totalitate faptele reținute prin rechizitoriu și a solicitat ca judecarea să se facă în baza probatoriul administrat în cursul urmării penale.

La termenul din data de 25 iulie 2013, instanța a admis solicitarea inculpatului și a dispus ca judecarea prezentei cauze să se desfășoare în baza procedurii instituite de art. 3201 Cod procedură penală.

Analizând şi coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:

I.1. În fapt, inculpatul locuieşte în casa mamei sale – partea vătămată C.E. din satul şi comuna /, judeţul Botoşani, nu munceşte nicăieri, preferând să o paraziteze pe mama sa, în vârstă de 80 ani, care trăieşte dintr-o pensie modică. 

În cursul lunii iunie 2012, învinuitul a început să consume din ce în ce mai des băuturi alcoolice, ocazie cu care provoca scandaluri, îşi ameninţa mama cu acte de violenţă şi cu moartea şi o lovea în mod repetat, determinând-o să se refugieze pe la vecini sau în porumbul din preajma locuinţei, aspect confirmat şi de către martorii audiaţi în cauză. De altfel, partea vătămată a mers în repetate rânduri în audienţă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, unde a relatat că fiul său tocmai a lovit-o, ameninţat-o şi a dat-o afară din propria casă.

Din cauza situaţiei materiale precare, mai ales că învinuitul îi cheltuia toată pensia pe băuturi alcoolice şi ţigări, partea vătămată nu s-a putut deplasa niciodată la  Serviciul de Medicină  Legală Botoşani, în vederea efectuării unei examinări medico-legale, însă a depus la dosarul cauzei o adeverinţă medicală eliberată de către medicul de familie la data de 12.06.2012, din care reiese că partea vătămată prezenta „multiple excoriaţii şi leziuni posttraumatice – faţă şi trunchi”.

Situaţia de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin plângerea și declarațiile părții vătămate C.E. coroborată în baza art. 75 Cpp cu declarațiile martorilor M.N.,  A.N., D.I., certificatul medical.

Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi cât și în faza cercetării judecătorești săvârșirea faptei instanța, în temeiul art. 69 Cpp, reținând că declarațiile acestuia servesc la aflarea adevarului fiind coroborate cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În drept, fapta inculpatului A.C. constând în aceea că, în cursul lunii iunie 2012 a lovit-o în mod repetat, cauzându-i leziuni şi suferinţe fizice şi i-a adresat în mai multe rânduri ameninţări cu acte de violenţă şi cu moartea mamei sale – partea vătămată C.E., întruneşte elementele constitutive ale lovire și alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Raportat la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului , din infracţiunea pentru care a fost acuzat respectiv infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b Cod penal (parte vătămată C.E.) în infracțiunea de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Instanța reține că potrivit art. 37 lit) b Cod penal când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Față prevederile art. 37 lit) b Cod penal și limitele de pedeapsă stabilite în art. 180 alin. 11 Cod penal, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile celui de-al doilea termen al recidivei mare postexecutorii  și pe cale de consecință va dispune schimbarea a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului , din infracţiunea pentru care a fost acuzat de lovirea sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b Cod penal (parte vătămată C.E.) în infracțiunea de lovirea sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit) a Cod penal (parte vătămată C.E.).

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii a constat în acţiunea de lovire a inculpatului asupra părții vătămate, în scopul producerii unor suferințe vătămării acesteia.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în cauzarea unor suferințe pârții vătămate.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, lovirile datorându-se în exclusivitate săvârşirii de către inculpat a elementului material.

Latura subiectivă a infracţiunii este realizată sub forma intenţiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. Aşadar, vinovăţia inculpatului rezultă din depoziţiile părţii vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, prin care acesta a recunoscut săvârşirea faptei şi modalitatea sa de comitere.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 Cod penal şi criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72, alin. 1 Cod penal: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art. 180 alin. 11 Cod penal, reduse cu o treime conform art. 3201 alin.7 C.pr.pen., gradul de pericol social, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, acesta nu are ocupaţie, a recunoscut fapta, insă nu și-a îndreptat comportamentul în societate deși a mai fost condamnat la pedepsa închisorii cu executare

Instanța, constatând că fapta de lovire sau alte violențe, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, potrivit art. 345 alin. 2 C.pr.pen. și având în vedere criteriile susmenționate și cauza legală de reducere a pedepsei, va condamna pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea de 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit) a Cod penal.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C.pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene în materie, instanţa va avea în vedere şi  decizia nr. LXXIV (74) pronunţată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 C.pr.pen., este obligatorie, urmând astfel ca instanţa să îi dea deplină eficienţă juridică în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârşite, instanţa a apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Pe latura civilă a cauzei, instanţa va constata că în cauză, deși a fost legal citată în cursul cercetării judecătorești și a dat declarații în cursul urmăririi penale, partea vătămată C.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

I.2. În fapt, inculpatul locuieşte în casa mamei sale – partea vătămată C.E. din satul şi comuna /, judeţul Botoşani, nu munceşte nicăieri, preferând să o paraziteze pe mama sa, în vârstă de 80 ani, care trăieşte dintr-o pensie modică. 

În cursul lunii iunie 2012, învinuitul a început să consume din ce în ce mai des băuturi alcoolice, ocazie cu care provoca scandaluri, îşi ameninţa mama cu acte de violenţă şi cu moartea, determinând-o să se refugieze pe la vecini sau în porumbul din preajma locuinţei, aspect confirmat şi de către martorii audiaţi în cauză.

Situaţia de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin plângerea și declarațiile părții vătămate C.E. coroborată în baza art. 75 Cpp cu declarațiile martorilor M.N., A.N., D.I.

Inculpatul a recunoscut atât în cursul urmăririi cât și în faza cercetării judecătorești săvârșirea faptei instanța, în temeiul art. 69 Cpp, reținând că declarațiile acestuia servesc la aflarea adevarului fiind coroborate cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În drept, fapta inculpatului A.C. constând în aceea că, în cursul lunii iunie 2012 i-a adresat în mai multe rânduri ameninţări cu acte de violenţă şi cu moartea mamei sale – partea vătămată C.E., întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Raportat la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului , din infracţiunea pentru care a fost acuzat respectiv infracțiunea de amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b Cod penal (parte vătămată C.E.) în infracțiunea de amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Instanța reține că potrivit art. 37 lit) b Cod penal când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Față prevederile art. 37 lit) b Cod penal și limitele de pedeapsă stabilite în art. 193 alin. 1 Cod penal, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile celui de-al doilea termen al recidivei mare postexecutorii și pe cale de consecință va dispune schimbarea a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea pentru care a fost acuzat amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b Cod penal (parte vătămată C.E.) în infracțiunea de amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C.E.).

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii a constat în acţiunea de intimidare directă de natură a produce o temere serioasă pentru partea vătămată.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în starea de pericol pentru libertatea psihică a persoanei amenințate.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză.

Latura subiectivă a infracţiunii este realizată sub forma intenţiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. Aşadar, vinovăţia inculpatului rezultă din depoziţiile părţii vătămate coroborate cu declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, prin care acesta a recunoscut săvârşirea faptei şi modalitatea sa de comitere.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 Cod penal şi criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72, alin. 1 Cod penal: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art. 193 alin. 11 Cod penal, reduse cu o treime conform art. 3201 alin.7 C.pr.pen., gradul de pericol social, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, acesta nu are ocupaţie, a recunoscut fapta, insă nu și-a îndreptat comportamentul în societate deși a mai fost condamnat la pedepsa închisorii cu executare

Instanța, constatând că fapta de lovire sau alte violențe, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, potrivit art. 345 alin. 2 C.pr.pen. și având în vedere criteriile susmenționate și cauza legală de reducere a pedepsei, va condamna pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea de 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit) a Cod penal.

Dozarea pedepsei la acest nivel este făcută de instanță în lumina gradului de pericol social sporit al faptei respectiv săvârșirea faptei de către inculpat împotriva mamei sale.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C.pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene în materie, instanţa va avea în vedere şi  decizia nr. LXXIV (74) pronunţată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 C.pr.pen., este obligatorie, urmând astfel ca instanţa să îi dea deplină eficienţă juridică în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârşite, instanţa a apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Pe latura civilă a cauzei, instanţa va constata că în cauză, deși a fost legal citată în cursul cercetării judecătorești și a dat declarații în cursul urmăririi penale, partea vătămată C.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

2. În fapt, într-o noapte de la începutul lunii august 2012, neavând bani pentru băuturi alcoolice, învinuitul s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate A.M. din satul şi comuna /i, judeţul Botoşani, a pătruns fără drept în curtea locuinţei şi apoi în coteţ, de unde a sustras 2 păsări pe care le-a dus la locuinţa mamei sale, ascunzându-le într-o anexă. A doua zi dimineaţă, a luat sacoşa cu cele două păsări şi a plecat pe jos spre municipiul Dorohoi, fiind observat de către mama sa.

Ajuns în municipiul Dorohoi, învinuitul a vândut cele două păsări unor persoane necunoscute pentru suma de 30 lei, bani pe care i-a cheltuit pe băuturi alcoolice şi alte produse.

După aproximativ 2 săptămâni, tot pe timp de noapte, învinuitul s-a deplasat din nou la locuinţa aceleiaşi părţi vătămate A.M., a pătruns din nou fără drept în curte şi a mai sustras din coteţ 2 păsări, pe care le-a vândut a doua zi în municipiul Dorohoi pentru suma de 40 lei, bani cheltuiţi tot pe băuturi alcoolice şi alimente.

În seara zilei de 03.10.2012, în jurul orelor 2300, învinuitul  a mers din nou, pentru a treia oară la locuinţa părţii vătămate A.M., cu intenţia de a mai sustrage nişte păsări sau alte bunuri. Datorită stării de ebrietate în care se afla, acesta a pătruns într-o anexă unde a început să caute diferite bunuri pe care să le poată sustrage, însă a făcut zgomot, fiind auzit de către partea vătămată, care a început să strige şi i-a alertat pe numiţii Ş.E. şi Ş.L., respectiv fiica şi ginerele acesteia.

Învinuitul a fugit din curtea locuinţei părţii vătămate, însă, lângă poarta de la grădină i-au căzut din picioare şlapii de culoare albastră cu care era încălţat, aceştia fiind ulterior găsiţi de către partea vătămată şi predaţi organelor de poliţie.

Prejudiciul cauzat părţii vătămate A.M. este în sumă totală de 120 lei şi nu a fost recuperat, motiv pentru care partea vătămată se constituie parte civilă în cauză.

Situaţia de fapt mai sus-prezentată a fost dovedită prin plângerea și declarațiile părții civile A.M. coroborată în baza art. 75 Cpp cu declarațiile martorilor C.E. și B.V.

Inculpatul a recunoscut în cursul cercetării judecătorești săvârșirea faptei solicitând aplicarea art. 3201  Cpp, instanța, în temeiul art. 69 Cpp, reținând că declarațiile acestuia servesc la aflarea adevarului fiind coroborate cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale.

2.1 În drept, fapta inculpatului A.C. constând în aceea că în cursul lunii august 2012, neavând bani pentru băuturi alcoolice, s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate A.M. din satul şi comuna /, judeţul Botoşani, unde a pătruns fără drept în curtea locuinţei şi apoi în coteţ, de unde a sustras 4 păsări pe întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit) g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Instanța reține aplicabilitatea art. 41 alin. 2 Cod penal întrucât cele două acțiuni infracționale pentru care a fost trimis în judecată inculpatul au fost săvârșite în realizarea aceleași rezoluții infracționale

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în acţiunea de luare a unor păsări aparţinând părţii civile, fără consimţământul acesteia,.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în deposedarea părţii civile de păsările aflată în posesia sa şi trecerea acestora sustrase în posesia inculpatului.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, sustragerea banilor  datorându-se în exclusivitate săvârşirii de către inculpat a infracţiunii.

Având în vedere că inculpatul a comis fapta noaptea, instanţa constată că elementul material al laturii obiective a infracţiunii a fost realizat în forma agravantă prevăzută de art. 209 lit) g Cod penal,– săvârşirea faptei în timpul nopții.

Latura subiectivă a infracţiunii este realizată sub forma intenţiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. Aşadar, vinovăţia inculpatului rezultă din depoziţiile părţii civile coroborate cu declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, prin care acesta a recunoscut săvârşirea faptei şi modalitatea sa de comitere.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 Cod penal şi criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72, alin.1 Cod penal: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art. 209 alin. 1 Cod penal, reduse cu o treime conform art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., gradul de pericol social, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală precum și starea de recidivă postexecutorie.

La individualizarea pedepsei, instanța reține și va urma a avea în vedere și starea de recidivă postexecutorie atrasă de condamnarea la pedeapsa de 1,6 ani închisoare pentru art. 208/1, 210, 180/1 CP, art. 41/2, 42, 33 lit. a, 71, 64 prin Sentința penală nr. xxxx/08.10.2009, dosar xxxx/222/2009 a Juecătoriei Dorohoi definitivă prin neapelare la 26.10.2009, arestat la 30.10.2009, eliberat la 26.01.2011 rest pedeapsă 93 zile.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, acesta nu are ocupaţie, a recunoscut fapta, insă nu și-a îndreptat comportamentul în societate deși a mai fost condamnat la pedepsa închisorii cu executare

Instanța, constatând că fapta de sustragere a păsărilor, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, potrivit art. 345 alin. 2 C.pr.pen. și având în vedere criteriile susmenționate, cauza legală de reducere a pedepsei și dispozițiile art. 39 alin. 4 Cod penal, va condamna pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit) g cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal Cod penal și aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b și  art. 33 lit) a Cod penal, pedeapsă de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative şi sancţionatorii ale pedepsei.

În baza art. 37 alin. 1 lit) b Cod penal instanța constată că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie raportată la  pedeapsa de 1,6 ani închisoare pentru art. 208/1, 210, 180/1 CP, art. 41/2, 42, 33 lit. a, 71, 64 prin Sentința penală nr. xxxx/08.10.2009, dosar xxxx/222/2009 a Juecătoriei Dorohoi definitivă prin neapelare la 26.10.2009, arestat la 30.10.2009, eliberat la 26.01.2011 rest pedeapsă 93 zile.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C.pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene în materie, instanţa va avea în vedere şi  decizia nr. LXXIV (74) pronunţată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 C.pr.pen., este obligatorie, urmând astfel ca instanţa să îi dea deplină eficienţă juridică în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârşite, instanţa a apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat..

2.2 În drept, fapta inculpatului A.C. constând în aceea că în seara zilei de 03.10.2012, în jurul orelor 2300, învinuitul  a mers la locuinţa părţii vătămate A.M. și a pătruns într-o anexă, cu intenţia de a mai sustrage nişte păsări sau alte bunuri întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal rap la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit) g Cod penal și ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal ambele cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b.

Potrivit art. 208 alin.1 C.pen., constituie infractiunea de furt, luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia fara consimtamântul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept si potrivit art.209 alin.1 C.pen. lit.g si i C.pen., constituie infractiunea de furt calificat în dauna avutului privat, când furtul este comis în timpul noptii si prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate, a unei chei mincinoase.

Potrivit art. 192 alin. 2 C.pen., constituie infractiunea de violare de domiciliu, în forma calificata, în cazul în care, fapta se savârseste de o persoana, înarmata, de doua sau mai multe persoane împreuna, în timpul noptii sau prin folosire de calitati mincinoase, respectiv patrunderea fara drept, în orice mod, într-o locuinta, încapere, dependinta, fara consimtamântul persoanei care le foloseste.

Instanta considera ca violarea de domiciliu reprezinta mijlocul prin care faptuitorul isi atinge scopul propus, de a-si insusi pe nedrept un bun, iar potrivit dispozitiilor art. 33 lit. a teza a doua “exista concurs de infractiuni chiar daca una dintre infractiuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infractiuni”. Intre violarea de domiciliu si furt exista doar o legatura de cauzalitate de circumstanta si nu una necesara.

În plus, instanta va avea in vedere decizia nr. XXXI/16.04.2007 pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, conform careia fapta de patrundere, in orice mod, intr-o locuinta sau dependinte ale acesteia, curte sau loc imprejmuit tinand de aceasta, urmata de savarsirea unei talharii, constituie un concurs real intre infractiunea de violare de domiciliu si cea de talharie. Avand in vedere ca infractiunea de talharie cuprinde infractiunea de furt, nu exista nici un motiv pentru care, in cazul comiterii si de acte de violenta, sa se retina concurs cu violare de domiciliu iar in situatia in care aceste acte lipsesc sa se considere ca nu exista nici infractiunea prev. de art. 192 al. 1 C. pen.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în încercarea de a sustrage bunuri din locuința părţii vătămate A.M., fără consimţământul acesteia care a fost întreruptă de alertarea vecinilor de către victimă.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de violare de domiciliu constă în pătrunderea fără drept în curtea și într-o anexă a locuinței părții vătămate, fără consimţământul persoanei care le folosește.

Urmarea imediată a infracţiunii de violare de domiciliu constă în producerea unei stări de pericol ca urmare a încălcării dreptului la inviolabilitatea domiciliului.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată ale infracțiunilor este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză.

Latura subiectivă a infracţiunii este realizată sub forma intenţiei directe reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acestor fapte. Aşadar, vinovăţia inculpatului rezultă din depoziţiile părţii civile coroborate cu declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, prin care acesta a recunoscut săvârşirea faptei şi modalitatea sa de comitere.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art. 52 Cod penal şi criteriile generale de individualizare enumerate de art. 72, alin.1 Cod penal: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art. 209 alin. 1 Cod penal, reduse cu o treime conform art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. reduse la jumătate potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate în art. 192 alin. 2 Cod penal, reduse cu o treime conform art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. gradul de pericol social, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală precum și starea de recidivă postexecutorie.

La individualizarea pedepsei, instanța reține și va urma a avea în vedere și starea de recidivă postexecutorie atrasă de condamnarea la pedeapsa de 1,6 ani închisoare pentru art. 208/1, 210, 180/1 CP, art. 41/2, 42, 33 lit. a, 71, 64 prin Sentința penală nr. xxxx/08.10.2009, dosar xxxx/222/2009 a Juecătoriei Dorohoi definitivă prin neapelare la 26.10.2009, arestat la 30.10.2009, eliberat la 26.01.2011 rest pedeapsă 93 zile.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, acesta nu are ocupaţie, a recunoscut fapta, insă nu și-a îndreptat comportamentul în societate deși a mai fost condamnat la pedepsa închisorii cu executare

2.2.1 Instanța, constatând că încercarea de sustragere a unor bunuri aparținând părții vătămate, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, potrivit art. 345 alin. 2 C.pr.pen. și având în vedere criteriile susmenționate, cauza legală de reducere a pedepsei și dispozițiile art. 39 alin. 4 Cod penal, va condamna pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea de 1 (un) an pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal rap la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit) g Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b și  art. 33 lit) a Cod penal, pedeapsă de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative şi sancţionatorii ale pedepsei.

În baza art. 37 alin. 1 lit) b Cod penal instanța constată că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie raportată la  pedeapsa de 1,6 ani închisoare pentru art. 208/1, 210, 180/1 CP, art. 41/2, 42, 33 lit. a, 71, 64 prin Sentința penală nr. xxxx/08.10.2009, dosar xxxx/222/2009 a Judecătoriei Dorohoi definitivă prin neapelare la 26.10.2009, arestat la 30.10.2009, eliberat la 26.01.2011 rest pedeapsă 93 zile.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C.pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene în materie, instanţa va avea în vedere şi  decizia nr. LXXIV (74) pronunţată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 C.pr.pen., este obligatorie, urmând astfel ca instanţa să îi dea deplină eficienţă juridică în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârşite, instanţa a apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat..

2.2.2 Instanța, constatând că fapta de pătrundere fără drept în curtea  și anexa părții civile, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, potrivit art. 345 alin. 2 C.pr.pen. și având în vedere criteriile susmenționate, dispozițiile art. 39 alin. 4 Cod penal, cauza legală de reducere a pedepsei,  va condamna pe inculpatul A.C. la o pedeapsă cu închisoarea la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b și  art. 33 lit) a Cod penal, pedeapsă de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative şi sancţionatorii ale pedepsei..

În baza art. 37 alin. 1 lit) b Cod penal instanța constată că fapta a fost săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie raportată la  pedeapsa de 1,6 ani închisoare pentru art. 208/1, 210, 180/1 CP, art. 41/2, 42, 33 lit. a, 71, 64 prin Sentința penală nr. xxxx/08.10.2009, dosar xxxx/222/2009 a Juecătoriei Dorohoi definitivă prin neapelare la 26.10.2009, arestat la 30.10.2009, eliberat la 26.01.2011 rest pedeapsă 93 zile.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 C.pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Calmanovici c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) şi Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, faţă de jurisprudenţa Curţii Europene în materie, instanţa va avea în vedere şi  decizia nr. LXXIV (74) pronunţată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că „dispoziţiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, potrivit art. 4142 alin. 3 C.pr.pen., este obligatorie, urmând astfel ca instanţa să îi dea deplină eficienţă juridică în soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârşite, instanţa a apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat..

Sub aspectul laturii civile, instanţa constată că partea vătămată A.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 120 lei, reprezentând contravaloarea păsărilor sustrase.

Existența faptei culpabile cât și contravaloarea prejudiciului este dovedită cu plângerea și declarațiile părții civile A.M. coroborată în baza art. 75 Cpp cu declarațiile martorilor C.E. și B.V. precum și adresa de stabilire a contravalorii prejudiciului (f.  47 d.u.p.)

În temeiul art. 14 şi art. 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 1349 Cod civil, instanța va urma a admite acţiunea civilă formulată de partea civilă A.M. şi va dispune obligarea pe inculpatului A.C. la plata sumei de 120 lei.

Față de dispozițiile art. 33 lit) a Cod penal instanța constată că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite în concurs real și în consecință,  în baza art. 34 lit) b Cod penal, instanța va efectua proceda la contopirea următoarelor pedepse:

- pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit) a Cod penal (parte vătămată C.E); .

- pedeapsa închisorii de 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit) a Cod penal (parte vătămată C.E);

- pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit) g cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal Cod penal și aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b (parte vătămată A.M);

- pedeapsa închisorii de 1 (un) an pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal rap la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit) g Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b (parte vătămată A.M.);

- pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b (parte vătămată A.M.);

Instanța, în baza art. 36 alin. Cod penal și a art. 34 alin. 1 lit) b Cod penal, aplică pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care o sporește la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni.

În baza art. 33 lit) a și b Cod penal raportat la art. 35 alin. 3 Cod penal și art. 71 C. pen., instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Potrivit art. 191 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […]. 

Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligat inculpatul, în baza textului legal enunţat, este dat de suma de 309,33 lei cheltuieli judiciare din faza urmăririi penale, 200 lei onorariu apărător din oficiu Z.C., 190,67  lei cheltuieli judiciare din faza judecăţii.

Prin urmare, instanţa va obliga inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

1. În baza art. 334 C.pr.pen. dispune schimbarea a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.C., din infracţiunea pentru care a fost acuzat de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 alin. 1 lit) b Cod penal (parte vătămată C.E.) în infracțiunea de lovirea sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C.E.).

În baza art. 345 alin. 2 C.pr.pen. cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen, condamnă pe inculpatul A.C. (porecla ”x”, fiul lui C. și E. născut la data de xxxx în loc. /, jud. Botoșani, cu domiciliul în sat /, com. / jud. Botoșani, CNP /, studii /clase, fără ocupație, cetățean român, fără ocupație, recidivist, antecedente penale conform fișei, necăsătorit, fără copii în întreținere) la 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 11 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit) a Cod penal (parte vătămată C.E.).

În baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

2. În baza art. 334 C.pr.pen. dispune schimbarea a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.C., din infracţiunea pentru care a fost acuzat de amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea a art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit) b Cod penal (parte vătămată C.E.) în infracțiunea de amenințare, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea a art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată C.E.).

În baza art. 345 alin. 2 C.pr.pen. cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen, condamnă pe inculpatul A.C. (porecla ”x”, fiul lui C. și E. născut la data de xxxx în loc. /, jud. Botoșani, cu domiciliul în sat /, com. / jud. Botoșani, CNP /, studii 8 clase, fără ocupație, cetățean român, fără ocupație, recidivist, antecedente penale conform fișei, necăsătorit, fără copii în întreținere) la 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit) a Cod penal (parte vătămată C.E.).

În baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

3. În baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală și art. 39 alin. 4 Cod penal, condamnă pe inculpatul A.C. (porecla ”x”, fiul lui C. și E. născut la data de xxxx în loc. /, jud. Botoșani, cu domiciliul în sat /, com. / jud. Botoșani, CNP /, studii 8 clase, fără ocupație, cetățean român, fără ocupație, recidivist, antecedente penale conform fișei, necăsătorit, fără copii în întreținere) la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit) g cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal Cod penal și aplicarea art. 33 lit) a Cod penal și art. 37 alin. 1 lit) b (parte vătămată A.M.).

În baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

4. În baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală și art. 39 alin. 4 Cod penal, condamnă pe inculpatul A.C. (porecla ”x”, fiul lui C. și E. născut la data de xxx în loc. /, jud. Botoșani, cu domiciliul în sat /, com. /jud. Botoșani, CNP /, studii 8 clase, fără ocupație, cetățean român, fără ocupație, recidivist, antecedente penale conform fișei, necăsătorit, fără copii în întreținere)  la 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal rap la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit) g Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b (parte vătămată A.M.).

În baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

5. În baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală și art. 39 alin. 4 Cod penal, condamnă pe inculpatul A.C.(porecla ”x”, fiul lui C. și E. născut la data de xxxx în loc./, jud. Botoșani, cu domiciliul în sat /, com. /jud. Botoșani, CNP 1/, studii 8 clase, fără ocupație, cetățean român, fără ocupație, recidivist, antecedente penale conform fișei, necăsătorit, fără copii în întreținere) la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit) b (parte vătămată A.M.).

În baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 33 lit) a Cod penal instanța constată că faptele au fost săvârșite în concurs real și în consecință, în baza art. 34 lit) b Cod penal raportat la art. 36 alin. Cod penal contopește pedepsele și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare pe care o sporește la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit) a și b Cod penal raportat la art. 35 alin. 3 Cod penal și art. 71 C. pen., instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice și dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Ia act că partea vătămată C.E.  nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 şi art. 346 Cod de procedură penală raportat la art. 1349 Cod civil, obligă  inculpatul A.C. la plata  către partea civilă A.M. a sumei în cuantum de 120 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.

În baza dispoziţiilor art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului Z.C.L. desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei va fi plătit către Baroul de Avocaţi Botoșani din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul A.C. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care se include onorariul avocatului din oficiu.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare .

Pronunţată în şedinţă publică.

PREŞEDINTE, GREFIER,

 

Red.

Tehred.

Ex.

Domenii speta