Servitute

Dosar nr. …….

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CÂMPULUNG

SENTINŢA  CIVILĂ  Nr….

Şedinţa publică de la 08 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE :  -

Grefier : -

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii  T.C, domiciliată în….. B.G.,  domiciliată în……. ,  B.M.  domiciliată în….. şi pe pârâţii B.M. şi  B.P.M., domiciliaţi în……., având ca obiect servitute.

Acţiunea a fost timbrată cu suma de  20 lei  ,  conform chitanţei seria TS 5 nr. 0982734 , depusă la  dosar , şi a  fost aplicat timbru  judiciar în valoare de  0,3 lei 

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au  răspuns :  av. I.C. pentru reclamanţi , precum  şi av. B.I.  pentru  pârâţi.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă ,  după care ;

?Nemaifiind cereri de formulat  sau probe de administrat , instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat  cuvântul pentru concluzii  pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată prin întâmpinare  şi pe fond .

Reclamanţii , prin  apărător  , au pus concluzii de admitere a acţiunii aşa cum a fost  formulată  , fără a solicita  acordarea cheltuielilor de judecată . A  solicitat  să se dispună crearea unei servituţi de trecere  conform  raportului de expertiză întocmit în cauză de către  ing. expert B.G. , având în vedere  şi  concluziile expertului  constructor cu privire la lăţimea  căii de acces  ce urmează a  fi creată şi  sarcina maximă admisă . A arătat  că  s-a  făcut  dovada  faptului că proprietăţile  reclamanţilor  sunt înfundate  , prin probele administrate la  dosar , inclusiv prin cercetarea locală  efectuată la data de  26.03.2009 . 

Pârâţii , prin apărător ,  au pus  concluzii de  respingere a acţiunii ca inadmisibilă  şi de obligare a  reclamanţilor  la plata cheltuielilor de  judecată. A arătat  că  reclamanta  B.M. este  proprietara  fondului  dominant  şi în acelaşi  timp are  drept  de uz viager asupra  fondului aservit . De asemenea  acţiunea  pentru crearea  servituţii este inadmisibilă  întrucât reclamanţii au drum de acces în partea de  vest , drum care se învecinează  cu proprietăţile acestora pe o lungime de cca 15 m . Totodată , apărătorul pârâţilor  a arătat  că trebuia să  fie avută  în vedere calea cea mai  scurtă  şi mai puţin împovărătoare , însă  pentru stabilirea  acestor  aspecte nu  au  fost  chemaţi în judecată  toţi  proprietarii terenurilor învecinate .  Conform expertizei  în  construcţii  ,efectuată în cauză , servitutea propusă de expertul B. nu este  pe deplin utilă , întrucât restricţionează  cu privire la lăţime  şi la sarcina  maximă  admisă, practic  va permite  doar  accesul cu piciorul  şi  cu  căruţa cu  o sarcină de max. 500 Kg .  În  situaţia în care va  fi  admisă  varianta  propusă de expert , apărătorul pârâţilor , a solicitat  obligarea  reclamanţilor  la plata  contravalorii  lipsei de  folosinţă .

I N S T A N Ţ A ,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 3 decembrie 2008 sub nr. … reclamantele T.C., B.G. şi B.M. au chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâţii B.M. şi B.P.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună crearea unei servituţi de trecere pe terenul proprietatea pârâţilor de la calea publică la terenurile proprietatea lor situate pe raza comunei Rucăr în punctul „Acasă”, pe calea cea mai scurtă şi mai puţin împovărătoare pentru terenul aservit, cu o lăţime de 3 m, care să asigure buna exploatare a proprietăţilor lor şi cu o justă despăgubire pentru pârâţi, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanţii arată că autorul lor B.G. a vândut soţilor B.M. şi B.P.M. un imobil compus din suprafaţa de 834 mp. teren cămin de casă şi arabil, precum şi casa aflată pe acest teren, potrivit actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 283 din 11 decembrie 1995, la Biroul Notarului Public Câmpulung.

Deşi în schiţa anexă a actului de vânzare cumpărare , vânzătorul a menţionat un drum de acces în lăţime de 3,10 m la restul proprietăţii sale, totuşi, în actul de vânzare cumpărare şi această cale de acces este inclusă în terenul vândut.

În urma decesului autorului lor s-au partajat printre altele şi pentru terenul din punctul „Căminul Casei”, fiindu-le repartizate la fiecare câte un lot care însă nu are ieşire la acela publică, aşa cum rezultă din expertiza S. efectuată în cauza de partaj.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 616 Cod civil.

Au fost depuse la dosarul cauzei sentinţa civilă nr. 2134 din 24 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, raportul de expertiză tehnică întocmit de către inginer expert S.I., contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 283 din 11 decembrie 1995 de Biroul Notarului Public Ţ. F.

La 23 ianuarie 2009 pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii .

Pârâţii au invocat excepţia lipsei de competenţă teritorială a Judecătoriei Câmpulung, întrucât ei au domiciliul în oraşul Rupea, judeţul Braşov, astfel că în cauză competenţa soluţionării aparţine Judecătoriei Braşov.

Cu privire la reclamanta B.M. pârâţii au invocat inadmisibilitatea introducerii acţiunii în grăniţuire aceasta fiind proprietara fondului dominant, şi în acelaşi timp având un drept viager asupra fondului aservit.

Servitutea  presupune existenţa a două fonduri, fondul aservit şi fondul dominant, care să aparţină unor proprietari diferiţi raportul juridic stabilindu-se între aceştia, ceea ce nu se întâmplă în acţiune de faţă. reclamanta, dacă este deranjată în a folosi cele două proprietăţi, are la îndemână alte acţiuni şi nu aceea în servitute.

Susţin pârâţii că niciodată reclamanta nu a fost împiedicată să folosească ambele proprietăţi, ea domiciliind în casa lor şi folosind terenul.

În continuare pârâţii arată că acţiune în stabilirea servituţii de trecere trebuie respinsă întrucât reclamanţii au ieşire la calea publică( strada Rucăr – Braşov) prin două puncte.

Precizează pârâţii că de peste 30 de ani reclamantele au intrat spre cele trei proprietăţi cu piciorul şi intră în prezent prin curtea casei lor, pe terenul ce a aparţinut reclamantei B.M. şi soţului său decedat.

Datorită configuraţiei terenului care în dreptul colţului  casei are 3 m faţă de proprietatea vecinilor,niciodată nu s-a intrat cu mijloace auto şi nici nu se poate intra. Foarte rar s-au strecurat cu câte o căruţă, în condiţii deosebit de grele, fapt ce i-a făcut să renunţe.

Susţin pârâţii că şi ei au teren în spatele casei, dar nici ei nu pot intra cu mijloace auto la acest teren. Din cei 3 m lăţime, circa 1,5 reprezintă caldarâmul şi spaţiul de protecţie al casei, ori pe 1,5 nu se poate constitui servitute, mai cu seamă că în partea opusă se află o diferenţă de nivel de circa 1,5 m unde se întinde proprietatea vecinilor. Dacă s-ar trece cu mijloace auto, terenul din această parte s-ar surpa şi evident şi casa, afectând în acelaşi timp şi proprietatea vecinului de la nord, I.B.

În continuare pârâţii arată că la intrarea în curte, pe suprafaţa ce se invocă a fi servitute se află conducta stradală de gaz metan, ce este aparentă, şi conducta de apă , iar proprietatea reclamantelor are ieşire la drumul agricol care duce în ambele direcţii la strada Rucăr – Braşov.

Consideră pârâţii că ar fi posibilă construirea unui drum prin curtea casei lor, pe care să se circule cu mijloace auto sau vehicule, numai prin mutarea casei pe un amplasament mai în spate cu circa 6-7 m, în caz contrar casa şi proprietatea vecinului din nord ar fi în pericol iminent.

Totodată pârâţii mai arată că, fiind rudele lor, reclamantele nu au fost oprite să treacă cu piciorul, ca şi ei, spre proprietatea din spatele casei şi nu sunt oprite nici în prezent. Reclamanta B.M. locuieşte în casa proprietatea lor, pe care o foloseşte netulburată împreună cu terenul aferent, deoarece ei locuiesc în oraşul Rupea şi vin o dată la lună.

Mai precizează pârâţii că dacă se impune, sunt de acord cu stabilirea unei servituţi de trecere cu piciorul, în condiţiile unei juste despăgubiri şi stabilirea să se facă prin partea stângă a casei unde sunt construite treptele ce duc spre proprietatea lor şi a reclamantelor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 ianuarie 2009 a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpulung, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 Cod procedură civilă.

În dovedirea motivelor din acţiune reclamanţii au solicitat încuviinţarea probei cu expertiză tehnică, pentru a se stabili dacă terenul proprietatea reclamanţilor este înfundat şi în caz afirmativ să stabilească servitutea şi valoarea despăgubirilor anuale.

Proba a fost încuviinţată, astfel că a fost numit expert inginer B. G-, care a depus la dosar raportul de expertiză la data de 23 februarie 2009 şi a completat-o la solicitarea instanţei la 16 martie 2009.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză expertul a arătat că terenul aferent proprietatea reclamantelor este înfundat şi nu poate fi asigurat accesul direct decât prin curtea casei deţinută de familia B.M.

Expertul a propus ca servitutea de trecere să fie instituită pe drumul existent, ce măsoară 140 mp, colorată cu roşu pe schiţa de plan anexă la raportul de expertiză, ce presupune consolidarea zidului pentru a se putea face accesul pentru mijloace hipo sau auto. El a mai arătat că cea de-a doua variantă de acces,  pe lângă proprietatea V. G. este mai lungă şi presupune mutarea unui coteţ.

Pârâţii au solicitat încuviinţarea probei cu expertiza specialitatea construcţii, pentru a se stabili dacă existenţa servituţii, în modul propus de către expertul B., prin raportul de expertiză depus la dosar, prejudiciază construcţiile aflate în vecinătatea căii de acces, în ce condiţii există prejudicii pentru aceste construcţii, la ce trafic ar fi afectate construcţiile, să se identifice eventualele lucrări care ar trebuie să fie executate, de către cine şi care este valoarea acestor lucrări.

Considerând proba utilă, instanţa a încuviinţat-o astfel că a fost numit expert Creţu Cristian pentru efectuarea lucrării.

La 24 aprilie 2009 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de inginer expert C. C. prin care s-a concluzionat că pot fi prejudiciate construcţiile proprietatea pârâţilor în condiţiile unui trafic de gabarit mare care să depăşească lăţimea servituţii de trecere de 2,80 metri sau în condiţiile transportului auto astfel că s-a propus ca transportul spre proprietatea reclamantelor să se realizeze cu mijloace cu gabarit mic ( căruţă ) cu o sarcină maximă de 500 kg iar lăţimea mijlocului de transport să nu depăşească lăţimea drumului de acces de 2,80 metri .

Pârâţii au mai solicitat şi încuviinţarea probei cu cercetarea locală.

Proba a fost încuviinţată, astfel că la data de 26 martie 2009, instanţa a efectuat această probă, concluziile sale fiind menţionate în procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit în cauză, aflat la dosarul cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 ianuarie 2009 instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpulung, întrucât imobilul ce face obiectul cauzei pentru care se solicită instituirea servituţii de trecere se află în raza de competenţă a Judecătoriei Câmpulung, fiind aplicabile dispoziţiile art. 13 Cod procedură civilă.

Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză instanţa reţine următoarele :

Reclamantele deţin proprietăţi situate pe raza comunei Rucăr , judeţul Argeş, fapt atestat de cuprinsul sentinţei civile nr. 2134 din 24 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Câmpulung .

La rândul lor pârâţii sunt proprietarii unei imobil compus din suprafaţa de 834 mp teren cămin de casă şi arabil a unei case construite din cărămidă acoperită cu ţiglă compusă din trei camere şi bucătărie , aflată pe acest teren , imobil situat în intravilanul comunei Rucăr , punctul „ La Şoseaua Naţională ” şi care este învecinat la nord cu B. I. , la sud cu V. G. , la est cu Şoseaua Naţională iar la vest cu restul proprietăţii .

Acest imobil provine de la reclamanta B.M. şi de la soţul acesteia, autorul comun al părţilor aflate în proces .

Din toate probele administrate în cauză , inclusiv cercetarea la faţa locului efectuată de instanţă, a rezultat faptul că terenurile aflate în proprietatea reclamantelor sunt înfundate şi nu au asigurată o cale de acces la drumul public .

Expertiza efectuată în cauză de inginerul expert B.G. a concluzionat faptul că reclamantele pot să treacă de la calea publică spre proprietăţile lor care sunt înfundate pe terenul care se află în proprietatea pârâţilor, pe drumul de acces folosit şi până în prezent în suprafaţă de 140 mp , materializat cu culoare maro pe schiţa de plan anexă la raportul de expertiză .

De altfel, din probele administrate în cauză a rezultat că accesul reclamantelor către proprietatea lor s-a făcut pe calea de acces indicată prin raportul de expertiză întocmit de inginer B .

Contrar susţinerilor pârâţilor după care casa lor ar fi afectată ca urmare a servituţii de trecere în varianta propusă de expertul B. , inginerul expert C.C. a concluzionat faptul că locuinţa acestora nu este afectată de traficul pe drumul de acces în condiţiile în care el se realizează cu o căruţă având o sarcină mai mică de 500 kg .

În ceea ce priveşte susţinerea pârâţilor că reclamanţii pot accede la calea publică pe o altă cale de acces situată în spatele proprietăţii , instanţa reţine că o asemenea cale de acces nu există, în fapt fiind vorba de o înţelegere a celor care deţin proprietăţi în acele puncte de a-şi tranzita reciproc proprietăţile, iar pentru a se ajunge la drumul public sunt tranzitate  8 proprietăţi .

În fapt, aceasta nu este  o cale de acces în sensul propriu, întrucât chiar pârâtul a arătat că pe pretinsa cale de acces se află porţi la limita fiecărei proprietăţi .

Din cele arătate anterior rezultă faptul că proprietăţile reclamantelor sunt înfundate şi nu au nicio cale de acces la drumul public , că trecerea s-a făcut şi se face şi în prezent prin proprietatea pârâţilor ce a fost dobândită de aceştia de la un autor comun, astfel că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 616 C.civ. cu privire la instituirea unei servituţi de trecere .

Această calde de acces întruneşte condiţiile cerute de art. 617 C.civ. fiind cea mai scurtă şi mai puţin împovărătoare cale de acces la drumul public .

Prin urmare, faţă de cele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 616 C.civ. instanţa urmează a admite acţiunea şi a dispune  instituirea unei servituţi de trecere  asupra terenului proprietatea pârâţilor  de la  calea publică la  terenurile proprietatea reclamanţilor,  cu piciorul  şi  cu mijloace de transport  având  o sarcină  de max.  500 Kg şi o lăţime  care  să nu  depăşească 2,80 m ,  conform  raportului  de expertiză  întocmit de ing. B. G. , pe drumul  de acces  în  suprafaţă de 140 mp  trasat  cu  culoare  maro  pe schiţa de  plan  aflată  la  fila  29 dosar ,  cu acordarea unei  despăgubiri  anuale de 33,6 lei  .

Totodată instanţa urmează a respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ridicată de către pârâţi prin întâmpinare , întrucât chiar dacă reclamanta B.M. beneficiază de dreptul de uzufruct viager asupra imobilului , asupra căruia urmează a se institui servitutea de trecere ea are totodată interesul de a i se institui o servitute de trecere în condiţiile în care deţine teren în spatele proprietăţii pârâţilor iar acest teren este înfundat .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite acţiunea formulată de reclamanţii T.C. domiciliată în ……., B.G.  domiciliată în……, B.M. domiciliată în……. în contradictoriu cu pârâţii B.M. şi  B.P.M., domiciliaţi în  ……..

Dispune instituirea unei servituţi de trecere asupra terenului proprietatea pârâţilor de la calea publică la terenurile proprietatea reclamanţilor, cu piciorul şi cu mijloace de transport având o sarcină de max. 500 Kg şi o lăţime care să nu  depăşească 2,80 m, conform raportului de expertiză întocmit de inginer B.G., pe drumul de acces în suprafaţă de 140 mp trasat cu culoare maro pe schiţa de plan aflată la fila 29 dosar, cu acordarea unei despăgubiri anuale de 33,6 lei.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii introdusă de reclamanta B.M. excepţie  ridicată de către pârâţi prin întâmpinare .

Definitivă .

Cu recurs în termen de  15  zile de la comunicare .

Pronunţată în şedinţa publică de la 08 mai 2009 .

PREŞEDINTEGREFIER

1

Domenii speta

Spete similare