Contestatie la executare drepturi salariale

DOSAR CIVIL NR. 14871/212/2008

JUDECATORIA CONSTANTA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 16535

SEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.10.2009

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect contestaţie la executare,  acţiune formulată de contestatoarea PSA Constanţa, în contradictoriu cu intimatul TM. Constanţa.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru contestatoare, avocat CD , lipsă fiind intimatul.

Procedura este legal îndeplinită.

Cererea este legal timbrata cu taxa de timbru de 210 lei si timbru judiciar de 0,60 lei.

Nemaifiind alte probe, cereri sau excepţii de formulat, instanţa acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestaţiei la executare, formulată împotriva formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 277/2008 al BEJ VŞ, cu consecinţa anulării parţiale a formelor de executare, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

Instanta in temeiul art. 150 Cprciv declara incheiate dezbaterile si ramane in pronuntare.

INSTANŢA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 18.07.2008, contestatorul PSA –a solicitat instantei, in contradictoriu cu intimatul TM sa pronunte o hotarare prin care sa dispuna anularea executarii  silite inceputa in dosarul de executare nr 277/2008, suspendarea executarii silite, cu cheltuieli de judecata.

La termenul din data de 27.10.2008 instanta  a luat act de cererea de renuntare la judecata capatului de cerere privind suspendarea executarii silite.

In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca prin sentinta civila nr 585/2008 a fost admisa actiunea intimatului si s-a dispus obligarea societatii la plata sumei de bani rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 la salariul minim pe economie, precum si suplimentarile salariale corespunzatoare sarbatorilor de Paste si Craciun, cu dobanzi legale. A invederat instantei ca executarea silita este nelegala intrucat societatea si-a eprimat intentia de a a executa de bunavoie. A mai aratat ca modalitatea de stabilire a cuantumului sumei de bani datorata este nelegala intrucat nu s-a respectat principiul contradictorialitatii administrarii probei cu expertiza contabila extrajudiciara. A mai aratat ca nu s-au respectat prevederile contractului colectiv de munca. Mai arata ca la dosarul de executare nu exista dovada achitarii onorariului de expertiza extrajudiciara, a onorariului de avocat, iar in ceea ce priveste onorariul de expertiza, acesta depaseste cuantumul maxim stabilit de lege. 

In sustinerea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei adresa de infiintare poprire, proces verbal de stabilire a onorariului de executare, factura, raport de expertiza contabila extrajudiciara. La termenul din data de 27.10.2008, instanta in baza art 167 C.proc.civ a incuviintat pentru contestator proba cu inscrisuri, proba cu expertiza tehnica in contabilitate, raportul existand la dosarul cauzei. A depus concluzii scrise.

In drept, contestatoarea  a invocat dispozitiile  art 399, art 371 ind 1, art 371 ind 2 si art 201 C.proc.civ.

Intimatul nu a formulat intampinare si nici nu s-a prezentat in instanta.

Instanta, din oficiu a dispus emiterea unei adrese catre BEJ VS pentru a inainta dosarul de executare nr 277/2008.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

La data de 14.05.2008 s-a pronuntat sentinta civila nr 585 de catre Tribunalul Constanta, in baza careia a fost admisa intimatului si obligata contestatoarea la plata drepturilor salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 la salariul minim pe economiepentru perioada martie 2005-martie 2008 si a dobanzii legale,precum si la plata suplimentarilor banesti de Paste si Craciun, corespunzator perioadei lucrate in anii 2005, 2006, 2007 si 2008.

La data de 12.06.2008 intimata s-a adresat executorului judecatoresc in vederea inceperii executarii silite, titlul executoriu fiind sentinta civila nr 585/14.05.2008, in sensul platii sumei de bani reprezentand cuantificarea prin efectuarea unui raport de expertiza a sumelor de bani acordate in baza titlului executoriu. S-a mai aratat ca executarea silita sa se realizeze pe calea popririi.

In cauza s-a efectuat raportul de expertiza contabila extrajudiciara, iar in concluziile raportului a fost retinuta suma de 46 755,49 lei de platit de catre contestatoare catre intimat ( fila 97 din dosarul de fond).

In baza art 452 C.proc.civ, poprirea se infiinteaza fara somatie, insa legea prevede un minim de obligatii pe care executorul trebuie sa le respecte. Astfel, executorul judecatoresc si-a indeplinit obligatia de a comunica tertului poprit adresa de infiintare a popririi-conform inscrisului de la fila 52 pe suma totala de 46 755,49lei.

Titlul executoriu care deschidea intimatului calea executarii silite si executorului judecatoresc posibilitatea formarii dosarului de executare il reprezinta sentinta civila nr 585/14.05.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta. In dispozitivul hotararii judecatoresti amintite nu au fost mentionate in mod expres sumele de bani la care a fost obligata contestatoarea, fiind astfel necesara administrarea probei cu expertiza contabila.

In speta, executorul judecatoresc nu a inteles sa citeze ambele parti ale litigiului in vederea desemnarii expertului, dar mai mult decat atat in vederea stabilirii obiectivelor expertizei.  Contestatoarei i-a fost comunicată expertiza din faza executării silite şi nu a formulat obiecţiuni, neindicând nici care sunt erorile de calcul pentru care a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile. Procedura contradictorie prevăzută de art.201 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă în faza de executare silită, obiectivele expertizei nu sunt propuse de părţi, ci coincid cu dispozitivul titlului executoriu. Textul art.3712 alin.2 stabileşte că sumele vor fi calculate de organul de executare, astfel că expertul este doar un auxiliar al acestuia. 

Executorul judecătoresc va proceda cu ocazia executării silite a unei hotărâri judecătoreşti ce obligă angajatorul la plata unor drepturi salariale (fără însă a preciza suma ce trebuie efectiv achitată) la calcularea acestor sume în baza unei expertize contabile. Este nelegală practica unor executori judecătoreşti care dispun efectuarea expertizei contabile în faza de executare silită în conformitate cu prevederile art. 201 – 214 C. pr. Civ., prevederi care reglementează administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate în cadrul procesului civil. Normele de procedură care reglementează judecata nu se pot aplica, prin analogie, şi în faza executării silite de către executorul judecătoresc.

În situaţia în care debitorul contestă concluziile expertului contabil care a calculat sumele în faza de executare silită, are posibilitatea de a cere, motivat, administrarea probei cu expertiza contabilă cu ocazia soluţionării contestaţiei la executare. Instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare nu este obligată să ordone efectuarea unei expertize contabile decât dacă va constata că expertul contabil desemnat de executorul judecătoresc a efectuat un calcul care nu ţine cont de prevederile legale sau de conţinutul hotărârii judecătoreşti. Nici în situaţia în care există anumite erori de calcul în expertiza tehnică de specialitate instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare nu este obligată, din oficiu, să ordone efectuarea unei expertize contabile ci poate stabili suma datorată de debitor conform concluziilor expertizei contabile, corectând în mod corespunzător erorile materiale ale expertizei contabile. Dacă hotărârea judecătorească este în materia dreptului muncii, obligând angajatorul la plata drepturilor salariale restante, angajatorul are obligaţia ca în termen de 15 zile de la primirea notificării din partea salariatului să pună în executare hotărârea judecătorească, deci şi să efectueze propriile calcule ale drepturilor salariale.  Dacă din coroborarea materialului probator administrat în cauză rezultă că iniţial s-a solicitat de către creditori ca însăşi debitoarea sa efectueze calculele sumelor de bani datorate, dar urmare a refuzului constatat  de a plăti de buna voie sau de a oferi concursul in vederea stabilirii sumelor datorate, deşi fusese notificata in acest sens, s-a procedat la desemnarea unui expert contabil, judecătorul fondului este însă îndreptăţit să respingă cererea contestatoarei de administrare a expertizei contabile, conform disp. art 167 alin.1 C.pr. civ., interpretat per a contrario. A concluziona altfel ar însemna că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare ar fi obligată să administreze proba cu expertiză contabilă, ceea ce echivalează cu ignorarea valenţelor principiului Nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

În aceste condiţii instanţa a considerat necesar să analizeze situaţia de fapt avută în vedere de contestatoare, sub două aspecte: 1) dacă actul de executare constând în desemnarea unui expert contabil în vederea efectuării expertizei contabile în scopul determinării drepturilor salariale cuvenite intimaţilor-creditori în cauză au fost încălcate dispoziţiile privitoare la executarea silită respectiv 2) dacă şi în ce măsură  acest act de procedură este de natură să-i producă contestatoarei-debitoare o vătămare.

În ceea ce priveşte primul aspect, instanţa a  reţinut că nevalorificând posibilitatea recunoscută prin lege de a-şi îndeplini de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărâre judecătorească, in faza executării silite s-a procedat la desemnarea unui expert, ce a efectuat in cadrul unui singur raport calculul sumelor stabilite prin hotărârea judecătoreasca, potrivit criteriilor si luând in considerare perioadele expres prevăzute in cuprinsul titlului executoriu, pentru angajaţii creditori ai PETROM.  De altfel, în conformitate cu disp. art. 3712 al.2 C.pr.civ, în cadrul procedurii executării silite, în vederea realizării drepturilor recunoscute printr-o  hotărâre judecătorească, chiar pentru situaţia în care nu se stabileşte cuantumul sumei datorate, dar care conţine suficiente criterii, se recunoaşte posibilitatea  organului de executare de a proceda la stabilirea obligaţiei reprezentând drepturi salariale cuvenite fiecărui creditor pe cale de expertiză contabilă.

Pe cale de consecinţă prevederile art. 202 şi 208 C. pr. civ., care reglementează modul de desemnare a expertului în cursul judecăţii, nu au aplicabilitate în prezenta cauză, respectivele articole fiind aplicabile doar în situaţia administrării probei cu expertiza în cursul judecăţii. Din acest punct de vedere susţinerea potrivit căreia au fost încălcate disp.art.202 si 208 C.pr.civ, care reglementează modul de desemnare a unui expert în cursul judecaţii, dar şi obligativitatea convocării parţilor la întocmirea lucrărilor ce necesita efectuarea de constatări faptice, nu sunt aplicabile în prezenta cauza, incidente fiind dispoziţiile speciale executării silite.

 În aceste condiţii având în vedere dispoziţiile legale mai sus citate raportate la situaţia de fapt, instanţa constată că în cauză s-a procedat în mod legal la desemnarea expertului contabil, care în cuprinsul unui singur raport de expertiză a determinat drepturile salariale ale creditorilor angajaţi ai contestatoarei.

Cu privire la sustinerea contestatorului in sensul ca executarea silita este nelegala intrucat nu s-a tinut cont de exprimarea intentiei sale de plata de bunăvoie, instanta nu o va retine, avand in vedere ca nu exista nicio proba la dosarul cauzei din care sa reiasa aceasta teza.

Deşi faza executării silite este parte componentă a noţiunii de „proces”, nu se poate susţine că sunt aplicabile toate textele legale care consacră principiul contradictorialităţii, în condiţiile în care o judecată propriu-zisă, în faţa instanţei, a avut loc deja.

În conformitate cu prevederile art.399 C.pr.civ. “...(1)Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare...(2)Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.”

De asemenea potrivit dispoziţiilor art 379 c.pr.civ. nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. În condiţiile în care titlul executoriu instituie obligaţia generică, în sarcina contestatoarei de plată a unor drepturi salariale, revine organului de executare obligaţia de a cuantifica cuantumul creanţei, în temeiul dispoziţiilor art.371 indice 2 alin.1 c.pr.civ.

Prin cererea dedusă judecăţii contestatoarea contestă însuşi cuantumul sumei stabilite de expertul extrajudiciar, în faza de executare silită, negând implicit caracterul cert şi lichid al creanţei urmărite, în condiţiile în care art.379 alin 3 si 4 c.pr.civ. statuează că creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul şi este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă.

Textul art.3712 alin.2 din Codul de procedură civilă permite organului de executare să calculeze cuantumul sumelor stabilite prin titlul executoriu, astfel că acesta, la rândul său, poate apela la părerea unui specialist atunci când consideră necesar. Aceasta este şi situaţia în speţă, executorul judecătoresc solicitând unui expert contabil efectuarea calculelor, potrivit titlului executoriu şi nu unor obiective stabilite de părţi. Nefiind vorba de o nouă judecată sau de continuarea judecăţii în faţa executorului, disp. art.201 din Codul de procedură civilă privind convocarea părţilor nu sunt aplicabile. În speţă însă, se observă că expertul contabil a convocat debitoarea, solicitându-i să prezinte o serie de acte „pentru a efectua un calcul corect”, astfel cum rezultă din adresa înregistrată la Petrom SA sub nr.10248/17.06.2008. Acest aspect reiese şi din preambulul expertizei extrajudiciareTN , unde se menţionează împrejurarea convocării.

In timpul efectuarii expertizei a venit cu lamuriri si doamna BM , se arata in preambulul raportului de expertiza contabila extrajudiciara ( fila 96 din dosar).

Obiectivele acestei expertize sunt în deplină concordanţă cu titlul executor reprezentat de sentinţa Tribunalului Constanţa nr.585/14.05.2008, respectiv :

-diferenţa de drepturi salariale nete rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 la salariul minin pe economie, pentru perioada martie 2005-martie 2008, actualizată cu dobânda legală la data plăţii efective ;

-drepturile nete reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, cuvenite creditorului.

Efectuarea unui supliment de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmit de expertul VŞ, a fost determinată de solicitarea creditorului, în sensul aplicării la salariul minim pe Petromar a coeficienului specific pe niveluri şi funcţii, la care se aplică sporurile conform Contractului colectiv de muncă, astfel că este neîntemeiată susţinerea intimatei din întâmpinare în sensul că creditorul nu ar fi indicat care sunt erorile de calcul din expertiza .

Prin urmare, în acest fel a rezultat debitul final de 46 755,49 , la care se adaugă cheltuielile de executare.

De asemenea, se reţine că nu are nici o relevanţă împrejurarea că într-un alt dosar de executare, privind alt creditor şi alt titlu executoriu, un alt expert a stabilit un alt cuantum al drepturilor salariale datorate decât cel stabilit pe cale extrajudiciară în prezenta cauză.

În consecinţă, şi onorariul executorului judecătoresc s-a raportat la cuantumul debitului final, astfel cum a fost menţionat mai sus, fiind de 4 675 lei (fila 102 dosar).

 La dosar există o dovadă din care să rezulte modalitatea de stabilire a onorariului de expertiză în cuantum de 800 lei, în preambulul raportului fiind menţionat contractul nr.326/17.06.2008 încheiat între expert şi creditor, fiind depusă la dosar şi factura seria TN nr.330/17.06.2008 (fila 201 dosar). În mod similar, onorariul de avocat a fost dovedit cu contractul de asistenţă juridică şi chitanţele aflate la dosar.

Potrivit art.3717 alin.1 din Codul de procedură civilă, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Raţiunea textului de lege are în vedere asigurarea tuturor condiţiilor în vederea executării cu celeritate a titlului executoriu, astfel încât desăvârşirea executării silite să nu fie îngreunată sau perturbată spre exemplu de refuzul debitorului de conformare sau de colaborare cu organul de executare ori de lipsa fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor ocazionate de executare. În mod firesc, executarea silită fiind declanşată la cererea creditorului, în interesul său, acestuia îi incumbă avansarea cheltuielilor de executare. Nimic nu împiedică însă ca onorariul executorului judecătoresc sau al expertului să fie achitate din creanţa executată atât timp cât executorul sau expertul nu se opun, aceştia fiind singurii în măsură să refuze efectuarea actelor respective datorită neavansării cheltuielilor corespunzătoare de către creditor.

De altfel, invocând faptul că aceste cheltuieli nu au fost avansate în întregime de către creditor, ci au fost plătite din creanţa executată prin poprire, intimata debitoare nu justifică nici o vătămare, mai ales că cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, în integralitatea lor, sunt oricum în sarcina sa.

În ceea ce priveşte cheltuielile de executare, instanţa apreciază că acestea  au fost concepute să respecte prevederile legale şi totodată să nu constituie o povară financiară anticipată, având în vedere că obiectul litigiului privea drepturi salariale neachitate. Referitor la onorariul de executor, TVA-ul nu se include în plafonul maximal deoarece este un impozit indirect încasat de stat şi nu se plăteşte decât de aceia care au înregistrat un venit brut anual peste un anumit barem ; s-ar ajunge la o inechitate dacă executorii neplătitori de TVA ar percepe un onorariu de 10%, iar cei plătitori de TVA ar percepe un onorariu de 10% minus 19% TVA.

Onorariul expertului contabil este stabilit prin contractul dintre creditor şi expert, cu clauză de achitare în timp şi se dovedeşte cu factura fiscală aferentă care, potrivit art.155 din Codul fiscal, este principalul document justificativ care se înregistrează în contabilitate. În ceea ce priveşte onorariul de avocat, s-a arătat că executorul judecătoresc a reţinut că contractul de asistenţă juridică este titlu executor şi prevede un onorariu final şi a reţinut onorariul din suma poprită pentru creditor, l-a virat în contul bancar al cabinetului de avocatură şi l-a considerat o cheltuială de executare ; onorariul de avocat include : TVA 19% din brut, 16% impozit pe venit din net, 7% casa de sănătate din net, 10% CAS din brut, Taxe barou şi UNBR, plus cheltuielile aferente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge, ca nefondată, cererea introductivă de instanţă formulată de contestatoarea PSA  Constanţa, în contradictoriu cu intimatul TM cu domiciliul în Constanţa.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică de la 27.10.2009.

Red.jud. C.B./29.10.2009

Dact.G.S./ 05.11.2009/ 4 ex

Domenii speta

Spete similare