Excepţia autorităţii de lucru judecata

 Analizând exceptia autoritatii de lucru judecat, în lumina dispozitiilor legale si a actelor dosarului, retine urmatoarele :

 Potrivit art. 1201 C.civ este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecata are acelasi obiect, este întemeiata pe aceeasi cauza si este între aceleasi parti, facuta de ele si în contra lor în aceeasi calitate.

 Asadar, conform dreptului intern pentru a putea fi retinuta aceasta exceptie, trebuie întrunite cumulativ 3 conditii esentiale: identitate de obiect, identitate de cauza si identitate de parti între cele doua actiuni. In plus, una din cele doua actiuni trebuie sa fi fost solutionata anterior cel putin în mod definitiv printr-o hotarâre judecatoreasca.

 în acelasi timp însa, instanta retine ca potrivit art. 20 din Constitutia României, legislatia nationala trebuie interpretata în concordanta cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar, în situatia existentei unor neconcordante, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

 Or, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a statuat si in cauza SC Pilot Service C. României din iunie 2008 ca obligatia de a executa o hotarâre nu se limiteaza la dispozitiv, învederând ca articolul 6 § 1 din Conventie nu face nici o distinctie între hotarârile prin care se admite actiunea si cele prin care se respinge actiunea si ca indiferent de rezultat, hotarârea trebuie sa fie respectata si aplicata si a reamintit ca în cauza Zazanis si altii c. Greciei a statuat ca obligatia de a executa o hotarâre nu se limiteaza la dispozitivul acesteia, iar autoritatile nu pot împiedica si cu atât mai mult nu pot repune în discutie fondul problemei solutionate prin hotarârea judecatoreasca.

 De asemenea, in cauza Amuraritei c. României din septembrie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reamintit ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminentei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Conventiei, principiu enuntat în preambulul Conventiei.

 Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca solutiile definitive date de instantele judecatoresti sa nu mai poata fi contestate (Brumarescu c. României, § 61).

 Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie sa depuna diligente pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe si sa interzica redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeasi problema (a se vedea mutatis mutandis, Gjonbocari si altii c. Albaniei § 66).

 In cauza Amuraritei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca instantele ar fi trebuit sa tina cont de constatarile de fapt din procedurile judiciare anterioare, cu privire la situatia terenului din locul numit "B". Repunerea în discutie a situatiei solutionate prin hotarâri judecatoresti definitive, nu poate fi justificata prin prisma art. 6 § 1din Conventie (a se vedea mutatis mutandis, Riabykh c. Rusiei, § 52). Instantele sesizate cu actiunea în revendicare, ar fi trebuit sa tina cont de probele pe care partile le-au administrat în procedurile anterioare în care s-a solutionat definitiv problema suprafetei de teren si nu ar fi trebuit sa mai repuna în discutie constatarile jurisdictiilor anterioare.

 In concluzie, Curtea, retinând în esenta ca instantele nu au respectat dreptul partii la un proces echitabil, a constatat încalcarea art. 6 § 1 din Conventie in acea cauza.

 In aceste conditii, fata de dispozitiile art. 6 din CEDO aplicabile si in prezenta cauza in baza art. 20 din Constitutie, instanta nu va avea in vedere sustinerile pârâtei-reclamante conform carora nu ar exista identitate de obiect si va admite exceptia autoritatii de lucru judecat a cererii reconventionale întemeiata pe abuzul de folosinta raportat la imobilul constructie.

 Desi obiectul cererii reconventionale din dosarul 335/204/2006, solutionat prin sentinta civila nr. 2541/20.09.2007 irevocabila prin respingerea apelului si a recursului, l-a constituit

încetarea uzufructului constituit prin contractele 4675/2004 si 10925/2004, iar in prezenta cauza pe cale reconventionala s-a solicitat restrângerea dreptului de uzufruct, respectiv, in subsidiar, înlocuirea dreptului de uzufruct cu o suma de bani, unul din motivele invocate in sustinerea acestor cereri este identic cu motivul invocat in dosar 335/204/2006, respectiv abuzul de folosinta raportat la imobilul constructie.

 Astfel, si prima instanta si instanta de apel si cea de recurs au facut o analiza a sustinerilor partilor cu privire la acest aspect pe baza probelor administrate, au retinut ca nu s-a facut dovada abuzului de folosinta din partea reclamantei asupra imobilului in litigiu, din declaratiile martorilor, în urma cercetarii locale si conform expertizei constructii, rezultând ca unele deficiente la constructie existau la data încheierii contractului si nu pot fi imputate uzufructuarului dupa aceasta data, iar altele s-au produs în timp.

 Având în vedere ca aceste sustineri deja au fost analizate de instante judecatoresti pe parcursul a trei cicluri procesuale si au fost solutionate in mod irevocabil, având in vedere dispozitiile art. 20 Constitutie rp. la art. 6 CEDO si la jurisprudenta Curtii EDO, instanta va admite exceptia autoritatii de lucru judecat a cererii reconventionale întemeiata pe abuzul de folosinta raportat la imobilul constructie, astfel cum aratam si mai sus.

 în temeiul acelorasi texte de lege, instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat a cererii reconventionale raportat la celelalte motive invocate in sustinerea cererii reconventionale cu trimitere la întâmpinare, având in vedere tocmai faptul ca aceste aspecte nu au fost solutionate irevocabil de vreo instanta judecatoreasca.

 Instanta nu va retine sustinerile reclamantei-pârâte conform carora ar exista tripla identitate de parti (xxxxx si xxxx), obiect (înlocuirea dreptului de uzufruct tinzând tot la încetarea dreptului de uzufruct), cauza (art. 558 C.cv fiind o continuare a art. 558 alin. 1 C. ev), atâta timp cât motivele de fapt sunt diferite, sustinerile pârâtei-reclamante privind eventuale sustrageri de bunuri, refuz de semnare a procesului verbal in conditiile art. 540 C. ev, lipsa de interes fata de imobilul livada, exercitare de agresiuni fizice si verbale, relatiile iremediabil deteriorate între parti, consecintele decesul numitului xxxxx asupra uzufructului, etc. nefiind analizate si solutionate irevocabil de nici una din instante, nici de prima instanta, nici de instantele de apel sau recurs.

în aceste conditii, neputându-se vorbi de identitate de actiuni în sensul art. 1201 C. ev. si nici in sensul jurisprudentei CEDO, instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat a cererii reconventionale raportat la celelalte motive invocate de pârâta reclamanta în sustinerea cererii.

Domenii speta

Spete similare