Legalitatea cailor de atac. Calificarea gresita a caii de atac exercitata împotriva unei sentinte pronuntate de judecatorie. Efecte.

Atacarea hotarârii judecatoresti cu o alta cale de atac decât cea stabilita de lege constituie o încalcare a principiului legalitatii cailor de atac, consacrat de legea procesual civila, în concordanta cu principiul statuat prin art. 129 din Constitutia României si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privind liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil.

Respectarea acestui principiu obliga si la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecarei cai de atac, referitoare la compunerea completului de judecata si la desfasurarea judecatii.

Prin sentinta civila nr.1770/8.11.2006 pronuntata în rejudecare dupa casare cu trimitere, Judecatoria Mangalia a admis exceptia de netimbrare a cererii si a anulat ca netimbrata cererea formulata de reclamantul A.I.C. în contradictoriu cu pârâtul C.G.

In considerente, s-a retinut ca la data de 11.08.2006 reclamantul a depus la dosar note scrise prin care a precizat ca obiectul cererii este de 300.000 lei reprezentând contravaloarea produselor agricole produse pe terenul ocupat în mod abuziv de catre pârât si însusite de acesta pe nedrept.

La termenul din 13.09.2006 reclamantul a fost informat ca are obligatia de a achita taxa judiciara de timbru în cuantum de 6186,52 lei.

La data de 20.09.2006 reclamantul a formulat cerere pentru scutire de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art.75 cod pr.civila, cererea fiind respinsa ca neîntemeiata prin încheierea din 11.10.2006.

In consedinta, la data de 08.11.2006 instanta a invocat din oficiu exceptia de netimbrare a cererii de chemare în judecata.

Instanta a retinut ca reclamantul a formulat o actiune în pretentii, întemeiata pe raspunderea civila delictuala a pârâtului, actiune evaluabila în bani potrivit art.2 si art.5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997.

Intrucât reclamantul nu si-a îndeplinit obligatia stabilita în sarcina sa de lege, în temeiul art.20 din acelasi act normativ cererea a fost anulata ca netimbrata.

Impotriva acestei hotarâri, reclamantul a declarat în termen legal recurs, sustinând ca a depus în dosarul de fond înscrisuri din care rezulta starea sa materiala, respectiv ca nu are posibilitatea sa achite taxa de timbru. In continuare, recurentul a dezvoltat aspecte de fond ale litigiului privind pretentiile solicitate de la pârât.

Pârâtul a depus la dosar o cerere prin care a aratat ca nu este persoana vizata de reclamant si a solicitat ca citatia urmatoare sa fie transmisa persoanei în cauza.

Solutionând recursul, Tribunalul Constanta a pronuntat decizia civila nr.647 din 19 iunie 2007.

Conform acestei decizii a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentintei civile nr.1770 din 8 noiembrie 2006 – pronuntata de Judecatoria Mangalia.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre – Tribunalul Constanta a retinut ca instanta de fond a aplicat în mod corect disp.art.20 din Legea 146/1997 anulând cererea de chemare în judecata ca netimbrata.

In termen legal – împotriva deciziei civile mai sus mentionate, a declarat recurs recurentul A.I.

In sedinta de judecata din 10 octombrie 2007, recurentul a invederat instantei ca valoarea pretentiilor sale se ridica la suma de trei miliarde lei.

Fata de aceasta situatie, instanta din oficiu a invocat exceptia nulitatii hotarârii recurate pentru neconstituirea legala a completului de judecata.

Conform art.137 cod pr.civila, instanta se va pronunta cu prioritare asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, în tot, cercetarea în fond a pricinii.

In referire la exceptia nulitatii hotarârii recurate, se constata ca aceasta este fondata si urmeaza a fi admisa pentru urmatoarele considerente.

Instanta de fond a fost investita în solutionarea unui litigiu ce are un obiect evaluabil în bani a carei valoare este de 3 miliarde lei – iar sentinta civila nr.1770/8.11.2006 pronuntata de Judecatoria Mangalia trebuia atacata în mod legal cu apel si nu cu recurs – a carei solutionare era de competenta tribunalului.

Conform art.2 pct.2 cod pr.civila « tribunalul judeca ca instanta de apel – apelurile declarate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorii în prima instanta ».

Atacarea hotarârii judecatoresti mai sus mentionate cu o alta cale de atac decât cea stabilita de lege, constituie o încalcare a principiului legalitatii acestora, consacrat de legea procesual civila în concordanta cu principiul statuat prin art.129 din Constitutia României, care satisface exigentele art.21 din legea fundamentala, privind liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Respectarea acestui principiu obliga si la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecarei cai de atac, referitoare la compunerea completului de judecata si la desfasurarea judecatii, pentru ca în caz contrar hotarârea este lovita de nulitate, fiind pronuntata cu încalcarea formelor procedurale impuse în mod imperativ de legiuitor.

Considerentele mai sus mentionate conduc la concluzia ca decizia recurata este supusa motivului de casare prev.de art.304 pct.1 cod pr.civila – deoarece s-au încalcat dispozitiile legale referitoare la compunerea instantei, care are un caracter imperativ si, prin urmare, în temeiul art.312 alin.(3) cod pr.civila va fi casata si se va trimite cauza spre solutionare în apel la Tribunalul Constanta.

Domenii speta

Spete similare