Anulare act administrativ. Calitate procesuală pasivă. Introducerea în cauză a altor subiecte de drept

Cuprins pe materii: Contencios administrativ şi fiscal. Procedură civilă

Indice alfabetic: Anulare act administrativ. Calitate procesuală pasivă. Introducerea în cauză a altor subiecte de drept

Temei de drept: Art. 9, 22, 36 din Codul de procedură civilă, Art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ și nu a înțeles să cheme în judecată decât pe conducătorul instituției publice emitente. Or, actul a cărui anulare se solicită a fost emis de către Ministerul Afacerilor Interne şi semnat de către conducătorul autorităţii - ministrul.

Exigenţele art. 16¹ din Legea nr. 554/2004 au fost respectate în condiţiile în care, pentru primul termen de judecată s-a pus în vedere reclamantului să indice dacă se judecă cu Ministerul Afacerilor Interne. Deşi trebuia şi putea, reclamantul nu a indicat expres faptul că se judecă cu Ministerul Afacerilor Interne, menţionând expres faptul că se judecă numai cu emitentul actului, emitent care potrivit susţinerilor sale din cererea de chemare în judecată este Ministrul Afacerilor Interne.

Curtea a respectat atât exigenţele textului arătat anterior, dar şi ale art. 22 Cod procedură civilă privind rolul activ, dar şi principiul disponibilităţii (art. 9), neputând fi modificat cadrul procesual stabilit de reclamant, ci doar pusă în discuţie o astfel de necesitate. De asemenea, în lipsa unei precizări exprese de individualizare a unui anumit pârât, instanţa nu are posibilitatea să aleagă o entitate nenominalizată de către reclamant, pentru a soluţiona litigiul pe fond, iar nu pe calea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Curtea de Apel Iași, Secția de contencios administrativ și fiscal, Sentinţa nr. 19/14.04.2020

Prin sentinţa nr. 19/14.04.2020 a Curţii de Apel Iaşi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul PI în contradictoriu cu pârâtul MINISTRUL AFACERILOR INTERNE, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 07.04.2020, reclamantul PI, în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea parţială a Ordonanţei Militare nr. 1/2020 (astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Militară nr. 2/2020), arătând că ambele au fost emise de către pârât.

La termenul din data de 14.04.2020 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Afacerilor Interne.

Potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ și nu a înțeles să cheme în judecată decât pe conducătorul instituției publice emitente. Or, actul a cărui anulare se solicită a fost emis de către Ministerul Afacerilor Interne şi semnat de către conducătorul autorităţii - ministrul.

Această concluzie rezultă atât din analiza art. 4 din Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020 care la alin. 2 şi 3 are în vedere doar semnatarii actelor respective, dar şi din interpretarea coroborată a prevederilor Codului administrativ (OUG nr. 57/2019) cu celelalte acte normative aplicabile.

Potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Conform Codului Administrativ – art. 5 lit. k - autoritatea publică este organul de stat sau al unităţii administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public. Potrivit aceluiaşi act normativ – art. 2 alin. 1 - Autorităţile administraţiei publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autorităţile administrative autonome.

Ministrul nu este autoritate publică centrală, ci doar asigură conducerea şi reprezentarea autorităţii administraţiei publice centrale (minister) - Ministrul exercită conducerea ministerului şi îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie (art. 55 din Codul administrativ). Ministrul este un demnitar (persoană care exercită funcţii de demnitate publică în temeiul unui mandat, potrivit Constituţiei, prezentului cod şi altor acte normative), iar nu autoritate publică.

De asemenea, cap. IV din OUG nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă se referă expres la Ordonanţe militare şi ordine ale altor autorităţi publice, existând coerenţă în reglementarea generală, în sensul că actele sunt emise de autorităţile publice, iar nu de către demnitarii, conducători ai autorităţii respective.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

În speţă, pârâtul nu se regăsește în categoria persoanelor care „au elaborat, emis sau încheiat” actul juridic a cărui anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată, şi chiar dacă s-ar fi încadrat în această categorie, calitatea procesuală ar fi avut-o numai alături de autoritatea publică din care face parte și numai pentru cererea accesorie de plată a unor despăgubiri.

Aşadar, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, Curtea a apreciat că este întemeiată şi a admis-o, având în vedere că pârâtul nu este autoritatea publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, care a emis actul contestat.

Exigenţele art. 16¹ din Legea nr. 554/2004 au fost respectate în condiţiile în care, pentru primul termen de judecată s-a pus în vedere reclamantului să indice dacă se judecă cu Ministerul Afacerilor Interne. Deşi trebuia şi putea, reclamantul nu a indicat expres faptul că se judecă cu Ministerul Afacerilor Interne, menţionând expres faptul că se judecă numai cu emitentul actului, emitent care potrivit cererii de chemare în judecată este Ministrul Afacerilor Interne.

Curtea a îndeplinit atât exigenţele textului arătat anterior, dar şi ale art. 22 Cod procedură civilă privind rolul activ, dar şi principiul disponibilităţii (art. 9), neputând fi modificat cadrul procesual stabilit de reclamant, ci doar pusă în discuţie o astfel de necesitate. De asemenea, în lipsa unei precizări exprese de individualizare a unui anumit pârât, instanţa nu are posibilitatea să aleagă o entitate nenominalizată de către reclamant, pentru a soluţiona litigiul pe fond, iar nu pe calea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

În ceea ce priveşte cererile de intervenţie formulate, Curtea a apreciat nu mai este necesar a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a acestora, având în vedere soluţia dată asupra cererii principale, în privinţa căreia a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Astfel, intervenţia, fie că este voluntară principală ori accesorie, are caracter incidental, presupunând o solicitare de introducere într-un proces în curs de judecată. Or, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, incident existent încă de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi constatat la termenul din data de 14.04.2020 împiedică judecarea cauzei şi verificarea oricărei alte cereri de participare în proces.

Domenii speta

Spete similare