Nulitate act juridic

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant M.A. PRIN MOŞTENITOARE E.M.M. şi pe pârât S.C.P.C.B., pârât S.C. M.I. S.R.L., intervenient STATUL ROMÂN PRIN M.F.P. - D.G.R.F.P BRAŞOV - A.J.F.P. MUREŞ, având ca obiect constatare nulitate act juridic DECLINARE

În lipsa părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de şedinţă pronunţată la data de 11 ianuarie 2017, când instanţa, din lipsă de timp, a amânat pronunţarea pentru data de 23 ianuarie 2017, iar apoi pentru data de 31 ianuarie 2017.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 26.04.2013, sub nr. ... și pe rolul acestei instanțe, la data 15/01/2014, urmare a declinării competenței prin sentința civilă nr. 2319/2013, reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâtele S.C.P.C.B. şi S.C. M.I. S.R.L., a solicitat admiterea acţiunii, constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de adjudecare pentru bunuri imobile nr. 31502/21.06.2007, încheiat în dos. nr. ... al D.M., având ca obiect diferite construcţii situate în S.M., str. ..., nr. ... (actualmente ...), evidenţiate în C.F. nr. 1371/1 S.M., nr. top. 630, în realitate aflate în C.F. nr. 1371 S.M., transcrise în C.F. nr. 5539/N S.M., iar apoi în C.F. nr. 51219 S.M., nr. cad. 1027, nr. top. 592/2/2-594/2, să se dispună rectificarea evidenţelor de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâtului de rd. 2 din evidenţele de c.f., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că imobilul din litigiu, situat în S.M., str. ..., nr. ... (actualmente ...), jud. Mureş, a fost înscris în C.F. nr. 1371 S.M., nr. top. 592 şi 594, formând proprietatea tatălui său, M.L., a fost trecut în proprietatea Statului în mod abuziv în baza Legii nr. 187/1945.

Cu acea ocazie au fost trecute în proprietatea statului circa 230 ha teren, 100 ha păduri şi toate construcţiile aflătoare pe teren, inclusiv castelul şi cele 14 clădiri anexe (grajduri), care au constituit ferma de producţie agricolă, proprietatea familiei.

Ulterior, prin anii 1946-1947, întreaga proprietate care a fost trecută în proprietatea statului român a fost dată în administrarea fostei Staţiuni de cercetare pentru nutreţuri din S.M., transformată ulterior în S.C.P.C.B. S.M., iar prin Legea nr. 290/2002 dreptul de administrare a fost acordat acestei unităţi.

Reclamantul a solicitat restituirea în natură a clădirilor şi anexelor cu terenul aferent, conform disp. Legii 10/2001, acestea fiind restituite prin Dispoziţiile nr. 211/2003, astfel cum a fost completată şi rectificată prin Dispoziţiile nr. 641/13.10.2006, Dispoziţia nr. 835/16.07.2007 şi Dispoziţia nr. 895/15.08.2007, emisă de Primarul com. S.M..

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 743/08.07.2011, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dos. nr. ..., rămasă definitivă prin Decizia nr. 185/R/07.03.2013, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, Dispoziţiile Primarului, sus-menţionate, au fost anulate.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 22 şi urm., combinat cu dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea 247/2005, reclamantul a depus Notificare, prin intermediul B.E.J. V.M.A., Notificare care a fost înregistrată la pârâta S.C.P.C.B. S.M. la data de 15.03.2013, astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare.

Reclamantul a menţionat că terenul aferent construcţiilor, în suprafaţă de 5 ha 9000 mp formează în continuare proprietatea statului.

Construcţiile din litigiu, deşi au fost trecute în proprietatea statului prin expropriere, în baza Legii 187/1945, alături de celelalte imobile, proprietatea tatălui reclamantului şi cu toate că în baza Legii 290/2002, privind organizarea şi funcţionarea unitarilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti", publicată în M. Of. nr. 358 din 29.05.2002, pârâtei de rd. 1 S.C.P.C.B. S.M. i s-a conferit doar un drept de administrare, nu de proprietate, aceasta din urmă în baza unor simple adrese şi procese-verbale din anul 1996 şi 1998 (proces-verbal din 17.06.1996 şi respectiv procesul- verbal nr. 3856/1998) au fost evidenţiate construcţiile în litigiu, alături de celelalte construcţii anexe.

În baza acestor procese-verbale de evidenţiere pârâta a fost considerată, în mod eronat, proprietară, deşi conform art. 494 C.civ. vechi, proprietarul terenului (Statul Român) este şi proprietarul supraedificatelor, S.C.P.C.B. S.M., având doar un simplu drept de administrare a proprietăţii statului.

Este de reţinut că, în graba mare şi din dorinţa vădită de a se pierde urma operaţiunilor de mai sus, imobilele au fost identificate greşit ca fiind situate pe nr. top. 630, când în realitate, astfel cum rezultă din documentaţiile cadastrale ulterioare, ele se situează pe nr. top 592 şi 594, actualmente nr. top. 592/2/2-594/2, iar nr. top. 630, greşit identificat, a fost transcris în C.F. nou înfiinţată nr. 1371/1 S.M., fără a exista vreun document legal al organului competent referitor la înfiinţarea acestui nou C.F.

Cu toate acestea, în cursul lunii iunie 2007, în ciuda Notificării depuse de reclamant la D., înainte de începerea licitaţiei publice, prin care a arătat că, construcţiile respective formează proprietatea sa, s-a procedat la vânzarea la licitaţie publică şi ulterior încheierea proceselor-verbale de adjudecare definitivă cu privire la construcţiile din litigiu, cu scopul de a recupera imensele datorii pe care le-a acumulat pârâta faţă de fisc (TVA, impozit pe salarii etc.).

În urma înstrăinărilor prin licitaţie publică s-a creat o situaţie hilară, în sensul că statul, prin D., a vândut proprietatea statului pentru a recupera nişte datorii către fisc al celui care administra averea statului.

Toate aceste operaţiuni de vânzare desfăşurate în cursul lunii iunie 2007 au avut loc nu numai prin ignorarea situaţiei descrise mai sus dar şi cu ignorarea disp. art. 21 alin. 5 din Legea 10/2001, astfel cum a fost completată şi modificată prin Legea 247/2005.

Reclamantul consideră că, în lumina textelor de lege mai sus invocate şi având în vedere că în baza Legii 10/2001, a formulat în termen legal notificare pentru restituirea imobilelor din litigiu, prin încheierea proceselor-verbale de adjudecare menţionate pârâtele au încălcat în mod evident şi flagrant dispoziţiile legale în materie.

În drept, reclamantul a invocat prev. art. 21 alin. 5, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea 247/2005.

Pârâta S.C.D.C.B., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca netemeinică şi nelegală a acţiunii promovate de reclamantul M.A., precum şi obligarea acestuia la plata cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâta a invocat nulitatea cererii pentru neîndeplinirea cerinţelor legale stabilite de art. 194 lit. e) C. proc civ., având în vedere că înscrisurile depuse în probaţiune nu sunt certificate ca fiind conforme cu originalul conform art. 150 C. proc. civ. Aceste lipsuri atrag anularea cererii de chemare în judecată în baza art. 200 C. proc. civ.

 Pârâta a solicitat introducerea în cauză a - D.M., potrivit art. 12 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 213/1998, în primul rând pentru faptul că imobilul în cauză a fost proprietatea Statului Român, unitatea pârâtei având un drept de administrare, iar în altă ordine, actul care formează obiectul prezentei cereri a fost încheiat de către D.M. în cadrul procedurii de executare pe care a îndeplinit-o în calitate de creditor bugetar.

 În continuare, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active al reclamantului, susținând că acesta nu are calitatea de proprietar. Reclamantul se prevalează de notificare care a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 14 martie 2013 şi de un certificat privind calitatea de succesor întocmit cu încălcarea normelor legale.

În altă ordin de ideii, construcţia în cauză a fost edificată de Statul român conform autorizaţiei de construcţie.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că potrivit art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 sancţiunea nulităţii invocată de reclamant se aplică când unitatea deţinătoare a fost notificată potrivit prevederilor legii. Din textul legii reiese o condiţie imperativă pentru aplicarea acestei sancţiuni, respectiv, notificarea unităţii deţinătoare potrivit Legii nr. 10/2001. Reclamantul i-a transmis notificarea, în data de 16.03.2013, iar actele atacate au fost încheiate în luna iunie 2007 în condiţiile în care pârâta era unitatea deţinătoare în sensul definit de Legea nr. 10/2001 din anul 1956.

Decizia emisă de primarul localităţii S.M., care a fost invocată în probaţiune, a fost anulată în dosarul penal nr. ... la Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa penală nr.743 din 08 iulie 2011, rămasă definitivă şi irevocabilă, iar pârâta a fost investită prima dată cu soluţionarea notificării reclamantului în 15.03.2013.

Bunul care formează obiectul actului de adjudecare, respectiv clădirea în suprafaţă de 369,05 mp a fost edificată în 1975 de Staţiunea de Cercetare Zootehnică- antecesoarea pârâtei, conform HG nr. 35/2006 şi a fişei mijlocului fix precum şi a autorizaţiei de construcţie. Aşadar nu a avut cum să formeze obiectul exproprierii din anul 1947.

 Referitor la evidenţierea în cartea funciară în anul 1996 a dreptului de proprietate pe unitatea pârâtă, s-a arătat că nu cunoaşte exact contextul real în care a avut loc această evidenţiere, însă regimul juridic al bunurilor care au format obiectul licitaţiei şi a actului de adjudecare a fost adus la cunoştinţa D.M. şi organelor de executare, aspect care reiese din conţinutul procesului verbal de sechestru asupra bunurilor, anexat în probaţiune, unde se face referire expresă la HG. nr. 35/2004.

 Cu privire la valorificarea bunurilor statului prin licitaţie publică, pârâta a arătat că unitatea sa este instituţie publică de interes central cu finanţare din resurse proprii, cu drept de administrare asupra bunurilor. Regimul juridic al veniturilor obţinute din valorificarea bunurilor în această situaţie este determinat de art. 77 alin. 2 şi art. 62 alin. 1 lit. c din Legea nr. 500/2004 privind finanţele publice. Potrivit dispoziţiilor legale arătate, veniturile obţinute din valorificarea bunurilor, se reţin sau rămân la dispoziţia acestora.

 Referitor la adresa depusă de reclamant la D. la dosarul execuţional cu privire la existenţa unui titlu de proprietate, pârâta a arătat că unitatea sa a comunicat către D. faptul că, în calitate de unitate deţinătoare nu a primit nici o notificare referitoare imobilul în cauză. Decizia invocată ca titlu de proprietate, a fost un act emis de primarul V.J. de la Sg. D.M. care în dosarul penal nr. ... al Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa penală nr.743 din 08 iulie 2011 acesta a fost condamnat pentru abuz în serviciu, iar decizia nr. 211/2007 a fost anulată alături de alte decizii.

Faţă de cele mai sus menţionate, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca fiind nelegală şi neîntemeiată.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a a solicitat respingerea introducerii în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanţelor-D.M.. În sensul disp. art. 21 din Legea 10/2001, pârâta este deţinătoarea imobilului din litigiu, având obligaţia de a soluţiona cererea de retrocedare, acţionând în numele Statului Român.

În legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale active al reclamantului, acesta a arătat că această excepţie nu poate fi primită deoarece are calitatea de moştenitor legal după tatăl său, M.L., proprietarul imobilelor în cauză.

Totodată, reclamantul a învederat că instanţa penală a stabilit că „în principal reţinem faptul că nulitatea este angajată de împrejurarea emiterii acestor dispoziţii de către inculpat, cu încălcarea regulilor privind competenta. Din nou reiterăm faptul că anularea celor patru dispoziţii de primar nu trebuie să fie înţeleasă în sensul că petiţionarul M.A. nu ar fi avut dreptul să obţină restituirea imobilului revendicat, ci măsura luată de instanţă trebuie observată numai în sensul său formal, procedural ca o consecinţă a încălcării dispoziţiilor legale la emiterea actelor contestate. Instanţa nu se pronunţă asupra existenţei sau inexistentei dreptului de a obţine retrocedarea, asupra temeiniciei ori netemeiniciei cererii de retrocedare, ci se limitează să sancţioneze nerespectarea, din punct de vedere formal, a legii, la momentul dispunerii restituirii. Dacă este îndreptăţită, persoana interesată va putea să obţină în viitor, retorcedarea imobilelor revendicate, dar numai cu respectarea dispoziţiilor legii nr. 10/2001, inclusiv a regulilor referitoare la competentă”, (Sentinţa penală nr. 743/2011, pg. 509). Această poziţie a instanţei de fond este însuşită şi de Curtea de Apel Tg. Mureş (Decizia penală nr. 185/R/07.03.2013, pg. 68)

Prin urmare, prin reiterarea notificării expediate prin intermediul executorului judecătoresc V.M. la data de 14.03.2013 (dos. nr. 5/N/2013), reclamantul a acţionat în spiritul celor stabilite prin hotărârile judecătoreşti invocate mai sus, ţinând seama şi de disp. art. 27 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată, respectând întrutotul dispoziţiile legale în materie.

În concluzie, reclamantul consideră că sunt întrunite toate condiţiile cerute de disp. art. 25 alin. 5 din Legea 10/2001 pentru constatarea nulităţii absolute a actelor de înstrăinare, dat fiind faptul că procedurile administrative, respectiv judiciare, generate de această lege nu sunt soluţionate.

În legătură cu susţinerea pârâtei, în sensul că, clădirea din litigiu ar fi fost edificată în 1975 de antecesoarea unităţii pârâte, reclamantul a arăt că această susţinere nu corespunde realităţii. Prin Decizia nr. 1933/07.10.1946 a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, publicată în M. Of. nr. 238/1946, partea a I-a, s-a dispus prin art. 1 pct. 10 trecerea în patrimoniului Institutului de Cercetări Agronomice al României: „10. Rezerva de Stat din comună S.M. expropriată de la M.L., în suprafaţă de 150 ha, terenul şi clădirile aferente". Aceste date rezultă şi din Anexa la Decizia de mai sus.

Prin adresa nr. 292/20.10.1947 emisă de Staţiune de Plante de Nutreţi S.M. din cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României se comunică către această din urmă instituţie „situaţia inventarului şi a materialelor pe exerciţiul 1946/1947”.

Din cuprinsul situaţiei inventarului pe exerciţiul 1946/1947, comunicată prin intermediul adresei de mai sus, rezultă că la data de 11.10.1946 s-a preluat următorul inventar: teren arabil, fânaţe, livadă, vie veche şi neproductiv, în total de 149,26 ha (108,43 ha + 19,71 ha + 4,96 ha + 16,16 ha), pădure - 57,97 ha şi clădiri 14 buc. Este vorba tocmai despre cele 150 ha teren şi clădirile aferente predate către ICAR în baza Deciziei din 07.10.1946 din moşia lui M.L..

Practic din cele expuse mai sus rezultă fără putinţă de tăgadă că, din întreaga moşie preluată de către Statul Român de la M.L. (tatăl lui M.A.), o suprafaţă de 150 ha teren şi 14 bucăţi clădiri au fost predate în folosinţă către Institutul de Cercetări Agronomice al României, Staţiunea de Plante de Nutreţ S.M..

Este vorba tocmai de clădirile retrocedate în baza Legii nr. 10/2001 de către primarul comunei S.M., prin Dispoziţiile anulate de Sentinţa 743/2011 a Judecătoriei Tg. Mureş, către M.A..

Chiar din cuprinsul Raportului de evaluare imobiliară întocmit în mai 2007 de către Ing. S.M. rezultă că în ceea ce priveşte S.C.D.C.B. S.M., prin H.G. nr. 35/2006 Statul Român a dat în administrare acestei instituţii clădiri aflate în două locaţii diferite pe raza comunei S.M., respectiv Ferma 1 amplasată pe str. N. din S.M. (clădirile C1 - C7 din expertiză la pag. 13 - 17) şi Biobaza de cercetare situată în S.M., str. ..., nr. ..., adică imobilul din litigiu, respectiv clădirile C8 - C21 din expertiză descrise la pag. 17-25 din cuprinsul acestei lucrări.

Se observă că în ceea ce priveşte Biobaza expertul a identificat un nr. de 14 clădiri de la C8 la C21, exact cum apare în documentul privind Situaţia inventarului preluat la data de 11 octombrie 1946 de către ICAR prin Staţiunea de Plante de Nutreţ S.M., din averea expropriată de la M.L..

Schiţa cu localizarea clădirilor mai sus arătat (C8 - C21) se regăseşte în cuprinsul Raportului de evaluare chirie teren la S.C.P.C.B. Tg. Mureş întocmit de către I.B. în septembrie 2007.

Singură clădire care a fost construităde către Statul Român este cea cu etaj în care îşi are stabilit sediul S.C.D.C.B. S.M. (la parter), evidenţiată în cartea funciară pe numele acesteia, clădire care nu a făcut însă obiectul retrocedării.

În mod cu totul eronat clădirea a fost evidenţiată asupra nr. top. 630 din cartea funciară descrisă mai sus, deşi în realitate se situează pe nr. top. 592/2/2-594/2, nr. topografic 630 fiind situat cu totul în altă parte.

Reclamantul a mai arătat că la începutul lunii iunie 2007, anterior desfăşurării operaţiunii de vânzare la licitaţie publică a depus la D.M. o notificare prin care a arătat că construcţiile respective formează obiectul unei notificări de retrocedare în baza Legii 10/2001 şi că formează proprietatea reclamantului, şi în ciuda acestei împrejurări s-a procedat la continuarea licitaţiei. Este de reţinut că, conţinutul acestei notificări a fost adusă la cunoştinţa participanţilor la licitaţie.

A mai menţionat reclamantul că a înaintat laTribunalul Mureş o acţiune civilă înregistrată sub dos. nr. ..., princare a solicitat obligarea pârâtei la restituirea în natură a tuturor construcţiilor cu datele de identificare arătate în cerere.

Pârâta S.C.D.C.B. a formulat note de şedinţă prin care a subliniat că din art. 21. alin. al Legii nr. 10/2001, se desprinde concluzia că pot forma obiectul cererilor întemeiate pe Legea 10/2011, doar imobilele - terenuri şi construcţii care au fost preluate în mod abuziv, condiţie care nu este îndeplinită. În conţinutul copiei fidele a Cărţii Funciare nr. 1371 Sg. D.M., nu apare identificată construcţia, care formează obiectul prezentei cauze. Această construcţie, alături de alte 13 construcţii pe care le revendică reclamantul, nu apar în procesul verbal nr. 255/15.07.1946 sau procesul verbal nr. IV/1945 din 02.07.1945.

 Aceste construcţii au fost evidenţiate pentru prima dată în CF . nr. 1371/1, de către Staţiunea de Cercetare, în anul 1996, iar aceste construcţii au fost edificate în baza autorizaţiilor de construcție de către pârâtă.

 Din conţinutul art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 se desprinde cerinţa potrivit căreia, sunt lovite de nulitate absolută actele de înstrăinare, grevare etc. a bunurilor imobile - terenuri si/sau construcţii notificate potrivit prevederilor prezentei legi, cerinţă neîndeplinită deoarece, din considerentele cuprinse în sentinţa penală nr. 743/2011 de care reclamantul se prevalează în a dovedi că a depus o notificare pe Legea nr. 10/2001 în termenul legal, reiese că a formulat notificarea pentru imobilul identificat în CF nr. 1371 Sg. D.M.. Menţiunile făcute în plus în notificarea depusă în 2013 privind CF nr. 1371/1 şi alte cărţi funciare , nu au relevanţă, fiind mult peste termenul legal, fiind interzis a se completa petitul iniţial al notificării.

Faptul că a fost solicitat doar imobilul - teren şi construcţii din CF nr. 1371 Sg. D.M., reiese şi din conţinutul Dispoziţiei nr. 211/2003, prin care primarul de la Sg. D.M. a soluţionat notificarea reclamantului ( anulată prin sentinţa penală). Potrivit conţinutului acesteia, a fost restituit în natură imobilul teren şi construcţii identificat în CF nr. 1371.

 Imobilul construcţie, care formează obiectul prezentei cauze, a fost identificat pentru prima dată în CF nr. 1371/1 de către pârâtă în anul 1996, imobil care a fost construit de către Staţiunea Experimentală - antecesoarea acesteia, alături de celelalte edificate evidenţiate în CF nr. 1371/1, în baza autorizaţiilor de construcţie.

Admiţând prin absurd că s-ar dispune anularea actului atacat, imobilul în cauză oricum nu i-ar reveni reclamantului în baza Legii nr. 10/ 2001, deoarece acesta a fost edificat cu autorizaţie de construcţie de Staţiunea Experimentală - antecesoarea pârâtei, fiind exceptat de la restituirea în natură.

Imobilul în cauză nu poate fi atribuit reclamantului şi pentru faptul că acesta a fost adjudecat în cadrul procedurii de executare silită de către societatea pârâtă de rang II. In cazul în care s-ar anula actul de adjudecare, ar trebui să aibă loc întoarcerea executării silite. Ori, potrivit art. 722 alin. 2 C. proc. civ., bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună credinţă.

Reclamantul invocă faptul că a depus notificare la organele financiare privind existenţa unei notificări pentru bunurile supuse executării silite pe Legea nr. 10/2001.

Referitor la acest aspect, pârâta a arătat că unităţii sale nu i-a fost comunicată nici o notificare pe Legea nr. 10/2001, cu excepţia celei depuse în anul 2013; prin înştiinţarea depusă de reclamant la Direcţia Finanţelor Publice, reclamantul arată că este proprietarul imobilului înscris în CF nr. 1371 Sg. D.M., în baza Dispoziţiei nr. 211/31.03.2003 Sg. D.M.( dispoziţie anulată); aşadar, înştiinţarea reclamantului face referire la imobilul din CF. nr. 1371 Sg. D.M., în timp ce executarea silită a avut loc asupra construcţiilor din CF nr. 1371/1 Sg. D.M..

 Reclamantul nu a comunicat existenţa unei notificări depuse pe Legea nr. 10/2001, ci faptul că este proprietar conform Dispoziţiei nr. 211/2003 date de primar.

 Licitaţia a continuat pentru faptul că pârâta, în calitate de deţinătoare a construcţiilor, nu primise nici o notificare pe Legea nr. 10/2001, iar actul depus în probaţiune face vorbire despre imobilul - teren şi construcţii din CF 1371, care a fost proprietatea tatălui reclamantului. Însă, construcţiile supuse executării silite sunt înscrise în CF nr. 1371 Sg. D.M. și au fost edificate şi evidenţiate în CF de pârâtă.

În baza considerentelor arătate, pârâta a solicitat respingerea cererii ca fiind netemeinică şi nelegală.

La termenul din 17/02/2014, pârâta S.C.P.C.B. a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. ... al Tribunalului Mureș, a invocat excepția litispendenței față de dosarul nr. ... al Judecătoriei Tg. Mureș, excepția prescripției dreptului material la acțiune în temeiul art. 46 alin. 5 Legea 10/2001, a precizat că excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare este de fapt o apărare de fond și că solicită introducerea în cauză a Statului român în calitate de intervenient forțat, înțelegând să formuleze o cerere de chemare în judecată a altei persoane (f. 362-363)

La data de 11/03/2014, reclamantul a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune.

La data de 1/04/2014 și la data de 20/05/2014, pârâta S.C.P.C.B. a depus precizare cererii de chemare în judecată a altei persoane formulată cu privire la introducerea Statului român în cauză, în calitate de intervenient forțat.

La data de 12/06/2014, intervenientul Statul român a depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, conexitatea, lipsa calității procesuale active a reclamantului M.A., iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

La data de 12/09/2014, pârâta M.I. SRL a depus note de ședință, prin care a solicitat admiterea excepțiilor invocate de copârâtă, și anume excepția de litispendență,  excepția lipsei calității procesuale active, excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și a cererii de suspendare până la soluționarea dosarului nr. ... și a formulat cerere de suspendare până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ....

La termenul din 15/09/2014, instanța a încuviințat în principiu cererea de chemare în judecată a Statului român, pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la acel termen. (f. 423-424)

La termenul din 10/11/2014, instanța a respins excepția litispendenței și excepția conexității invocate față de dosarul ... al Judecătoriei Tg. Mureș, a respins cererile de suspendare până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ... al Tribunalului Mureș și a dosarului nr. ... al Judecătoriei Tg. Mureș și a admis cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea dosarului nr. ... al Înaltei Curți de Casație și Justiție (f. 449-450).

La termenul din 13/06/2016, instanța a admis cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de moștenitoarea defunctului reclamant, Eva de Mariafi, a respins excepția lipsei calității procesuala active și excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru considerentele cuprinse în încheierea de ședință de la acel termen (f. 504-505).

Sub aspect probator, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând pe acestea ca fiind admisibile şi concludente.

La data de 30/09/2016, moștenitoarea reclamantului a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată, dezvoltând motivele invocate prin cerere și notele de ședință formulate în cauză. De asemenea, moștenitoarea reclamantului a depus note în scrise, la data de 17/01/2017

La data de 5/12/2016, intervenientul Statul român a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

La termenul din 11/01/2017, pârâta M.I. SRL a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, invocând efectul pozitiv al sentinței pronunțate în dosarul nr. ... al Judecătoriei Tg. Mureș, precum și faptul că în alte dosare având ca obiect acțiunea formulată de reclamant pentru acte de adjudecare încheiate în aceleași condiții ca cel din prezenta cauză, instanțele au dispus în sensul respingerii cererii, precum și prezumția desprinsă din înscrierile de carte funciară cu privire la situația juridică a construcției în litigiu.

La data de 20/01/2017, pârâta S.C.D.C.B. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, dezvoltând motivele invocate prin întâmpinare și notele de ședință formulate în cauză.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Defunctul reclamant M.A. (identic cu Anthony de Mariaffi), decedat la data de 17/05/2015 (f. 485,488), este fiul defunctului M.L., identic cu Louis (certificat de naștere depus în dosarul Lg. 10/2001 al Primăriei S.M., aflat în volumul 3 al dosarului DNA nr. 36/P/2007, atașat în copie la prezentul dosar – în continuare dosar retrocedare), decedat la data de 14/12/1971 ( dosar retrocedare). Conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 38 din 21/02/2008 eliberat de BNPA HR, defunctul reclamant este unicul moștenitor al defunctului Mariaffi Louis (identic cu Ludovic) (f. 294).

Defunctul M.L. (identic cu Louis) a fost proprietarul imobilelor înscrise sub A+2-5, 7-14, 18, 33-36, 38-50, 52-57, 60 din CF 1371 S.M., ce au trecut în proprietatea statului, cu titlu de expropriere, în baza procesului verbal VI/1945, nr. 8/1945 R.A., nr. 225/1946 al Comisiei județene de îndrumări pentru reforma agrară, în baza legii 187/1945, dreptul statului fiind înscris în baza actului CF 164/31.01.1961 (B+19, f. 167).

Conform procesului verbal nr. 8/1945 R.A. al Comisiei de plasa Mureșul de Sus, jud. Mureș, a fost declarată expropriată întreaga moșie a d-lui M.L. din comuna S.M., jud. Mureș, în suprafață de 380 jugare și 477 stanjeni patrați, lăsându-se proprietarului 4 jugăre intravilan cu edificii. (f. 307)

Prin procesul verbal nr. 255 din 15/07/1946 al Comisiei județene de îndrumători pentru aplicarea reformei agrare, a fost aprobat și definitivată hotărârea Comisiei de Plasă Mureșu de Sus cu nr. 8/1945, fiind însă expropriată atât suprafața de 380 jugăre și 477 stânjeni pătrați, cât și intravilanul de 4 jugăre. (f. 308)

Reclamantul a susținut că în anii 1946 -1947, întreaga suprafață de teren expropriată, inclusiv clădirile aflate pe aceasta, a trecut în administrarea Stațiunii de plante de nutreț S.M., motiv pentru care susține că cele 14 clădiri evidențiate în patrimoniul acestei stațiuni la inventarul din 1946/1947 (f. 310) sunt clădirile ce au fost expropriate de la tatăl său.

În lipsa unei probe care să ateste că aceste clădiri evidențiate în inventarul realizat în 1946/1947 în patrimoniul stațiunii sunt clădiri expropriate de la M.L. sau cel puțin a unei probe, prin care cel puțin indirect, să se realizeze o corespondență între aceste clădiri și edificiile aflate pe terenul intravilan expropriat, conform procesului verbal nr. 255/1946, instanța nu poate primi afirmația reclamantului.

Din mențiunile de carte funciară, rezultă că asupra imobilului teren – arător în suprafață de 3 jugăre și 1140 stânjeni (21369 mp) înscris sub A+13 din CF 1371 S.M. (nr. top 630), parte din terenul expropriat de la M.L., au fost evidențiate construcții în baza procesului verbal din 17/06/1996 (B+46, f. 170), construcțiile în descrierea cuprinsă la A+86 (f.165). Cu ocazia înscrierii unor noi construcții, în baza procesului verbal de evidențiere construcții nr. 3856/1998 pe acest nr. top, întreg nr. top 630 a fost transcris în CF 1371/I, făcându-se mențiunea că construcțiile sunt situate în str. ... nr. ... (f. 179), în proprietatea Stațiunii de cercetare și producție pentru creșterea bovinelor (proprietar sub B+46 conform CF 1371 și sub B+2 în CF 1371/I, f. 180-181), terenul în suprafață de 21369 mp rămânând în proprietatea Statului român, cu titlu de expropriere ( proprietar sub B+19 în CF 1371 și sub B+1 în CF 1371//, f. 180-181).

Printre imobilele înscrise la A+1, în proprietatea Stațiunii este și construcția – „grajd tineret femel cu așternut permanent”, ce a fost transmis în proprietatea  SC M.I. SRL, cu titlu de adjudecare, în baza procesului verbal de adjudecare nr. 31502/21.06.2007 din dosarul de executare nr. .... Dreptul de proprietate al adjudecatarului a fost înscris în CF 1371/I S.M., în baza actului CF 68569/22.11.2007, sub B+15 (f. 186-187).

Odată cu intrarea în vigoare a Legii 10/2001, defunctul reclamant a formulat, prin notificarea nr. 491/13.08.2001, transmisă prin executorul judecătoresc Puia Romului, Prefecturii Județului Mureș, cerere de restituire pentru 2 imobile, dintre care imobilul situat în comuna S.M., str. ... nr. ..., cu terenul aferent de cca. 8 ha și anexe gospodărești, despre care se afirmă că sunt deținute de mai multe unități aflate în preajmă. (dosar retrocedare)

Prefectura Județului Mureș, prin adresa nr. 3574/DI/19.03.2003, a transmis această notificare Primăriei Comunei S.M., spre competentă soluționare. (dosar retrocedare)

Prin dispoziția nr. 211 din 31/03/2003, Primarul Comunei S.M. a aprobat retrocedarea celor două imobile solicitate, inclusiv a imobilului situat în S.M., str. ... nr. ..., anexe gospodărești și teren aferent, înscris în CF 1371 S.M., fără a fi identificat prin nr. top, suprafață sau o descriere a anexelor restituite. (dosar retrocedare)

Prin dispoziția nr. 641 din 13/10/2006, Primarul Comunei S.M. a completat dispoziția precedentă, în sensul că au fost indicate datele de identificare ale imobilului retrocedat, și anume nr. top 592/2/1/2, 591, 594, imobil transcris în CF 4896/N. (dosar retrocedare)

Prin dispoziția nr. 835 din 29/07/2007, Primarul Comunei S.M. modifică dispoziția nr. 641/2006, în sensul că se rectifică nr. top 591, în 592/2/2. (dosar retrocedare).

Prin dispoziția nr. 895 din 15/08/2007, Primarul Comunei S.M. completează dispoziția nr. 211 din 31/03/2003, în sensul că s-a restituit în natură defunctului reclamant M.A., construcții anexe și teren aferent în suprafață de 58952 mp, înscrise în CF 1371 S.M., nr. top 592/2/2 și 594. (dosar retrocedare)

În baza acestor dispoziții, a certificatului de urbanism nr. 220/2007 și a documentației cadastrale avizată OCPI sub nr. 44216/2007, la data de 6/08/2007 (B+68), se dezmembrează imobilul de sub A+10 din CF 1371 S.M., iar nr. top nou 593/1, 594/1, 595/1, în suprafață de 70505 mp, s-a readnotat sub A+10, în favoarea vechiului proprietar – Statul Român, iar nr. top nou 594/2, în suprafață de 13313 mp s-a unificat cu nr. top 592/2/2, de sub A+92, într-o singură parcelă cu nr. top nou 592/2/2 – 594/2 (nr. cad. 1027), construcții anexe și teren intravilan de 58952 mp s-a transcris în CF 5539/N S.M. în favoarea lui M.A.. (f. 172)

Acest imobil restituit reclamantului M.A. în natură a fost înstrăinat către numiții P.C.A. și P.D., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2573/21.08.2007 de BNP R.B., dreptul de proprietate fiind înscris sub B+2,3 (f. 207), respectiv după conversia cărții funciare în format electronic, în CF 51219 S.M., la B+1,2 (f. 202).

Din cuprinsul sentinței penale nr. 743/8.07.2011 a Judecătoriei Tg. Mureș pronunțată în dosarul nr.... al Judecătoriei Tg. Mureș (f. 263-293), definitivă prin decizia penală nr. 185/R/7.03.2013 a Curții de Apel Tg. Mureș (f. 222-262), rezultă că construcțiile anexe retrocedate defunctului reclamant M.A. sunt construcțiile evidențiate în cartea funciară în proprietatea pârâtei Stațiunii de cercetare și producție pentru creșterea bovinelor și amplasate pe nr. top 630 din CF 1371/I Sîngeorgiu D.M., inclusiv cele construite de Statul român, deși se cunoștea că o parte din grajduri fuseseră dărâmate și construite altele de către stat, fiind individualizate, prin documentația întocmită în vederea intabulării, pe alte numere topografice, respectiv nr. top 592/2/2 și 594.

Dobânditorul terenul identificat cu nr. top 592/2/2 și 594, precum și a construcțiilor evidențiate pe acest nr. top, în baza contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu defunctul reclamant, a urmărit intrarea în posesia respectivelor clădiri, ce urmare a executării silite desfășurate împotriva pârâtei S.C.P.C.B. au fost vândute la licitație publică în data de 5/06/2007.

Astfel, pârâta S.C.P.C.B. și parte din societățile adjudecatare au formulat plângere penală în 17/10/2007 împotriva emitentului dispozițiilor de restituire emise în baza Legii 10/2011 sus-menționate, iar în urma soluționării cauzei penale,  instanța a dispus anularea acestor dispoziții.

Este de menționat că defunctul reclamant a notificat organul de executare, la data de ținerii licitației că prin dispoziția nr. 211 din 31.03.2003 emisă de Primarul comunei S.M. este proprietar al imobilelor ce urmează a fi vândute la licitație, iar la data de 14/06/2007 a formulat contestație la executare pentru anularea licitației din 5/06/2007, înregistrată sub nr. ... al Judecătoriei Tg. Mureș, contestație completată și cu privire la actele de adjudecare întocmite ca urmare a acestei licitații (f. 311-317). Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 2537 din 21/05/2015 a Judecătoriei Tg. Mureș (f. 473-477), instanța reținând în esență că contestatorul nu justifică calitatea de proprietar al imobilelor având în vedere că dispoziția de restituire emisă în baza Legii 10/2001 invocată în susținerea contestației a fost anulată.

De asemenea, este de menționat că contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2573 din data de 21/08/2007 de BNPA H.R. încheiat între defunctul reclamant și numiții Pop a fost anulat prin decizia nr. 254 din 16/05/2014 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș – secția I civilă în dosarul nr. ... (f. 526-532), hotărâre rămasă irevocabilă cu privire la această dispoziție prin decizia ICCJ din 10/11/2015 (f. 536-537).

Urmare a acestor hotărâri prin care s-au anulat dispozițiile de restituire emise în baza legii 10/2001, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat de beneficiarul restituirii, nu s-a procedat la restabilirea situației anterioare de carte funciară cu privire la imobil teren în suprafață de 58952 mp și construcții înscris în CF 51219, nr. top 592/2/2 – 594/2 (nr. cad. 1027), însă defunctul reclamant M.A. a transmis pârâtei S.C.P.C.B. notificarea înregistrată sub nr. 5/14.03.2013 la BEJ V.M. A, emisă în baza legii 10/2001, prin care a solicitat acesteia restituirea în natură a imobilului construcții anexe și teren în suprafață de 58952 mp situat în comuna S.M., Parcul M.L. (fostă str. ... nr. ...), jud. Mureș, fost înscris în CF 1371 S.M. nr. top 592, 594 transcris în CF 1371/I, apoi în CF 5539/N, apoi în CF 51219 S.M. nr. top 592/2/2-594/2 (cad. 1027). (f. 7-10), iar după expirarea unui termen de 60 zile de la data notificării pârâtei a investit Tribunalul Mureș cu cererea de chemare în judecată a pârâtei S.C.P.C.B. pentru obligarea acesteia de a restitui imobilul notificat în temeiul Legii 10/2011, înregistrată sub nr. ... (f. 217-218), suspendat în temeiul încheierii civile din 20/02/2014, până la soluționarea cauzelor ce au ca obiect anularea actelor de adjudecare a construcțiilor revendicate (f. 389,432).

Printre aceste cauze se află și prezenta cauză ce are ca obiect cererea de constatare a nulităţii absolute a procesului-verbal de adjudecare la licitaţie a clădirii în suprafață de 400,44 mp cu destinația adăpost taurine din 21/06/2007 (f. 5), identică cu clădirea în descrierea din cartea funciară - „grajd tineret femel cu așternut permanent” (f. 611).

Comparând descrierea clădirii cu mențiunile din procesul verbal de sechestru bunuri imobile nr. 333 rezultă că această clădire era evidențiată în patrimoniul pârâtei S.C.P.C.B. cu nr. inventar 1011, construită pe schelet metalic, în baza HG 35/2006 (f. 116), iar în anunțul privind vânzarea pentru bunuri imobile această construcție este identificată sub C17 (f. 318).

Prin HG 35/2006 au fost înființate stațiunile de cercetare și dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei, ca instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”, prevăzute în anexele 1-9, prin reorganizarea stațiunilor de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei, care s-au desființat, patrimoniul acestora fiind format din bunuri proprietate publică a statului, bunuri proprietate privată a statului și bunuri proprii, prevăzute în anexele 1 a) – 9a). De asemenea, s-a aprobat trecerea bunurilor imobile din domeniul public al statului și administrarea stațiunilor de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei în domeniul privat al statului și în administrarea stațiunilor de cercetare – dezvoltare agricolă din domeniul zootehniei, nou înființate, având datele de identificare prevăzute în anexele 1 b – 6 b și 8 b.

În anexa 3 b au fost cuprinse bunurile care trec în domeniul privat al statului și administrarea pârâtei S.C.P.C.B. Tg. Mureș (f. 121), în care este cuprinsă la poziția nr. 117309, adăpost taurine, cu schelet metalic,  în care se menționează că această clădire a fost dată în folosință în anul 1975, în baza unui proces verbal de recepție.

Cererea de constatare a nulității actului de adjudecare ce face obiectul prezentei cauze se întemeiază pe art. 21, alin. 5 din Legea 10/2001, potrivit cărora: „Sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, sunt interzise înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea, precum şi orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea cu sarcini sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri şi/sau construcţii notificate potrivit prevederilor prezentei legi.”, reclamantul M.A. invocând faptul că imobilul adjudecat de pârâtă M.I. SRL nu putea fi înstrăinat în condiţiile în care procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 demarată pentru restituirea imobilului respectiv nu era finalizată la data vânzării la licitaţie.

În prezenta cauză, astfel cum a subliniat reclamantul, nu este supusă analizei calitatea defunctului reclamant de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În plus, instanța subliniază că nu este investită nici cu modalitatea în care s-a procedat la înscrierea în cartea funciară a construcției, și anume dacă înscrierea s-a făcut pe un alt număr topo, după cum susţine reclamantul sau că s-a operat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei S.C.P.C.B. asupra construcției adjudecate, deși aceasta nu dobândise, în baza HG 35/2006, decât un drept de administrare.

Ca atare, instanța va analiza în prezenta cauză dacă sunt îndeplinite cerințele pentru a face aplicarea sancțiunii nulității absolute prevăzută de dispoziţiile art. 21 alin. 5 din legea 10/2001.

În primul rând, pentru a face aplicarea unei sancțiunii prevăzută într-o lege specială, respectiv Legea 10/2001, trebuie să se constatate că imobilul în litigiu intră în sfera de aplicare a acestui act normativ, adică a fost preluat în mod abuziv de către stat.

Or, o astfel de probă nu a fost făcută în cauză. Dimpotrivă, din probele administrate, rezultă că imobilul în litigiu – construcția cu destinația grajd tineret femel cu așternut permanent, a fost edificat de către stat, ulterior preluării terenului de către stat, fiind evidențiată în cartea funciară, conform considerentelor sentinței penale nr. 743/8.07.2011 a Judecătoriei Tg. Mureș, în baza procesul verbal nr. 4645/14.12.1999, prin care s-a constatat existența clădirilor SCDCB (f. 278), reorganizată ca S.C.P.C.B. Tg. Mureș în baza HG 35/2006, fiind înscris dreptul său de proprietate sub B+2 din CF 1371/I S.M..

De asemenea, pentru a fi aplicat art. 21 alin. 5 din legea 10/2001, la data înstrăinării imobilului, trebuie să fie în curs de soluționare o procedură administrativă sau judiciară prevăzută de Legea 10/2001, adică pentru restituirea imobilul obiect al înstrăinării, iar actul juridic de înstrăinare este încheiat de unitatea deținătoare notificată.

Or, la data adjudecării construcției în litigiu, notificarea formulată de M.A. fusese soluționată prin aprobarea restituirii în natură a imobilului anexe gospodărești și teren aferent situat în comuna S.M., str. ... nr. ..., prin Dispoziția primarului nr. 211/31.03.2003, astfel încât, la data procesului verbal de adjudecare  nr. 31502/21.06.2007 nu mai era în curs o procedură de administrativă sau judiciară.

Astfel, având în vedere că la data de 21/06/2007 nu era în curs o procedură administrativă sau judiciară generată de Legea 10/2001, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin 5 din Legea 10/2001.

Faptul că prin sentința penală nr. 743/8.07.2011 a Judecătoriei Tg. Mureș au fost anulate dispozițiile de restituire emise în baza legii 10/2001, iar defunctul reclamant a adresat pârâtei S.C.P.C.B. o astfel de notificare, în anul 2013, după finalizarea procesului penal, nu poate avea efecte juridice în privinţa actului de adjudecare încheiat la data de 21.06.2007.

Prin înştiinţarea depusă de reclamant la D.M. la data de 05.06.2007 (ziua in care a avut loc licitaţia), reclamantul arătând că este proprietarul imobilului înscris în CF 1371 S.M., în baza Dispoziţiei nr. 211/2003 a Primarului Comunei S.M., s-a referit de fapt la o procedură administrativa soluţionată.

În consecinţă, instanţa conchide că obiectul actului de adjudecare fiind un imobil edificat de stat, iar nu preluat, la data vânzării pentru imobilul în discuție nu exista în desfășurare o procedură de restituire, administrativă sau judiciară, în temeiul Legii nr. 10/2001, imobilul grajd tineret femel cu așternut permanent, obiect al actului de adjudecare din 21/06/2007, nu era supus interdicţiei reglementate de art. 21 alin.5 din Legea nr. 10/2001, şi pe ale de consecinţă apreciind că acţiunea dedusă judecăţii nu este fondată, instanţa va dispune respingerea acesteia.

În ce privește cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art. 452 Cod procedura civila, instanța va respinge cererea pârâtei SC M.I. SRL de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, întrucât nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.

Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și având în vedere chitanța de plată a onorariului avocatului ce a asigurat reprezentarea pârâtei S.C.P.C.B. depusă la termenul din 11/01/2017, instanța va admite cererea acestei pârâte și va dispune obligarea moștenitoarei reclamantului la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamantul M.A. (identic cu M.A. și A.D.M.) decedat, continuată de moștenitoarea sa, E.M.M., …, cu domiciliul ales la mandatarul său R.I., în contradictoriu cu pârâții S.C.D.C.B., cu sediul în S.M., str. ... nr. ..., jud. Mureș, având CUI …., SC M.I. SRL, cu sediul în …, CUI ….. și cu sediul procesual ales la reprezentantul său convențional, și intervenientul S.R.D.G.F.P., CIF …, având ca obiect constatare nulitate absolută act de adjudecare și rectificare carte funciară, ca neîntemeiată.

Obligă reclamantul, prin moștenitor, la plata către pârâta S.C.D.C.B. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge cererea formulată de pârâta SC M.I. SRL de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg. Mureș.

Pronunţată potrivit art. 396 alin.2 Cod procedură civilă, astăzi, 31 ianuarie 2017.

Domenii speta

Spete similare