Sentinţă civilă 164 din 07.04.2022 - Anulare act administrativ

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:2022:001.........

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ..................

Completul de fond specializat în soluţionarea cauzelor

în materia contencios administrativ şi fiscal

SENTINŢA CIVILĂ NR. 164

Şedinţa publică din data de 7 aprilie 2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : .............

GREFIER : .................

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanţii C.I.T., G.N., U.A.I., J.B.P., N.C., M.M., M.D., M.A.M., S.D.N., M.G., B.I., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ COVASNA, având ca obiect „anulare act administrativ”, precum şi a acţiunii conexe formulate de reclamanta G.I. în contradictoriu cu INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ COVASNA.

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică din data de 18 martie 2022, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunţarea pentru data de 1 aprilie 2022, respectiv pentru data de astăzi.

Se constată că în data de 04.04.2022, respectiv în data de 07.04.2022, au fost depuse la dosar concluzii scrise formulate de mandatarul reclamanţilor, respectiv de avocatul reclamantei G.I..

T R I B U N A L U L

Prin acţiunea formulată la data de 16 august 2021 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. ..... reclamanții C.I.T., G.N., U.A., J.B.P., N.C., M.D., M.A.M., S.N.D., M.G., M.M. şi B.I. K. au chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- anularea, în parte, a deciziilor ITM Covasna nr.03 din 25.01.2021; 04 din 25.01.2021; 05 din 25.01-2021; 06 din 25.01.202106: 08 din 25.01.2021: 09 din 25.01.2021, 11 din 25.01.2021, 12 din 25.01.2021: 13 din 25.01.2021: 15 din 25.01.2021, 16 din 25.01.2021. respectiv pentru perioada 01,01,2018 - prezent și obligarea pârâtului să aplice întocmai sentinţa civilă nr. 126/07,03.2019 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia Curţii de Apel Braşov nr. 460/R/22.05.2019.

- obligarea pârâtului ITM COVASNA să procedeze la emiterea unor noi decizii de recalculare a drepturilor salariale prin aplicarea întocmai a sentinţei civile nr. 126/07.03.2019 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Decizia Curţii de Apel Braşov nr. 460/R/22.05.20J9 cu privire la includerea în salariul de bază a sporului de confidenţialitate de 15 % și a sporului de mobilitate de 15 %, pentru perioada 01.01.2018 - prezent, diferenţele de drepturi salariale urmând a fi actualizate cu rata inflaţiei, defalcate pe fiecare lună de la data scadenței fiecăreia și până la plata efectivă a sumelor datorate cu dobândă legală penalizatoare aferentă drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective.

- anularea în tot a deciziilor ITM Covasna nr. 56 din 11.06.2021; 58 din 11.06.2021: 61 din 11.06.2021: 62 din 11.06.2021; 63 din 11.06.2021; 64 din 11.06.2021; 65 din 11.06.2021: 66 din 11.06.2021; 67 din 11.06.2O21; 68 din 11.06.2021; 70 din 11.06.2021; prin care le-a imputat sumele achitate de către pârât lor, conform sentinţelor judecătorești.

În motivarea cererii se arată că, în fapt, prin sentinţa nr. 126/07,03.2019 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul ....., definitivă prin Decizia Curții de Apel Braşov nr.460/R/22.05.20l9, instanţa de judecată a admis cererea formulată de ei şi a obligat ITM Covasna să emită decizii prin care să includă sporul de confidenţialitate de 15% în indemnizaţia brută de încadrare, începând cu data de 19.12.2016, iar pentru N.C. cu data de 19.03.2018 (dată la care a fost încadrat în funcţia de Inspector de muncă).

Să achite diferenţele salariale rezultate din aplicarea sporului de confidenţialitate începând cu 19.12.2016, iar pentru N.C. cu data de 19.03.2018, diferenţele de drepturi salariale urmând a fi finalizate cu rata inflaţiei, defalcate pe fiecare lună, de la data scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă a sumelor datorate şi cu dobândă legală penalizatoare aferentă drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective.

Să le includă sporul de mobilitate de 15% în indemnizaţia brută de încadrare începând cu data de 01.08.2016, iar pentru N.C. cu data de 19.03.2018 (dată la care a fost încadrat în funcţia de inspector de muncă).

Să le achite diferenţele salariale rezultate din aplicarea sporului de mobilitate începând cu 01.08.2016, iar pentru N.C. cu data de 19.03.2018, diferenţele de drepturi salariale urmând a fi actualizate cu rata inflaţiei, defalcate pe fiecare lună, de la data scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă a sumelor datorate şi cu dobândă legală penalizatoare aferentă drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective.

Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 460/R/22,05.2019, soluţionând recursul declarat dc ITM Covasna împotriva Sentinţei nr. 126/07.03.2019 a Tribunalului Covasna, a menţinut în tot sentinţa atacată.

Tribunalul Covasna prin încheierea din 18.02.2021, definitivă prin Decizia nr.304/R/27.04.2021 a Curţii de Apel Braşov, pronunţându-se asupra cererii de lămurire, a reţinut că "în dispozitivul sentinţei este prevăzut clar că petenţii sunt îndreptăţiţi la acordarea sporului de 15% de confidenţialitate şi de 15% de mobilitate începând cu data prevăzută în sentinţă, prin includerea acestora în salariul de bază brut/indemnizaţia brută de încadrare. Indemnizaţia de încadrare se referă la salariul de bază, necondiţionând încadrarea în nivelul maxim al salariului de bază admis în anul 2022 conform grilei din Anexa nr. VII Cap. I A, 11 c din Legea- cadru nr. 153/2017" (a se vedea pag 7 paragraful 6 şi 7 al încheierii din 18,02.2021).

ITM Covasna, în urma controlului efectuat de o echipă din cadrul Ministerului Muncii şi a măsurilor dispuse dc aceasta, a emis deciziile nr.03 din 25.01.2021; 04 din 25.01.2021; 05 din 25.012021; 06 din 25.01.2021, 08 din 25,01.2021: 09 din 25.012021; 11 din 25.01.2021: 12 din 25.01.2021; 13 din 25.01,2021: 15 din 25.01.2021; 16 din 25.01.2021 prin care le-a diminuat drepturile salariale câştigate în instanţa, iar ulterior la data dc 11,06.2021 a emis deciziile nr. 56 din 11,06,2021; 58 din 11.06.2021: 61 din 11,06.2021; 62 din 11.06.2021: 63 din 11.06.2021: 64 din IL06.2021: 65 din 11.06.2021: 66 din 11.06.2021: 67 din 11.06.2021: 68 din 11.06.2021: 70 din 11.06.2021: prin care le-a imputat sumele achitate lor de către pârât, conform sentinţelor judecătoreşti, întrucât consideră că aceste decizii sunt nelegale şi contravin dispoziţiilor sentinţelor judecătoreşti definitive. Au formulat plângeri prealabile (pe care le anexează) pentru a parcurge procedura prealabilă. Conform răspunsul primit de la ITM Covasna la plângerile prealabile, acesta refuză anularea deciziilor contestate.

Se afirmă caracterul vădit ilegal al deciziilor mai sus menţionate ale ITM Covasna, care nesocotesc dispoziţiile instanţelor de judecată şi nu respectă hotărârile judecătoreşti definitive, depăşind astfel competenţa, ITM Covasna nu este îndreptăţit să interpreteze sentinţele instanţelor de judecată şi să decidă dacă aplică total sau parțial sau deloc o sentinţă, ci este obligat să le pună în executare, precum şi prejudiciul pe care le cauzează diminuându-ne salariul şi reţinând sume care reprezintă de fapt drepturi pe care le-a câştigat în instanţă.

Astfel, punerea în aplicare a unor măsuri stabilite printr-o adresă a Ministerului Muncii -DGCCISNA, care este în contradictoriu cu cele prevăzute într-o sentinţă judecătorească clară şi definitivă, ar lipsi de eficienţă actul de justiţie, ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat şi ar constitui un abuz. Un proces -verbal întocmit de o echipă de control nu poate fi mai presus de sentinţele judecătoreşti definitive şi clare care le-a recunoscut drepturile salariale solicitate de ei şi a dispus obligarea ITM Covasna la plata acestora.

Un argument în plus în ceea ce priveşte "interpretarea corectă" dată de echipa dc control prevederilor legale în domeniul salarizării este şi modul în care aceasta a consemnat în adresa nr.139/DM/16.09.2019 şi nr.381/DGCCISNA/16.09.2019 faptul că "utilizarea sintagmei indemnizaţie brută de încadrare în cadrul dispozitivului sentinței civile, aceasta nu se regăseşte în cuprinsul Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice, pentru personalul aparatului Ministerului Muncii, iar orice asimilare cu indemnizaţia brută de încadrare nu poate fi făcută, întrucât nu se poate face trimitere la o noţiune care nu există în legislație”, iar Curtea de Apel Braşov prin decizia nr. 53/29.01.2020 pronunţată în dosarul nr. 617/04/2019 în urma soluţionării cererii de lămurire formulată de ITM Covasna a statuat că indemnizaţia de încadrare are aceeaşi semnificaţie ca şi salariul de bază, legea salarizării unitare operând cu ambele noţiuni în funcţie de categoriile de salariaţi la care se referă, fiind evident că hotărârile judecătoreşti care menţionează denumirea de indemnizaţie dc încadrare se referă la salariul de bază.

Drept urmare planează o serioasă îndoială asupra legalităţii actului întocmit de echipa de control, care ar fi putut fi contestat de ITM Covasna, asupra existenţei aşa-zisului prejudiciu, şi a măsurilor dispuse în contradictoriu cu prevederile hotărârilor judecătoreşti.

La întrebarea ITM Covasna, adresată instanţei prin cererea de lămurire, dacă trebuie să aplice dispozitivul Deciziei nr. 460/R/2019 sau să plafoneze salariul conform art.38 (6) din Legea -cadru nr. 153/2017 instanţa a precizat următoarele: "faptul că după punerea în aplicare a sentinţei s-a modificat raportarea salariului de bază lunar brut ol inspectorilor de muncă faţă de nivelul maxim prevăzut de Legea -cadru nr. 153/2017, nu este motiv de lămurire ci un aspect legat de punerea în executare a sentinţei, punere în executare care nu a întâmpinat dificultăţi legate de înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dispoziţii contrare ale dispozitivului, aceasta fiind foarte clară, iar punerea în executare a hotărârii incumbă ITM Covasna".

Se mai arată că instanța a stabilit că hotărârea este clară, nu se impune lămurirea şi nu poate fi schimbată, iar aplicarea întocmai a acesteia incubă ITM Covasna.

Având în vedere argumentele de mai sus, faptul că drepturile salariale în discuţie le-au fost recunoscute şi acordate printr-o sentinţă judecătorească definitivă şi foarte clară, sentinţă care a fost pronunţată ulterior intrării în vigoare a Legii -cadru nr. 153/2017 şi la pronunţarea căreia instanță a avut în vedere întregul cadru legislativ în materia salarizării, precum şi faptul că sumele care au fost calculate şi plătite de ITM Covasna nu sunt sume necuvenite sau nelegale, ci sume achitate în baza unor hotărâri judecătoreşti, reprezintă drepturi care au fost câştigate în instanţă şi pe care ITM Covasna are obligaţia să le achite către ei şi nu să le impute.

Solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept: s-au invocat dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 29 alin.(4) din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă, iar potrivit art. 270 din Codul Muncii, cauzele care au ca obiect conflicte de muncă sunt scutite de taxa judiciară de timbre şi timbru judiciar.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copii certificate:

- Deciziile nr. 03 din 25.01.2021; 04 din 25.01.2021: 05 din 25.01.2021: 06 din 25.01.202106: 03 din 25.01.2021: 09 din 25.01.2021: 11 din 25.01.2021: 12 din 25.01,2021: 13 din 25.01,2021: 15 din 25.01.2021; 16 din 2501.2021:

- Deciziile nr. 56 din 11.06.2021: 58 din 11.06.2021: 61 din 11.06.2021: 62 din 11.06.2021:63 din 11.06.2021: 64 din 11.06.2021: 65 din 11.06.2021: 66 din 11.06.2021: 67 din 11.06.2021: 68 din 11.06.2023: 70 din 11.06.2021;

- Plângeri prealabile;

- Răspuns ITM Covasna la plângerile prealabile;

- Sentinţa nr. l26/07.03.2019 a Tribunalului Covasna

- Decizia Curţii de Apel Braşov nr. 460/R/22.05.2019

- Decizia Curţii de Apel Braşov nr.53/29.01.2020

- încheierea din 18.02.2021 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul ......

În apărare, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea acțiunii.

În motivarea apărării se arată că, reclamanţii sunt funcţionari publici în cadrul pârâtei ITM Covasna, ce are calitatea de ordonator terţiar de credite, si, drept urmare, obligaţia de a acorda toate drepturile de natură salarială ce decurg şi sunt stabilite din şi prin lege.

În raport de acţiunea formulata înţelege să invoce următoarele:

1. Modalitatea de salarizare a acestora s-a efectuat în conformitate cu actele normative incidente în materia salarizării acestei categorii de personal, respectiv conform Legii nr.153/2017, corespunzător perioadei 01.01.2018-prezent.

Deciziile emise de ITM Covasna (nr. 03, 04, 05, 06, 08, 09, 11, 12, 13, 15, 16/25.01.2021) anexate la dosarul cauzei pentru funcţionarii publici menţionaţi mai sus, sunt legale si întocmite în conformitate cu prevederile art. 10 si art. 36 din Legea - cadru nr.153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

2. În ceea ce priveşte obligarea ITM Covasna să emită noi decizii, care să includă acordarea sporului de confidenţialitate de 15%, precum şi al sporului de mobilitate de 15 % la cuantumul brut al salariilor de baza începând cu data de 01.01.2018, si N.C. - începând cu data de 19.03.2018 precizează următoarele:

ITM Covasna, prin deciziile emise (nr. 03, 04, 05, 06, 08, 09, 11, 12, 13, 15, 16/25.01.2021), au deja incluse sporurile precizate mai sus, raportat însă la art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr.153/2017, au fost plafonate în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017.

3. Referitor la cel de al treilea aspect = anularea în tot a deciziilor emise de către ITM Covasna nr. 56/11.06.2021, 58/11.06.2021, 61/11.06.2021, 62/11.06.2021, 63/11.06.2021, 64/11.06.2021, 65/11.06.2021, 66/11.06.2021, 67/11.06.2021, 68/11.06.2021, 70/11.06.2021, prin care se imputa sumele achitate de către parat reclamanţilor, conform sentinţelor judecătoreşti, precizează faptul că există pe rol la Judecătoria Sfântu Gheorghe dosarele cu nr. ...., ........, .........., .........., ........., ..........., .........., ............, ................., ............., ..............

La începutul anului 2017, angajaţii ITM Covasna au solicitat la Tribunalul Covasna includerea în salariul de baza a cuantumului, nivelului mediu al stimulentelor acordate în baza OG nr. 92/2003 şi a art. 14 alin.1 din Legea nr. 285/2010 şi aplicarea sporului de vechime la salariul de bază astfel rezultat pentru fiecare reclamant, începând cu data de 01.01.2012, cât şi a indemnizaţiei de conducere pentru funcţionarii publici de conducere 01.01.2012-31.05.2014, precum şi aplicarea majorărilor salariale de 8% si de 7.4% prevăzute de art.1, alin.1 din OUG nr. 19/2012, începând cu data de 01.06.2012, respectiv 01.12.2012, cât şi majorarea salarială de 10% în baza OG nr. 183/2014.

Prin Sentinţa Civila nr. 1240/19.12.2017, pronunţată în dosarul nr. ...... Tribunalul Covasna a respins acţiunea angajaţilor ITM Covasna.

Împotriva sentinţei menţionate, salariaţii au promovat recurs, iar prin Decizia nr. 1543/R/2018, pronunţată la data de 24.09.2018, Curtea de Apel Braşov a admis recursul, obligând ITM Covasna să calculeze şi să plătească reclamanţilor salariile cuvenite la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Inspecţiei Muncii, pentru funcţiile publice pe care le ocupă, începând cu data de 09.04.2015, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

Decizia Curţii de Apel Braşov a fost înregistrată la ITM Covasna cu nr. 6646/18.10.2018.

Conducerea ITM Covasna a pus în aplicare Decizia Curţii de Apel nr. 1543/R/2018, emiţând în acest sens acte administrative cu noile drepturi salariale începând cu data de 01.11.2018.

Angajaţii ITM Covasna au solicitat instanţei lămurirea Deciziei Civile nr.1543/R/2018 cu privire la înţelesul sintagmei „salariile cuvenite la nivel maxim în plată" în sensul dacă acest nivel va include şi sporurile existente în cadrul Inspecţiei Muncii, inspectoratelor teritoriale de muncă cu data acordării acestora, întrucât angajatorul a emis decizii care nu conţin sporurile de care beneficiază persoanele aflate în situaţii profesionale identice cu aceeaşi gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi în aceleaşi studii, aceleaşi atribuţii.

Prin încheierea pronunţată în data de 19.12.2018, Curtea de Apel Braşov a respins cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei Civile nr. 1543/R/2018, întrucât „in esenţa excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, de la calculul nivelului maxim al salariului de baza/indemnizaţie de încadrare din cadrul autorităţii publice, încalcă art.124 şi art.126 din Constituţie"( Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016).

Instanţa a reţinut că „din decizie (Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016) rezultă fără echivoc ca si sporurile acordate prin hotărâri judecătoreşti anterioare si aflate in plata in cadrul inspectoratelor teritoriale de munca, pentru funcţii identice cu cele ocupate de reclamanţi , trebuie luate în considerare când se stabileşte nivelul maxim în plată la care angajatorul trebuie să se raporteze când stabileşte salariile reclamanţilor".

În acest context, conducerea ITM Covasna a emis noi decizii, conform cărora începând cu data de 01.12.2018, se acordă sporul de confidenţialitate în cuantum de 15%. Cu aceeaşi dată, la salariul de bază pentru personalul încadrat la ITM Covasna, a fost acordat un spor de 15% pentru condiţii vătămătoare.

Prin Decizia nr. 460/R/2019, Curtea de Apel Braşov a dispus includerea în indemnizaţia de încadrarea sporului de confidenţialitate în cuantum de 15% începând cu data de 19.12.2016 (respectiv 21.04.2017 si 19.03.2018) şi a sporului de mobilitate in cuantum de 15 % începând cu data de 01.08.2016 (respectiv 21.04.2017 si 19.03.2018).

Şi în acest caz conducerea inspectoratului a emis decizii pentru includerea acestor sporuri in indemnizaţia bruta de încadrare.

Ca urmare a derulării în perioada 22.07.2019-26.07.2019 la nivelul ITM Covasna, a unei misiuni de control privind managementul activităţii desfăşurate la instituţia noastră, pentru perioada 01.08.2015-30.06.2019, de către o echipa din cadrul Ministerului Muncii, în care s-au verificat aspectele esenţiale ale derulării activităţii ITM Covasna, s-a întocmit Procesul verbal nr. 301/26.07.2019.

Direcţia Generala Corp Control, Implementare Strategie Naţională Anticorupţie din cadrul Ministerului Muncii Protecţiei Sociale , analizând aspectele referitoare la modalitatea de respectare a prevederilor legale care reglementează salarizarea personalului, consemnate în Procesul verbal de control mai sus menţionat, prin adresa nr. 1360/DM/16.09.2019 si nr. 381/DGCCISNA /11.09.2019, aprobata de către Ministrul Muncii si Protecţiei Sociale, a constatat următoarele :

Referitor la modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale angajaţilor ITM Covasna potrivit sentinţelor civile pronunţate de Tribunalul Covasna si Curtea de Apel Braşov, s-a constatat faptul că după stabilirea drepturilor salariale dobândite în baza sentinţelor civile (salariul la nivelul maxim in plata in cadrul Inspecţiei Muncii începând cu data de 09.04.2015, includerea sporului de confidenţialitate şi de mobilitate in indemnizaţia bruta de încadrare începând cu data de 19.12.2016, respectiv 01.08.2016), „au fost adoptate o serie de noi reglementari care au avut a obiect salarizarea personalului plătit din fonduri publice"

- salarizarea reclamanţilor ar trebui să aibă în vedere reglementările legale ulterioare, cat si evoluţia profesionala individuala, stabilita conform prevederilor normelor in vigoare, conform art. 38 alin.(6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările si completările ulterioare, care prevede ca „in situaţia in care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de baza . soldele de funcţie,/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul

ITM Covasna a pus în aplicare în mod eronat dispoziţiile deciziilor definitive ale instanţelor de judecată de stabilire a drepturilor salariale (Deciziile Curţii de Apel Braşov nr. 1543/R/2018, si nr. 460/R/2019, fiind dispuse următoarele măsuri , în acest sens:

• Recalcularea drepturilor salariale ale angajaţilor ITM Covasna , conform dispoziţiilor din Deciziile Curţii de Apel Braşov, respectiv de la momentul naşterii dreptului solicitat în instanţa şi până în prezent şi emiterea deciziilor de acordare a acestor drepturi

• Recalcularea drepturilor salariale ale angajaţilor ITM Covasna , începând cu data de 01.01.2018, conform prevederilor art.38 alin.(6) din Legea -cadru nr.153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice , cu modificările si completările ulterioare, stabilirea drepturilor de natura salariala acordate necuvenit si recuperarea prejudiciului creat.

Astfel, anterior reîncadrării menţionate la art. 36 alin.f1) din Legea cadru nr.153/2017, cele doua sporuri recunoscute de către instanţa de judecata trebuiau incluse în salariul de baza, iar daca la data de 01.01.2018- după majorarea salariala acordată conform prevederilor art. 38 alin.3 lit a din acelaşi act normativ , salariul de baza devenea ulterior mai mare decât cel stabilit potrivit legii pentru anul 2022 sau devenea ulterior mai mare ca urmare a majorărilor salariale reglementate , trebuia acordat salariul stabilit pentru anul 2022.

La data emiterii deciziilor de stabilire a drepturilor salariale pentru angajaţii ITM Covasna , sporul de confidenţialitate si sporul de mobilitate nu reprezentau drepturi salariale prevăzute de Legea nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice , cu modificările si completările ulterioare , iar acordarea după data de 01.07.2017 a acestor sporuri si calcularea acestora ca procent la salariul stabilit la momentul reîncadrării conform prevederilor art. 36 alin. (1) contravine cu prevederile actului normativ menţionat mai sus.

Aceste măsuri au fost reiterate şi prin adresele nr. 390/DGCCISNA/22.12.2020-inregistraăa la ITM Covasna sub nr. 7734/28.12.2020 şi prin adresa nr. 390/ DGCCISNA /08.01.2021- înregistrată la ITM Covasna sub nr. 210/12.01.2021.

Funcţionarii publici din cadrul instituţiei au formulat plângeri prealabile la data de 15.02.2021, în mod individual, în urma cărora au primit răspuns din partea ITM Covasna, formulat la data de 22.02.2021.

Paralel, ITM Covasna a formulat cereri de lămurire , cu privire la dispozitivul deciziilor civile definitive, solicitând răspuns şi din partea instanţelor de judecata.

Astfel, la dosarul nr. .....- răspunsul din partea Curţii de Apel Braşov -Comunica -încheiere de şedinţa /04.03.2021 - a fost comunicat si înregistrat la ITM Covasna sub nr. 1779/18.03.2021, iar in dosarul nr. ..... , cu rejudecare.

Conform acestor răspunsuri, Curtea de Apel Braşov, a reţinut, „daca se iau in calcul sporurile stabilite prin hotărâri judecătoreşti anterioare, trebuie luate in caicul la stabilirea nivelului maxim aflat in plata, sporurile si alte sume plătite cu titlu de drepturi salariale, in baza dispoziţiilor legale in vigoare, toate aceste aspecte trebuind luate in considerare la punerea in executare a deciziei a cărei lămurire se solicita, rezultând din considerentele acesteia, fără a fi necesară menţionarea expresa in dispozitivul deciziei."

Iar potrivit încheierii Şedinţei camerei de consiliu din data de 18.02.2021 - dosar nr. ........... - Tribunalul Covasna respinge ca neîntemeiată atât acţiunea funcţionarilor publici cat si acţiunea ITM Covasna , referitor la aplicarea celor doua sporuri, deoarece cererile de lămurire formulate de ambele părţi, nu reprezintă o nelămurire a dispozitivului ori o dispoziţie contradictorie a acestuia , ci un aspect rezultat din executarea hotărârii care incumba ITM Covasna.

Conducerea ITM Covasna , a procedat la stabilirea prejudiciului, individual, fiind emise deciziile de recuperare a prejudiciului. După răspunsul la cererea de lămurire primită de la Curtea de Apel Braşov -Decizia nr.304/R/27.04.2021, înregistrat la ITM Covasna sub nr. 2974/14.05.2021.

Se constata că ITM Covasna a pus in aplicare dispoziţiile din sentinţele definitive invocate de paraţi mai sus, mai mult, mai mult, s a depăşit nivelul maxim la nivelul anului 2022. conform Legii nr. 153/2017, prin urmare, instituţia s-a conformat legislaţiei în vigoare, recalculând aceste sporuri, însă plafonându-le la nivelul maxim de salarizare corespunzător anului 2022.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1349-1371, art. 1381, art.1384 -1386 Cod civil, al art. 254-259 Codul muncii, coroborate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, Legea nr.554/2004.

În probaţiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate :

- Adresa nr. 390/DGCCISNA/08.01.2021- Ministerul Muncii si Protecţiei Sociale, înregistrată la ITM Covasna sub nr. 210/12.01.2021

- încheierea şedinţei camerei de consiliu din data de 18.02.2021 a Tribunalului Covasna înregistrată la ITM Covasna sub nr. 1235/24.02.2021 {răspuns-la cerere lămurire formulata de către ITM Covasna, dar şi la cererea de lămurire formulată de către funcţionarii publici ai instituţiei)

Prin cererea conexată prezentului dosar, reclamanta G.I. a solicitat să se constate nulitatea deciziei nr. 59 / 11.06.2021, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se arată că, prin Decizia atacată, pârâtul i-a imputat suma de 23.462 lei, reprezentând "diferenţa dintre drepturile salariate brute acordate necuvenit pentru perioada 01..12.2018 - 31.12,2020.

Învederez că modul de calcul a drepturilor salariale a făcut obiectul dosarului nr. ......., acţiune ce a fost iniţial respinsă de Tribunalului Covasna, însă, prin Decizia nr. 1543/R/24.09.2018, acţiunea a fost admisă în parte, pârâtul fiind obligat să calculeze şi să plătească drepturi salariale la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Inspecţiei Muncii, începând cu data de 09.04.2015, pentru fiecare reclamant, deci inclusiv pentru ea.

Printr-o interpretare vădit eronată de către pârât a dispoziţiilor Deciziei nr. 1543, acesta a emis decizii de salarizare care nu conţineau sporurile de care beneficiază persoanele aflate în situaţii profesionale identice, cu aceiaşi gradaţie, vechime în funcţie sau in specialitate şi aceleaşi studii, dar mai ales, aceleaşi atribuţii.

A fost nevoită să formuleze o cerere de lămurire a dispozitivului, cerere respinsă de Curtea de Apel Braşov prin încheierea din 19.12.2018, prin care s-au reţinut următoarele;

- ''curtea apreciază că cererea petenţilor este neîntemeiată, dispozitivul deciziei fiind clar şi neechivoc, în sensul obligării pârâtului să calculeze şi să plătească reclamanţilor salariile cuvenite la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Inspecţiei Muncii, pentru funcţiile pe care le ocupă, începând cu data de 09 aprilie 2015, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 79472016"

- "cum s-a arătat în considerentele Deciziei a cărei lămurire se solicit, prin Decizia Curţii Constituţionale nr., 794/2016 s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 31 alin. I din OUG 57/2015, întrucât în esenţa excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, de fa calculul nivelului maxim ai salariului de bază / indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice, încalcă art. 124 şi art. 126 din Constituţie"

"Aşadar, din această decizie rezultă fără echivoc că şi sporurile acordate prin hotărâri judecătoreşti anterioare şi aflate în plată în cadrul Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, pentru funcţii identice cu cele ocupate de recurenţii reclamanţi, trebuie luate in considerare când se stabileşte salariul maxim în plată la care angajatorul trebuie să se raporteze când stabileşte salariile recurenţilor reclamanţi"

- "toate aceste aspecte trebuiau luate în considerare la punerea în executare a deciziei a cărei lămurire se solicită, rezultând din considerentele acesteia, fără a fi necesară menţionarea lor expresa în dispozitivul deciziei"

"in cazul în care au fost emise acte ale instituţiei publice angajatoare cu nerespectarea considerentelor şi dispozitivului deciziei a cărei lămurire se cere, recurenţii reclamanţi au posibilitatea legală să conteste aceste acte".

Pârâtul a formulat o nouă cerere de lămurire a Deciziei nr. 1543, care a fost respinsă prin încheierea din 31.01.2019, în esenţă cu menţiunile de mai sus, iar suplimentar, raportat la data de la care se aplică Decizia în cauză, Curtea a reţinut că: "din această decizie rezultă fără echivoc că şi sporurile acordate prin hotărârile judecătoreşti anterioare şi aflate în plată în cadrul Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, pentru funcţii identice cu cele ocupate de recurenţii reclamanţi, trebuie luate in considerare când se stabileşte nivelul maxim în plată la care angajatorul trebuie să se raporteze atunci când stabileşte salariile recurenţilor reclamanţi”.

- "în ceea ce priveşte data de la care se procedează la plata salariilor către recurenţii reclamanţi a salariilor la nivelul maxim, aceasta este expres menţionată în dispozitivul deciziei a cărei lămurire se cere, respectiv; 09.04.2012.

Dispoziţiile Deciziei civile nr. 1543 sunt vădii clare, astfel că drepturile salariale se impun a fi recalculate începând cu data de 09.04.2015 si pentru viitor fără vreo limitare în timp a acestora.

Concluziile Procesului verbal de control nr. 301/26.07.2019 prin care s-au dispus recalcularea drepturilor salariale şi recuperarea sumelor deja achitate, constituie o veritabilă încălcare a dispoziţiilor art. 124 şi art. 126 din Constituţie, constituind o încălcare flagrantă a unui Titlu executoriu definitiv şi o vătămare gravă a stabilităţii actului de justiţie.

Se mai arată că a încasat suma netă de 13726 lei şi nu 23469 lei aşa cum este eronat menţionat în Decizia atacată, diferenţele fiind sume achitate către bugetul de stat, a căror recuperare constituie atributul exclusiv al pârâtului, prin depunerea de declaraţii rectificative.

În drept, s-a făcut trimitere la dispoziţiile invocate în cuprinsul motivării cererii.

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri , fiind anexate: Decizia nr. 59/11.06.2021, Plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 3790/24.06,2021, Adresa nr. 3790/LCA/06.07.2021.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2021 (f.136 vol. I) , instanţa a dispus disjungerea cererii reclamantului M.E. în ce priveşte anularea deciziilor nr. 04/25.01.2021 şi nr. 65/11.06.2021 și dispus formarea unui nou dosar în care s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Covasna.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

1. Prin decizia nr. 03 din 25 ianuarie 2021, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna a decis recalcularea drepturilor salariale pentru reclamantului U.A. începând cu data de 09.04.2015, respectiv:

Pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 s-a stabilit că drepturile salariale avute anterior se menţin pentru această perioadă reclamantului anterior amintit, ocupând funcţia de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 la Compartimentul Control Relaţii de Muncă din cadrul pârâtului.

Pentru perioada 01.08.2016-16.12.2016, pârâtul, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019, ambele pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut în sumă de 7.461 lei prin includerea sporului de mobilitate de 15% , respectiv a sumei de 973 lei, aplicat la salariu de bază de 6.488, avut anterior.

Pentru perioada 17.12.2016-18.12.2016, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut în sumă de 7.461 lei la care se adaugă un spor de confidențialitate de 15%, respectiv suma de 973 lei aplicat la salariul de bază de 6.488 lei.

Pentru perioada 19.12.2016-30.06.2017, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut lunar de 8.434 lei prin includerea sporului de confidențialitate de 15% respectiv suma de 973, aplicat la salariul de bază de 6.488 lei și includerea sporului de mobilitate de 15%, respectiv suma de 973 lei, aplicat la salariul de bază de 6.488 lei.

Pentru perioada 01.07.2017-30.11.2017, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a menținut reclamantului un salariu de bază brut la nivelul lunii iunie 2017 în sumă de 8.434 lei, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.2 lit. a din Legea nr. 153/2017.

Pentru perioada 01.12.2017-31.12.2017, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, cât și în conformitate cu prevederile art. III din Legea nr. 274/2007 i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut lunar de 9.699 lei.

De asemenea, pentru perioada 01.08.2018-în prezent, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului U.A., inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul Control Relații de Muncă un salariu de bază lunar de 7.023 lei.

Prin aceeași decizie s-a dispus încetarea aplicabilității deciziilor emise nr. 56/27.06.2019 și nr. 18/12.02.2020 în cel privește pe reclamant ( f. 108-110 vol. I).

2. Prin decizia nr. 05 din 25 ianuarie 2021, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna a decis recalcularea drepturilor salariale pentru reclamantul G.N., ocupând funcţia de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 la Compartimentul Control Relaţii de Muncă, respectiv pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 i-a stabilit că drepturile salariale avute anterior se menţin pentru acesta.

Pentru perioada 01.08.2016-16.12.2016, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut în sumă de 7.461 lei prin includerea sporului de mobilitate de 15% , respectiv a sumei de 973 lei, aplicat la salariu de bază de 6.488 lei, avut anterior.

Pentru perioada 01.08.2018-în prezent, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului U.A., inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul Control relații de Muncă un salariu de bază lunar de 7.023 lei.

Prin aceeași decizie s-a dispus încetarea aplicabilității deciziilor emise nr. 58/27.06.2019 și nr. 20/12.02.2020 în cel privește pe reclamant ( f. 121-124 vol. I).

3. Prin decizia nr. 06 din 25 ianuarie 2021, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna a decis recalcularea drepturilor salariale pentru reclamantul C.I.T., având funcția de inspector de muncă, clasa I, grad profesional principal, gradația 2 la Compartimentul Control Relații de Muncă și astfel, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 s-a stabilit că acesta beneficiază de un salariu de bază brut lunar de 2.356 lei.

Pentru perioada 01.12.2015-31.07.2016, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut în sumă de 2.592,

Pentru perioada 01.08.2016-31.10.2016, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut în sumă de 2.981 lei prin includerea sporului de mobilitate de 15% , respectiv a sumei de 389 lei, aplicat la salariu de bază de 2.592, avut anterior.

Pentru perioada 01.11.2016-18.12.2016, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut în sumă de 5.065 lei prin includerea sporului de mobilitate de 15% , respectiv a sumei de 661 lei, aplicat la salariu de bază de 4.404 lei.

Pentru perioada 17.12.2016-18.12.2016, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut în sumă de 5.065 lei la care se adaugă un spor de confidențialitate de 15%, respectiv suma de 661 lei aplicat la salariul de bază de 4.404 lei.

Pentru perioada 19.12.2016-31.03.2017, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut lunar de 5.725 lei prin includerea sporului de confidențialitate de 15% respectiv suma de 661 lei, aplicat la salariul de bază de 4.404 lei și includerea sporului de mobilitate de 15%, respectiv suma de 661 lei, aplicat la salariul de bază de 4.404 lei.

Pentru perioada 01.04.2017-30.06.2017, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a menținut reclamantului un salariu de bază brut de 7.406 lei prin includerea sporului de confidențialitate de 15% respectiv suma de 661 lei, aplicat la salariul de bază de 5.697 lei și includerea sporului de mobilitate de 15%, respectiv suma de 661 lei, aplicat la salariul de bază de 5.697 lei.

Pentru perioada 01.07.2017-30.11.2017, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.2 lit. a din Legea nr. 153/2017 s-a menținut salariul de bază brut lunar la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 în sumă de 7.406 lei.

Pentru perioada 01.12.2017-31.12.2017, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, cât și în conformitate cu prevederile art. III din Legea nr. 274/2007 i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut lunar de 8.517 lei.

De asemenea, pentru perioada 01.08.2018-în prezent, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului C.I.T., inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul Control relații de Muncă un salariu de bază lunar de 6.686 lei.

Prin aceeași decizie s-a dispus încetarea aplicabilității deciziilor emise nr. 59/27.06.2019 și nr. 21/12.02.2020 în cel privește pe reclamant ( f. 128-131 vol. I).

4. Prin decizia nr. 08 din 25 ianuarie 2021, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna a recalcularea drepturilor salariale pentru reclamantul J.B.P. începând cu data de 09.04.2015, respectiv:

Astfel, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 s-a stabilit de pârât că drepturile salariale avute anterior se menţin pentru această perioadă reclamantului anterior amintit, având funcţia de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 la Compartimentul Control Relaţii de Muncă din cadrul pârâtului.

Pentru perioada 01.08.2016-16.12.2016, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut în sumă de 7.461 lei prin includerea sporului de mobilitate de 15% , respectiv a sumei de 973 lei, aplicat la salariu de bază de 6.488, avut anterior.

Pentru perioada 17.12.2016-18.12.2016, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut în sumă de 7.461 lei la care se adaugă un spor de confidențialitate de 15%, respectiv suma de 973 lei aplicat la salariul de bază de 6.488 lei.

Pentru perioada 19.12.2016-30.06.2017, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut lunar de 8.434 lei prin includerea sporului de confidențialitate de 15% respectiv suma de 973, aplicat la salariul de bază de 6.488 lei și includerea sporului de mobilitate de 15%, respectiv suma de 973 lei, aplicat la salariul de bază de 6.488 lei.

Pentru perioada 01.07.2017-30.11.2017, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a menținut reclamantului un salariu de bază brut la nivelul lunii iunie 2017 în sumă de 8.434 lei, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.2 lit. a din Legea nr. 153/2017.

De asemenea, pentru perioada 01.08.2018-în prezent, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului J.B.P., inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul Control Relații de Muncă un salariu de bază lunar de 7.023 lei.

Prin aceeași decizie s-a dispus încetarea aplicabilității deciziilor emise nr. 61/27.06.2019 și nr. 23/12.02.2020 în cel privește pe reclamant ( f. 132-138 vol. I).

5. Prin decizia nr. 09 din 25 ianuarie 2021, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna a recalculat drepturilor salariale pentru reclamantul S.N.D. începând cu data de 09.04.2015, respectiv:

Pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 s-a stabilit de pârât că drepturile salariale avute anterior se menţin pentru această perioadă reclamantului anterior amintit, având funcţia de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 la Compartimentul Control Relaţii de Muncă din cadrul pârâtului.

Pentru perioada 01.07.2017-30.11.2017, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a menținut reclamantului un salariu de bază brut la nivelul lunii iu8nie 2017 în sumă de 8.434 lei, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.2 lit. a din legea nr. 153/2017.

Pentru perioada 01.12.2017-31.12.2017, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, cât și în conformitate cu prevederile art. III din legea nr. 274/2007 i s-a stabilit reclamantului un salariu de bază brut lunar de 9.699 lei.

De asemenea, pentru perioada 01.08.2018-în prezent, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului Stroie Nicuşor Dorel, inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul Control relații de Muncă un salariu de bază lunar de 7.023 lei.

Prin aceeași decizie s-a dispus încetarea aplicabilității deciziilor emise nr. 63/27.06.2019 și nr. 24/12.02.2020 în cel privește pe reclamant ( f. 140-145 vol. I).

6. Prin decizia nr.11 din 25 ianuarie 2021, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna a recalculat drepturilor salariale pentru reclamantul M.G. începând cu data de 09.04.2015, respectiv:

De asemenea, pentru perioada 01.08.2018-în prezent, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului M.G., inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul Control Securitate şi Sănătate în Muncă un salariu de bază lunar de 7.023 lei ( f. 149-151 vol. I).

7. Prin decizia nr. 12 din 25 ianuarie 2021, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna a recalculat drepturile salariale pentru reclamanta B.I. începând cu data de 09.04.2015, respectiv:

Pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 s-a stabilit de pârât că drepturile salariale avute anterior se menţin pentru această perioadă reclamantei anterior amintite, ocupând funcţia de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 la Compartimentul Control Securitate şi Sănătate în Muncă din cadrul pârâtului.

Pentru perioada 01.08.2016-16.12.2016, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantei un salariu de bază brut în sumă de 7.461 lei prin includerea sporului de mobilitate de 15% , respectiv a sumei de 973 lei, aplicat la salariu de bază de 6.488, avut anterior.

Pentru perioada 17.12.2016-18.12.2016, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantei un salariu de bază brut în sumă de 7.461 lei la care se adaugă un spor de confidențialitate de 15%, respectiv suma de 973 lei aplicat la salariul de bază de 6.488 lei.

Pentru perioada 19.12.2016-30.06.2017, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantei un salariu de bază brut lunar de 8.434 lei prin includerea sporului de confidențialitate de 15% respectiv suma de 973, aplicat la salariul de bază de 6.488 lei și includerea sporului de mobilitate de 15%, respectiv suma de 973 lei, aplicat la salariul de bază de 6.488 lei.

Pentru perioada 01.07.2017-30.11.2017, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a menținut reclamantei un salariu de bază brut la nivelul lunii iunie 2017 în sumă de 8.434 lei, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.2 lit. a din Legea nr. 153/2017.

De asemenea, pentru perioada 01.08.2018-în prezent, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantei B.I., inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul Control Securitate şi Sănătăţii în Muncă un salariu de bază lunar de 7.023 lei.

Prin aceeași decizie s-a dispus încetarea aplicabilității deciziilor emise nr. 66/27.06.2019 și nr. 27/12.02.2020 în cel privește pe reclamant ( f. 155-157 vol. I).

8. Prin decizia nr. 13 din 25 ianuarie 2021, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna a recalculat drepturile salariale pentru reclamanta M.A.M. începând cu data de 09.04.2015, respectiv:

Pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 s-a stabilit de pârât că drepturile salariale avute anterior se menţin pentru această perioadă reclamantei anterior amintite, având funcţia de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 la Compartimentul Control Securitate şi Sănătate în Muncă din cadrul pârâtului.

Pentru perioada 01.08.2016-16.12.2016, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantei un salariu de bază brut în sumă de 8.434 lei prin includerea sporului de mobilitate de 15% , respectiv a sumei de 973 lei, aplicat la salariu de bază de 6.488, avut anterior.

De asemenea, pentru perioada 01.08.2018-în prezent, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantei M.A.M., inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul Control Securitate şi Sănătate în Muncă un salariu de bază lunar de 7.023 lei.

Prin aceeași decizie s-a dispus încetarea aplicabilității deciziilor emise nr. 67/27.06.2019 și nr. 28/12.02.2020 în cel privește pe reclamant ( f. 162-164 vol. I).

9. Prin decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2021, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna a recalculat drepturile salariale pentru reclamanta M.D. începând cu data de 09.04.2015, respectiv:

Pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 s-a stabilit de pârât că drepturile salariale avute anterior se menţin pentru această perioadă reclamantei anterior amintit, având funcţia de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5 la Compartimentul Control Securitate şi Sănătate în Muncă din cadrul pârâtului.

Pentru perioada 01.08.2016-16.12.2016, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantei un salariu de bază brut în sumă de 6.613 lei prin includerea sporului de mobilitate de 15% , respectiv a sumei de 863 lei, aplicat la salariu de bază de 5.750 lei, avut anterior.

Pentru perioada 17.12.2016-18.12.2016, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantei un salariu de bază brut în sumă de 6.613 lei la care se adaugă un spor de confidențialitate de 15%, respectiv suma de 863 lei aplicat la salariul de bază de 5.750 lei.

Pentru perioada 19.12.2016-30.06.2017, în baza deciziei nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantei un salariu de bază brut lunar de 7.476 lei prin includerea sporului de confidențialitate de 15% respectiv suma de 863, aplicat la salariul de bază de 5.750 lei și includerea sporului de mobilitate de 15%, respectiv suma de 863 lei, aplicat la salariul de bază de 5.750 lei.

Pentru perioada 01.07.2017-30.11.2017, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a menținut reclamantei un salariu de bază brut la nivelul lunii iunie 2017 în sumă de 7.476 lei, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.2 lit. a din Legea nr. 153/2017.

Pentru perioada 01.12.2017-31.12.2017, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, cât și în conformitate cu prevederile art. III din legea nr. 274/2007 i s-a stabilit reclamantei un salariu de bază brut lunar de 9.699 lei.

Pentru perioada 01.01.2018-30.06.2018, în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, cât și în conformitate cu prevederile art. 38 malin.6 din Legea nr. 153/2017 i s-a stabilit reclamantei un salariu de bază brut lunar de 6.853 lei.

De asemenea, pentru perioada 01.07.2019-în prezent, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantei M.D., inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul Control Securitate şi Sănătate în Muncă un salariu de bază lunar de 7.023 lei.

Prin aceeași decizie s-a dispus încetarea aplicabilității deciziilor emise nr. 69/27.06.2019, nr. 74/22.07.2019 și nr. 31/12.02.2020 în cea ce o privește pe reclamantă ( f. 169-172 vol. I).

10. Prin decizia nr. 16 din 25 ianuarie 2021, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna a decis recalcularea drepturilor salariale pentru reclamantul N.C. începând cu data de 09.04.2015, respectiv:

De asemenea, pentru perioada 01.08.2018-în prezent, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.6 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și în baza decizie nr. 1543/R/2018 şi a deciziei nr. 460/R/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, i s-a stabilit reclamantului N.C., inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Compartimentul Control Muncă Nedeclarată un salariu de bază lunar de 7.023 lei.

Prin aceeași decizie s-a dispus încetarea aplicabilității deciziilor emise nr. 62/27.06.2019 și nr. 32/12.02.2020 în cel privește pe reclamant ( f. 177-179 vol. I).

Împotriva acestor decizii, reclamanţii au formulat plângere prealabilă la pârât ce a fost respinsă, drept pentru care au formulat prezenta acţiune.

Se reţine că prin sentinţa civilă nr. 126 din 7 Martie 2019 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul civil nr. ...., s-a admis cererea formulată de reclamanţii J.B.P., B.S., M.D., S.N.D., B.J. K., M.A., M.G., S.E.E., G.N., C.I.T., G.G., G.I., M.M., U.A., N.C. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna şi s-a dispus obligarea pârâtului să emită pentru fiecare dintre reclamanţi decizii prin care să le includă sporul de confidenţialitate de 15% în indemnizaţia brută de încadrare, începând cu data de 19.12.2016, respectiv începând cu data de 21.04.2017 pentru B.S. şi cu data de 19.03.2018 pentru N.C..

A mai obligat pârâtul să achite reclamanţilor diferenţele salariale rezultate din aplicarea sporului de confidenţialitate începând cu 19.12.2016, respectiv începând cu data de 21.04.2017 pentru B.S. şi cu data de 19.03.2018 pentru N.C., diferenţele de drepturi salariale rezultate urmând să fie actualizate cu rata inflaţiei, defalcate pe fiecare lună, de la data scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă a sumelor datorate şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective.

A mai obligat pârâtul să emită pentru fiecare dintre reclamanţi decizii prin care să le includă sporul de mobilitate de 15% în indemnizaţia brută de încadrare începând cu data de 01.08.2016, respectiv începând cu data de 21.04.2017 pentru B.S. şi cu data de 19.03.2018 pentru N.C..

A obligat pârâtul să achite reclamanţilor diferenţele salariale rezultate din aplicarea sporului de mobilitate începând cu 01.08.2016, respectiv începând cu data de 21.04.2017 pentru B.S. şi cu data de 19.03.2018 pentru N.C., diferenţele de drepturi salariale rezultate urmând să fie actualizate cu rata inflaţiei, defalcate pe fiecare lună, de la data scadenţei fiecăreia şi până la plata efectivă a sumelor datorate şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective.

Sentinţa a fost menţinută de Curtea de Apel Braşov prin decizia civilă nr. 460/R din 22 mai 2019.

În baza deciziei civile nr. 1543/R/24.09.2018, pronunţată în dosarul cu nr. ..... de către Curtea de Apel Braşov s-a dispus obligarea pârâtului să calculeze şi să plătească reclamanţilor salariile cuvenite la nivelul maxim aflat în plată în cadrul Inspecţiei Muncii, pentru funcţiile publice pe care le ocupă, începând cu data de 9 aprilie 2015, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr.794/2016.

Prin încheierea din data de 19 decembrie 2018 , Curtea de Apel Braşov a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr.1543/R/24.09.2018, pronunţată în dosarul nr...... al Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulată de recurenţii-reclamanţi O.L., B.L., M. D., D. A., G. A., J. C. M., S. A., G. G., B. M., A. E., M. L., V. M., U.A., M.M., G.N., M.A.M., C.I.T., F. I. L., A. I., J. M., G.I., J.B.P., B. R. E., S. N. D., M.G., B.J., S. E., M.D. şi G.G., toţi prin mandatarul C.I.T..

Se reţine în considerentele acestei încheierii, astfel, cum s-a arătat în considerentele deciziei a cărei lămurire se solicită, că prin Decizia Curţii Constituţionale nr.794/2016 s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art.31 alin.(11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015, întrucât în esenţă excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, de la calculul nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice, încalcă art. 124 şi art. 126 din Constituţie. Aşadar, din această decizie rezultă fără echivoc că şi sporurile acordate prin hotărâri judecătoreşti anterioare şi aflate în plată în cadrul Inspectoratelor Teritoriale de Muncă, pentru funcţii identice cu cele ocupate de recurenţii reclamanţi, trebuie luate în considerare când se stabileşte nivelul maxim în plată la care angajatorul trebuie să se raporteze când stabileşte salariile recurenţilor reclamanţi.

Cu atât mai mult, dacă în calcul se iau sporurile stabilite prin hotărâri judecătoreşti anterioare, trebuie luate în calcul la stabilirea nivelului maxim aflat în plată, sporurile şi alte sume plătite cu titlu de drepturi salariale, în baza dispoziţiilor legale în vigoare.

Se arată că toate aceste aspecte trebuiau luate în considerare la punerea în executare a deciziei a cărei lămurire se solicită, rezultând din considerentele acesteia, fără a fi necesară menţionarea lor expresă în dispozitivul deciziei.

Totodată, în cazul în care au fost emise acte ale instituţiei publice angajatoare cu nerespectarea considerentelor şi dispozitivului deciziei a cărei lămurire se solicită, recurenţii reclamanţi au posibilitatea legală să conteste aceste acte.

Prin decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că potrivit art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Se arată că interpretarea sistematică, logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 38 alin. (2), (3), (4) şi (6) privind aplicarea etapizată a legii, mai sus prezentate, impun concluzia că majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, prevăzută de dispoziţiile Notei 2 lit. c) pct. II lit. A, cap.I din anexa VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru funcţionarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituţiilor din subordinea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, nu poate fi acordată de la momentul intrării în vigoare a legii, 1 iulie 2017 până la sfârşitul anului 2017 sau pentru anul 2018, pentru că s-ar încălca prevederile art. 38 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind menţinerea în plată a drepturilor salariale în anul 2017, la nivelul celor din luna iunie 2017, precum şi prevederile art. 38 alin. (3) din acelaşi act normativ, care determină majorarea în anul 2018 a drepturilor salariale avute în luna decembrie 2017 cu un procent de 25%. Această majorare va deveni aplicabilă şi va fi acordată în momentul în care salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în anexa VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, anexă prin care se instituie majorarea de 15%, începând cu anul 2019, în condiţiile detaliate prin art. 38 alin. (4) din actul normativ menţionat.

S-a statuat că în mod excepţional, în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit prezentei legi, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

În drept, instanţa reţine că prin prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, legiuitorul a stabilit că prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

Începând cu data de 1 iulie 2017:

a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

b) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;

c) prin excepţie de la prevederile lit. a), indemnizaţiile lunare ale personalului care ocupă funcţii de demnitate publică se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;

d) până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană şi tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

b) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022;

c) prin excepţie de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul prevăzut în anexa nr. II, cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă se determină conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătăţii şi aprobat prin hotărâre a Guvernului până la data de 1 martie 2018, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25;

d) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul didactic din unităţile/instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, inclusiv unităţile conexe, precum şi personalul din cadrul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, se majorează cu 20% faţă de nivelul acordat pentru luna februarie 2018, cu respectarea prevederilor alin. (6);

d^1) prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 aprilie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute la anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. I lit. b) se stabilesc la nivelul salariilor de bază prevăzute de prezenta lege pentru anul 2022;

d^2) de prevederile lit. d) beneficiază începând cu luna mai 2018 şi personalul încadrat pe funcţiile de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, inspector şcolar de specialitate şi inspector şcolar;

e) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;

f) indemnizaţiile lunare pentru funcţiile de demnitate publică prevăzute în anexa nr. IX se stabilesc pe baza coeficienţilor şi a salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată;

g) pentru personalul încadrat în unităţi sanitare publice aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, influenţele financiare determinate de creşterile salariale prevăzute la lit. a) - c), inclusiv suma compensatorie prevăzută la alin. (6^1), precum şi sumele determinate de aplicarea art. 25 alin. (6), se asigură prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de la o poziţie distinctă;

h) începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018;

i) prin excepţie de la lit. a), pentru personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de scutire de impozit pe venit din data de 31 decembrie 2017, potrivit prevederilor art. 60, pct. 1 - 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 28,5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

j) prin excepţie de la lit. a), cuantumul sporului prevăzut la art. 22 alin. (1) se acordă începând cu drepturile aferente lunii martie, fără a se depăşi limita prevăzută la art. 25.

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

(4^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere şi personalul de îndrumare şi control din învăţământ beneficiază:

a) începând cu 1 ianuarie 2019 de prima tranşă de 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018;

b) începând cu 1 ianuarie 2020 de a doua tranşă de 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018;

c) începând cu 1 septembrie 2021 de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022.

(4^2) Prevederile alin. (4^1) nu se aplică personalului asimilat din punctul de vedere al salarizării cu personalul didactic încadrat în unităţile/instituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat.

(4^3) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), personalul din sistemul sanitar care ocupă funcţiile de farmacist, biolog, biochimist, chimist, fizician şi psiholog, potrivit anexei nr. II, beneficiază, începând cu data de 1 iulie 2020, de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022.

(4^4) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), personalul din sistemul sanitar care ocupă funcţiile de fiziokinetoterapeut, kinetoterapeut şi profesor CFM, potrivit anexei nr. II, beneficiază, începând cu data de 1 iulie 2020, de salariile de bază prevăzute de lege pentru anul 2022.

(5) Prin legea privind plafoanele unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar se pot stabili anual alte majorări salariale decât cele prevăzute de prezentul articol.

(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

(6^1) Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia.

(7) Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se rotunjesc din leu în leu în favoarea salariatului.

(8) În situaţia în care, în urma promovării în funcţie, grad sau treaptă profesională ori a avansării în gradaţie, potrivit legii, rezultă un salariu de bază mai mic decât cel avut la data promovării sau avansării în gradaţie, se păstrează salariul de bază avut anterior promovării sau avansării în gradaţie.

(9) Pentru personalul din structura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, care ocupă funcţii şi îşi desfăşoară activitatea în condiţii ce impun acordarea sporurilor specifice, stabilite potrivit prezentei legi, personal care nu a avut în plată sporuri în luna decembrie 2019, respectiv pentru personalul nou-încadrat, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar se acordă prin raportare la salariul de bază aflat în plată.

Potrivit art. 1, se prevede că prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, iar art. 2statuează că: „ Dispoziţiile prezentei legi se aplică: a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, unităţile teritoriale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale;

Așadar, se reține din probele administrate în cauză că pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, după ce reclamanții au intrat în posesia celor două hotărâri judecătorești mai sus descrise, a procedat la calcularea drepturilor salariale ale acestora și a celorlalți angajați din cadrul instituției sale, începând cu data de 09.04.2015, acordând drepturi salariale la nivel maxim tuturor angajaților care aveau salariul sub nivelul maxim cel ocupau alți funcţionari publici ce avea aceeaşi funcţie, clasă şi grad în alte instituții descentralizate din cadrul Ministerului Muncii, iar apoi a inclus cele două sporuri de câte 15% de confidenţialitate şi de mobilitate în indemnizaţia brută de încadrare începând cu data de 19.12.2016, respectiv 01.08.2016, în funcție de situație și de titlu.

Ulterior, drepturile salariale ale reclamanților au crescut constant potrivit majorărilor prevăzute de Legea nr. 153/2017 și astfel în cursul anului 2018, salariile reclamanților au depășit cuantumul salariilor aferente anului 2022 stabilite de legiuitor în cuprinsul legii amintite și pe care reclamanții trebuiau să le atingă numai în cursul acestui an.

Or, salarizarea reclamanţilor nu s-a mai făcut după obținerea hotărârilor judecătorești și în raport de dispozițiile legale anterior citate prin plafonarea salariilor în cazul celor care au atins maximul prevăzut pentru anul 2022, ci a continuat să se calculeze lunar în baza hotărârilor judecătorești, dar și prin acordarea majorărilor ce au intervenit pe parcurs potrivit dispozițiilor Legii nr. 153/2017, lege care a fost aplicată şi respectată de pârât numai parţial cu privire la acordarea de fiecare dată a majorările intervenite pe parcursul anilor şi nu cu reţinerea tuturor prevederilor legii.

Se constată că pârâtul a pus în aplicare în mod corect dispoziţiile deciziilor nr. 1543/R/2018 și nr. 460/R/2019 ale Curții de Apel Brașov la momentul la care s-a stabilit recalcularea drepturilor salariale reclamanților (adică la data de 09.04.2015), însă pe parcursul perioadei următoare nu a mai ținut cont în totalitate de dispozițiile legii de salarizare aflată în vigoare mai sus amintită de a nu depăși nivelul maxim ce poate fi acorda funcționarului public din cadrul pârâtului la nivelul anului 2022, acordând majorările acestei legii în mod etapizat așa cum legiuitorul a stabilit în cuprinsul ei, fără să aibă grijă să nu le depăşească şi să le plafoneze atunci când salariile brute ale reclamanților au ajuns să depășească salariul stabilit pentru anul 2022 prin noua lege de salarizare.

Astfel, se reține că în perioada 22.07.2019-26.07.2019 la nivelul I.T.M. Covasna s-a realizat un control de management al activităţii desfăşurate de pârât și s-a constatat că acesta din urmă nu a calculat corect drepturile salariale ale reclamanților, așa cum prevede Legea nr. 153/2017.

Se reține că, Corp Control Implementare Strategie Naţională Anticorupţie din cadrul Ministerului Muncii Protecţiei Sociale în urma controlului efectuat și analizând aspectele referitoare la modalitatea de respectare a prevederilor legale care reglementează salarizarea personalului consemnate în procesul verbal de control a arătat prin adresa nr. 1360/DM/16.09.2019 şi adresa nr. 381/DGCCISNA /11.09.2019, aprobată de către Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, a constatat că după stabilirea drepturilor salariale dobândite în baza sentinţelor civile mai sus amintite de reclamanți (salariul la nivelul maxim în plata in cadrul Inspecţiei Muncii începând cu data de 09.04.2015, includerea sporului de confidenţialitate şi de mobilitate în indemnizaţia brută de încadrare începând cu data de 19.12.2016, respectiv 01.08.2016), au fost adoptate o serie de noi reglementări care au avut ca obiect salarizarea personalului plătit din fonduri publice și pe care pârâtul nu le-a mai respectat.

S-a arătat că salarizarea reclamanţilor ar fi trebuit să aibă în vedere reglementările legale ulterioare, cât şi evoluţia profesională individuală, stabilită conform prevederilor normelor în vigoare, conform art. 38 alin.(6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că „în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de baza, soldele de funcţie,/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul se aplică aceste salarii. Se mai arată că I.T.M. Covasna a pus în aplicare în mod eronat dispoziţiile deciziilor definitive ale instanţelor de judecată de stabilire a drepturilor salariale (Deciziile Curţii de Apel Braşov nr. 1543/R/2018, si nr. 460/R/2019 și astfel i-a solicitat acestuia să procedeze la recalcularea drepturilor salariale ale angajaţilor ITM Covasna , conform dispoziţiilor din Deciziile Curţii de Apel Braşov, respectiv de la momentul naşterii dreptului solicitat în instanţa şi până în prezent şi emiterea deciziilor de acordare a acestor drepturi.

I-au sugerat pârâtului să procedeze la recalcularea drepturilor salariale ale angajaţilor ITM Covasna, începând cu data de 01.01.2018, conform prevederilor art.38 alin.(6) din Legea -cadru nr.153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice , cu modificările și completările ulterioare, stabilirea drepturilor de natura salarială acordate necuvenit și recuperarea prejudiciului creat instituției pârâte.

Astfel, instanța reține că prin deciziile atacate de reclamanți, pârâtul a procedat la recalcularea drepturilor salariale ale acestora, începând cu data dispusă de instanțe prin hotărârile judecătorești citate mai sus și că după stabilirea indemnizației de încadrare la nivel maxim s-a acordat reclamanților și cele două sporuri câștigate în instanță.

Se constată că atât sporul de mobilitate de 15%, cât și sporul de confidențialitate de 15% au fost incluse în salariul de bază/indemnizația brută de încadrare ale reclamanților, de către pârât.

Se reține că acest demers a fost respectat de către pârât, aşa cum rezultă din cuprinsul considerentelor decizie nr. 460/R din 22 mai 2019 prin care Curtea de Apel Brașov a obligat pârâtul ITM Covasna să includă sporul de confidențialitate de 15 % și sporul de mobilitate de 15% în indemnizația brută de încadrare a reclamanților.

Or, audiată, martora B.S. a declarat instanței că după ce reclamanții au obținut hotărârea judecătorească nr. 1543 0/2018, pârâtul a solicitat informații legate de nivelul de salarizare maxim acordat celorlalți funcționari publici din cadrul aceluiași minister, dar de la alte inspectorate teritoriale din ţară, adică de la cele de nivel descentralizat.

Apoi, a comparat salariile reclamanților cu ale colegilor din cadrul ITM Iași și după ce a constatat că aceştia ocupau aceeaşi funcţie, aveau același grad, clasă și grupă a emis decizii pentru reclamanți prin acordarea de drepturi salariale la nivel maxim. Deciziile au fost emise în luna noiembrie 2018, dată la care s-a şi pus în plată dreptul câștigat.

Ulterior, după obținerea celor două sporuri de câte 15% de reclamanți, pârâtul prin decizii individuale a acordat acestora în luna decembrie 2018 un sport de 15% cu titlu de spor de confidențialitate și care a și fost pus în plată, iar în luna ianuarie 2019, a emis noi decizii individuale prin care le-a acordat și sporul de mobilitate de 15%.

Martora a mai declarat că a interpretat corect hotărârile judecătorești prin care pârâtul a fost obligat să le acorde reclamanților drepturile salariale la nivel maxim și să le acorde cele două sporuri de câte 15%, dar nu a mai ținut cont pe parcursul anilor de toate prevederile legii de salarizare, ci numai de cele care prevedeau acordarea de majorări salariale.

Astfel, martora a declarat că a constatat la momentul ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 și când au fost emise decizii de salarizare reclamanților în cursul anului 2019, că deși a respectat hotărârile judecătorești, salariile reclamanților au depășit nivelul maxim prevăzut de legea salarizării, însă nu a știu cum să procedeze.

A mai declarat că în ianuarie 2021 din nou pârâtul a emis decizii individuale de salarizare fiecărui reclamant, dar și a restului de funcționari publici din cadrul instituției, și a pornit cu recalcularea salariilor reclamanților de la data stipulată de instanțe prin care le-a recunoscut acestora drepturile salariale mai sus descrise și în timp ce le-a calculat în fiecare an , începând cu anul 2015, a constatat că drepturile salariale ale reclamanților erau identice cu ale altor colegi din țară, dar și cu cele pe care anterior le-au stabilit prin deciziile emise imediat după fiecare hotărâre judecătorească, dar când a ajuns la calcularea în continuare a salariilor în luna decembrie 2018, a constatat că salariul de încadrare acordat șa nivel maxim reclamanților a depășit nivelul maxim prevăzut de Legea nr. 153/2017.

Și ca urmare a acestei constatări, s-au emis în ianuarie 2021 deciziile ce fac obiectul prezentului dosar.

Într-o ordine cronologică și coerentă, martora a mărturisit că recalcularea drepturilor salariale a reclamanților s-a făcut potrivit hotărârilor judecătorești și că s-a avut în vedere să respecte și perioada vizată în cuprinsul acestora. Astfel, în luna iulie 2016 salariul unui funcționar public ce ocupa şi ocupă şi în prezent o funcție de inspector superior, clasa 1, gradaţia 5 a fost în cuantum de 6.488 lei și la această sumă s-au calculat distinct cele două sporuri câştigate de reclamanţi de câte 15% prin sentința civilă nr. 126 din 7 martie 2019 a Tribunalului Covasna (f.195-199 vol. I).

Începând cu 1 iulie 2017, cele două sporuri recunoscut prin hotărârile judecătorești aflate la dosar au fost incluse în salariul de încadrare pe care fiecare funcționar l-a avut în iunie 2017, anterior fiind acordate la salariu.

Ulterior, s-au respectat prevederile Legii nr. 153/2017 și în luna decembrie 2017, pârâtul a acordat majorarea salarială de 15% prevăzută de legiuitor şi care s-a calculat la nivelul salariului de încadrare stabilit la 1 iulie 2017.

Începând cu 1 ianuarie 2018 s-a stabilit prin legea de salarizare o majorare de 25% și pe care nu au mai calculat-o și nu au mai acordat-o pentru că au constat în urma calculării acesteia că toți reclamanți aveau deja salariul la acel moment peste nivelul maxim prevăzut de Legea nr. 153/2017.

S-a constatat că de fapt, reclamanții aveau depășit acest nivel maxim a indemnizaţiei brute prevăzut de legea salarizării anterior amintite încă din luna decembrie 2017 și astfel s-a procedat la plafonarea salariilor reclamanților la nivelul maxim prevăzut de legea și reclamanții au primit în ianuarie 2018 un salariu mai mic decât cel din decembrie 2017 pentru că trebuia să respecte legea începând cu 1 ianuarie 2018.

Martora a mai declarat că salariile reclamanților începând cu ianuarie 2019 au sporurile câștigate incluse, iar când s-au plafonat salariile acestora la nivelul maxim prevăzut de legea de salarizare actuală nu s-au scos /eliminat cele două procente, ci s-a plafonat salariu în întregul lui la nivelul grilei de salarizare ce o privește pe instituția pârâtă(f.13, 14 vol. III).

Se constată că depoziția martorei B.S. a fost confirmată de mărturisirea martorei Druică Atena (f.15 vol. III).

În drept, se reține că potrivit Legii nr. 153/2017, Majorarea prevăzută la pct. 2, precum şi majorările prevăzute la art. 16 şi 17 din prezenta lege nu se pot acorda cumulat aceleiaşi persoane.

Potrivit Anexei nr. VIII cap. IA II c) din legea nr. 153/2017, prevede că : Funcţii publice specifice de execuţie

Tabelul 83Lex

Nr. crt. Funcția Nivelul studiilor Funcții publice teritoriale **)

Salariile de bază - lei Gradația 0 Coeficient

Anul 2022

1 Inspector de muncă, inspector social, expert coordonator grad profesional superior S 4905 1,96

grad profesional principal S 4561 1,82

grad profesional asistent S 4216 1,69

grad profesional debutant S 3950 1,58

2 Comisar grad profesional superior S 4905 1,96

grad profesional principal S 4561 1,82

grad profesional asistent S 4216 1,69

grad profesional debutant S 3950 1,58

3 Comisar grad profesional superior SSD 4216 1,69

grad profesional principal SSD 4130 1,65

grad profesional asistent SSD 3950 1,58

grad profesional debutant SSD 3850 1,54

4 Comisar grad profesional superior M 4087 1,63

grad profesional principal M 3900 1,56

grad profesional asistent M 3750 1,50

grad profesional debutant M 3610 1,44

4. Salariile de bază prevăzute la lit. b) şi c) sunt pentru gradaţia 0. Salariile de bază pentru gradaţiile 1 - 5 se determină prin majorarea salariilor de bază pentru gradaţia 0 potrivit prevederilor art. 10 din prezenta lege.

Art. 10 prevede că : „ (1) Salariile de bază sunt diferenţiate pe funcţii, grade/trepte şi gradaţii.

(2) Fiecărei funcţii, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradaţii, corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, cu excepţia funcţiilor de demnitate publică şi funcţiilor de conducere pentru care gradaţia este inclusă în indemnizaţia lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcţii în anexele nr. I - IX, precum şi a personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

(3) Salariile de bază prevăzute în anexele nr. I - VIII pentru funcţiile de execuţie sunt la gradaţia 0.

(4) Tranşele de vechime în muncă în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii, precum şi cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condiţiilor de trecere în gradaţie şi incluse în acesta, sunt următoarele:

a) gradaţia 1 - de la 3 ani la 5 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază;

b) gradaţia 2 - de la 5 ani la 10 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază;

c) gradaţia 3 - de la 10 ani la 15 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază;

d) gradaţia 4 - de la 15 ani la 20 de ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază;

e) gradaţia 5 - peste 20 de ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază.

(5) Gradaţia obţinută se acordă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au împlinit condiţiile de acordare.

(6) Pentru personalul nou-încadrat, salariul de bază se determină prin aplicarea succesivă a majorărilor prevăzute la alin. (4), corespunzător gradaţiei deţinute.

(7) Pentru acordarea gradaţiei corespunzătoare tranşei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral şi perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare”.

Astfel, se reţine că potrivit acestor prevederi legale la data de 1 ianuarie 2018 salariul de bază brut lunar pentru un inspector de muncă , gradul profesional superior, gradaţia 5 este de 7.023 lei, aşa cum rezultă din deciziile atacate şi care îi privesc pe reclamanţii care au ajuns la acest nivel maxim pentru funcţia pe care o ocupă în cadrul pârâtului.

Prin urmare, instanța reține că, anterior reîncadrării menţionate la art. 36 alin.1) din Legea cadru nr.153/2017, cele două sporuri recunoscute de către instanţa de judecată prin hotărârile judecătorești menționate mai sus trebuiau incluse în salariul de bază, așa cum s-a stabilit prin dispozitivul lor și așa cum prin soluționare cererilor de lămurire s-a stabilit același lucru prin considerentele deciziilor ulterioare, iar potrivit prevederilor art. 38 alin.3 lit. a din Legea nr. 153/2017, pârâtul a avut obligația, după majorarea acordată prin legea salarizării începând cu 01.01.2018 să plafoneze salariile angajaților în cazul în care acestea devenea mai mari decât cele stabilit potrivit legii pentru anul 2022 sau devenea ulterior mai mare ca urmare a majorărilor salariale reglementate. La momentul în care salariul unui funcționar public în cursul unui an fiscal prin acordare etapizată a lege de salarizare și a acordării unor majorării etapizate depășea cu mult înainte de anul 2022 salariul pe care-l putea obține numai în acest an, atunci pârâtul trebuia să acorde salariul stabilit pentru anul 2022.

De asemenea, instanța constată că la data emiterii deciziilor de stabilire a drepturilor salariale pentru angajaţii ITM Covasna și care sunt atacate în cauza pendinte, sporul de confidenţialitate şi sporul de mobilitate nu reprezentau drepturi salariale prevăzute de Legea nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice , cu modificările şi completările ulterioare și cum acestea trebuiau să fie incluse în salariul brut de încadrare potrivit hotărârilor judecătorești, ele nu mai putea fi calculate așa cum doresc reclamanții ca să fie calculate cu acelaşi procent în continuare, însă după data de 01.07.2017, acestea trebuiau incluse în indemnizaţia brută, întrucât la această dată s-a procedat la reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.

Aceste sporuri nu s-au pierdut de reclamanți, ci au fost incluse în indemnizația brută de încadrare și și-au pierdut individualitatea și de aceea sunt nemulțumiți în prezent că nu li se acordă fiecare procent în continuare distinct, ceea ce ar contraveni pe de o parte hotărârilor judecătorești pe care le dețin și prin care s-a stabilit includerea lor în salariul acordat, iar pe de altă parte nu mai sus prevăzute de legiuitor prin noile dispoziții legale de salarizare.

Or, se reține că însăși Curtea Constituțională prin decizia nr. 1601/2010 a statuat în considerentele sale că "statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, "ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula"

Chiar, referitor la afirmațiile reclamanților că nu mai au cele două sporuri și că alți funcționari din țară le primesc, instanța reține că însăși Curtea Constituțională prin aceeași decizie a statuat că, aceste sporuri, stimulente, adaosuri acordate la salariul/indemnizaţia/solda de bază nu intră în sfera de protecţie a art. 41 alin. (1) din Constituţie. Astfel, chiar dacă legiuitorul suprimă un astfel de drept salarial suplimentar , cum este cazul reclamanților, nu angajează incidenţa art. 41 alin. (1) din Constituţie. De aceea, acest text constituţional nu are incidenţă în cauză.

De asemenea, referitor la afirmațiile reclamanților că hotărârile pe care le dețin și care sunt în posesia lor și ale pârâtei le recunosc atât un nivel al salariului la nivel maxim, cât și două sporuri și că acestea nu le pot fi luate, instanța constată că tot Curtea Constituțională a statuat că obligarea angajatorului prin hotărâre judecătorească la plata unui anumit spor prevăzut de lege nu echivalează cu transformarea hotărârii judecătoreşti în izvor de drept în sistemul constituţional românesc, dar a mai statuat că obligaţia angajatorului la plata unui anumit spor constatată prin hotărâre judecătorească se întinde atât timp cât subzistă temeiul legal care a stat la baza pronunţării hotărârii;- pe toată perioada de timp cât temeiul legal în baza căruia a fost pronunţată hotărârea judecătorească subzistă, autorităţile publice sunt obligate să execute întocmai hotărârea judecătorească ce consfinţeşte dreptul subiectiv al persoanei îndrituite;- după ce temeiul legal în baza căruia a fost pronunţată hotărârea judecătorească a fost modificat sau abrogat, începând cu data intervenirii evenimentului legislativ menţionat, autoritatea publică urmează să acorde sporul corespunzător potrivit noului cadru normativ existent.

Ca urmare, instanța constată că pârâtul prin deciziile emise și care sunt atacate în cauză de reclamanți le-a stabilit drepturile salariale cu respectarea hotărârilor judecătorești sub aspectul acordării salariului la nivel maxim fiecărui reclamant pentru funcția pe care o deține în cadrul pârâtului raportat cu salariile celorlalte instituții de același rang cu pârâtul , începând cu data recunoașterii acestui drept și prevăzut în cuprinsul acestor titluri executorii, dar și că le-a acordat cele două sporuri tot cu respectarea acestor sentințe până la momentul intrării în vigoare la Legii noi de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și că ulterior intrării în vigoare a ținut cont de prevederile acesteia care în prin termeni clari a statuat că legea se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017 și că la această dată se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 până la 31 decembrie 2017, când se acordă etapizat alte drepturi întregului personal plătit din fonduri publice. Astfel, instanța constată că pârâtul în mod temeinic a stabilit noile drepturi salariale prin deciziile atacate și anterior analizate, fiind acordate drepturile salariale reclamanților potrivit sentințelor judecătorești pe care aceştia le dețin și apoi cu respectarea noilor prevederi legale le calculează și le plătesc drepturile salariale în conformitate cu noua grilă de salarizare, așa cum rezultă din Anexa VIII cap.II A II c din Legea nr. 153/2017 și din probele administrate în cauză.

În ce privesc afirmațiile reclamanților aduse prin nota de ședință de la filele 243-246 vol. II, instanța le găsește ca fiind fără suport legal și netemeinice, întrucât modul de calcul a celor două sporuri de confidențialitate și de mobilitate de câte 15% au fost stabilite de instanțe ca să fie incluse în indemnizația de încadrare a fiecărui reclamant și nu așa cum aceștia consideră că trebuie să se calculeze în continuare ca în cazul celorlalte ITM-uri din țară.

Față de aceste considerente, instanța găsește neîntemeiat capătul de cerere privind anularea deciziilor nr. 03 din 25.01.2021, nr. 05 din 25.01.2021, nr. 06 din 25.01.2021, nr. 08 din 25.01.2021, nr. 09 din 25.01.2021, nr. 11 din 25.01.2021, nr. 12 din 25.01.2021, nr. 13 din 25.01.2021, nr. 15 din 25.01.2021 şi nr. 16 din 25.01.2021 și în consecință îl va respinge.

În ceea ce privește cel de al doilea capăt al cererii reclamanților privitor la obligarea pârâtului ITM Covasna să procedeze la emiterea unor noi decizii de recalculare a drepturilor salariale prin aplicarea întocmai a sentinţei civile nr. 126/07.03.2019 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Decizia Curţii de Apel Braşov nr. 460/R/22.05.20J9 cu privire la includerea în salariul de bază a sporului de confidenţialitate de 15 % și a sporului de mobilitate de 15 %, pentru perioada 01.01.2018 - prezent, diferenţele de drepturi salariate urmând a fi actualizate cu rata inflaţiei, defalcate pe fiecare lună de la data scadenței fiecăreia și până la plata efectivă a sumelor datorate cu dobândă legală penalizatoare aferentă drepturilor băneşti, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective, instanța o găsește neîntemeiată, întrucât așa cum s-a arătat anterior, pe de o parte sar depăși nivelul maxim prevăzut în grila de salarizare cei priveşte, iar pe de altă parte, ar deveni contrar dispozițiilor legale aflate în vigoare, respectiv a noi legii de salarizare.

Astfel, art. 36 alin.3 din Legea nr. 153/2017, prevede că, salarizarea personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului se realizează potrivit anexei nr. VII, în limita cheltuielilor de personal aprobate.(4)Personalul autorităților și instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, nou-înființate, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului beneficiază de salariile stabilite potrivit anexei nr. VII.

Si acestui capăt de cerere îi sunt aplicabile considerentele decizie nr. 1610/2010 a Curții Constituționale, care este obligatorie pentru instanțe, chiar dacă vizează un alt act normativ, dar care se referă la aceleași principii care guvernează salarizarea personalului plătit din fonduri publice ce se regăsesc și în Legea nr. 153/2017 și prin care s-a statuat că dacă intervine o nouă lege de salarizare și care nu mai prevede un spor sau un alt drept, acesta nu se mai acordă, aplicându-se noile dispoziții începând cu data intervenirii evenimentului legislativ nou intrat în vigoare.

Aceste statuării ale Curții Constituționale se regăsesc a fi reglementate de legiuitor prin însăși prevederile art. 36 alin.1 din Legea nr. 153/2017 care stabilesc că : ,, La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38.(2) În cazul în care funcția deținută nu se regăsește în prezenta lege, reîncadrarea se face pe una dintre funcțiile prevăzute în anexe.

Prin urmare, instanța găsește ca fiind neîntemeiată și această pretenție și o va respinge prin dispozitivul acestei hotărâri judecătorești.

Cu privire la anularea deciziilor de imputare emise pârât fiecărui reclamant, instanța constată următoarele :

Prin decizia nr. 56 din 11 iunie 2021, pârâtul a decis în baza prevederilor deciziei nr. 1543/2018 și nr. 460/R/2019 ale Curții de apel Brașov, a numeroaselor adrese și circulare ale Ministerului Muncii și a altor sentințe judecătorești ce îi privesc pe alți colegi ai reclamanților angajați la alte subunități descentralizate ale Ministerului Muncii , că reclamanta B.I. K., fostă angajată la ITM Covasna în funcția publică de execuție de inspector de muncă că i s-a acordat o diferență dintre drepturile salariale brute necuvenit pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 în sumă totală brută de 23.462 lei (f.10, 11 vol. I).

Prin decizia nr. 58 din 11 iunie 2021, pârâtul a decis să îi impute reclamantului C.I.T., având funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, gradația 3 în cadrul său suma de 16.794 lei reprezentând diferența dintre drepturile salariale brute acordate necuvenit pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020(f.19,20vol. I).

Prin decizia nr. 61 din 11 iunie 2021, pârâtul a decis să îi impute reclamantului G.N., având funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, gradația 5 în cadrul său, suma de 23.462 lei reprezentând diferența dintre drepturile salariale brute acordate necuvenit pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020(f.27,28 vol. I).

Prin decizia nr. 62 din 11 iunie 2021, pârâtul a decis să îi impute reclamantului J.B.P., având funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, gradația 5 în cadrul său, suma de 23.462 lei reprezentând diferența dintre drepturile salariale brute acordate necuvenit pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020(f.36-38 vol. I).

Prin decizia nr. 63 din 11 iunie 2021, pârâtul a decis să îi impute reclamantei M.A.M., având funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, gradația 5 în cadrul său, suma de 23.462 lei reprezentând diferența dintre drepturile salariale brute acordate necuvenit pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020(f. 445-47 vol. I).

Prin decizia nr. 64 din 11 iunie 2021, pârâtul a decis să îi impute reclamantului M.G., având funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, gradația 5 în cadrul său, suma de 23.462 lei reprezentând diferența dintre drepturile salariale brute acordate necuvenit pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020(f.54-56 vol. I).

Prin decizia nr. 66 din 11 iunie 2021, pârâtul a decis să îi impute reclamantei M.D., având funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, gradația 5 în cadrul său, suma de 22.902 lei reprezentând diferența dintre drepturile salariale brute acordate necuvenit pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020(f.72-74 vol. I).

Prin decizia nr. 67 din 11 iunie 2021, pârâtul a decis să îi impute reclamantului N.C., având funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, gradația 5 în cadrul său, suma de 21.107 lei reprezentând diferența dintre drepturile salariale brute acordate necuvenit pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020(f.51-53 vol. I).

Prin decizia nr. 68 din 11 iunie 2021, pârâtul i-a adus la cunoștință reclamantului S.N.D. că i s-a acordat o diferență dintre drepturile salariale brute necuvenit pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 în sumă totală brută de 6.704 lei (f.90-92 vol. I).

Prin decizia nr. 70 din 11 iunie 2021, pârâtul a decis să îi impute reclamantului U.A., având funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, gradația 5 în cadrul său, suma de 23.462 lei reprezentând diferența dintre drepturile salariale brute acordate necuvenit pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020(f.98-100vol. I).

De asemenea, se constată că prin cererea conexată și formulată de reclamanta G.I. s-a solicitat anularea deciziei nr. 59/11.06.2021 .

Astfel, se reține că prin decizia nr. 59 din 11 iunie 2021, pârâtul i-a imputat reclamantei G.I. suma de 23.462 lei (f.7 dosarul conexat).

În drept, se reține că potrivit art. 507 din Codul administrativ , Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art.506 lit.a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau,

după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit.c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive.

(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

(3) Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de contencios administrativ

constituie titlu executoriu.

(4) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Din probele administrate în cauză, instanța reține că sumele brute stabilite de pârât prin deciziile de imputare pentru fiecare reclamant au fost calculate ca urmare a drepturilor salariale stabilite ulterior prin noile decizii de salarizare ce fac obiectul prezentului dosar şi ca diferenţă cu drepturile salariale acordate inițial prin alte decizii de salarizare ce au fost revocate de însăși pârât prin noile acte administrative emise și în urma cărora a stabilit în urma unui calcul aritmetic sumele brute necuvenite fiecărui reclamant şi achitate.

Astfel, se constată că pentru reclamantul C.I.T., potrivit tabelului întocmit de pârât existent la fila 215, s-a stabilit ca valoare brută de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 suma totală de 16.794 lei, compusă din 9.825 lei salariu net , iar diferența fiind impozitul pe salariu, cas și cass (f.215 vol. II).

Pentru reclamanții G. N., U.A., J. C., , M.A.M. și B.J. K. s-a stabilit pentru fiecare câte o sumă brută de recuperat în valoare de 23.462 lei compusă din 13.726 lei salariu net, iar restul fiind impozit, cas și cass (f. 216, 217, 218, 220, 222 și 226).

Pentru reclamantul N.C., potrivit tabelului întocmit de pârât existent la fila 219, s-a stabilit ca valoare brută de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 suma totală de 21.107 lei, compusă din 12.347 lei venit net, iar diferența fiind impozit pe salariu , cas și cass .

Pentru reclamanta M.D., potrivit tabelului întocmit de pârât existent la fila 221, s-a stabilit ca valoare brută de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 suma totală de 22.902 lei, compusă din 13.397 lei salariu net, iar diferența fiind impozit , cas și cass .

Pentru reclamantul S.N.D., potrivit tabelului întocmit de pârât existent la fila 223, s-a stabilit ca valoare brută de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 suma totală de 6.704 lei, compusă din 3.922 lei salariu net , iar diferența fiind impozit , cas și cass.

Pentru reclamantul M. G., potrivit tabelului întocmit de pârât existent la fila 225, s-a stabilit ca valoare brută de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 suma totală de 15.441 lei, compusă din 9.033 lei salariu net , iar diferența fiind impozit , cas și cass .

Pentru reclamanta G.I. s-a stabilit suma brută de recuperat în valoare de 23.462 lei compusă din 13.726 lei salariu net, iar restul impozit, cas și cass (f.6-8 dosar conexat).

Astfel, având în vedere că aceste diferențe de drepturi salariale achitate în mod necuvenit reclamanților, ca urmare a interpretării și aplicării în mod eronat a prevederilor Legii de salarizare nr. 153/2017 începând cu luna ianuarie 2018, așa cum s-a analizat acest aspect mai sus prin prezenta, dar și văzând că actele administrative prin care s-a recalculat drepturile salariale ale reclamanților sunt în conformitate cu dispozițiile legii anterior amintite, cât și cu aplicarea temeinică a hotărârilor judecătorești descrise mai sus, instanța găsește că deciziile de imputare sunt emise cu respectarea în parte a prevederilor legale aplicabile situației deduse judecății.

În cea ce o privește pe reclamanta G.I., instanța reține că aceasta nu a contesta decizia prin care i s-a recalculat drepturile salariale, astfel că decizia a rămas definitivă și prin urmare existând un act administrativ prin care s-au stabilit alte drepturi salariale acesteia începând cu septembrie 2015 și până la zi, nu se mai poate reține că decizia de impunere nu ar fi legală atât timp cât acesta are la bază un act administrativ definitiv ce nu mai poate fi anulat și prin care i s-au stabilit alte drepturi pe care aceasta și le-a însușit prin necontestarea actului. Pe de altă parte, se constată că reclamanta prin cererea de chemare în judecată nu aduce critici de nelegalitate și netemeinicie a actului atacat, ci descrie situația cronologică a intrării în posesia hotărârilor judecătorești descrise mai sus și apoi arată situația cum s-a ajuns la emiterea decizie de imputare atacată.

Astfel, aceste decizii sunt nelegale și netemeinice din prisma faptului că suma imputată fiecărui reclamant este suma brută și nu suma netă pe care aceștia au încasat-o și care trebuia să le-o impute fiecăruia, întrucât impozitul pe salariu și contribuțiile de cas și cass achitate bugetului de stat se recuperează de pârât de la stat prin depunerea de declarații rectificative cu privire la drepturile salariale aferente fiecărui reclamant, sume care vor fi fie restituite, fie compensate în viitor, conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, în termen de 5 ani cu sume cu același titlu ce urmează a fi achitate pentru creanțele ce se vor naște în viitor și vor avea scadențe diferite la momentul plății drepturilor salariale către angajații pârâtului.

Pe de altă parte, se constată că Ministerul Muncii prin adresa nr. 390/DGCCISNA/08.01.2021 i-a adus la cunoștință pârâtului să depună declarații rectificative pentru fiecare lună pentru perioada care vizează refacerea statelor de plată şi s-au constat diferențe de obligații, conform Ordinului nr. 600/2004.

Pârâtul ITM Covasna prin nota de ședință din 7 ianuarie 2022 recunoaște că suma de recuperat de la fiecare reclamant este doar suma netă, iar pentru recuperarea sumelor plătite bugetului de stat cu titlul de impozit pe salarii, cass și cas asigurați a afirmat că le va recupera în urma declarațiilor rectificative D112 (f.159).

În ce privește motivul de nelegalitate invocat de reclamanți cu privire la tardivitatea emiterii deciziilor de imputare, instanța reține că pârâtul a constatat paguba suferită numai la data de 25 ianuarie 2021 când a procedat la recalcularea și stabilirea corectă a drepturilor salariale ale fiecărui reclamant, dată la care a emis pentru fiecare decizii administrative de stabilire a salariului de bază brut pentru fiecare perioadă ce a vizat hotărârile judecătorești aflate în posesia reclamanților şi ulterior prin aplicarea Legii nr. 153/2017.

Astfel, se constată că deciziile de imputare au fost emise în termenul legal prevăzut de Codul administrativ, fiind emise de pârât în aceeași zi în care a constatat prejudiciul suferit prin plata către reclamanți a unor drepturi salariale fără suport legal.

Prin urmare, deciziile de imputare emisă la 25.01.2021 nu sunt tardive, în raport de prevederile art. 500 din Codul administrativ, nefiind depăşit termenul de 30 de zile reglementat de prevederile acestui act normativ.

Așadar, față de toate cele de mai sus se impune a se menționa că în sistemul constituţional românesc hotărârea judecătorească pronunţată de instanţele judecătoreşti ordinare nu constituie un izvor formal al dreptului constituţional. Prin urmare, nu se poate susţine că statul îşi încalcă obligaţia de a executa întocmai obligaţiile care decurg din prevederile art. 6 din Convenţie.

De asemenea, este de reținut interpretarea dată de CEDO cu privire la faptul că drepturile salariale suplimentare sunt protejate de dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, și că acest text convenţional nu se opune competenţei legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare, de a reaşeza bazele de calcul, coeficienţii sau valorile de referinţă. Se afirmă că, protecţia acordată drepturilor salariale suplimentare prin art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie şi art. 44 din Constituţie se întinde în timp atât cât subzistă temeiul şi baza legală a acordării lor, principiu ce se aplică și în cazul reclamanților, astfel aceștia nu pot pretinde drepturi pe care le-au câștigat și care prin noile prevederi au fost incluse în salariul de bază brut și care acum nu se mai văd ca fiind calculate distinct. .Mai mult, includerea sporului în salariul/indemnizaţia sau solda de bază nu are drept efect o eventuală obligaţie a statului ca în temeiul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, pe lângă această reaşezare cu caracter salarial, să acorde în continuare şi plata distinctă a sporului, o atare interpretare fiind inadmisibilă.

Față de aceste considerente, instanța găsește că acest capăt de cerere este întemeiat în parte, sens în care instanța va admite în parte acțiunea reclamanților în privința numai acestuia și va menține deciziile de imputare ce îi privesc pe reclamanții numai sub aspectul sumelor încasate de ei cu titlu de salariu net, potrivit dispozitivului de mai jos.

Pentru aceleași motive, se va admite, în parte și cererea conexată și se va dispune anularea în parte a deciziei nr. 59 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 9.736 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 13.726 lei reprezentând venit net de recuperat, potrivit aceluiași dispozitiv.

Văzând prevederile art. 453 Cod procedură civilă, cât și reținând că se va admite în parte cererea reclamantei G.I., va obliga pârâtul la plata către această reclamantă numai a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu de avocat, proporțional admiterii cererii principale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite, în parte, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii C.I.T., G.N., U.A., J.B.P., N.C., M.D., M.A.M., S.N.D., M.G. şi B.I. K., prin mandatar C.I.T., toţi cu domiciliul procesual ales la locul de muncă din mun. ................., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, cu sediul în mun. Sfântu Gheorghe, str. Muncitorilor, nr. 12 - 14, jud. Covasna, şi în consecinţă:

Dispune anularea, în parte, a deciziei nr. 56 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 9.736 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 13.726 lei reprezentând venit net de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 în cel priveşte pe reclamanta B.I. K..

Dispune anularea, în parte, a deciziei nr. 58 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 6.969 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 9.825 lei reprezentând venit net de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 în cel priveşte pe reclamantul C.I.T..

Dispune anularea, în parte, a deciziei nr. 61 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 9.736 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 13.726 lei reprezentând venit net de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 în cel priveşte pe reclamantul G.N..

Dispune anularea, în parte, a deciziei nr. 62 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 9.736 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 13.726 lei reprezentând venit net de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020, în cel priveşte pe reclamantul J.B.P..

Dispune anularea, în parte, a deciziei nr. 63 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 9.736 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 13.726 lei reprezentând venit net de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020, în ce o priveşte pe reclamanta M.A.M..

Dispune anularea, în parte, a deciziei nr. 64 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 6408 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 9.033 lei reprezentând venit net de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020, în cel priveşte pe reclamantul M.G..

Dispune anularea, în parte, a deciziei nr. 66 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 9.505 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 13.397 lei reprezentând venit net de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020 în ce o priveşte pe reclamanta M.D..

Dispune anularea, în parte, a deciziei nr. 67 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 8.760 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 12.347 lei reprezentând venit net de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020, în cel priveşte pe reclamantul N.C..

Dispune anularea, în parte, a deciziei nr. 68 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 2.782 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 3.922 lei reprezentând venit net de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020, în cel priveşte pe reclamantul S.N.D..

Dispune anularea, în parte, a deciziei nr. 70 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 9.736 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 13.726 lei reprezentând venit net de recuperat pentru perioada 01.12.2018-31.12.2020, în cel priveşte pe reclamantul U.A..

Respinge capătul de cerere privind anularea în parte a deciziilor nr. 03 din 25.01.2021, nr. 05 din 25.01.2021, nr. 06 din 25.01.2021, nr. 08 din 25.01.2021, nr. 09 din 25.01.2021, nr. 11 din 25.01.2021, nr. 12 din 25.01.2021, nr. 13 din 25.01.2021, nr. 15 din 25.01.2021 şi nr. 16 din 25.01.2021, emise de pârât în privinţa reclamanţilor.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului să emită noi decizii de recalculare a drepturilor salariale prin aplicarea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 126/07.03.2019 a Tribunalului Covasna, menţinută prin decizia civilă nr. 460/R/22.05.2019 a Curţii de Apel Braşov şi de plata diferenţelor salariale, actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală de la data scadenţei drepturilor şi până la plata acestora.

Admite, în parte, cererea conexată a dosarului nr. 1293/119/2021 şi formulată de reclamanta G.I., cu domiciliul în -----------------, cu domiciliul procesual ales ..........................., împotriva pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, cu sediul în mun. Sfântu Gheorghe, str. Muncitorilor, nr. 12-14, jud. Covasna, şi în consecinţă:

Dispune anularea în parte a deciziei nr. 59 din 11 iunie 2021 pentru suma totală de 9.736 lei imputată cu titlul de impozit şi contribuţii sociale şi o menţine pentru suma de 13.726 lei reprezentând venit net de recuperat.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs care se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi – 7 aprilie 2022.

PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Acte ale autorităţilor publice

Spete similare

Hotărâre - 03.06.2013

Tribunalul Mehedinți

Nerespectarea disciplinei profesionale atrage răspunderea disciplinară a funcţionarului public

Sentinţă civilă - 26.06.2013

Tribunalul Dolj

Restituire taxa pentru emisii poluante- Legea 9/2012. Nivelul dobanzii şi data de la care se calculeaza. Hotararea CJUE cauza Irimia. Lipa calitate procesuala DGFP.

Decizie - 11.02.2015

Curtea de Apel Târgu Mureș

Anulare act administrativ – decizie emisă de Curtea de Conturi a României. Lucrări de investiții contractate pe temeiul O.U.G. nr. 34/2006 și subcontractate, în mod succesiv, în lipsa nominalizării subcontractanților prin ofertă.

Sentinţă civilă - 28.03.2018

Tribunalul Brașov

Suspendarea executării actelor administrative

Hotărâre - 30.07.2020

Curtea de Apel Iași

Contract de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu apă și canalizare încheiat între o asociație intercomunitară de dezvoltare a serviciilor publice de apă-canal și un operator. Aderarea unei unități administrativ teritoriale la asociație