Infractiunea de fals privind identitatea, prev. de art. 293, alin. 1 C.pen. Atribuirea unei identitati false in fata unei autoritati apartinand altui stat. Neincriminarea acestei fapte de catre dreptul intern, autoritatea straina nefiind inclusa in...

Sentinţă penală 2308 din 16.05.2006


Legea penala romana sanctioneaza prezentarea sub o identitate falsa savarsita pe teritoriul Romaniei de orice persoana fizica, indiferent de cetatenia acesteia, in fata unei autoritati, institutii sau orice alta persoana de interes public apartinand statului roman, nefiind sanctionata fapta cetateanului roman comisa in prezenta unei autoritati apartinand altui stat.

Prin rechizitoriul nr. x/P/x.x.x al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, înregistrat pe rolul instanţei la 20.04.2005 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul P.D.M., acuzat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 293 alin.1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p.

În expozitivul rechizitoriului a fost reţinută următoarea situaţie de fapt:

La data de 29.01.2004, cu avionul companiei “X” din direcţia Barcelona, autorităţile spaniole au returnat în România, în baza acordului de readmisie, o persoană de sex bărbătesc, pentru care au înmânat autorităţilor române un titlu de călătorie cu nr. 52, eliberat de Poliţia Barcelona, la data de 29.01.2004, pe numele de V.T., ns. la 9.04.1977.

În P.P.F. Bucureşti-Băneasa, persoana în cauză, a declarat că în realitate se numeşte P.D.M. şi nu V.T. şi că este cetăţean român, născut la Craiova la data de 9.04.1978.

Cu ocazia cercetărilor efectuate de organele de poliţie a rezultat faptul că inculpatul P.D.M. a părăsit România prin P.T.F. Nădlac, cu paşaportul turistic, după care a tranzitat Ungaria, Austria, Italia, Germania şi Franţa, ajungând în Spania, unde s-a stabilit în oraşul Barcelona.

Cu ocazia unei razii efectuate de poliţia spaniolă, acesta a fost legitimat, ocazie cu care a declarat că se numeşte V.T.

Fiind audiat, inculpatul P.D.M. a recunoscut şi regretat fapta comisă.

Pentru dovedirea acestei situaţii de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracţiunii, proces-verbal de identificare, titlu de călătorie, fişe de evidenţă, cerere de eliberare a paşaportului, fişa de cazier judiciar, declaraţiile inculpatului.

În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul, care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

La solicitarea instanţei, au fost ataşate în fotocopie s.p. nr. X/2005 a Judecătoriei Motru şi s.p. nr. Y/2002 a Judecătoriei Ineu.

Apărătorul inculpatului a depus la dosar copii ale d.p. nr. X/2005 a Curţii de Apel Craiova, d.p. nr. Y/2005 a Curţii de Apel Craiova, d.p. nr. Z/2005 a Tribunalului Dolj.

Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.

În drept însă, fapta inculpatului P.D.M., de a se prezenta sub o identitate falsă în faţa autorităţilor spaniole, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 alin.1 din Codul penal, sub aspectul laturii obiective.

Potrivit art. 4 C.p. legea penală se aplică infracţiunilor comise în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nici o cetăţenie, are domiciliul în ţară. Pentru a fi incidente aceste dispoziţii legale este necesar ca făptuitorul să fie cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România, fapta să fie comisă în afara teritoriului României şi să fie considerată infracţiune de legea statului nostru.

Conform art. 293 alin.1 C.p. constituie infracţiunea de fals privind identitatea, prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, pentru a induce sau menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat dintre cele la care se referă art. 145 C.p., în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul.

Rezultă, aşadar, că elementul material al infracţiunii constă în prezentarea sub o identitate falsă în faţa uneia dintre persoanele juridice arătate în art. 145 C.p. şi anume o autoritate publică, o instituţie publică sau orice altă persoană juridică de interes public.

În aceste condiţii, legea penală sancţionează prezentarea sub o identitate falsă săvârşită pe teritoriul României de orice persoană fizică, indiferent de cetăţenia acesteia, în faţa unei autorităţi, instituţii sau orice altă persoană de interes public aparţinând statului român, nefiind sancţionată fapta cetăţeanului român comisă în prezenţa unei autorităţi aparţinând altui stat.

În speţa de faţă, instanţa reţine că inculpatul P.D.M. şi-a atribuit o identitate falsă în faţa unei autorităţi aparţinând statului spaniol, motiv pentru care fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 293 alin.1 C.p.

Pentru aceste considerente, instanţa va dispune achitarea inculpatului P.D. M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 293 alin.1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p.