Falsificări

Prin sentinţa penală nr. 207/29 ian. 2009 a Judecătoriei Bacău pronunţată în ds. 10821/180/2008, inculpata P.G., a fost condamnată după cum urmează:

-la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săv. infr. de fals în declaraţii, prev. de art. 292 cp, cu aplicarea art. 37 lit. a din cp;

-la pedeapsa de 3 trei( luni închisoare pentru săv. infr. de fals privind identitatea, prev. de art. 293 al. 1 cp, cu aplicarea art. 37 lit. a din cp;

-la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare  complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale  prev. de art. 26-288 al,. 1 cp cu aplicarea art. 37 lit. a din cp;

-la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26-215 al. 2,3 cp, cu aplicarea art. 37 lit. a din cp.

Faptele fiind concurente, cele patru pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 83 cp a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. 3343/30 nov. 2004 a Judecătoriei Bacău, care s-a adăugat la pedeapsa rezultantă, stabilindu-se astfel pedeapsa de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare.

Pe lângă pedeapsa principală, inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II şi lit. b din cp, pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. 1 cp.

Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul A.N., la pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, însă cu suspendarea condiţionată a executării.

În baza art. 348 cpp au fost anulate actele falsificate, respectiv C.I. seria XC nr. 27293 şi procura specială autentificată sub nr. 2326/2005 a BNP M. L.

În ceea ce priveşte latura civilă s-a luat act că partea vătămată A.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 alin. 1 cpp, ambii inculpaţi la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a avut în vedere că la data de 12.09.2007, organele de poliţie din cadrul IPJ Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că imobilul situat în oraşul Buhuşi, proprietatea familiei A.N. şi D. a fost înstrăinat prin mijloace frauduloase.

Astfel, in urma cercetarilor efectuate s-a constatat ca in anul 1993, soţii A.N. şi A.D. au achiziţionat cu titlu de bun comun apartamentul compus din două camere şi dependinţe, situat în oraşul Buhuşi. In anul 2003, numita A.D. a plecat la munca în Italia, soţul ei, numitul A.N. rămânând în domiciliul comun.

În cursul anului 2005, inculpatul A.N. s-a hotărât să vândă apartamentul bun comun şi întrucât nu avea acordul soţiei sale, care la momentul respectiv nu se afla pe teritoriul României, a cerut ajutorul numitului P.I., care a confecţionat o carte de identitate falsa cu datele de stare civila ale părţii vătămate A.D., pe care a fost aplicată fotografia soţiei acestuia din urma respectiv a inculpatei P.G.

 În aceste împrejurări, folosindu-se de această carte de identitate falsă, la data de 08.09.2005, inculpatul A.N., însoţit de inculpata P.G., substituită în persoana soţiei acestuia, partea vatamata A.D., s-au prezentat la Biroul Notarului Public M. L. din Bacău, unde au cerut şi obţinut procura specială autentificată sub nr. 2326/08.09.2005 prin care A.D., substituită prin cartea de identitate falsă, de către inculpata P.G., îl împuternicea pe inculpatul A.N. să înstrăineze în condiţii avantajoase, cui va crede de cuviinţă, apartamentul situat în Buhuşi.

După obţinerea procurii speciale nr. 2326/08.09.2005, prin fals de identitate, în continuarea rezoluţiei infracţionale, tot prin intermediul numitului P.I., inculpatul A.N. l-a contactat pe numitul P.E., căruia i-a oferit spre vânzare apartamentul în cauză, în acest sens fiind încheiat în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare nr. 1133/12.09.2005.  Numitul  P.E., care declară că nu cunoştea anterior pe inculpatul A.N., a achiziţionat imobilul ce formează obiectul cauzei de la acesta, fără a avea cunoştinţă despre faptul că procura specială de care s-a folosit  inculpatul era falsă, obţinută prin fals de identitate. Acesta precizează că intermediarul tranzacţiei a fost numitul P.I. care era cunoscut ca o persoană ce avea abilităţile necesare confecţionării unei cărţi de identitate false. În cauză nu au putut fi identificate elemente de fapt care să probeze ca numitul  P.E. cunoştea faptul că procura specială nr. 2326/2005, care a stat la baza încheierii actului de vânzare cumpărare nr. 1133/12.09.2005, era falsa, fapt pentru care în sarcina acestuia nu poate fi reţinute vreo vinovăţie in comiterea infracţiunii de înşelăciune.

In cursul urmaririi penale inculpata P.G. a negat prezenţa sa la Biroul Notarului Public M.L., unde a fost întocmită procura specială nr. 2326/08.09.2005, având la bază o carte de identitate falsă emisă pe numele de A.D., de altfel aceasta fiind pozitia procesuala a inculpatei si in cursul cercetarii judecatoresti, motiv pentru care  în cauză s-a efectuat o constatare tehnico - ştiinţifică grafică prin care s-a concluzionat că scrisul de mână de pe cererea întocmită la acest birou notarial în numele părţii vătămate A.D., pentru întocmirea procurii speciale, a fost executata de către inculpata P.G., iar semnătura mandantei de pe aceeaşi procură specială „a fost executată probabil de către inculpata P.G.".

Mai mult, in declaratiile date la urmarirea penala si in instanta de judecata inculpata P.G. nu a invocat si probat ca ar fi fost fortata sa procedeze in modalitatea mai sus descrisa si nici nu a dat vreo explicatie paluzibila cu privire la procura semnata si scrisa de catre aceasta la BNP..M.,  iar numitul P.E., cumparatorul de buna credinta a apartamentului confirma  permanent ca  inculpatii s-au prezenta  personal la notar, nefiind insotiti de nici o alta persoana,  si s-au prezentat acestuia si notarului ca fiind proprieatarii apartamantului din Buhusi, ambii creind convingerea ca s-a creat cadrul legal  pentru a actiona in vederea incheierii contarctului de vinzare-cumparare.

La data de 24.12.2005, numitul P.I. a decedat, motiv pentru care acesta nu a mai putut fi tras la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2005 a confecţionat în fals cartea de identitate seria XC nr. xxxxxxxx, reprezentând-o pe soţia sa, inculpata P.G., dar cu datele de stare civilă ale părţii vătămate A.D..

Instanţa de fond a reţinut că inc. P.G. a comis faptele supuse judecăţii în stare de recidivă deoarece a fost condamnată prin s.p. 3343/30 nov. 2004 a Judecătoriei Bacău.

În ceea ce priveşte latura civilă, prima  instanţă a avut  în vedere că partea vătămată A.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că îi rămâne deschisă calea unei acţiuni civile separate, conform dispoziţiilor art. 19 alin. 1 cpp.

În ceea ce priveşte anularea  contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub  nr. 1133/12 sept. 2005  nu a fost restabilită din oficiu situaţia anterioară deoarece  istanta a apreciat ca în cauza nu este vorba de un inscris oficial falsificat, care ar presupune plasmuirea acestuia “ab initio” din momentul incheierii actului sau alterarea/modificarea unui inscris oficial dupa incheierea acestuia. In cauza nu este vorba nici de vinzarea bunului altuia ce presupune vinzare unui bun de catre un neproprietar, desi  conform cu  teoria dreptulu civil si aceasta operatiune este lovita de o nulitate  relativa si nu absoluta.

Chiar daca in conformitate cu art.35 alin.2 Cod familiei un soţ nu poate înstrăina un imobil bun comun fara consimtamintul celuilalt  sot, aceste dispozitii pot fi invocate de sotul al carui consimtamint a fost nesocotit la incheierea actului juridic, iar nulitate actului este relativa, ceea inseamna ca, atunci cind exista poate fi confirmata expres sau tacit.

In realitate, in cauza ne aflam in fata unei vânzări de catre un coindivizar a bunului aflat in indiviziune. Or, o asemenea vânzare este apreciata in materie civila, atât in doctrina, cât si in practica judiciara, având in vedere principiul ocrotirii bunei credinte a tertului cumparator, dar si principiul sigurantei circuitului civil, ca fiind deplin valabila.

Dreptul cumparatorului va fi supus insa conditiei rezolutorii  ca la partaj bunul imobil sa cada in lotul vanzatorului, iar in caza contrar contractul fiind desfiintat. 

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inc. P.G..

Apelul  a fost declarat în termen fără a fi motivat în scris.

Oral, prin apărătorul ales, inculpata a criticat hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte greşita sa condamnare. În apel, inculpata a solicitat achitarea.

Între timp însă apelanta inculpată a fost arestată într-o altă cauză.

Inculpata apelantă a fost de acord să dea declaraţie şi în faţa instanţei de control judiciar. La cererea sa a fost audiată ca martor notarul M. L. La termenul din 20 aprilie 2010 s-a pus în discuţie încadrarea juridică a infracţiunilor de fals privind identitatea şi cea de fals în declaraţii, în sensul că dacă se impune să fie reţinute ambele ori  sumei  una din ele, care o absoarbe pe cealaltă.

În apel, partea vătămată A.D.  a fost citată şi la adresa părinţilor săi, dar nu s-a prezentat la nici un termen.

La fond partea vătămată a fost citată numai la adresa unde a locuit împreună cu inc. A.N., adică pe adresa apartamentului vândut prin fraudă.

În apelul inculpatei, nu se poate trimite dosarul spre rejudecare pentru nelegala citare a părţii vătămate.

Oricum, partea vătămată a ştiut de proces (fila 35 dosar fond şi 38 ds urm.pen.).

În condiţiile în care inc. P.G. susţine că a fost condamnată pe nedrept, nefiind vinovată, instanţa de control judiciar va analiza mai întâi vinovăţia sa.

Este cert că apartamentul din Buhuşi al soţilor A. a fost vândut (fl. 5 ds urm.pen) vânzător a fost A.N., atât în nume propriu cât şi în calitate de mandatar al soţiei sale A.D..

Printr-o PROCURĂ SPECIALĂ notarială numita A.D. l-a împuternicit pe soţul său să vândă cui va crede de cuviinţă apartamentul situat în Buhuşi. Procura a fost eliberată la data de 8 sept. 2005 şi a fost autentificată sub nr. 2326, la BNP M. L. (fl. 10 dosar urm. penală).

Din încheierea de autentificare a procurii rezultă că A.D., domiciliată în Buhuşi, s-a prezentat în faţa notarului public.

Numai că A.D. fiind plecată în străinătate nu avea cum să se prezinte în faţa notarului public.

Că aceasta a fost realitatea o dovedeşte împrejurarea că persoana care s-a prezentat la notar ca fiind A.D. era în realitate o altă persoană, actul de identitate prezentat având datele sale de stare civilă însă fotografia nu-i aparţinea.

S-a stabilit fără putinţă de tăgadă că fotografia aparţinea inculpatei P.G..

C.I. este un înscris oficial.

În sarcina inculpatei s-a reţinut complicitatea la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Cartea de identitate a fost falsificată prin înlocuirea fotografiei reale a titularei cu fotografia inculpatei.

Pentru a realiza falsul, inculpata a acceptat să fie fotografiată. Autor al infracţiunii a fost o persoană care avea acces la baza de date a Poliţiei Române, la Evidenţa Populaţiei, unde se afla un exemplar al C.I.  autentice.

Falsul a fost perfect executat, neputându-se observa decât prin comparaţie cu originalul, împrejurare care denotă periculozitatea deosebită a autorului.

Cu siguranţă, fotografia inculpatei nu a fost lipită peste fotografia reală a titulari C.I.  pentru că ar fi observat personalul B.N.P. şi apoi orice C.I. are 2 fotografii una mare şi cealaltă mică.

Orice notar public verifică mai întâi originalul actului de identitate al persoanei care se prezintă în faţa sa cu o cerere.

Este exclus ca notarul public M. L. să fi primit şi să fi luat de bun un act de identitate în copie.

Actul real de identitate al inculpatei se află la fila 7 dosar fond.

Inculpata P.G. nu numai că a acceptat ca fizionomia sa să fie folosită pentru obţinerea unei C.I. false dar cu actul fals s-a prezentat, la data de 8 sept. 2005, la B.N.P. M. L., unde a solicitat eliberarea procurii (fl. 9 dosar urm.penală).

La B.N.P. M. L., inculpata P.G. a fost însoţită de A.N., care la rândul său avea asupra sa, actul de identitate cât şi actul de proprietate al apartamentului care urma să fie vândut.

Procura obţinută era de asemenea falsă.

Contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului respectiv a fost întocmit la un alt BNP, după doar câteva zile, respectiv pe 12 sept. 2005.

Inculpatul A.N. a vândut apartamentul respectiv, făcând uz de actul fals (procura) adică prin înşelăciune în convenţii, inc. P.G. făcându-se vinovată şi de complicitate la înşelăciune în convenţii deoarece atunci când a solicitat eliberarea procurii a precizat că îi este necesară pentru înstrăinarea apartamentului.

Împrejurarea că actul de identitate fals nu a mai fost găsit înseamnă că a fost aruncat, distrus, deoarece nu mai era necesar. Dispariţia C.I. false nu constituie o dovadă a nevinovăţiei inculpatei.

Prin urmare, vinovăţia inculpatei a fost corect reţinută de către prima instanţă.

De altfel, inculpata a fost arestată într-o altă cauză pentru fapt similare, instanţa constatând că a sprijinit o reţea infracţională care se ocupa cu fraudele imobiliare, chiar dacă nu a fost trimisă în judecată pentru asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Cauza de faţă a pus în discuţie următoarea problemă de drept:

câte infracţiuni a comis inculpata P.G. la BNP M. L. şi care anume.

Inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată pentru 2 infracţiuni prev. de art. 92 şi 293 alin. 1 cp.

Declararea necorespunzătoare a adevărului în faţa unui notar public, producătoare de consecinţe juridice îşi pierde autonomia atunci când constituie un mijloc de săvârşire a unei alte infracţiuni.

A te prezenta sub o identitate falsă înseamnă a-ţi atribui o identitate care nu-ţi aparţine, iar a atribui o asemenea identitate altei persoane înseamnă a declara, a afirma  sau atesta că acea persoană are o identitate diferită de cea pe care o are în realitate. Nu interesează dacă prezentarea sub o identitate falsă sau atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane s-a realizat oral, în scris cu ajutorul unor înscrisuri false, care servesc pentru legitimare.

Prezentarea sub o identitate falsă a avut loc faţă de un notar public.

Inculpata prezentându-se sub o identitate falsă a urmărit un dublu scop şi anume:

- inducerea în eroare a notarului public M. L., de la care a cerut eliberarea procurii speciale;

- producerea de consecinţe juridice pentru altul, privind înstrăinarea acelui apartament.

Infracţiunea de fals privind identitatea s-a consumat la 8 septembrie 2005 când inculpata a prezentat notarului public  C.I. de identitate falsă odată cu cererea în vederea obţinerii procurii speciale.

Din cele arătate mai sus rezultă că infracţiunea de fals în declaraţii a fost absorbită în infracţiunea de fals privind identitatea sau altfel spus inculpata nu trebuia să fie trimisă în judecată şi condamnată pentru cele două infracţiuni ci doar pentru una singură.

Infracţiunile de complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi la infracţiunea de înşelăciune în convenţii nu comportă nici un fel de discuţii.

Achitarea solicitată de către inculpată nu este cu putinţă pentru nici una dintre infracţiuni.

Astfel că apelul inc. P.G. va fi admis doar în ceea ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunii de fals unde a avut calitatea de autor, respectiv în ceea ce priveşte condamnarea sa pentru două infracţiuni, în loc de una singură.

Sentinţa atacată va fi desfiinţată sub aspectul indicat.

Cauza va fi reţinută spre rejudecare şi în fond.

Se va proceda mai întâi la descontopirea pedepsei rezultante aplicate de prima instanţă, cele 4 pedepse urmând a fi repuse în individualitatea lor, apoi se va schima încadrarea juridică în scopul celor arătate mai sus.

Recidiva a fost corect reţinută.

Pedepsele aplicate inculpatei pentru celelalte 3 (trei) infracţiuni vor fi menţinute pentru a nu-i agrava situaţia inculpatei în propria cale de atac.

Faptele fiind concurente vor fi aplicate din nou regulile concursului de infracţiuni, şi se va stabili pedeapsa rezultantă la care se va adăuga pedeapsa anterioară, a cărei suspendare condiţionată a fost revocată (fl. 72-77 ds. fond), stabilindu-se astfel pedeapsa de executat.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate vor fi menţinute.

Se va lua act că inculpata a fost asistată de avocat ales.

Apelul urmând a fi admis, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare