Delapidare în forma continuată. Fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată. Greşita individualizare a tratamentului sancţionator. Legea penală mai favorabilă. Caracterul accesoriu al acţiunii civile în procesul penal

DREPT PENAL

Delapidare în forma continuată. Fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată. Greşita individualizare a tratamentului sancţionator. Legea penală mai favorabilă. Caracterul accesoriu al acţiunii civile în procesul penal

- art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal

- art. 322 alin. (1) Cod penal

În acţiunea penală sarcina probei aparţine acuzării, acesteia revenindu-i obligaţia să dovedească proproziţia factuală din care decurg consecinţe juridice, suportând în lipsa unui rezultat probatoriu riscul consecinţelor juridice adverse funcţiei sale procesuale. Sarcina probei constituie un mecanism de alocare asimetrică a riscurilor de eroare judiciară, în beneficiul persoanei acuzate şi în detrimentul intereselor generale ale societăţii reprezentate de titularul acţiunii publice, de aplicarea căruia depinde legalitatea stabilirii vinovăţiei şi implicit respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

În cauză s-a dovedit doar faptul că inculpatul a falsificat cele două tabele nominale, pe care le-a şi folosit în scopul justificării sumelor de bani sustrase din patrimoniul părţii civile, iar în ceea ce priveşte contractele de arendă, inclusiv ştampilele primăriilor aplicate pe unele dintre acestea s-a dovedit doar faptul că au fost întocmite în fals, fără a fi fost administrate probe din care să rezulte cine a întocmit aceste acte şi în ce mod pe unele dintre acestea au fost aplicate ştampilele celor două primării.

Simpla deţinere a unui înscris sub semnătură privată falsificat nu constituie infracţiune, fiind necesară nu doar falsificarea înscrisului sub semnătură privată, ci şi folosirea acestuia de către inculpat în scopul producerii de consecinţe juridice.

Stabilirea corectă a stării de fapt are drept consecință și soluționarea legală a laturii civile a cauzei, sau cu alte cuvinte, de soluționarea corectă a laturii penale depinde și soluționarea laturii civile a cauzei şi stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta de delapidare reținută în sarcina inculpatului își găsește reflectarea în ceea ce privește latura penală a cauzei, prejudiciul fiind un element constitutiv al infracțiunii de delapidare, care se impune a fi stabilit cu certitudine la momentul soluționării laturii penale a cauzei.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 359/A din 8 iulie 2020

Prin Sentinţa penală nr. (...) din 23 decembrie 2019, Judecătoria (...), în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul (I), cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală (în privinţa folosirii înscrisurilor denumite ,,Tabel nominal (X)” şi ,,Tabel nominal (Y)” şi art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală (în privinţa folosirii contractelor de arendă), l-a achitat pe inculpatul (I), cu privire la infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 323 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal.

În baza art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, rap. la art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 36 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I) [fiul lui (...), născut la data de (...) în (...), domiciliat în (...), C.N.P. (...)] la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată (două acte materiale, primul corespunzător sumei de 340.724,76 lei din dispoziţia de plată nr. (...) din 06.12.2010, iar al doilea corespunzător dispoziţiei de plată nr. (...) din 17.12.2010 în sumă de 284.000 lei).

În baza art. 67 alin. (2) Cod penal, raportat la art. 66 alin. 2 Cod penal, i s-a interzis inculpatului (I) pe o durată de 3 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsa complementară, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal.

În baza art. 65 alin. (1) Cod penal, i s-a interzis inculpatului (I) exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie, care se execută potrivit art. 65 alin. (3) Cod penal.

În baza art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, rap. la art. 322 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 36 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I) la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (4 acte materiale, din care: primul act material corespunzător întocmirii în fals şi folosirii la data de 06.12.2010 a înscrisului sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (Y)” – a rubricilor de până la data de 06.12.2010, inclusiv; al doilea act material corespunzător întocmirii în fals şi folosirii la data de 17.12.2010 a înscrisului sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (Y)” – a rubricilor de la data de 07.12.2010, până la data de 17.12.2010, inclusiv; al treilea act material corespunzător întocmirii în fals şi folosirii la data de 06.12.2010 a înscrisului sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (X)” – a rubricilor de până la data de 06.12.2010, inclusiv; al patrulea act material corespunzător întocmirii în fals şi folosirii la data de 17.12.2010 a înscrisului sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (X)” – a rubricilor de la data de 07.12.2010, până la data de 17.12.2010, inclusiv).

În baza art. 38 alin. (1) Cod penal, s-a constatat că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, prin Sentinţa penală nr. (...)/13.09.2011, pronunţată în dosarul nr. (...)/2011 al Judecătoriei (...), definitivă prin nerecurare la data de 28.09.2011.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal din 1969, cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a anulat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii de un an şi 4 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. (...)/13.09.2011, pronunţată în dosarul nr. (...)/2011 al Judecătoriei (...), definitivă prin nerecurare la data de 28.09.2011.

În baza art. 40 alin. (1) Cod penal şi art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare şi 8 luni închisoare, aplicate prin prezenta şi pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. (...)/13.09.2011, pronunţată în dosarul nr. (...)/2011 al Judecătoriei (...), definitivă prin nerecurare la data de 28.09.2011, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte, urmând ca în final inculpatul (I) să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (1) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului (I) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal.

În baza art. 45 alin. (5) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului (I) pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa în conformitate cu dispoziţiile aceluiaşi articol.

În baza art. 19 Cod procedură penală, art. 25 Cod procedură penală şi art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 1349, 1357 şi 1386 Cod civil, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC (Pc) SRL [cu sediul în (...)] şi a fost obligat inculpatul (I) la plata sumei de 624.724, 47 lei, reprezentând daune materiale, în favoarea părţii civile şi au fost respinse ca neîntemeiate restul pretenţiilor civile.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) Cod procedură penală și art. 25 alin. (3) Cod procedură penală, s-a dispus desființarea (anularea) înscrisurilor falsificate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, inculpatul (I) a avut calitatea de funcţionar privat, cu atibuţii de gestionar de fapt al sumelor de bani aflate în patrimoniul societăţii (Pc) SRL. Astfel, potrivit contractului individual de muncă nr. (...)/12.11.2010, inculpatul (I) a deţinut funcţia de director comercial în cadrul SC (Pc) SRL, începând cu data de 15.11.2010, iar potrivit probaţiunii testimoniale administrată în cauză (declaraţii martori) inculpatul a avut ca atribuţii de serviciu, în perioada în care a fost angajat al societăţii, identificarea de proprietari de terenuri din localităţile (X) şi (Y), în vederea încheierii unor contracte de arendare în numele societăţii (Pc) SRL, precum şi achitarea unui avans la încheierea contractelor de arendare, de 20 de euro/ha pentru contractele de arendare încheiate pe o perioadă de 10 ani şi de 40 de euro/ha pentru contractele de arendare încheiate pe o perioadă de 15 ani. Sumele de bani corespunzătoare avansurilor ce urmau să fie plătite proprietarilor de terenuri, au fost primite de la martorul (M1), administrator al societăţii, cu atribuţii de gestionar de drept.

S-a reţinut că, în perioada cuprinsă între data de 04.11.2010 (data efectuării primului transfer în contul SC (Pc) SRL) – 06.12.2010 (data întocmirii dispoziţiei de plată DPL 4) inculpatul (I), în calitate de gesionar de fapt al SC (Pc) SRL, a sustras şi şi-a însuşit suma de 340.724,47 lei, pe care a primit-o de la martorul (M1) şi pe care acesta din urmă a ridicat-o din contul societăţii (Pc) SRL.

De asemenea, s-a reţinut că, în perioada cuprinsă între data de 04.11.2010 (data efectuării primului transfer în contul SC (Pc) SRL) – 17.12.2010 (data întocmirii dispoziţiei de plată DPL (...) a sustras şi şi-a însuşit suma de 284.000 lei, pe care a primit-o de la martorul (M1) şi pe care acesta din urmă a ridicat-o din contul societăţii (Pc) SRL.

Instanţa de fond a reţinut că deşi inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei acte materiale ce alcătuiesc infracţiunea de delapidare în formă continuată, primul corespunzător sumei de 450.556,49 lei, aferentă dispoziţiei de plată nr. (...) din data de 06.12.2010, prejudiciul corespunzător primului act material al infracţiunii de delapidare este în sumă de 340.724,47 lei, deoarece probaţiunea administrată nu a relevat existenţa unei legături de cauzalitate între fapta inculpatului şi diferenţa de prejudiciu de 109.832,02 lei (450.556,49 lei – 340.724,47 lei). Astfel, s-a reţinut că este dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul şi-a însuşit, în perioada 04.11.2010 – 06.12.2010 suma menţionată în ,,Tabelul nominal (Y)” – filele 373 - 375 vol. I dosar u.p. şi ,,Tabelul nominal (X)” – filele 376 - 378 vol. I dosar u.p., cu rubricile completate până la data de 06.12.2010, respectiv suma totală de 340.724,47 lei. Chiar dacă dispoziţia de plată DPL nr. (...) din data de 06.12.2010 este în sumă de 450.556,49 lei, acuzarea nu a adus probe care să susţină legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului şi diferenţa de prejudiciu produs societăţii (Pc) SRL.

Cu privire la cel de-al doilea act material, corespunzător dispoziţiei de plată DPL nr. (...) din data de 17.12.2010, s-a arătat că inculpatul (I) i-a prezentat martorei (M2) ,,Tabelul nominal (Y)” – filele 373 - 375 vol. I dosar u.p. şi ,,Tabelul nominal (X)” – filele 376 - 378 vol. I dosar u.p., cu rubricile completate până la acea dată, privind achitarea unor avansuri de bani în valută către diverşi arendatori persoane fizice, precum şi un număr de 21 de chitanţe întocmite în fals, privind plata impozitului către primăriile de unde erau arendate terenurile. Cumulând, suma din cele două tabele se ridică la 197.224,68 lei, iar suma menţionată în cele 21 de chitanţe la 131.073 lei, deci un total de 328.297,68 lei. Cum acuzaţia se limitează la suma de 284.000 lei (menţionată în dispoziţia de plată DPL nr. (...) din data de 17.12.2010), instanţa, în limita investirii, va reţine acest prejudiciu ca urmare a săvârşirii celui de-al doilea act material al infracţiunii de delapidare.

În fine, cel de-al treilea act material reţinut în acuzare, este corespunzător dispoziţiei de plată nr. (...) din 21.01.2011, însă, contrar celor reţinute de procuror în rechizitoriu, respectiv în actul de remediere, suma de 15.000 de lei corespunzătoare acestei dispoziţii de plată a fost primită de inculpat în vederea achiziţionării unui teren agricol, iar din declaraţiile martorilor (M2) şi (M1) rezultă că inculpatul (I) a depus documente justificative pentru suma de 12.801 lei. De altfel, s-a reţinut că acuzaţia formulată prin rechizitoriu, respectiv prin actul de remediere nu vizează sustragerea şi însuşirea sumelor de bani predate inculpatului pentru achiziţionarea de terenuri, ci doar a celor predate acestuia pentru plata avansului pentru contractele de arendare, respectiv pentru plata impozitului. În consecinţă, în privinţa acestui act material, instanţa de fond a reţinut că este incident cazul de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală (fapta nu există).

S-a reţinut că pentru a justifica sumele de bani sustrase din patrimoniul SC (Pc) SRL, însuşite în perioadele 04.11.2010 – 06.12.2010 (340.724,47 lei) şi 04.11.2010 – 17.12.2010 (284.000 lei), a întocmit în fals înscrisurile sub semnătură privată reprezentate de ,,Tabelul nominal (Y)” şi ,,Tabelul nominal (X)” şi i le-a prezentat martorei (M2), contabila societăţii (pentru a se descărca de gestiunea sumelor de bani): în data de 06.12.2010 prezentând înscrisul sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (Y)”, cu rubricile completate până la acea dată (respectiv, rubricile corespunzătoare datelor de 02.12.2010, 03.12.2010, 05.12.2010 şi 06.12.2010); în data de 06.12.2010 prezentând înscrisul sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (X)”, cu rubricile completate până la acea dată (respectiv, rubricile corespunzătoare datelor de 02.12.2010, 03.12.2010, 04.12.2010 şi 05.12.2010); în data de 17.12.2010 prezentând înscrisul sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (Y)”, cu rubricile completate de la data de 07.12.2010, până la data de 17.12.2010, inclusiv (respectiv, rubricile corespunzătoare datelor de 07.12.2010 şi 15.10.2010); în data de 17.12.2010 prezentând înscrisul sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (X)”, cu rubricile completate de la data de 07.12.2010, până la data de 17.12.2010, inclusiv (respectiv, rubricile corespunzătoare datelor de 15.12.2010, 16.12.2010 şi 17.12.2010).

Cu privire la celelalte infracţiuni de fals sub acuzaţia cărora inculpatul a fost trimis în judecată (fals în înscrisuri oficiale şi fals în înscrisuri sub semnătură privată) şi uz de fals, instanţa de fond a reţinut că prin actul de remediere a neregularităţilor rechizitoriului din 16.05.2016, a fost indicat fiecare act material ce formează obiectul acuzaţiilor, astfel:

Pct.1: 4 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată, privind contractele de arendă: nr. (...)/28.09.2010 încheiat cu numita (N1); nr. (...)/13.09.2010 încheiat cu numita (N2); nr. (...)/16.02.2011 încheiat cu numitul (N3); nr. (...)/30.09.2010 încheiat cu numitul (N4);

Pct. 2: 7 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi 7 acte materiale de fals material în înscrisuri oficiale, privind contractele de arendă: nr. (...)/10.09.2010, încheiat cu numitul (N5); nr. (...)/10.09.2010, încheiat cu numitul (N6); nr. (...)/13.09.2010, încheiat cu numitul (N7); nr. (...)/13.09.2010, încheiat cu numitul (N8); nr. (...)/20.09.2010, încheiat cu numita (N9); nr. (...)/13.09.2010, încheiat cu numitul (N10); nr. (...)/11.02.2011, încheiat cu numita (N11);

Pct. 3: 14 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi 14 acte materiale de fals material în înscrisuri oficiale, privind contractele de arendă nr. (...)/15.03.2010 încheiat cu numita (N12); nr. (...)/15.03.2010 și nr. (...)/13.09.2010 încheiate, fiecare cu numitul (N13); nr. (...)/10.09.2010 și nr. (...)/22.09.2010 încheiate, fiecare cu numitul (N14); nr. (...)/13.09.2010, nr. (...)/13.09.2010 şi nr. (...)/24.09.2010 încheiate, fiecare, cu numitul (N15); nr. (...)/13.09.2010 încheiat cu numitul (N16); nr. (...)/13.0.2010 încheiat cu numitul (N4); nr. (...)/24.09.2010 încheiat cu numitul (N17); nr. (...)/24.09.2010 încheiat cu numita (N18); nr. (...)/28.09.2010 încheiat cu numitul (N19); nr. (...)/30.09.2010 încheiat cu numitul (N20); nr. (...)/30.09.2010 încheiat cu numita (N21);

Pct. 4: 8 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată, privind contractele de arendă: cel încheiat la 10.02.2011 între (N22) şi SC (Pc) SRL; cel încheiat între (N23) şi SC (Pc) SRL, cel încheiat între (N24) şi SC (Pc) SRL; cel încheiat între (N25) şi SC (Pc) SRL; cel încheiat între (N26) şi SC (Pc) SRL; cel încheiat între (N27) şi SC (Pc) SRL; cel încheiat între (N28) şi SC (Pc) SRL; cel încheiat între (N29) şi SC (Pc) SRL.

Pct. 5: 97 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată, privind persoane cu care s-ar fi încheiat contracte de arendare a unor suprafețe de teren pe raza loc. (X), (jud. ...) sau loc. (Y), (jud. ...), respectivele persoane declarând că nu au încheiat niciodată contracte de arendă, nu au deținut terenuri în loc. (X), (jud. ...) sau loc. (Y), (jud. ...) și nu au semnat tabelele nominale „(X)” și „ (Y)”, tabele în care apăreau înscrise seriile și nr. cărților de identitate aparținând acestora, existând executată și o semnătură pe acestea.

Pct. 6: 35 de acte materiale ale infracţiunii de uz de fals, din care: 4 acte materiale privind folosirea celor 4 contracte de arendă enumerate la Pct. 1; 7 acte materiale privind folosirea celor 7 contracte de arendă enumerate la Pct. 2; 14 acte materiale privind folosirea celor 14 contracte de arendă enumerate la Pct. 3; 8 acte materiale privind folosirea celor 8 contracte de arendă enumerate la Pct. 4; 2 acte materiale privind folosirea celor 2 tabele, ,,Tabelul nominal (Y)” şi ,,Tabelul nominal (X)”.

Instanţa de fond a constatat că pentru fiecare acuzaţie vizând falsificarea unui contract de arendare, parchetul a reţinut 3 infracţiuni, respectiv fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, fără însă a preciza condiţiile în care inculpatul a falsificat fiecare contract, condiţiile în care a folosit contractele falsificate, respectiv dacă fiecare contract de arendă a fost falsificat printr-o singură acţiune de-a inculpatului sau mai multe (mai exact, dacă inculpatul, în aceeaşi împrejurare, a întocmit în fals conţinutul contractului de arendare şi nr. de înregistrare la unitatea administrativ teritorială şi a aplicat ştampiala acesteia, sau dacă inculpatul a falsificat contractele de arendare în mai multe etape, în sensul că întâi a falsificat conţinutul contractului de arendare, apoi a folosit contractul astfel falsificat şi abia apoi a falsificat şi partea vizând înregistrarea contractului în evidenţele primăriei şi stampilarea acestuia). Ca regulă generală, instanţa de fond a reţinut că, în ipoteza în care înscrisul care se doreşte a fi falsificat este el însuşi rezultatul unor acte de falsificare efectuate anterior, fie de aceeaşi persoană, fie de un terţ, activităţile ulterioare de contrafacere şi/sau de alterare a înscrisului deja falsificat nu vor constitui o faptă tipică de fals material în înscrisuri oficiale. Cu alte cuvinte, se va reţine doar încadrarea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată. De asemenea, tot ca regulă generală, s-a reţinut că infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată se consumă în momentul în care s-a realizat fapta tipică (folosirea înscrisului falsificat de către autor sau încredinţarea de către autor a înscrisului falsificat unei alte persoane pentru a-l folosi). Simpla falsificare a unui înscris sub semnătură privată nu este incriminată penal dacă acel înscris nu este şi folosit. Cu alte cuvinte, în cazul înscrisului sub semnătură privată falsificat, uzul de fals poate fi săvârşit numai de o altă persoană decât participanţii la falsificarea înscrisului, iar în cazul în care autorul falsifică un înscris sub semnătură privată pe care apoi îl foloseşte, se va reţine o singură infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, care va absorbi infracţiunea de uz de fals.

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals vizând falsificarea contractelor de arendă anterior enumerate, instanţa de fond a reţinut că probaţiunea administrată a relevat exclusiv falsificarea acestor înscrisuri, însă nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul (I) este autorul acestor falsuri, după cum nu există probe suficiente din care să rezulte că inculpatul a folosit înscrisurile falsificate.

În concret, s-a arătat că, din probaţiunea testimonială vizând declaraţiile proprietarilor de terenuri (sau succesorii acestora), rezultă că aceştia nu au semnat contractele de arendare şi nu au primit nicio sumă de bani de la societatea (Pc) SRL.

Din raportul de constatare criminalistică nr. (...)/06.02.2015 rezultă că semnăturile depuse la poziţia „Arendaş” pe copia contractelor de arendă nu reproduc semnăturile executate de persoanele în numele cărora au fost încheiate (proprietarii de terenuri din loc. (Y) şi (X). S-a precizat că raportul de constatare criminalistică nu precizează dacă scrisul olograf de pe contractele de arendare i-ar aparţine sau nu inculpatului (I).

S-a arătat că martorii (M1), (M3), (M4), (M5), (M6), (M7) (toţi angajaţi ai societăţii (Pc) SRL sau aflaţi în legătură cu această societate) nu l-au indicat pe inculpatul (I) ca fiind autorul acestor falsuri.

Aşadar, analizând per ansamblu probaţiunea administrată în cauză, instanţa de fond a reţinut că nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul (I) ar fi cel care a falsificat contractele de arendare, având în vedere faptul că nu doar inculpatul a avut ca atribuţii încheierea de contracte de arendare (alături de inculpat a avut atribuţii în acest sens şi martorul (M3), iar pe parcursul procesului penal, inculpatul a susţinut în mod constant că nu acesta este autorul falsurilor.

În ceea ce priveşte folosirea contractelor de arendare falsificare, s-a reţinut că nici pe parcursul urmăririi penale, nici prin rechizitoriu (împreună cu actul de remediere corespunzător acestuia) şi nici pe parcursul judecăţii (prin concluziile formulate), acuzarea nu a indicat în concret modul şi circumstanţele de loc şi de timp în care inculpatul a folosit înscrisurile falsificate, respectiv de unde rezultă că acesta cunoştea caracterul fals al contractelor de arendare.

S-a notat că probaţiunea testimonială administrată în cauză a relevat doar aspecte generale în această privinţă. Astfel, martorul (M7) a precizat că inculpatul (I) împreună cu martorul (M1) i-au prezentat contracte de arendare (fără a le identifica în concret în niciun mod), iar ca regulă generală aceste contracte se depuneau la contabilitatea societăţii de unde putea să le consulte. Martorul (M1) a arătat că periodic inculpatul îi prezenta contracte de arendă (fără a le identifica în concret în niciun mod) în baza cărora îi dădea anumite sume de bani pentru a achita avansul pentru încheierea contractelor de arendă în continuare. Martora (M2) a precizat că inculpatul i-a prezentat cele două tabele, ,,Tabelul nominal (Y)” şi ,,Tabelul nominal (X)”, precum şi chitanţele vizând achitarea impozitului pentru terenuri, însă nu face referire la contracte de arendare care să îi fi fost prezentate de inculpat.

Aşadar, analizând per ansamblu probaţiunea administrată în cauză, instanţa de fond a reţinut că nu există suficiente probe din care să rezulte că inculpatul (I) ar fi folosit contractele de arendare enumerate în actul de remediere a neregularităţilor rechizitoriului întocmit în cauză.

În ceea ce priveşte cele două înscrisuri sub semnătură privată, reprezentate de ,,Tabelul nominal (Y)” şi ,,Tabelul Nominal (X)”, în sarcina inculpatului au fost reţinute de acuzare 97 de acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi două acte materiale de uz de fals. Aşa cum s-a reţinut anterior, infracţiunea de uz de fals este absorbită în infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată (în ipoteza în care autorul falsului este şi cel care îl foloseşte), iar infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată se consumă în momentul în care autorul foloseşte înscrisul falsificat sau îl încredinţează altei persoane pentru a-l folosi. Cu alte cuvinte, chiar dacă înscrisul sub semnătură privată cuprinde mai multe menţiuni (cum este cazul şi în prezenta speţă, în care cele două tabele - ,,Tabelul nominal (Y)” şi ,,Tabelul nominal (X)” cuprind mai multe rubrici) dar este folosit o singură dată, se va reţine o singură infracţiune de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a reţinut că în cauză inculpatul a prezentat martorei (M2), contabila societăţii, la data de 06.12.2010 înscrisul sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (Y)”, cu rubricile completate până la acea dată (respectiv, rubricile corespunzătoare datelor de 02.12.2010, 03.12.2010, 05.12.2010 şi 06.12.2010), la data de 06.12.2010 înscrisul sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (X)”, cu rubricile completate până la acea dată (respectiv, rubricile corespunzătoare datelor de 02.12.2010, 03.12.2010, 04.12.2010 şi 05.12.2010), la data de 17.12.2010 înscrisul sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (Y)”, cu rubricile completate de la data de 07.12.2010, până la data de 17.12.2010, inclusiv (respectiv, rubricile corespunzătoare datelor de 07.12.2010 şi 15.10.2010) şi la data de 17.12.2010 înscrisul sub semnătură privată denumit ,,Tabel nominal (X)”, cu rubricile completate de la data de 07.12.2010, până la data de 17.12.2010, inclusiv (respectiv, rubricile corespunzătoare datelor de 15.12.2010, 16.12.2010 şi 17.12.2010), sens în care instanţa de fond a apreciat că inculpatul a săvârşit 4 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi nu 97 de acte materiale, cum se susţine în acuzare, iar infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe infracţiunea de uz de fals.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 Cod penal, în concret, fiind avut în vedere faptul că într-o perioadă de timp relativ scurtă (de doar câteva luni) inculpatul a sustras şi şi-a însuşit o sumă mare de bani din patrimoniul societăţii al cărei angajat a fost, profitând de încrederea ce i-a fost acordată şi speculând inabilitatea persoanelor din conducerea societăţii în supravegherea şi urmărirea circuitul încheierii contractelor de arendă, a plăţilor aferente şi verificarea realizării în mod efectiv a acestora. De asemenea, a fost avut în vedere faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni contra patrimoniului, fapt ce relevă o anumită ,,specializare” a acestuia, care i-a permis să conceapă un mod elaborat de a sustrage sume de bani, fără să poată fi urmărit şi depistat de către conducerea societăţii al cărei angajat a fost. Nu în ultimul rând, a fost avută în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului, care a preferat să nege, în anumite situaţii chiar şi evidenţa. În aceste condiţii, s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea (aproximativ la jumătatea dintre minimul şi maximul special în cazul infracţiunii de delapidare şi orientată către minimul special în cazul infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată) în sarcina inculpatului, aceasta fiind singura în măsură să conducă la realizarea scopului pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că persoana vătămată SC (Pc) SRL s-a constituit parte civilă în cauză (fila 46 vol. I dosar u.p.) cu suma de 6.135.510 lei, din care suma de 1.205.510 lei reprezintă contravaloarea plăţii avansului arendei şi a impozitului terenurilor, iar suma de 4.930.000 lei reprezintă profitul nerealizat pe anul agricol 2010-2011.

În concret, instanţa de fond a reţinut că a fost sesizată cu privire la săvârşirea de către inculpatul (I) a unei infracţiuni de delapidare, în formă continuată, cu un prejudiciu total din săvârşirea faptei de 749.556,49 lei, corespunzător celor trei dispoziţii de plată - dispoziţia de plată nr. (...)/06.12.2010, dispoziţia de plată nr. (...)/17.12.2010 şi dispoziţia de plată nr. (...)/21.01.2011, toate în sumă totală de 749.556,49 lei. Ca atare, instanţa de fond a reţinut că aceasta este suma reprezentând prejudiciul rezultat din infracţiune şi reprezintă limita sesizării instanţei sub acest aspect.

Aşadar, având în vedere soluţia pronunţată pe latură penală (prin care în sarcina inculpatului a fost reţinut un prejudiciu în sumă totală de 624.724,76 lei), s-a reţinut că sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru suma de 624.724,76 lei din 749.556,49 lei şi reprezintă prejudiciul produs prin infracţiune, în timp ce diferenţa de 124.831,73 lei nu poate fi imputată inculpatului deoarece nu a fost stabilită vinovăţia acestuia cu privire la această diferenţă.

Cu privire la diferenţa de la suma de 749.556,49 lei până la suma de 1.205.510 lei, s-a reţinut că aceasta excedează limitelor sesizării instanţei, deoarece aşa cum s-a reţinut, instanţa a fost sesizată cu infracţiunea de delapidare având ca urmare un prejudiciu de 749.556,49 lei. S-a arătat că nu trebuie omis că suma de 1.205.510 lei reprezintă prejudiciul reclamat de partea civilă încă din faza de urmărire penală, însă, prin rechizitoriul întocmit în cauză s-a dispus clasarea cu privire la unele fapte şi cu privire la unele persoane, fără ca partea civilă să atace soluţia dispusă în această privinţă de procuror.

În ceea ce priveşte suma de 4.930.000 lei, reprezentând profitul nerealizat de SC (Pc) SRL, pe anul agricol 2010 - 2011, instanţa de fond a reţinut că niciuna din probele administrate în cauză nu fac dovada existenţei acestuia şi astfel a apreciat ca neîntemeiate aceste pretenţii civile.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termenul legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria (...), partea civilă SC (Pc) SRL şi inculpatul (I), criticând-o sub aspectul netemeiniciei.

Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune condamnarea inculpatului (I) şi pentru comiterea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal şi uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal la pedepse cu închisoarea just individualizate şi să majoreze pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a susţinut că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată şi uz de fals în formă continuată, sens în care s-a arătat că inculpatul a aplicat pe contractele de arendă ştampilele Primăriei (Y) sau ale Primăriei (X), menţionând pe acestea şi numărul de înregistrare la consiliul local, creând astfel aparenţa că aceste înscrisuri au fost înregistrate la aceste instituţii. S-a mai arătat că inculpatul a folosit efectiv înscrisurile falsificate, respectiv contractele de arendă menţionate pe cele două tabele centralizatoare, încredinţându-le contabilei societăţii.

Partea civilă SC (Pc) SRL a solicitat desfiinţarea hotărârii instanţei de fond în sensul condamnării inculpatului (I) pentru toate cele trei acte materiale ale infracţiunii de delapidare în formă continuată sub acuzaţia căreia a fost trimis în judecată şi în sensul admiterii acţiunii civile şi a obligării inculpatului la plata sumei de 6.135.510 lei, cu titlu de daune materiale.

S-a susţinut că din probatoriul administrat în cauză rezultă, fără dubiu, că inculpatul (I) a ridicat de la partea civilă suma de 749.55,49 lei, în baza dispoziţiilor de plată nr. (...)/06.12.2010, nr. (...)/17.12.2010 şi nr. (...)/21.01.2011 şi a folosit această sumă în interes personal şi că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că ridicarea sumei de 15.000 lei, în baza dispoziţiei de plată nr. (...)/2011 nu constituie un act material al infracţiunii de delapidare în formă continuată. În acest sens s-a făcut referire la declaraţia martorului (M8), precum şi la aspectele consemnate în procesul-verbal nr. 2 din 04.04.2011, întocmit în cadrul cercetării disciplinare, inculpatul recunoscând că a ridicat de la partea civilă suma totală de 1.205.510 lei şi că nu a folosit-o în interesul societăţii, ci şi-a însuşit-o în interes propriu.

S-a precizat că societatea s-a constituit parte civilă cu suma de 6.135.500 lei, din care suma de 4.930.000 lei reprezintă profitul nerealizat pe anul agricol 2010/2011, or, potrivit art. 385 alin. (3) Cod civil, despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, dar şi câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să-l realizeze şi de care a fost lipsit, precizându-se că răspunderea civilă este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului.

Inculpatul (I) a solicitat, în principal, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, în vederea administrării probelor pe care le-a propus şi ca urmare a faptului că din considerentele hotărârii nu rezultă care este modalitatea concretă în care a comis infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea sa şi nici probele pe baza cărora s-a reţinut tipicitatea obiectivă şi subiectivă a acestora.

În subsidiar s-a cerut să se reţină ca lege penală mai favorabilă legea veche, respectiv Codul penal 1969 şi să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) Cod procedură penală sau în baza art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală, neexistând probe în sensul că a comis infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Prin cea de-a doua cerere subsidiară inculpatul a solicitat să se înceteze procesul penal pornit împotriva sa ca urmare a intervenţiei prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reţinut următoarele:

Inculpatul (I) a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis în 03 decembrie 2015 de Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/P/2011, sub acuzaţia comiterii infracţiunilor de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

Cauza a format obiectul dosarului nr. (...)/2015 al Judecătoriei (...), soluţionat prin Sentinţa penală nr. (...) din 03 iulie 2018, prin care, în baza art. 5 Cod penal s-a reţinut că sunt mai favorabile dispoziţiile noului Cod penal.

În baza art. 295 alin. (1) Cod penal, raportat la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul (I) [fiul lui (...), născut la data de (...) în (...), CNP (...), domiciliat în (...)] la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) Cod penal, raportat la art. 66 alin. (2) Cod penal i s-a interzis inculpatului, pe o durată de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsa complementară, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal.

În baza art. 65 alin. (1) Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie, care se execută potrivit art. 65 alin. (3) Cod penal.

În baza art. 320 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I), la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată.

În baza art. 322 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul (I) la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul (I) la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată.

În baza art. 38 alin. (1) Cod penal, s-a constatat că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, prin Sentinţa penală nr. (...)/13.09.2011, pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2011, definitivă prin nerecurare la data de 28.09.2011.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal 1969, cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a anulat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii de un an şi 4 luni, aplicată prin Sentinţa penală nr. (...)/13.09.2011, pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2011, definitivă prin nerecurare la data de 28.09.2011.

În baza art. 40 alin. (1) Cod penal şi art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare, 10 luni închisoare, 10 luni închisoare şi 6 luni închisoare, aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. (...)/13.09.2011, pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2011, definitivă prin nerecurare la data de 28.09.2011, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de un an şi 2 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 19 Cod procedură penală, art. 25 Cod procedură penală şi art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 1349 Cod civil, art. 1357 Cod civil şi art. 1386 Cod civil s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC (Pc) SRL [cu sediul în (...)] şi a fost obligat inculpatul (I) la plata sumei de 749.556,49 lei, reprezentând daune materiale, în favoarea părţii civile şi au fost respinse ca neîntemeiate restul pretenţiilor.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) Cod procedură penală și art. 25 alin. (3) Cod procedură penală s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, respectiv contracte de arendă şi chitanţe.

Prin Decizia penală nr. 26/A din 21 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2015, în baza art. 421 pct. (2) lit. b) Cod procedură penală, raportat la art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, s-au admis apelurile declarate de partea civilă apelantă SC (Pc) SRL şi inculpatul apelant (I) împotriva Sentinţei penale nr. (...) din 3 iulie 2018 pronunţată de Judecătoria (...), care a fost desfiinţată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă – Judecătoria (...), fiind menţiunte actele de judecată îndeplinite până la data de 22 mai 2018 inclusiv (dată la care instanţa de fond a încheiat cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în dezbateri).

Instanţa de control judiciar a apreciat că hotărârea instanţei de fond nu este motivată, fiind astfel criticabilă din perspectiva legalităţii.

Totodată, s-a reţinut că stabilirea corectă a stării de fapt are drept consecință și soluționarea legală a laturii civile a cauzei, sau cu alte cuvinte, de soluționarea corectă a laturii penale depinde și soluționarea laturii civile a cauzei şi că stabilirea întinderii prejudiciului produs prin fapta de delapidare reținută în sarcina inculpatului își găsește reflectarea în ceea ce privește latura penală a cauzei, prejudiciul fiind un element constitutiv al infracțiunii de delapidare, care se impune a fi stabilit cu certitudine la momentul soluționării laturii penale a cauzei.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub dosarul nr. (...)/2015* al Judecătoriei (...), procedându-se la readministrarea probatoriului, în vederea respectării principiului nemijlocirii şi contradictorialităţii.

Din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală şi în etapa cercetării judecătoreşti în primă instanţă, în ambele cicluri procesuale rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, următoarea situaţie de fapt.

Martorul (M7) este administratorul şi asociatul unic al (...) Kft din Ungaria, iar în anul 2010 a luat hotărârea să ia în arendă teren agricol din România, pe care să-l cultive, iar apoi să comercializeze produsele atât în Ungaria, cât şi în România.

În acest scop, martorul s-a întâlnit, la începutul lunii septembrie 2010, în localitatea (...), cu martorul (M1), cu care a discutat despre posibilitatea de arendare şi cumpărare a unor suprafeţe de terenuri de până la 3.000 de hectare, fără ca martorul (M7) să precizeze zona în care doreşte să se afle terenurile.

În perioada următoare acestei întâlniri, martorul (M1) s-a interesat în mai multe zone cu privire la terenurile disponibile, dar nu a găsit suprafeţe mari decât în zona (...). De asemenea, martorul (M1) a luat legătura, tot în acest sens, cu martorul (M8), care i l-a prezentat pe inculpatul (I), cei trei stabilind ca martorul (M8) şi inculpatul (I) să se ocupe de găsirea terenurilor agricole disponibile, stabilind totodată o nouă întâlnire cu martorul (M7).

La aproximativ o săptămână după prima întâlnire, martorul (M7) s-a întâlnit din nou cu martorul (M1), tot în localitatea (...), de unde au plecat împreună spre localitatea (X), unde s-au întâlnit cu martorul (M8) şi cu inculpatul (I).

Martorul (...) şi inculpatul (I) le-au prezentat martorilor (M7) şi (M1) terenurile care ar fi putut fi arendate şi întrucât martorul (M7) a agreat atât amplasarea terenurilor, cât şi calitatea solului, a hotărât să arendeze terenuri în zona localităţilor (Y) şi (X), sens în care a decis să înfiinţeze în România o societate comercială în care martorul (M1) să aibă calitatea de administrator, iar martorul (M8) şi inculpatul (I) calitatea de directori.

Pentru a nu se pierde anul agricol 2010/2011, s-a decis să se încheie contractele de arendare în numele martorului (M1), iar apoi acestea să fie transferate în favoarea societăţii ce urma a fi înfiinţate, stabilindu-se totodată ca proprietarii terenurilor arendate să primească la încheierea contractelor de arendare câte un avans de 20 euro/ha pentru contractele încheiate pe o perioadă de 10 ani şi de câte 40 euro/ha pentru terenurile închiriate pe o durată de 15 ani.

În perioada premergătoare înfiinţării societăţii din România, respectiv 05 septembrie 2010 - 10 octombrie 2010, prin intermediul unor cetăţeni maghiari, societatea din Ungaria i-a trimis martorului (M1), sume cuprinse între 2.000 şi 3.000 euro, sume ce i-au fost predate fără întocmirea unor acte doveditoare, în total fiindu-i trimisă suma de 120.763,22 euro.

Martorul (M1) i-a predat inculpatului (I) o parte din această sumă, pentru achitarea avansurilor către proprietarii de terenuri, cealaltă fiind folosită pentru cheltuielile administrative ale societăţii.

Potrivit înţelegerii, martorul (M8) şi inculpatul (I) trebuiau să încheie contractele de arendare cu proprietarii de terenuri şi să plătească avansul, ulterior contractele urmând să-i fie predate martorului (M1), pentru a fi decontate de societatea maghiară.

În acest sens, martorul (M8) şi inculpatul (I), ajutaţi de martorii (M5) şi (M6) au deschis „puncte de lucru”, la barul din localitatea (...) şi acasă la martorul (M6), puncte de lucru la care se deplasau proprietarii de terenuri dispuşi să arendeze teren, iar după ce aceştia prezentau actele solicitate, se încheia contractul de arendă şi li se preda avansul.

Inculpatul (I) îi preda periodic contractele de arendă încheiate martorului (M1), iar după ce contractele erau semnate de acesta, erau înregistrare pe primărie, ulterior proprietarii de terenuri primind un exemplar al contractului de arendă.

În data de 19 octombrie 2010 a fost înfiinţată SC (Pc) SRL, având ca asociat unic SC (...) Fft Ungaria, reprezentantă de martorul (M9).

Începând cu data de 15.11.2010, martorul (M1) a deţinut funcţia de administrator al acestei societăţi (contractul individual de muncă nr. (...)/12.11.2010), inculpatul (I) funcţia de director comercial (contractul individual de muncă nr. (...)/12.11.2010), iar martorul (M3) funcţia de director de vânzări (contractul individual de muncă nr. (...)/15.11.2010).

În perioada 04.11.2010 - 28.02.2011, în conturile SC (Pc) SRL societatea din Ungaria a virat suma totală de 1.392.700 lei, care a fost ridicată de la bancă de martorul (M1), care avea specimen de semnătură, acesta predându-i o parte din această sumă inculpatului (I) în vederea achitării avansurilor pentru contractele de arendare încheiate.

Martora (M2), reprezentanta SC (S) SRL, a asigurat în perioada noiembrie 2010 – martie 2011 serviciile de contabilitate pentru SC (Pc) SRL, iar în momentul în care martorul (M1) i-a prezentat actele de ridicare din bancă a sumelor de bani trimise de partea maghiară, l-a întrebat pe acesta care este scopul acestor retrageri. Ca urmare a faptului că martorul (M1) i-a spus martorei că îi predă aceşti bani inculpatului (I), martora a cerut ca inculpatul să precizeze ce acte trebuie întocmite pentru ca aceste sume să poată fi înregistrate în contabilitatea societăţii.

La insistenţele martorei (M2), în data de 06 decembrie 2010, inculpatul (I) s-a prezentat la sediul SC (S) SRL şi i-a prezentat două tabele, respectiv Tabelul nominal (Y) şi Tabelul nominal (X), privind achitarea unor avansuri în euro în cuantum total de 340.724,47 lei către arendatorii persoane fizice (filele 373-375 şi 376-378 din vol. I al dosarului de urmărire penală).

Din Tabelul nominal (Y) rezultau următoarele:

(i) în data de 02.12.2010 s-au luat în arendă următoarele suprafeţe de teren: de la (N4) suprafața de 13,25 ha, acesta primind suma de 1.143 lei, de la (N14) suprafața de 13,76 ha, acesta primind suma de 1.186 lei, de la (...) suprafața de 8,11 ha, aceasta primind suma de 698 lei, de la (...) suprafața de 92 ha, aceasta primind suma de 7.932 lei, de la (...) suprafața de 274 ha, aceasta primind suma de 23.624 lei, de la (...) suprafața de 54,3918 ha, acesta primind suma de 4.695 lei, de la (...) suprafața de 299,5 ha, acesta primind suma de 25.823 lei, de la (...) suprafața de 26,19 ha, acesta primind suma de 2.259 lei, de la (...) suprafața de 18,22 ha, acesta primind suma de 1.569 lei;

(ii) în data de 03.12.2010 s-au luat în arendă următoarele suprafeţe de teren: de la (...) suprafața de 38,64 ha, aceasta primind suma de 3.332 lei, de la (...) suprafața de 16,23 ha, acesta primind suma de 1.401 lei, de la (...) suprafața de 33,88 ha, aceasta primind suma de 2.918 lei, de la (...) suprafața de 26,91 ha, acesta primind suma de 2.319 lei, de la (...) suprafața de 14,55 ha, acesta primind suma de 1.254 lei;

(iii) în data de 05.12.2010 s-au luat în arendă următoarele suprafeţe de teren: de la Parohia (...) suprafața de 39,62 ha, aceasta primind suma de 3.414 lei, de la Parohia (...) suprafața de 31,16 ha, aceasta primind suma de 2.686 lei, de la (...) suprafața de 8,96 ha, aceasta primind suma de 771 lei, de la (...) suprafața de 11,36 ha, acesta primind suma de 978 lei, de la (N10) suprafața de 71 ha, acesta primind suma de 6.122 lei, de la (...) suprafața de 127,488 ha, acesta primind suma de 10.993 lei, de la (N13) suprafața de 188,14 ha, acesta primind suma de 16.222 lei şi de la (...) suprafața de 16,7802 ha, acesta primind suma de 1.448 lei;

(iv) în data de 06.12.2010 s-au luat în arendă următoarele suprafeţe de teren: de la (N4) suprafața de 2,15 ha, acesta primind suma de 184,47 lei, de la (N14) suprafața de 1,32 ha, acesta primind suma de 113,256 lei, de la (...) suprafața de 92 ha, aceasta primind suma de 7.893,6 lei, de la (...) suprafața de 2,13 ha, aceasta primind suma de 183 lei, de la (N19) suprafața de 15,23 ha, acesta primind suma de 1.306,73 lei.

Din Tabelul nominal (X) rezultau următoarele:

(i) în data de 02.12.2010 s-au luat în arendă următoarele suprafeţe de teren: de la (...) suprafața de 193 ha, acesta primind suma de 16.640,46 lei, de la (...) suprafața de 168 ha, acesta primind suma de 14.484,96 lei, de la (N25) suprafața de 9,4334 ha, aceasta primind suma de 814 lei, de la (...) suprafața de 8,73 ha, acesta primind suma de 753 lei, de la SC (...) SRL suprafața de 451,2894 ha, aceasta primind suma de 38.919 lei, de la (...) suprafața de 127,8082 ha, acesta primind suma de 11.020 lei;

(ii) în data de 03.12.2010 s-au luat în arendă următoarele suprafeţe de teren: de la (...) suprafața de 124,16 ha, acesta primind suma de 10.705 lei, de la (...) suprafața de 126,31 ha, acesta primind suma de 10.890 lei, de la (...) suprafața de 6,12 ha, acesta primind suma de 528 lei şi de la (...) suprafața de 16,55 ha, acesta primind suma de 1.427lei;

(iii) în data de 04.12.2010 s-au luat în arendă următoarele suprafeţe de teren: de la (...) suprafața de 28,02 ha, aceasta primind suma de 4.832 lei, de la (...) suprafața de 15,3982 ha, acesta primind suma de 2.655 lei, de la (...) suprafața de 41,12 ha, acesta primind suma de 7.091 lei, de la (...) suprafața de 5,82 ha, acesta primind suma de 1.004 lei, de la (...) suprafața de 35,41 ha, acesta primind suma de 6.106 lei, de la (M6) suprafața de 75,67 ha, acesta primind suma de 13.050 lei, de la (...) suprafața de 14,72 ha, acesta primind suma de 2.538 lei, de la (...) suprafața de 35 ha, acesta primind suma de 6.035 lei, de la (...) suprafața de 51,83 ha, aceasta primind suma de 8.937 lei, de la (...) suprafața de 38,86 ha, acesta primind suma de 6.701 lei;

(iv) în data de 05.12.2010 s-au luat în arendă următoarele suprafeţe de teren: de la (...) suprafața de 48,31 ha, acesta primind suma de 8.330 lei, de la (...) suprafața de 98,81 ha, acesta primind suma de 17.039 lei, de la (...) suprafața de 63,27 ha, acesta primind suma de 10.919 lei, de la (...) suprafața de 9,02 ha, acesta primind suma de 1.555 lei, de la (...) suprafața de 8,911 ha, acesta primind suma de 1.537 lei, de la (...) suprafața de 7,4546 ha, acesta primind suma de 1.285 lei, de la (...) suprafața de 6,87 ha, acesta primind suma de 1.185 lei şi de la (...) suprafața de 7,5062 ha, acesta primind suma de 1.294 lei.

Martora (M2) a calculat împreună cu inculpatul (I) suma totală din cele două tabele prezentate de inculpat, pe care acesta a susţinut că a achitat-o ca avans persoanelor cu care a încheiat contracte de arendă, rezultând suma totală de 450.556,49 lei, sens în care a întocmit dispoziţia de plată DPL nr. (...)din 06.12.2010 (fila 87 din vol. I al dosarului de urmărire penală), semnată de inculpat şi din care rezultă că acesta a ridicat de la casieria SC (Pc) SRL suma de 450.556,49 lei, cu titlu de plăţi avans arendă.

Inculpatul (I) i-a spus martorei (M2) că a primit această sumă de 450.556,49 lei de la martorul (M1) în perioada 04.11.2010 - 06.12.2010 din care şi-a însuşit suma de 340.724,47 lei.

În data de 17 decembrie 2010, inculpatul (I) s-a prezentat la sediul SC (S) SRL şi i-a predat martorei (M2) cele două tabele nominale, Tabel nominal (Y) şi Tabel nominal (X) cu rubricile completate la zi şi chitanţe potrivit cărora s-ar fi plătit la primării impozitul pentru terenurile arendate.

Tot în aceeaşi împrejurare, inculpatul (I) i-a prezentat martorei (M2) un număr de 21 de chitanţe, întocmite din care rezulta că s-au achitat impozitele pentru unele dintre terenurile arendate.

Martora (M2) a calculat împreună cu inculpatul (I) suma achitată în euro arendatorilor, precum și cea din chitanțele aferente impozitelor pe terenurile agricole emise de primării, rezultând o sumă totală de 284.000 lei, transformată din euro în lei, pentru care a încheiat dispoziţia de plată către casierie DPL (...) din 17.12.2010, semnată de inculpat (fila 90 din volumul I al dosarului de urmărire penală), din care rezultă că la data de 17.12.2010, inculpatul (I) a ridicat de la casieria SC (Pc) SRL suma de 284.000 lei, cu titlu de plăţi avans arendă. Tot atunci, martora (M2) l-a întrebat pe inculpatul (I) dacă a început să întocmească dispozițiile de plată către fiecare arendator în parte, conform recomandării din data de 06.12.2012, pentru a putea să deconteze banii primiți, iar inculpatul (I) i-a spus că a început, dar îi este greu să-i găsească la domiciliu pe arendatori, deoarece aceştia locuiesc în mai multe localităţi.

Inculpatul (I) i-a spus martorei (M2) că a primit suma de 284.000 lei de la martorul (M1).

În data de 21 ianuarie 2011, inculpatul (I) s-a prezentat din nou la sediul SC (S) SRL, spunându-i martorei (M2) că a primit de la martorul (M1) suma de 15.000 lei, pentru a achiziţiona teren agricol, sens în care martora a întocmit dispoziţia de plată DPL (...), semnată de inculpat (fila 91 din vol. I al dosarului de urmărire penală) din care rezultă că inculpatul a ridicat de la SC (Pc) SRL suma de 15.000 lei, cu titlu de plăţi cumpărare pământ, ulterior inculpatul depunând documente justificative pentru suma de 12.801 lei.

Pe parcursul acestei perioade martorul (M1) l-a asigurat pe martorul (M7) că activitatea societăţii din România se desfăşoară potrivit celor stabilite însă, la începutul anului 2011, ca urmare a unor suprapuneri de terenuri, martorul (M7) a aflat de la viceprimarul comunei (X) despre faptul că se lucrează terenurile altor persoane, iar în momentul în care i-a prezentat acestuia contractele de arendare şi chitanţele privind plata impozitului, i s-a spus că sunt false.

În acest mod martorul (M7) a aflat că suprafaţa de teren efectiv arendată nu era cea pe care o prezentau angajaţii din România, în fapt fiind luate în arendă şi lucrate doar aproximativ 700 ha teren din cele 3.000 ha de teren cât i se spusese martorul (M7) că s-ar fi arendat.

În acest context, societatea a demarat procedura de verificare a activităţii celor trei angajaţi ai SC (Pc) SRL care au fost chemaţi pentru a da explicaţii cu privire la modul de cheltuire a sumelor de bani trimise din Ungaria, iar apoi s-a demarat procedura cercetării disciplinare împotriva acestora, în urma căreia s-a dispus concedierea acestora.

Din cercetarea disciplinară a rezultat că pe terenurile identificate faptic de inculpatul (I) s-au efectuat lucrări agricole, însă proprietarii terenurilor au reclamat că acestea le sunt lucrate fără drept. De asemenea, s-a constatat că nu au fost încheiate cu proprietarii terenurilor contracte de arendare în numele societăţii, iar aceştia nu au beneficiat de plata avansului.

Cu ocazia cercetării disciplinare inculpatul (I) a recunoscut că a primit suma de 1.205.510 lei, pe care nu i-a folosit în totalitate în scopul pentru care i-au fost predaţi, recunoscând, de asemenea, că listele nominale cu semnăturile proprietarilor au fost întocmite de el, cu ajutorul martorului (M8) şi că ei sunt cei care au executat inclusiv semnăturile (fila 70 din vol. I din dosarul de urmărire penală).

Potrivit proceselor-verbale din 17 ianuarie 2012 întocmit de IPJ (...) (filele 147-148 din vol. I al dosarului de urmărire penală şi filele 614-616 din vol. II al dosarului de urmărire penală) rezultă că, în urma verificării în bazele de date privind evidenţa persoanelor înscrise în Tabelul nominal (Y) şi Tabelul nominal (X), seriile şi numerele buletinelor sau ale cărţilor de identitate ale persoanelor cu care s-ar fi încheiat contractele de arendă fie nu figurează în baza de date, fie aparţin altor persoane.

Din raportul de constatare criminalistică nr. (...) din 06 februarie 2015 întocmit de IPJ (...) – Serviciul Criminalistic (filele 159-241 din vol. I al dosarului de urmărire penală) rezultă că scrisul olograf de completare depus pe cele şase file ale Tabelului nominal (Y) şi ale Tabelului nominal (X) a fost executat de inculpatul (I) şi că majoritatea semnăturilor pe ce aceste tabele nu le apraţin proprietarilor terenurilor. De asemenea, s-a stabilit că semnăturile depuse la poziţia semnătură, rubrica date suplimentare privind beneficiarul sumei de pe dispoziţiile de plată nr. (...) din 06 decembrie 2010, nr. (...) din 17.12.2010 şi nr. (...) din 21.12.2010, exemplarele 1 şi 2 au fost executate de inculpatul (I), iar semnătura depusă la poziţia semnătură rubrica date suplimentare privind beneficiarul sumei de pe dispoziţia de plată nr. (...) din 06.12.2010 a fost executată de martorul (M1).

În ceea ce priveşte impresiunile de ştampilă aplicate pe adeverinţe, chitanţe şi contractele de arendă, unele dintre acestea prezentau caracteristici de coincidenţă cu impresiunile de ştampilă ridicate de la Primăria (Y) şi Primăria (X), însă impresiunea de ştampilă depusă pe copia contractului de arendă nr. (...) din 30.09.2010 încheiat pe numele (...) este o reproducere de o calitate nesatisfăcătoare, neputându-se stabilit caracteristici de coincidenţă cu impresiunile de ştampilă ridicate de la Primăria (Y).

De asemenea, s-a stabilit că semnăturile depuse la poziţia casier de pe chitanţele emise în numele Primăriei (Y) nu au fost executate de numiţii (...) şi (...).

Din declaraţiile martorilor (...) rezultă fie că deşi deţin terenuri în zonă, nu au încheiat contracte de arendă cu SC (Pc) SRL, fie că nu deţin terenuri în acea zonă, astfel că nu puteau încheia contracte de arendă, nu au primit nicio sumă de bani cu titlu de avans, iar semnăturile de pe cele două tabele nominale nu le aparţin (cu excepţia martorei (N24), care a susţinut că deşi nu a încheiat vreun contract de arendă, semnătura de pe tabelul nominal îi aparţine).

Din declaraţiile martorilor (...) rezultă că deşi au încheiat contracte de arendă, nu au primit nicio sumă de bani, în unele dintre cazuri suprafaţa arendată fiind mai mică decât cea trecută în contracte şi tabele. De asemenea, martorii au arătat că semnăturile de pe cele două tabele nominale nu le aparţin.

Din declaraţia martorului (...), specialist agricol la Primăria (Y), rezultă că la începutul anului 2011, inculpatul (I) şi martorul (M3) s-au prezentat aproape săptămânal la primărie şi au înregistrat zeci de contracte de arendă pentru o suprafaţă totală de aproximativ 1.000 de hectare, pentru care a eliberat adeverinţe, însă chitanţele potrivit cărora s-ar fi achitat impozitul pentru aceste suprafeţe de teren nu au fost emise de primărie şi nu au fost desemnate de casierii primăriei.

De asemenea, martorii (...), casier la Primăria (Y) şi (...), casier la Primăria (X) au arătat că formularele folosite de primării pentru plata impozitelor sunt diferite de cele ce i-au fost prezentate de inculpatul (I) martorei (M2), iar semnăturile de pe aceste chitanţe nu le aparţin.

Curtea a reţinut că, în primul ciclu procesual, prin Încheierea nr. (...) din 22 iunie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2015/a1 s-a dispus, în temeiul art. 346 alin. (3) lit. a) Cod procedură penală restituirea la parchet a cauzei, încheiere ce a fost desfiinţată prin Încheierea penală nr. (...)/CCPF din 15 februarie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2015/a1, prin care s-a constatat legalitatea administrării mijloacelor de probă, a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, precum și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis la data de 03.12.2015, în dosar (...)/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul (...), astfel cum, potrivit art. 345 alin. (3) Cod procedură penală, a fost remediat prin actul procurorului de caz, din data de 16.05.2016.

În considerentele acestei încheieri s-a reţinut că aşa cum rezultă din notele scrise, cât şi din actul de remediere, procurorul a arătat pe larg maniera în care s-au reţinut actele materiale ale infracţiunilor de fals în formă continuată reţinute în sarcina inculpatului, iar în ceea ce privește modul de calcul al prejudiciului, s-a constatat că la pct. 4 din actul de remediere, procurorul a lămurit și acest aspect, și anume în accepțiunea parchetului, prejudiciul total de 749.556,49 lei, constă în sumele pe care inculpatul (I) le-ar fi ridicat din societatea SC (Pc) SRL (...), pe baza celor trei dispoziții de plată indicate, bani pe care i-a folosit în interes personal.

Curtea consideră că probele administrate în cauză fac dincolo de orice îndoială rezonabilă dovada faptului că inculpatul (I) a primit de la martorul (M1), în perioada 04.11.2010 (data efectuării primului transfer în contul SC (Pc) SRL) şi 06.12.2010, data întocmirii de către martora (M2) a dispoziţiei de plată DPL (...) suma de 340.724,47 lei, iar în perioada 04.11.2010 şi 17.12.2010, data întocmirii de către martora (M2) a dispoziţiei de plată DPL (...) suma de 284.000 lei, sume pe care şi le-a însuşit în interesul său personal.

Într-adevăr, dispoziţia de plată DPL (...) a fost emisă pentru suma de 450.556,49 lei, dar, în acord cu instanţa de fond, Curtea consideră că prejudiciul ce poate fi reţinut în sarcina inculpatului (I) este de doar 340.724,47 lei, în raport de limitele sesizării, în sarcina inculpatului reţinându-se că şi-a însuşit doar sumele de bani care i-au fost predate în vederea plăţii avansurilor pentru proprietarii terenurilor cu care s-au încheiat contractele de arendare. Or, din cele două tabele nominale rezultă că, până în data de 06.12.2010 suma totală justificată de inculpat în acest mod este de doar 340.724,47 lei.

De asemenea, cu privire la cel de-al doilea act material al infracţiunii de delapidare în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului, din cele două tabele nominale, cu rubricile completate până în data de 17.12.2010, când s-a întocmit DPL (...)/2010 şi din cele 21 de chitanţe privind plata impozitului pentru terenurile arendate, rezultă că inculpatul (I) a justificat suma totală de 284.000 lei.

În ceea ce priveşte dispoziţia de plată nr. (...) din 21.10.2011, suma de 15.000 lei i-a fost predată inculpatului (I) în scopul achiziţionării unor terenuri, or, aşa cum s-a arătat mai sus, acuzaţia formulată în cauză împotriva inculpatului vizează însuşirea de către acesta a sumelor ce i-au fost predate de martorul (M1) în vederea plăţii avansurilor pentru proprietarii cu care se încheiau contractele de arendă, respectiv pentru plata impozitelor pentru aceste terenuri.

Susţinerile inculpatului (I) în sensul că martorul (M1) nu i-ar fi dat alte sume de bani în afara salariului şi a unor comisioane, sunt contrazise atât de declaraţiile martorului (M1), ale martorei (M2), dar şi de cele arătate de inculpatul (I) în punctul de vedere, cu ocazia cercetării disciplinare (procesul-verbal nr. (...) din 04 aprilie 2011 aflat la fila 70 din vol. I al dosarului de urmărire penală), acesta recunoscând că a primit suma de 1.205.510 lei, pentru care a semnat şi că nu a folosit în totalitate această sumă în scopul pentru care a fost ridicată. De asemenea, inculpatul (I) a recunoscut că listele nominale cu semnăturile proprietarilor au fost întocmite de el şi de martorul (M8) şi că ei au efectuat inclusiv semnăturile.

În raport de cele mai sus arătate, Curtea consideră că în mod corect şi în raport de limitele învestirii, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului (I) care, în calitate de gestionar de fapt al SC (Pc) SRL, în perioada 04.11.2010 - 17.12.2010 şi-a însuşit în interesul său suma totală de 624.724,47 lei, primită de la administratorul societăţii, (M1), în scopul achitării avansurilor către proprietarii cu care erau încheiate contracte de arendare, precum şi pentru plata impozitelor pentru aceste terenuri, este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în sustragerea de către inculpatul (I) a sumei totale de 624.724,47 lei din patrimoniul SC (Pc) SRL, urmată de însuşirea acesteia, urmarea imediată constă în scoaterea definitivă a acestei sume de bani din sfera patrimonială a persoanei vătămate, iar între acţiunea inculpatului şi paguba produsă persoanei vătămate există legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisă cu intenţie, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, inculpatul urmărind să-şi însuşească în interesul său propriu sumele sustrase din patrimoniul persoanei vătămate (intenţie directă calificată prin scop).

Pluralitatea de acte de executare omogene realizate de inculpat la diferite intervale de timp în temeiul aceleiași rezoluții infracționale este de natură de a conduce la reținerea unității legale de infracțiune, sub forma infracțiunii continuate.

Curtea a constatat că din probele administrate în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul (I) a întocmit în fals Tabelul nominal (Y) şi Tabelul nominal (X), pe care le-a prezentat martorei (M2), pentru a justifica sumele de bani sustrase din patrimoniul SC (Pc) SRL.

Curtea consideră că fapta inculpatului (I) care în perioada 06 decembrie 2010 – 17 decembrie a întocmit în fals Tabelul nominal (Y) şi Tabelul nominal (X) este tipică, întrunind atât sub aspectul obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în atestarea la momentul întocmirii şi completării celor două tabele a unor fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, urmată de folosirea acestor două tabele în vederea justificării sumelor de bani sustrase din patrimoniul SC (Pc) SRL, urmarea imediată constă în starea de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură privată, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis infracţiunea cu intenţie, în modalitatea reglementată de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevăzând consecinţele faptelor sale şi urmărind producerea acestora (intenţie directă).

Pluralitatea de acte de executare omogene realizate de inculpat la diferite intervale de timp în temeiul aceleiași rezoluții infracționale este de natură de a conduce la reținerea unității legale de infracțiune, sub forma infracțiunii continuate.

Simpla deţinere a unui înscris sub semnătură privată falsificat nu constituie infracţiune, fiind necesară nu doar falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată, ci şi folosirea acestuia de către inculpat în scopul producerii de consecinţe juridice, folosirea de către inculpat a înscrisurilor falsificate neconstituind infracţiunea de uz de fals, care este absorbită legal în falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

Ca atare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe infracţiunea de fals, iar în ceea ce priveşte numărul actelor materiale ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată că, de asemenea în mod corect, instanţa de fond a reţinut doar un număr de 4 acte materiale, în raport de împrejurarea că inculpatul (I) le-a prezentat în două rânduri martorei (M2) şi, pe cale de consecinţă a dispus achitarea inculpatului de sub acuzaţia comiterii infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte celelalte acuzaţii de fals în înscrisuri oficiale şi fals înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin actul de remediere al procurorului s-a precizat că inculpatul (I) a fost trimis în judecată pentru:

-4 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată, privind contractele de arendă nr. (...)/28.09.2010 încheiat cu numita (N1); nr. (...)/13.09.2010 încheiat cu numita (N2); nr. (...)/16.02.2011 încheiat cu numitul (N3); nr. (...)/30.09.2010 încheiat cu numitul (N4);

-7 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi 7 acte materiale de fals material în înscrisuri oficiale, privind contractele de arendă nr. (...)/10.09.2010, încheiat cu numitul (N5); nr. (...)/10.09.2010, încheiat cu numitul (N6); nr. (...)/13.09.2010, încheiat cu numitul (N7); nr. (...)/13.09.2010, încheiat cu numitul (N8); nr. (...)/20.09.2010, încheiat cu numita (N9); nr. 56/13.09.2010, încheiat cu numitul (N10); nr. (...)/11.02.2011, încheiat cu numita (N11);

-14 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi 14 acte materiale de fals material în înscrisuri oficiale, privind contractele de arendă nr. (...)/15.03.2010 încheiat cu numita (N12); nr. (...)/15.03.2010 și nr. (...)/13.09.2010 încheiate cu numitul (N13); nr. (...)/10.09.2010 și nr. (...)/22.09.2010 încheiate cu numitul (N14); nr. (...)/13.09.2010, nr. (...)/13.09.2010 şi nr. (...)/24.09.2010 încheiate cu numitul (N15); nr. (...)/13.09.2010 încheiat cu numitul (N16); nr. (...)/13.0.2010 încheiat cu numitul (N4); nr. (...)/24.09.2010 încheiat cu numitul (N17); nr. (...)/24.09.2010 încheiat cu numita (N18); nr. (...)/28.09.2010 încheiat cu numitul (N19); nr. (...)/30.09.2010 încheiat cu numitul (N20); nr. (...)/30.09.2010 încheiat cu numita (N21);

-8 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată, privind următoarele contracte de arendă: cele încheiate între SC (Pc) SRL şi următoarele persoane: (N22), (N23), (N24), (N25), (N26), (N27), (N28) şi (N29);

-97 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată, privind persoane cu care s-ar fi încheiat contracte de arendare a unor suprafețe de teren pe raza loc. (X), (jud. ...) sau loc. (Y), (jud. ...), respectivele persoane declarând că nu au încheiat niciodată contracte de arendă, nu au deținut terenuri în loc. (X), (jud. ...) sau loc. (Y), (jud. ...) și nu au semnat tabelele nominale „(X)” și „ (Y)”, tabele în care apăreau înscrise seriile și nr. cărților de identitate aparținând acestora, existând executată și o semnătură pe acestea;

-35 de acte materiale ale infracţiunii de uz de fals, din care: 4 acte materiale privind folosirea celor 4 contracte de arendă enumerate la Pct. 1; 7 acte materiale privind folosirea celor 7 contracte de arendă enumerate la Pct. 2; 14 acte materiale privind folosirea celor 14 contracte de arendă enumerate la Pct. 3; 8 acte materiale privind folosirea celor 8 contracte de arendă enumerate la Pct. 4; 2 acte materiale privind folosirea celor 2 tabele, Tabelul nominal (Y) şi Tabelul nominal (X).

De asemenea, s-a mai arătat că, în privinţa chitanţelor privind plata impozitelor către Primăriile (Y) şi (X), din probatoriul administrat în cauză rezultă că cele două primării nu au emis chitanţele existente la dosarul cauzei şi, drept urmare acestea au fost emise în fals.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în cauză s-a dovedit doar faptul că inculpatul (I) a falsificat cele două tabele nominale, pe care le-a şi folosit în scopul justificării sumelor de bani sustrase din patrimoniul SC (Pc) SRL, iar în ceea ce priveşte contractele de arendă, inclusiv ştampilele primăriilor aplicate pe unele dintre acestea s-a dovedit doar faptul că au fost întocmite în fals, fără a fi fost administrate probe din care să rezulte cine a întocmit aceste acte şi în ce mod pe unele dintre acestea au fost aplicate ştampilele Primăriilor (Y) şi (X).

Potrivit art. 99 Cod procedură penală, în acţiunea penală sarcina probei aparţine acuzării, acesteia revenindu-i obligaţia să dovedească proproziţia factuală din care decurg consecinţe juridice, suportând în lipsa unui rezultat probatoriu riscul consecinţelor juridice adverse funcţiei sale procesuale. Sarcina probei constituie un mecanism de alocare asimetrică a riscurilor de eroare judiciară, în beneficiul persoanei acuzate şi în detrimentul intereselor generale ale societăţii reprezentate de titularul acţiunii publice, de aplicarea căruia depinde legalitatea stabilirii vinovăţiei şi implicit respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

În speţă nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte că inculpatul (I) a falsificat aceste acte, care este modalitatea în care a făcut-o, nici circumstanţele de timp şi de loc în care a folosit aceste înscrisuri falsificate.

Ca atare, Curtea apreciază că în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului (I) de sub acuzaţia comiterii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) Cod procedură penală, criticile formulate de parchet sub acest aspect fiind nefondate.

Inculpatul (I) a fost condamnat prin Sentinţa penală (...) din 13 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2011, definitivă prin nerecurare în 28.09.2011 la o pedeapsă de un an şi 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, condiţii în care în mod corect instanţa de fond a constatat că infracţiunile infracţiunile de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal deduse judecăţii în prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul (I) a fost condamnat prin această hotărâre şi, pe cale de consecinţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) Cod penal 1969 cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, dispunând contopirea acestei pedepse cu cele aplicate în cauză şi dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare.

Aşa cum s-a arătat mai sus, în cauză, într-un prim ciclu procesual, în prezenta cauză s-a pronunţat Sentinţa penală nr. (...) din 03 iulie 2018, prin care inculpatul (I) a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea civilă SC (Pc) SRL, doar sub aspectul laturii civile şi inculpatul (I), apeluri admise prin Decizia penală nr. (...)/A din 21 ianuarie 2019 a Curţii de Apel (...), prin care s-a dispus desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În consecinţă, Curtea a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 418 Cod procedură penală, în rejudecarea dispusă ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpat, acestuia neputându-i-se agrava situaţia.

Ca atare, având în vedere faptul că, prin sentinţa atacată, inculpatului (I) i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare, mai mare decât cea aplicată prin Sentinţa penală nr. (...) din 03 iulie 2018, pronunţată în primul ciclu procesual, Curtea a procedat la reducerea pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracţiunii de delapidare, formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal, de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare şi a menţinut pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal.

Curtea consideră că aceste pedepse, de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de delapidare în formă continuată şi de 8 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată corespund, atât sub aspectul naturii, cât şi al duratei lor, gravităţii ridicate a faptelor comise de inculpat, consecinţelor acestora, pericolului social pe care-l prezintă persoana inculpatului, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii penale.

În ceea ce priveşte cererea inculpatului (I) de a se reţine ca lege penală mai favorabilă legea veche, Curtea a reţinut că, dacă în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată atât minimul, cât şi maximul special sunt mai mici potrivit legi vechi, în cazul infracţiunii de delapidare, maximul special al pedepsei este mult mai redus potrivit legii noi. Astfel, potrivit noului Cod penal infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal este pedepsită cu închisoarea de la un an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni, pe când, potrivit art. 2151 Cod penal 1969, infracţiunea de delapidare este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 15 ani.

De asemenea, potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) Cod penal 1969 cu referire la art. 124 Cod penal 1969, termenul special de prescripţie a răspunderii penale în cazul în infracţiunii de delapidare, este de 15 ani, pe când, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal cu referire la art. 155 alin. (4) Cod penal, termenul special de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunii de delapidare comisă de un funcţionar este de 10 ani.

În aceste condiţii, Curtea a considerat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că inculpatului îi sunt mai favorabile dispoziţiile legii penale noi.

De asemenea, având în vedere faptul că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) Cod penal cu referire la art. 155 alin. (4) Cod penal, termenul special de prescripţie specială a răspunderii penale este de 10 ani atât în cazul infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal, cât şi al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Curtea a constatat că cererea inculpatului de a se dispune încetarea procesului penal pornit împotriva sa pentru comiterea acestor infracţiuni ca urmare a intervenirii prescripţiei este nefondată, având în vedere data comiterii infracţiunilor (04.11.2010 - 17.12.2010).

Nici cererea inculpatului de trimitere a cauzei spre rejudecare instanţei de fond nu este întemeiată.

Într-adevăr, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti impusă instanţelor naţionale prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, chiar dacă nu implică existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, presupune să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia (cauza Boldea c/a României).

Curtea a constatat că instanţa de fond a examinat în mod real problemele estenţiale, redând în considerentele hotărârii argumentele care au condus la pronunţarea acesteia. Contrar celor susţinute de inculpat, din considerentele hotărârii instanţei de fond rezultă care sunt condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale celor două infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea acestuia.

Instanţa de fond a făcut o analiză exhaustivă a tuturor probelor administrate în cauză, iar ca urmare a analizei acestora a stabilit în mod corect starea de fapt, argumentând raţiunea ce a determinat-o să adopte soluţia dispusă în cauză.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, aşa cum s-a arătat mai sus, Curtea a considerat că în mod corect, în raport de limitele învestirii, instanţa de fond a reţinut că, în calitate de gestionar de fapt al SC (Pc) SRL, în perioada 04.11.2010 - 17.12.2010, inculpatul (I) şi-a însuşit în interesul său suma totală de 624.724,47 lei, primită de la administratorul societăţii, (M1), în scopul achitării avansurilor către proprietarii cu care erau încheiate contracte de arendare, precum şi pentru plata impozitelor pentru aceste terenuri, condiţii în care cererea părţii civile de a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 749.556,49 lei, sumă pe care ar fi ridicat-o din casieria societăţii pe baza celor trei dispoziţii de plată, deci inclusiv pe baza dispoziţiei de plată nr. (...) din 21.01.2011 este nefondată.

De asemenea, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, nu se poate dispune condamnarea inculpatului (I) şi pentru actul material constând în sustragerea din patrimoniul SC (Pc) SRL a sumei de 15.000 lei, corespunzătoare dispoziţiei de plată nr. (...) din 21 ianuarie 2011, câtă vreme această sumă de bani i-a fost dată inculpatului nu pentru a plăti avansurile proprietarilor cu care se încheiau contracte de arendă, ci pentru achiziţionarea unor terenuri, câtă vreme inculpatul nu a fost trimis în judecată sub această din urmă acuzaţie.

Mai mult, Curtea a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că o parte dintre banii transferaţi de societatea din Ungaria în contul SC (Pc) SRL au fost folosiţi pentru cheltuieli administrative (salarii, carburant, efectuarea unor lucrări agricole etc.).

Nici susţinerea părţii civile în sensul că inculpatul ar fi recunoscut însuşirea întregii sume evidenţiate în dispoziţia de plată nr. (...)/06.12.2010 cu ocazia audierii sale în cadrul cercetării disciplinare nu poate fi primită, acesta recunoscând că nu a folosit întreaga sumă în scopul în care i-a fost predată, în mod corect instanţa de fond apreciind că nu i se poate imputa inculpatului decât însuşirea sumelor pentru care a depus acte justificative (cele două tabele nominale şi chitanţele privind plata impozitelor), câtă vreme în cauză nu au fost administrate alte probe din care să rezulte că, într-adevăr, inculpatului i-au fost predate sumele de bani înscrise pe dispoziţiile de plată emise de martora (M2) pe baza calculelor efectuate împreună cu inculpatul, pe baza tabelelor şi ale chitanţelor prezentate de acesta.

În ceea ce priveşte solicitarea părţii civile de obligare a inculpatului (I) la plata sumei de 4.930.000 lei reprezentând profitul nerealizat de SC (Pc) SRL pe anul agricol 2010-2011, Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a apreciat că această cerere excedează obiectului cauzei.

Într-adevăr, persoana vătămată se poate constitui parte civilă în cauza penală până la citirea actului de sesizare, iar ca urmare a constituirii ca parte civilă aceasta învesteşte instanţa cu soluţionarea cererii sale, însă având în vedere caracterul accesoriu al acţiunii civile, exercitarea acesteia în procesul penal se poate face doar pentru fapte care fac şi obiectul acţiunii penale.

Faţă de cele ce preced, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) şi de partea civilă SC (Pc) SRL împotriva Sentinţei penale nr. (...) din 23 decembrie 2019 pronunţate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2015*.

În baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, cu referire la art. 418 Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul (I) împotriva Sentinţei penale nr. (...) din 23 decembrie 2019 pronunţate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2015*, care a fost desfiinţată în parte şi, rejudecând, a fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului (I), au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal, 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal şi un an şi 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. (...) din 13 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2011, definitivă prin nerecurare în 28.09.2011 şi înlăturat sporul de pedeapsă de 8 luni închisoare.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului (I) în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

A fost menținută pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului (I) în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal.

Au fost menținute dispoziţiile art. 85 alin. (1) Cod penal 1969 cu referire la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului (I) prin Sentinţa penală nr. (...) din 13 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2011, definitivă prin nerecurare în 28.09.2011.

În baza art. 40 alin. (1) Cod penal, art. 38 alin. (1) Cod penal, art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal au fost contopite pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului (I) în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) Cod penal rap. la art. 308 alin. (1) şi (2) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal, 8 luni închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal şi un an şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. (...) din 13 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2011, definitivă prin nerecurare în 28.09.2011, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adaugat sporul fix şi obligatoriu de 8 luni închisoare [1/3 din totalul celorlalte pedepse (8 luni închisoare + un an şi 4 luni închisoare = 2 ani închisoare)], urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare prin privare de libertate.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare