Infracţiunea de delapidare. Varianta atenuată. Schimbarea încadrării juridice. Aplicarea legii penale mai favorabile. Renunţare la aplicarea pedepsei. Latura civilă. Tranzacţie.

I. 1. Prin rechizitoriul nr.133/P/2015 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatul cap. clasa a III-a S.D.A., din U.M. ..... H., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. de art.295 C.pen cu aplic. art.35 alin.1 şi art.5 C.pen.

2. Cu privire la infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată în actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că iar în perioada 2011 – 19.07.2013, inculpatul a fost preşedinte al Asociaţiei de Proprietari nr.24 H., iar persoana vătămată Asociaţia de Proprietari nr. 24 H. a reclamat gestionarea defectuoasă şi păgubirea ei de către inculpat, prin nedecontarea sumelor de bani încasate în intervalul de timp 27.06 – 02.07.2013.

Astfel, în perioada 27.06-03.07.2013, după renunţarea martorului N.L. la funcţia de administrator al asociaţiei şi până la numirea unui nou adminsitrator al asociaţiei (la data de 04.07.2017 martorul D.R. a preluat funcţia de administator, soldul de casă fiind 0(zero) lei), inculpatul nu a evidenţiat contabil şi nu a justificat sumele de bani încasate de casier de la membrii asociaţiei cu titlu de taxe comune, în valoare de 8.167,14 lei, însuşindu-şi în acest fel pentru sine sau pentru altul folosul pe care l-a gestionat şi administrat temporar.

Ulterior a fost încheiată o tranzacţie între Asociaţia de Proprietari 24 H. şi inculpat în care s-a decis recuperarea pe cale amiabilă a prejudiciului de 8.167,14 lei, cu plata eşalonată în 20 rate lunare.

Totodată s-a arătat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: note de constatare ale Primăriei Municipiului H. (f. 10-16), procese-verbale ale asociaţiei (f.17-19, 158, 182), extrase registru de casă (f. 20-21, 27, 31-32, 36-37, 40, 45-48, 51 şi 54), dovezi, facturi fiscale (f. 46, 53-54, 56, 157), chitanţe (f. 22-50, 60-161, 153-155), tabele nominale locatari (f. 57-59), extrase bancare inculpat, declaraţii martori (f. 165-179, 199-201), declaraţii suspect (f. 194-195), declaraţii inculpat (f. 198).

3. Cauza s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.104/751/2016 din 18.11.2016. După alocarea numărului unic în sistemul ECRIS pentru dosarul de fond, pentru procedura de cameră preliminară s-a creat primul dosar asociat - nr.104/751/2016/a1.

II. 1 Copia certificată a rechizitoriului nr.133/P/2015 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara s-a comunicat inculpatului cap. clasa a III-a S.D.A.  la data de 30.11.2016.

2. Prin încheierea nr.6/25.01.2017 pronunţată în dosarul nr.104/751/2016/a1, în baza art.346 alin.2 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.133/P/2015 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, privind pe inculpatul cap. cap. clasa a III-a S.D.A., trimis în judecată pentru infracţiunea de delapidare prev. de art.295 C.pen. cu aplic.35 alin.1 şi art.5 C.pen., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală; pe cale de consecinţă a dispus începerea judecăţii în cauză.

III. 1. În faza de cercetare judecătorească au fost audiaţi imculpatul şi martorii din lucrări, s-a încuviinţat efecuarea unei expertize contabile judiciare, la cererea inculpatului şi s-a administrat proba cu înscrisuri.

2. La acest termen tribunalul a respins cererea persoanei vătămate intitulată ,,Obiecţiuni la raportul de expertiză dispusă în cauză”, cerere însuşită şi de reprezentantul Ministerului Public. De asemenea, tribunalul a constatat că nu este necesară prezentarea, spre vedere, a registrului de casă, în condiţiile în care extras din acesta se află, în copie, în dosarul de urmărire penală, astfel că a respins şi această cerere formulată de persoana vătămată.

3. Potrivit art.386 alin.1 C.pr.pen., preşedintele a pus în discuţie:

-schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen., în varianta atenuată a acestei infracţiuni, respectiv în infracţiunea de delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. rap. la art.308 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen;

-şi, conform art.5 alin.1 C.pen, aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul că încadrarea juridică este dată de dispoziţiile noului Cod penal sau de dispoziţiile Codului penal din 1969 (art.2151 alin.1 C.pen.1969 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen.1969 şi art.5 C.pen.)

Întrucât pentru soluţionarea cererii de schimbare a încadrării juridice este necesar a se verifica probatoriul ce ţine de soluţionarea pe fond a acţiunii penale, preşedintele a  arătat că se va pronunţa prin sentinţă cu privire la această cerere.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.5 C.pen., a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr.372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând criteriul aprecierii in concreto. Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Întrucât pentru stabilirea legii penale mai favorabile trebuie analizate toate aceste criterii, preşedintele a arătat că se va pronunţa pe fond şi cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

4. Potrivit art.103 alin.1 C.pr.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi vor fi supuse liberei aprecieri a instanţei în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, reţine următoarea situaţie de fapt, astfel:

4.1. În perioada 2011 – 19.07.2013, inculpatul a fost preşedintele Asociaţiei de Proprietari nr.24 H..

În perioada 27.06-03.07.2013, după renunţarea martorului N.L. la funcţia de administrator al asociaţiei şi până la numirea unui nou adminsitrator al asociaţiei, acesta nu a evidenţiat contabil şi nu a justificat sumele de bani încasate de casier de la membrii asociaţiei cu titlu de taxe comune, în valoare de 8.167,14 lei, folosind aceşti bani pe care i-a gestionat şi administrat temporar.

După renunţarea martorului N.L. la funcţia de administrator al asociaţiei, inculpatul a luat legătura cu președintele Asociației de Proprietari nr.25 H., S.A., pentru a solicita sprijinul în încasarea sumelor de bani în perioada următoare, care i-a recomandat-o pe doamna D.C., casierul Asociației de Proprietari nr.25. Inculpatul i-a predat un chitanțier numerotat și neînseriat, însă având chitanțele ștampilate cu ștampila asociației și semnată de el, în vederea ridicării banilor necesari achitării ulterioare a taxelor comune.

Întrucât în data de 26.06.2013 inculpatul a fost nevoit să se deplaseze două zile la o clinică din C., pentru problemele medicale ale mamei sale, în ziua de 27.06.2013 casierul D.C. a încasat de la membrii Asociației de proprietari nr.24 suma de 3.110,10 lei, sumă care nu a fost menționată în registrul de casă întrucât inculpatul a asigurat-o că va înscrie el aceste operațiuni de evidență primară, însă a fost predată efectiv după o zi inculpatului. În data de 01.07.2013, respectiv în data de 02.07.2013, împreună cu un alt casier, s-a mai încasat suma de 3.381,99 lei, în baza chitanțierului numărul 2 și suma de 1.675,05 lei, cu o parte din chitanțierul numărul 3. Apoi, în cursul zilei de 03.07.2013, inculpatul a primit şi aceste sume de bani, de 3.381,99 lei, respectiv de 1.675,05 lei.

Astfel, la 28.06.2013 şi la 03.07.2013 inculpatul a primit de la persoanele care încasaseră banii de la membrii Asociaţiei de Proprietari nr.24 H. suma totală de 8.167,14 lei. Preluarea sumei de 8.167,14 lei nu a fost negată de către inculpat şi rezultă şi din procesul verbal aflat la fila 158 ds.u.p, încheiat la data de 03.07.2013, între martorul D.C. şi inculpat, cu ocazia predării actelor asociaţiei de către martor inculpatului, în care se arată că, din data de 27.06.2013, s-au încasat următoarele sume de bani, după cum urmează: chitanţierul nr.1 - în valoare de 3.110,10 lei; chitanțierul nr.2 - în valoare de 3.381,99 lei; chitanțierul nr.3 – în valoare de 1.675,05 lei. În procesul verbal s-a mai menţionat şi că la chitanţierul nr.1, de la fila 37 la fila 50, s-a greşit numerotarea involuntar şi că încasările au fost preluate de către inculpat.

Suma totală de 8.167,14 lei, preluată de către inculpat la datele indicate mai sus, nu a fost menţionată în registrul de casă al asociaţiei, care nici nu a fost ţinut în perioada în care inculpatul a fost preşedinte al asociaţiei sau, în orice caz, nu a fost predat la înlocuirea sa din funcţie, inculpatul însuşind şi folosind această sumă de bani în interesul său ori pentru altul, la data de 04.07.2013, când martorul D.R. a preluat funcţia de casier încasator al asociaţiei, soldul de casă fiind 0(zero) lei.(f.19 ds.u.p.). De fapt, până la data de 03.07.2013, la asociaţie nu a fost identificat vreun registru de casă. De asemenea, nu au mai fost identificate două chitanţiere, cu câte 50 de file fiecare, iar din chitanţierul nr.3 lipsesc mai multe file.

Din data de 04.07.2013, când martorul D.R. a preluat funcţia de casier încasator al asociaţiei, s-a completat şi registrul de casă, din care rezultă sumele încasate şi plătite furnizorilor (f.20-54 ds.u.p.), continuându-se încasările cu chitanţa nr.126.

În data de 19.07.2013 s-a desfășurat ședința Asociației de Proprietari nr.24, în prezenţa unor reprezentanți ai Primăriei H., când s-a decis eliberarea inculpatului din funcția de președinte și alegerea în această funcţie a domnului M.D.. Potrivit procesului verbal încheiat în aceeaşi zi (f.17-18 ds.u.p.) inculpatul a predat noului preşedinte un număr de două ștampile ale asociației, nefiind în măsură să predea alte documente.

Chitanţele lipsă au fost parţial reconstituite pe baza chitanţelor prezentate de proprietarii care au achitat taxele comune la datele de 27.06.2013, 01.07.2013 şi 02.07.2013

Este de remarcat că, în registrul de casă, sunt menţionate şi plăţi efectuate în alte zile, martorul D.R. declarând că înregistra chitanţele în zilele în care avea program la asociaţie, după ce acestea îi erau predate de către inculpat.

Nu pot fi reţinute în totalitate concluziile raportului de expertiză contabilă, întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, fiind bazate exclusiv pe afirmaţiile inculpatului referitoare la plăţile efectuate după data de 26.06.2013, ca fiind achitate din suma totală de 8.167,14 lei. Astfel, din celelalte probe administrate în cauză se constată că această sumă provine din încasărite făcute începând cu data de 27.06.2013 (respectiv în 27.06.2013, 01.07.2013 şi 02.07.2013) şi a fost primită în zilele de 28.06.2013 şi 03.07.2013 de la persoanele care încasaseră banii de la membrii Asociaţiei de Proprietari nr.24 H..

Astfel, nu se poate reţine că suma de 32,50 lei achitată pentru consumabile pentru factura nr.4461/26.06.2013, înregistată în registrul de casă la data de 04.07.2013, a fost plătită din suma totală de 8.167,14 lei. De asemenea, nu se poate reţine că suma de 4.000 lei achitată către SC A.P. SA cu chitanţele nr.236573/27.06.2013 şi nr.236573/27.06.2013 a fost plătită din suma totală de 8.167,14 lei. De altfel, cele două chitanţe nu sunt operate în registrul de casă nici ulterior, iar pe de altă parte, soldul de casă la data de 04.07.2013 este 0(zero) lei, iar la data schimbării din funcţia de administrator ala sociaţiei, 19.07.2017, inculpatul nu a fost în măsură să predea noului preşedinte decât două ştampile. Concluzia care se poate trage este că plăţile înregistrate în registrul de casă în perioada 04-18.07.2013 au fost făcute din încasările efectuate în acea perioadă. Este adevărat că un număr de trei chitanţe, de 700 lei, 600 lei, respectiv de 2.000 lei, au fost achitate în data de 12.07.2013, dar au fost operate în registrul de casă ulterior, la data de 30.07.2013, primele două, respectiv la data de 22.07.2013, cea de-a treia, însă şi cu privire la aceste sume rezultă că plăţile au fost făcute din încasările efectuate până la acea dată.

De altfel, aşa cum se va arăta mai jos, printr-o tranzacţie, de comun acord, părţile au hotărât recuperarea prejudiciului în sumă de 8.167,14 lei creat în dauna Asociaţiei de Proprietari nr.24 H., pe cale amiabilă, prin plata lunară de către inculpat a acestuia în 20 rate lunare, începând cu luna august 2016, la casieria Asociaţiei în data de 20 a fiecărei luni, cuantumul ratelor lunare va fi de 400 lei, iar ultima rată va fi de 410 lei.

4.2. În Codul penal din 1969, sub imperiul căruia a avut loc activitatea  infracţională a inculpatului, infracţiunea de delapidare era incriminată în art.2151, cu următorul conţinut: (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani. (2) În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Obiectul juridic principal constă în relațiile sociale cu caracter patrimonial. Obiectul juridic secundar constă în relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, la corectitudinea de care trebuie să dea dovadă gestionarii și administratorii în activitatea de gestionare și administrare a bunurilor. 

Obiectul material constă în bani, valori sau alte bunuri, pe care făptuitorul le gestionează sau le administrează.

Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcționar, în sensul art.147 alin.2 C.pen.1969, care gestionează sau administrează bunurile.

Gestionar este persoana care are ca principale atribuții de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri. Gestionarul are posesia bunurilor, contactul material nemijlocit cu acestea, însă nu poate să facă acte de dispoziţie juridică. Gestionar de fapt este persoana care îndeplinește în fapt activitățile specifice gestionarului de drept și poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare. Administrator este funcționarul care deși nu are contact direct cu bunurile care formează obiectul material, are dreptul de dispozitie cu privire la situația juridică a acestora. Administratorul de fapt este persoana care îndeplinește în fapt activitățile specifice administratorului de drept.

Elementul material al laturii obiective se poate realiza prin una din urmatoarele trei acțiuni alternative: însușirea, folosirea sau traficarea, de bani, valori sau alte bunuri, pe care făptuitorul le gestionează sau administrează. Însușirea bunului constă în luarea în stăpânire a acestuia. Folosirea presupune întrebuințarea temporară a bunului, după care acesta este readus în patrimoniul unității; făptuitorul nu își însușește bunul, ci numai folosința acestuia, echivalentul pe care îl reprezintă această folosire. Traficarea presupune supunerea temporară a bunului unor operațiuni speculative, operațiuni în urma cărora făptuitorul își însușește profilul realizat.

Latura subiectivă presupune intenția care de regulă este directă, deoarece făptuitorul urmărește obținerea unui profit pentru sine sau pentru altul, însă fapta constituie infracţiunea de delapidare chiar dacă profitul urmărit nu a fost realizat.

Potrivit alin.(2) infracţiunea de delapidare este mai gravă în cazul în care fapta a avut consecinţe deosebit de grave, în sensul art.146 C.pen.

Cauza specială de reducere a pedepsei sau de aplicarea unei sancțiuni administrative a fost consacrată prin prevederile art.741 C.pen.1969. Astfel, în cazul săvârşirii infracţiunii de delapidare, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, dacă acestaa este de până la 50.000 euro,  se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Aceste prevederi au fost însă declarate neconstituționale prin decizia Curţii Constituţionale nr.573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr.363/25.05.2011, adică anterior peroadei în care a avut loc activitatea pretins infracţională a inculpatului.

4.3. Prin decizia nr.III/2002 publicată în M.Of.213 din 24 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie - Secţiile Unite s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că administratorul asociației de proprietari sau de locatari are calitatea de funcționar, iar fapta acestuia de însușire, folosire sau traficare, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infracțiunea de delapidare.

Pentru a pronunţa această decizie, Secţiile Unite din cadrul Curţii Supreme de Justiţie au reţinut următoarele: 

Potrivit art.147 alin.2 C.pen.1969, prin funcționar se înțelege persoana menționată în alin.1, adică aceea care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Din coroborarea dispozițiilor cuprinse în cele două alineate ale art.147 C.pen.1969 rezultă astfel că are calitatea de funcționar atât persoana care este funcționar public în accepțiunea prevederilor din primul alineat al acestui articol, cât și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât autoritățile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, la care se referă art.145 C.pen1969

În același timp, trebuie avut în vedere că, potrivit art.34 alin.1 din Legea locuinței nr.114/1996, clădirile de locuit pot fi date de proprietar în administrarea unor persoane fizice sau juridice, asociații, servicii publice sau agenți economici specializați..., iar prin alin.2 lit.a) din același articol se prevede că între obligațiile principale ale celor care le administrează este și gestionarea bunurilor și a fondurilor bănești.

Tot astfel, prin art.16 din Statutul privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor, aprobat prin Decretul nr.387/1977, sunt stabilite atribuții specifice de gestionar pentru administratorul asociației locatarilor, prevăzându-se, între altele, că acesta răspunde de buna funcționare și integritatea părților și instalațiilor de folosință comună din clădire, de mijloacele materiale ale asociației, asigură întocmirea listelor lunare de plată și încasarea cotelor de contribuție la cheltuielile comune, se îngrijește de efectuarea cheltuielilor strict necesare activității asociației și asigură întocmirea și păstrarea evidențelor asociației.

Or, în raport cu aceste vădite atribuții de gestionar ale administratorului asociației de proprietari sau de locatari, prevăzute în actele normative menționate, este evident că această persoană are calitatea de funcționar în sensul prevederilor art.147 alin.2 C.pen.1969 potrivit cărora prin funcționar se înțelege și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte unități decât cele de interes public.

Pe de altă parte, este de observat că în art.2151 alin.1 C.pen.1969 se prevede că infracțiunea de delapidare se săvârșește prin însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.

Așa fiind, din moment ce administratorul asociației de proprietari sau de locatari are calitatea de funcționar cu vădite atribuții de gestionar și de administrator, fapta sa de însușire, folosire sau traficare, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri din cele pe care le gestionează sau administrează constituie infracțiunea de delapidare prevăzută de art.2151 C.pen.1969.

4.4. Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari este reglementată de Legea nr.230/2007.

În redactarea în vigoare la data faptelor care i se impută inculpatului, dispoziţiile relevante în cauză sunt următoarele:

-Art.3 În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:[…]lit. g) asociaţie de proprietari - formă de asociere autonomă şi nonprofit a majorităţii proprietarilor dintr-un condominiu;

-Art.4 (1) Asociaţia de proprietari are drept scop administrarea şi gestionarea proprietăţii comune care, pe lângă drepturi, impune obligaţii pentru toţi proprietarii.

-Art.21 (1) La adunarea generală de constituire a asociaţiei de proprietari, proprietarii vor alege dintre cei prezenţi un comitet executiv, format din preşedintele asociaţiei de proprietari şi un cenzor sau o comisie de cenzori, şi vor hotărî numărul membrilor acestora şi durata mandatelor lor. Dacă dintre membrii asociaţiei de proprietari nu se poate alege un cenzor sau comisia de cenzori, atunci adunarea generală a proprietarilor membri ai asociaţiei de proprietari va mandata comitetul executiv pentru angajarea unui cenzor din afara asociaţiei de proprietari, persoană fizică ori juridică de specialitate, pe bază de contract sau convenţie de prestări de servicii. 

-Art.31 (1) Preşedintele asociaţiei de proprietari reprezintă asociaţia în derularea contractelor şi îşi asumă obligaţii în numele acesteia. El reprezintă asociaţia de proprietari în relaţiile cu terţii, inclusiv în acţiunile iniţiate de asociaţie împotriva unui proprietar care nu şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de asociaţie sau în procesele iniţiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale a proprietarilor.  (2) Preşedintele asociaţiei de proprietari supraveghează şi urmăreşte aplicarea hotărârilor adunării generale, respectarea prevederilor statutului şi acordului de asociere, precum şi aplicarea deciziilor comitetului executiv. Acesta, în funcţie de situaţie, poate propune comitetului executiv sau adunării generale, după caz, măsuri împotriva celor care nu respectă regulile, regulamentele, hotărârile şi deciziile asociaţiei de proprietari, conform prevederilor legale şi statutare.

-Art.35 (1) Pentru activitatea de administrare care include activităţi de administrare tehnică, de contabilitate şi casierie, asociaţia de proprietari poate angaja fie persoane fizice atestate pentru funcţia de administrator de imobile, fie poate încheia contract de administrare cu persoane juridice specializate şi autorizate, care au ca obiect de activitate numai domeniul asociaţiilor de proprietari ori care au ca activitate principală administrarea imobilelor pe bază de tarife sau contract. Administratorilor de imobile li se aplică în mod corespunzător prevederile art. 21 alin. (2) şi ale art. 22. (2) Persoanele fizice pot fi angajate prin încheierea unui contract individual de muncă, conform celor stabilite prin negociere directă. (3) Candidaţii pentru funcţia de administrator de imobile trebuie să prezinte comitetului executiv al asociaţiei de proprietari documentele solicitate, garanţiile profesionale şi materiale prevăzute de lege şi trebuie să nu fi suferit nicio condamnare. (4) Comitetul executiv adoptă decizii asupra cuantumului salariilor, al indemnizaţiilor şi al eventualelor premieri care se acordă personalului încadrat cu contract individual de muncă, precum şi asupra valorii şi a modalităţilor de contractare, în cazul în care administrarea clădirii este asigurată de persoane juridice, în limita bugetului de venituri şi cheltuieli adoptat de adunarea generală a proprietarilor. (5) De asemenea, comitetul executiv decide şi asupra acordării unor drepturi băneşti membrilor asociaţiei de proprietari care desfăşoară activităţi lucrative folositoare acesteia, în limita bugetului de venituri şi cheltuieli adoptat de adunarea generală a proprietarilor.

-Art.36 Administratorul, persoană fizică sau juridică, are, în principal, următoarele atribuţii:

a) prestarea serviciilor în mod profesional;

b) gestionarea bunurilor materiale şi a fondurilor băneşti;

c) efectuarea formalităţilor necesare în angajarea contractelor cu furnizorii de servicii pentru exploatarea şi întreţinerea clădirii, derularea şi urmărirea realizării acestor contracte;

d) asigurarea cunoaşterii şi respectării regulilor cu privire la proprietatea comună;

e) gestionarea modului de îndeplinire a obligaţiilor cetăţeneşti ce revin proprietarilor în raport cu autorităţile publice. Obligaţiile cetăţeneşti sunt cele stabilite, potrivit legii, de adunarea generală a proprietarilor;

f) îndeplinirea oricăror alte obligaţii expres prevăzute de lege.

4.5. În actualul Cod penal infracţiunea de delapidare este incriminată în art.295 , cu următorul conţinut: (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică. (2) Tentativa se pedepseşte.

Spre deosebire de vechea reglementare, în actualul Cod penal infracţiunea este reglementată la captolul referitor la infracţiunile de serviciu.

Obiectul juridic principal constă în relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, la corectitudinea de care trebuie să dea dovadă gestionării și administratorii în activitatea de gestionare și administrare a bunurilor. 

Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute în art.295 alin.(1) C.pen., instanţa constată că autor al infracţiunii de delapidare poate fi numai un funcţionar public care gestionează sau administrează bunurile unei persoane juridice; prin urmare, subiectul activ este calificat prin dubla calitate de funcţionar public şi de gestionar sau administrator al unor bunuri aparţinând unei persoane juridice.

Conform art.175 alin.1 C.pen., funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti, exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură, exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. De asemenea, conform art.175 alin.2 C.pen., este considerat funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Potrivit art.308 C.pen, cu denumirea marginală Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane: (1) Dispoziţiile art.289 - 292, 295, 297 - 300 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.(2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.  (2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Prin decizia nr.1/2015 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.105 din 10/02/2015, Înalta Curte de casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că dispoziţiile art.308 din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute de art.295 din Codul penal. La calcularea termenului de prescripţie a răspunderii penale se ţine seama de pedeapsa prevăzută de art.295 din Codul penal raportat la art.308 alin.(2) din Codul penal.

 S-a reţinut că, aceeaşi faptă poate fi deci incriminată, pe lângă forma tipică, în una ori mai multe variante, agravate sau atenuante, care corespund conceptului faptei prevăzute de legea penală în configuraţia tipică, deosebindu-se de aceasta prin anumite elemente circumstanţiale.

Astfel, infracţiunea de delapidare prevăzută de art.295 din Codul penal constituie infracţiunea-tip, reprezentând forma de bază, în raport cu dispoziţiile art.308 din Codul penal care, în mod evident, ca urmare a extinderii vizând subiectul activ al infracţiunii-tip la "persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin.(2) ori în cadrul oricărei persoane juridice", reprezintă o variantă atenuată a acesteia.

Ca atare, art.308 din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute de art.295 din Codul penal, prezentând un grad de pericol social generic mai redus, în raport cu cel al infracţiunii-tip, în contextul în care fapta nu ar mai fi săvârşită de funcţionarul public.

În ceea ce priveşte necesitatea reglementării ce face obiectul art.308 din Codul penal, s-a constatat că extinderea în ceea ce priveşte calitatea subiectului activ viza cea mai mare parte a infracţiunilor de corupţie şi serviciu comise de alte persoane în legătură cu serviciul, astfel că trimiterea la dispoziţiile şi pedepsele prevăzute de infracţiuni-tip enumerate s-a realizat pentru a se evita paralelismele.

Astfel, potrivit art.16 alin.(1) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative, astfel că pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.

Prin urmare, pentru a evita reluarea în cadrul fiecăreia dintre infracţiunile de bază a variantei atenuate s-a utilizat norma de trimitere.

Cu privire la opinia potrivit căreia dispoziţiile art.308 ar constitui o cauză de reducere a pedepsei, s-a constatat că o asemenea concluzie nu poate fi generată decât de confuzia dintre cauzele de reducere a pedepsei şi elementele circumstanţiale atenuante.

Analizând conţinutul incriminării formei de bază prevăzute de art.295 din Codul penal, s-a constatat că structura infracţiunii de delapidare este formată din condiţii intrinseci (latura obiectivă şi latura subiectivă) şi condiţii extrinseci, preexistente, care completează condiţiile în care faptul este incriminat (calitatea de funcţionar public a subiectului activ).

Astfel, cerinţa din norma incriminatoare ca subiectul activ să aibă o anumită calitate, determină ca această calitate să devină o condiţie pentru existenţa infracţiunii, un element circumstanţial al incriminării.

Tot astfel, pentru varianta atenuată care extinde sfera subiectului activ la persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.(2) ori în cadrul oricărei persoane juridice nu se modifică natura elementului circumstanţial, respectiv calitatea subiectului activ, care este o condiţie de existenţă a infracţiunii în varianta atenuată.

Este adevărat că atât elementele circumstanţiale, atenuante, cât şi cauzele de reducere a pedepsei se referă la anumite împrejurări, stări, situaţii, întâmplări, calităţi sau alte date care au legătură cu fapta sau cu persoana inculpatului, ceea ce poate crea confuzie din perspectiva efectelor acestora. Deosebirea dintre ele rezidă în faptul că, în timp ce condiţiile privind existenţa infracţiunii, deşi extrinseci activităţii incriminate, fac parte din conţinutul incriminării, cauzele de reducere sunt exterioare conţinutului infracţiunii şi au efecte doar în ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei, fiind criterii de individualizare a pedepsei.

Revenind la chestiunea de drept pusă în discuţie, s-a constatat că dispoziţiile art.308 din Codul penal nu constituie o cauză de reducere a pedepsei, întrucât prin voinţa legiuitorului o anume calitate a subiectului activ al infracţiunii de delapidare (element circumstanţial de realizarea căruia depinde existenţa infracţiunii) a determinat crearea unei variante atenuate, care reflectă prin intermediul limitelor de pedeapsă proprii gradul de pericol social abstract specific infracţiunii în varianta atenuată.

Ca o consecinţă a argumentelor prezentate anterior şi care exclud calificarea normei prevăzute în art.308 din Codul penal ca fiind cauză de reducere a pedepsei, pentru calcularea termenului de prescripţie în cazul săvârşirii infracţiunii de delapidare prevăzute de art.295 din Codul penal, în varianta atenuată prevăzută de art.308 din Codul penal, nu pot fi avute în vedere dispoziţiile art.187 din Codul penal, astfel că se va ţine seama de pedeapsa prevăzută de art.295 din Codul penal, redusă cu o treime.

Prin urmare, nu se poate vorbi de o dezincriminare a faptei de delapidare prevăzută în dispoziţiile art.2151 alin.1 C.pen.1969, întrucât aceasta are corespondent în legislaţia nouă, regăsindu-se în dispoziţiile art. 295 C. pen. raportat la art. 308 C.pen.

Ca atare, art.308 C.pen., aşa cum s-a arătat, reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute în art.295 C. pen., prezentând un grad de pericol social generic mai redus în raport cu cel al infracţiunii-tip, în contextul în care fapta nu ar mai fi săvârşită de funcţionarul public (a se vedea, în acest sens, decizia nr.83/RC din 6 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală)

În speţă, la data faptelor, inculpatul avea calitatea cerută de art.295 C.pen rap. la art.308 C.pen, fiind o persoană care exercita, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.(2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

Astfel, din anul 2011 până în data de 19.07.2013 inculpatul a îndeplinit permanent, cu remuneraţie, o însărcinare în serviciul Asociaţiei de Proprietari nr.24 H., fiind preşedintele asociaţiei, iar în perioada 26.06-03.07.2013, urmare renunţării de către martorul N.L. la funcţia de administrator al asociaţiei, a îndeplinit temporar, fără remuneraţie, şi calitatea de administrator de fapt al asociaţei, îndeplinind deci şi atribuţii de gestionare a bunurilor materiale şi a fondurilor băneşti ale asociaţiei; ca atare, faţă de aceste împrejurări, se constată că inculpatul îndeplineşte condiţiile cerute de lege (dubla calitate de persoană care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.2 C.pen. ori în cadrul oricărei persoane juridice şi de administrator sau gestionar) pentru a fi subiect activ al infracţiunii de delapidare, în forma sa atenuată.

În această calitate, la diferite intervale de timp situate în perioada 26.06-03.07.2013, respectiv la data de 28.06.2013 şi la data de 03.07.2013, inculpatul şi-a însuşit suma totală de 8.167,14 lei, pe care o gestiona şi o administra, sumă pe care a folosit-o în interesul său ori pentru altul.

Pentru aceste considerente, în baza art.386 alin.1 C.pr.pen., va schimba încadrarea juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen., în varianta atenuată a acestei infracţiuni, respectiv în infracţiunea de delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. rap. la art.308 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen.

4.6. Aşa cum rezultă de mai sus, de la data săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii până la judecarea în primă instanţă, a intrat în vigoare noul Cod penal, care a adus schimbări, printre altele, în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare cu privire la condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere, aşa cum s-a arătat mai sus.

Modificările ivite ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, Codul penal anterior şi Codul penal în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii ultimelor două condiţii, se constată că infracţiunea de delapidare, în modalitatea concretă, menţionată în rechizitoriu, în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în noul Cod penal, având, aşadar, corespondent în noua reglementare.

Prin urmare, aşa cum s-a arătat mai sus, nu se poate vorbi de o dezincriminare a faptei de delapidare prevăzută în dispoziţiile art.2151 alin.1 C.pen.1969, întrucât aceasta are corespondent în legislaţia nouă, regăsindu-se în dispoziţiile art. 295 C. pen. rap. la art. 308 C.pen.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.5 C.pen., a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr.372 din 20 mai 2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în speţă, utilizând criteriul aprecierii in concreto. Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Analizând, în concret, toate aceste criterii, rezultă că legea nouă este mai favorabilă. Astfel, condiţiile de incriminare sunt identice în ambele legi, iar din punct de vedere al cuantumului sau conţinutul pedepsei, legea nouă este mai favorabilă, întrucât infracţiunea prev de art.art.295 C. pen. rap. la art.308 C.pen. se pedepseşte cu închisoare de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni (limitele speciale – închisoare de la 2 la 7 ani închisoare - fiind reduse cu o treime) şi interzicerea exercitării dreptului de a exercita o funcţie publică, pe când infracţiunea de delapidare prev. de  art.2151 alin.1 C.pen.1969 se pedepseşte cu închisoare de la unu la 15 ani. În ceea ce priveşte pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea continuată, tot legea nouă este mai favorabilă, întrucât maximul pedepsei prevăzute de lege se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, pe când potrivit legii vechi se poate adăuga un spor de până la 5 ani. În ceea ce priveşte cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, aşa cu s-a arătat mai sus, potrivit legii vechi, cauza specială de reducere a pedepsei sau de aplicarea unei sancțiuni administrative a fost consacrată prin prevederile art.741 C.pen.1969, însă aceste prevederi au fost însă declarate neconstituționale prin decizia Curţii Constituţionale nr.573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr.363/25.05.2011, adică anterior peroadei în care a avut loc activitatea infracţională a inculpatului. În ceea ce priveşte circumstanţele atenuante, conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, în sensul art.74 alin.1 lit.a) C.pen.1969, nu a mai fost preluată de către noul Cod penal în categoria circumstanțelor atenuante; pe de altă parte, nici comportarea sinceră în cursul procesului penal nu a mai fost preluată de către noul Cod penal în categoria circumstanțelor atenuante; este de reţinut că, potrivit art.75 alin.1 lit.d) C.pen. constituie circumstanţă atenuantă legală acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, iar potrivit art.75 alin.2 lit. a) și b) C.pen., pot constitui circumstanțele atenuante judiciare eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, respectiv împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Mai mult, noul Cod penal, tot la capitolul individualizarea pedepselor, prevede că instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, dacă sunt întrunite condiţiile prev. la art.80, respectiv amânarea aplicării pedepsei, dacă sunt întrunite condiţiile prev. la art.83, soluţii care nu sunt prevăzute în Codul penal anterior.

Ca atare, după evaluarea în concret a criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile, tribunalul apreciază că aceasta este legea nouă.

4.7. Din probele administrate în cauză rezultă că acţiunea inculpatului cap. clasa a III-a S.D.A., din cadrul U.M. .... H., care, în calitate de preşedinte al Asociaţiei de Proprietari nr.24 H., îndeplind temporar, fără remuneraţie, şi calitatea de administrator de fapt al asociaţei, îndeplinind deci şi atribuţii de gestionare a bunurilor materiale şi a fondurilor băneşti ale asociaţiei, la diferite intervale de timp situate în perioada 26.06-03.07.2013, respectiv la data de 28.06.2013 şi la data de 03.07.2013, şi-a însuşit suma totală de 8.167,14 lei, pe care o gestiona şi o administra, sumă pe care a folosit-o în interesul său ori pentru altul, realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. rap. la art.308 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen., urmarea imediată constând în pricinuirea unei pagube în dauna persoanei vătămate Asociaţia de proprietari nr.24 H. şi în încălcarea normelor privind îndeplinirea cu corectitudine a îndatoririlor de serviciu.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptei.

Latura subiectivă a infracţiunii presupune vinovăţia inculpatului sub formă de intenţie, care poate fi directă sau indirectă.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art.16 alin.3 lit.a) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

5. În drept, fapta inculpatului cap. clasa a III-a S.D.A., din cadrul U.M. .... H. care, în calitate de preşedinte al Asociaţiei de Proprietari nr.24 H., îndeplind temporar, fără remuneraţie, şi calitatea de administrator de fapt al asociaţei, îndeplinind deci şi atribuţii de gestionare a bunurilor materiale şi a fondurilor băneşti ale asociaţiei, cu intenţie, la diferite intervale de timp situate în perioada 26.06-03.07.2013, respectiv la data de 28.06.2013 şi la data de 03.07.2013, şi-a însuşit suma totală de 8.167,14 lei, pe care o gestiona şi o administra, sumă pe care a folosit-o în interesul său ori pentru altul, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. rap. la art.308 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen.

IV. A.1. Tribunalul constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta comisă de către inculpat, descrisă la capitolul anterior (III) există şi constituie infracţiunea de delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. rap. la art.308 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen.

Însă, infracţiunea săvârşită de către inculpat prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse (suma de 8.167,14 lei fiind recuperată partial – până la data audierii inculpatului în primă instanţă acesta achitase suma de 3.200 lei - şi urmează a fi recuperate în totalitate, prin plata unor rate lunare în baza tranzacţiei încheiate între părţi) mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit (fapta fiind comisă în condiţiile în care administratorul de drept al asociaţiei a renunţat la funcţie, inculpatul, îndeplind temporar, fără remuneraţie, şi calitatea de administrator de fapt al asociaţei, îndeplinind deci şi atribuţii de gestionare a bunurilor materiale şi a fondurilor băneşti ale asociaţiei; perioada grea prin care trecea mama sa, împreună cu care a făcut deplasarea la o clinică din alt oraş; lipsa unui control din partea unui cenzor al asociaţie şi lipsa registrului de casă) şi apreciază că în raport de persoana inculpatului (cadru militar activ în M.Ap.N., beneficiar al unor caracterizări şi aprecieri de serviciu favorabile din partea comandanților), de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei sale.

De asemenea, din fişa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecată, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este de 4 ani şi 8 luni închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen.

2. Faţă de aceste considerente, în baza art. 396 alin.1 și 3 C.pr.pen.  rap. la art. 80 alin.1 C.pen. va renunţa la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul cap. clasa a III-a S.D.A., sub aspectul infracţiunii de delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. rap. la art.308 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen.

3. În baza art. 81 C.pen. va aplica inculpatului un avertisment, constând în prezentarea motivelor de fapt care au determinat renunțarea la aplicarea pedepsei – astfel cum au fost menţionate mai sus - atrăgându-i atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracţiuni, respectiv lipsa posibilităţii de a mai beneficia de renunţarea la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin.2 lit. b) C.pen.

B. Latura civilă.

1. La data de 16.06.2014 persoana vătămată Asociaţia de Proprietari nr.24 H. s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpatul cu suma de 5.249,86 lei. (f.7 ds.u.p.). Însă, înainte de terminarea urmăririi penale, părţile au încheiat o tranzacţie cu privire la latura civilă a procesului penal, semnată pentru Asociaţia de Proprietari nr.24 H. de preşedintele M.D. şi de către inculpat, doamna avocat Silvăşan Crinela, care a redactat actul, atestând data, identitatea părţilor şi conţinutul actului, conform art.3 alin.1 teza a III-a din Legea nr.51/1995. 

2. Latura civilă a procesului penal fiind guvernată de principiul disponibilităţii părţilor, va lua act de tranzacţia încheiată la data de 27.06.2016, în faza de urmărire penală, între persoana vătămată Asociaţia de Proprietari nr.24 H., reprezentată prin preşedinte, dl. M.D. şi inculpatul cap. clasa a III-a S.D.A., cu următorul conţinut:

,,De comun acord părţile au hotărât recuperarea prejudiciului în sumă de 8.167,14 lei creat în dauna Asociaţiei de Proprietari nr.24 H., pe cale amiabilă, prin plata lunară de către S.D.A. a acestuia în 20 rate lunare începând cu luna august 2016 la casieria Asociaţiei în data de 20 a fiecărei luni. Cuantumul ratelor lunare va fi de 400 lei, iar ultima rată va fi de 410 lei.

Se stabileşte plata ratelor începând cu luna august 2016 deoarece în luna iulie 2016 S.D.A. va achita Asociaţiei de Proprietari 24 H. în întregime restanţa pe care acesta o are de plătit la taxele comune aferente apartamentului în care locuieşte.

Asociaţia de Proprietari 24 H. precizează că nu se mai constituie parte civilă în dosarul penal nr.133/P/2015 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, având în vedere tranzacţia intervenită între părţi.”

C.1. Potrivit art.274 alin.1 C.pr.pen, în caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

 Potrivit actului de sesizare a instanţei, pentru faza de urmărire penală s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă totală de 300 lei. În procedura de cameră preliminară și de judecată în primă instanță se stabilesc cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei.

Pentru aceste motive, în baza art.398  rap. la art.274 alin.1 C.pr.pen. va obliga pe inculpatul cap. clasa a III-a S.D.A. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

2. Potrivit art.408 alin.1 și art.410 alin.1 C.pr.pen., hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

1. Face aplicarea art.5 alin.1 C.pen. privind legea penală mai favorabilă şi, în baza art.386 alin.1 C.pr.pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen., în infracţiunea de delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. rap. la art.308 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen.

2. În baza art. 396 alin.1 și 3 C.pr.pen. rap.la art.80 alin.1 C.pen. renunţă la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul cap. clasa a III-a S.D.A. (…), pentru săvârşirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prev. de art.295 C.pen. rap. la art.308 C.pen. cu aplic art.35 alin.1 C.pen. şi art.5 C.pen.

În baza art.81 C.pen. aplică inculpatului un avertisment.

3. Ia act de tranzacţia încheiată la data de 27.06.2016, în faza de urmărire penală, între persoana vătămată ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI nr.24 H. (…) şi inculpatul cap. clasa a III-a S.D.A..

4.În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31.10.2017

Domenii speta

Spete similare