Divorţ.Instanţa competentă

Divorţ.Instanţa competentă

Ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în comuna Cernăteşti, sat Raznic, jud. Dolj, iar pârâtul locuieşte în circumscripţia judecătoriei celui din urmă domiciliu comun.

Potrivit art. 607 C.proc.civ. “Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.”

Normele care determină competenţa teritorială în materie de divorţ sunt imperative. Prin urmare, potrivit art. 159 şi art. 162 C.proc.civ., excepţia de necompetenţă teritorială în materie de divorţ, fiind de ordine publică, poate fi invocată în tot cursul procesului, la instanţa de fond.

Fiind vorba de o competenţă teritorială obligatorie de la care nu se poate deroga şi cum în cauză operează dispoziţiile din partea introductivă a art. 607 din Codul de procedură civilă, competentă să soluţioneze cererea de divorţ este judecătoria în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, respectiv Judecătoria Filiaşi, jud. Dolj, potrivit H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

Prin acţiunea civilă înregistrată la 15.02.2007 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta O. P. a chemat în judecată pe pârâtul O. V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi, reclamanta să-şi reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, să-i fie încredinţată reclamantei spre creştere şi educare pe minora O.G.Şt., născută la data de 01.04.1998 şi să fie obligat pârâtul la pensie de întreţinere în favoarea minorei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că relaţiile de familie s-au deteriorat treptat, din cauza comportamentului necorespunzător al pârâtului, care obişnuia să consume băuturi alcoolice, provoca certuri şi se manifesta deosebit de violent faţă de reclamantă.

Reclamanta a mai arătat că s-au despărţit în fapt în iarna anului 2000, fiind nevoită să se întoarcă în gospodăria părinţilor săi din comuna Podari, satul Branişte, dată de la care nu au mai reluat convieţuirea.

La dosar, reclamanta a depus certificatul de căsătorie în original, taxă de timbru, copie certificat de naştere minoră, copia sentinţei civile nr. 5822/01.06.2004 a Judecătoriei Craiova.

La termenul de azi din şedinţă publică, părţile au precizat că ultimul domiciliul comun al soţilor a fost în comuna Cernăteşti, sat Raznic, jud. Dolj, unde locuieşte pârâtul.

Instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a acordat cuvântul asupra excepţiei invocată.

Analizând excepţia invocată, instanţă constată că este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în comuna Cernăteşti, sat Raznic, jud. Dolj, iar pârâtul locuieşte în circumscripţia judecătoriei celui din urmă domiciliu comun.

Potrivit art. 607 C.proc.civ. “Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă nici unul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul reclamantul.”

Normele care determină competenţa teritorială în materie de divorţ sunt imperative. Prin urmare, potrivit art. 159 şi art. 162 C.proc.civ., excepţia de necompetenţă teritorială în materie de divorţ, fiind de ordine publică, poate fi invocată în tot cursul procesului, la instanţa de fond.

Fiind vorba de o competenţă teritorială obligatorie de la care nu se poate deroga şi cum în cauză operează dispoziţiile din partea introductivă a art. 607 din Codul de procedură civilă, competentă să soluţioneze cererea de divorţ este judecătoria în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor, respectiv Judecătoria Filiaşi, jud. Dolj, potrivit H.G. nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 607 C.proc.civ. coroborate cu art. 158 şi art. 159 pct. 3 C.proc.civ., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi, jud. Dolj.

Domenii speta

Spete similare