Sistarea legăturilor personale cu minorul.Interesul minorului. Aplicarea art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Sistarea legăturilor personale cu minorul.Interesul minorului. Aplicarea art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Măsura prevăzută de dispoziţiile art. 43 alin. 3 C.fam. are caracter accesoriu în raport cu cea a încredinţării copilului, permiţând exercitarea în mod direct a supravegherii, ajutorării şi îndrumării minorilor şi în ipoteza în care minorul ar refuza păstrarea legăturilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat.Prin derogare de la regula potrivit căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.

A recunoaşte copilului un drept de veto la valorificarea drepturilor atribuite de lege părintelui său, echivalează cu nesocotirea logicii şi finalităţii textului art. 43 alin. 3 C.fam., ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 şi a întregii reglementări în materie cu care se coroborează.

Instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, referitor la protecţia vieţii private, intime şi de familie, apreciind că este necesară crearea şi dezvoltarea unor legături fireşti de afecţiune între tată şi fiu, nestânjenite de prezenţa mamei, astfel încât minorul să poate dezvolta o adevărată viaţă de familie, de natură să-i asigure o dezvoltare fizică şi psihică propice, întrucât între părinţii minorului există în continuare relaţii conflictuale, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului.

Prin acţiunea civilă înregistrată la 21.11.2006,  pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta G. L. a chemat în judecată pe pârâtul G. A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună sistarea legăturii personale a pârâtului cu minorul G. B.M., născut la data de 02.10.1999, stabilită prin sentinţa civilă 422MF/28.02.2006 pronunţată de Judecătoria Craiova, respectiv în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbăta, orele 10:00, până duminica orele 13:00, o lună în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă, în domiciliul pârâtului.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 422MF/28.02.2006 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin respingerea apelului, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, a fost încredinţat minorul reclamantei şi s-au încuviinţat pârâtului legături personale cu minorul după programul menţionat anterior.

Reclamanta a arătat că, după pronunţarea hotărârii, în timpul soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei, comportamentul pârâtului faţă de minor a devenit extrem de violent, astfel, fiind împreună cu minorul, erau agasaţi pe stradă sau la şcoala unde învaţă minorul, apelând chiar la organele de poliţie.

Reclamanta a mai arătat că această atitudine a pârâtului a avut o influenţă negativă asupra minorului, producându-i însemnate tulburări psihice, minorul fiind expertizat de o comisie de medici din cadrul Direcţiei pentru Protecţia Copilului Dolj, fiindu-i recomandat să evite presiunile psihice din partea tatălui, minorul având nevoie de un cadru familial liniştit.

Reclamanta a arătat că reacţia de teamă a minorului faţă de tatăl său ar face imposibil de respectat programul stabilit de instanţă.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 44 C.fam.

La data de 06.02.2007, pârâtul G. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât afirmaţiile reclamantei sunt cu totul neadevărate.

Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că reclamanta şi mama acesteia se opun cu vehemenţă ca el să aibă o legătură normală cu propriul copil şi că minorul este echilibrat emoţional şi sănătos, iar reclamanta a dus copilul la o comisie de medici numai în scopul preconstituirii de probe.

Reclamanta a solicitat în dovedirea acţiunii proba cu acte, cu interogatoriul pârâtului, cu martori şi efectuarea anchetei sociale, probe care au fost încuviinţate de instanţă.

Pârâtul a solicitat în apărare proba cu interogatoriul reclamantei şi cu  martori,  probe care au fost încuviinţate de instanţă.

La cererea reclamantei, s-a dispus efectuarea unei adrese către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, la care s-a răspuns cu adresa cu nr. 6657 din 08.03.2007.

În cauză s-a dispus efectuarea anchetei sociale conform art. 44 şi art. 42 C.fam., care a fost depusă la dosar cu adresa cu nr. 21625/03.04.2007 a Consiliului Local al  mun. Craiova - Serviciul Autoritate Tutelară.

Au fost audiaţi martorii propuşi de părţi, ale căror declaraţii s-au consemnat şi s-au ataşat la dosar şi s-a luat interogatoriu reclamantei la propunerea pârâtului şi pârâtului la propunerea reclamantei, răspunsurile fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Din probele administrate în cauză, instanţe reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 422 MF/28.02.2006 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin decizia civilă nr. 54 din 07.11.2006 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia minori şi familie, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părţi, minorul G. B.M. a fost încredinţat mamei, iar tatălui i-au fost încuviinţate legături personale cu minorul, în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbăta, orele 10:00, până duminica orele 13:00, în domiciliul pârâtului, o lună în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă, în domiciliul pârâtului.

Din adresa cu nr. 36663/18.10.2006 a Consiliului Judeţean Dolj - Direcţia Generală de Asistenţă Socială, rezultă că, în urma investigaţiilor de specialitate efectuate, s-a constatat că, pe fondul conflictelor intrafamiliale, minorul se află în situaţie de risc de abuz emoţional, iar din adresa cu nr. 6657/08.03.2007 rezultă că, urmare a reevaluării psihologice a copilului s-au constat indicatori ai abuzului emoţional, acesta prezentând o accentuare a simptomatologiei, iar tatăl a fost inclus într-un program de consiliere psihologică.

De la data pronunţării sentinţei civile, reclamanta nu a permis pârâtului să-şi exercite legăturile personale cu minorul stabilite prin hotărârea judecătorească, reclamantul putându-l vedea pe minor doar la şcoală, în pauze.

Această situaţie rezultă chiar şi din declaraţie martorei B. M., propusă de reclamantă care a relatat că reclamanta şi bunica maternă încearcă să-l ţină la distanţă pe minor de pârât şi se împotrivesc ca pârâtul să meargă la şcoală la minor.

Din declaraţiile martorilor propuşi de pârât, instanţa reţine că între minor şi tată există o relaţie apropiată, pârâtul este foarte ataşat de minor, doreşte să se implice în creşterea minorului şi nu a avut niciodată vreo atitudine violentă faţă de minor.

În cauză, nu s-a făcut dovada că pârâtul ar avea vreo atitudine violentă faţă de minor.

Stabilirea unui program potrivit art. 43 alin. 3 C.fam., nu constituie o măsură cu caracter definitiv, căci aşa cum prevăd dispoziţiile art. 44 alin. C.fam., „în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii”.

Trebuie însă respectate şi dispoziţiile art. 97 alin. 2 C.fam., potrivit cărora drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copiilor.

Dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, prevăzut de art. 43 alin. 3 C.fam., derivă din obligaţia de a creşte şi educa pe minor şi nu poate fi limitat decât în situaţia în care acest drept a fost exercitat în mod abuziv.

În cauză nu s-a dovedit vreo împrejurare în care pârâtul şi-ar exercita în mod abuziv obligaţiile de părinte, însă exercitarea în concret a dreptului pârâtului nu trebuie stânjenită prin prezenţa obligatorie a reclamantei şi a bunicii materne, comunicarea dintre tată şi copil trebuie să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere.

O astfel de comunicare se poate realiza fără asistenţa mamei şi a bunicii materne, având în vedere şi neînţelegerile grave dintre părinţi care nu trebuie să afecteze minorul.

Părinţii divorţaţi păstrează drepturile şi îndatoririle părinteşti, însă exerciţiul acestora de către părintele divorţat, căruia nu i-a fost încredinţat copilul, suferă anumite limitări şi particularităţi.

Însă acest părinte continuă a avea dreptul şi a fi ţinut de îndatorirea de a creşte copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte şi copil fiind expresia principiului constituţional al respectării dreptului la viaţa de familie, precum şi protecţiei speciale a drepturilor copiilor.

Dispoziţiile art. 43 alin. 3 din Codul familiei reprezintă mijlocul legal pus la dispoziţia părintelui divorţat căruia nu i-a fost încredinţat copilul pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle sale faţă de copilul minor. Textul de lege se subscrie prevederilor Declaraţiei drepturilor copilului şi Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului.

Audiat în Camera de Consiliu, minorul a arătat că nu vrea ca tatăl său să mai vină la şcoală şi să-i vorbească despre mama şi bunica sa, dar că doreşte totuşi să se întâlnească cu tatăl său, cu care îi place să joace fotbal. Ostilitatea minorului faţă de tată, transmisă de părintele căruia i-a fost încredinţat, nu este de natură să îl descalifice pe tată ca părinte. Instabilitatea afectivă şi emoţională a minorului, pe fondul unei imaturităţi psihice, îl privează pe minor de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes.

Măsura prevăzută de dispoziţiile art. 43 alin. 3 C.fam. are caracter accesoriu în raport cu cea a încredinţării copilului, permiţând exercitarea în mod direct a supravegherii, ajutorării şi îndrumării minorilor şi în ipoteza în care minorul ar refuza păstrarea legăturilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat.

Prin derogare de la regula potrivit căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.

A recunoaşte copilului un drept de veto la valorificarea drepturilor atribuite de lege părintelui său, echivalează cu nesocotirea logicii şi finalităţii textului art. 43 alin. 3 C.fam., ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 şi a întregii reglementări în materie cu care se coroborează.

Instanţa are în vedere şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, referitor la protecţia vieţii private, intime şi de familie, apreciind că este necesară crearea şi dezvoltarea unor legături fireşti de afecţiune între tată şi fiu, nestânjenite de prezenţa mamei, astfel încât minorul să poate dezvolta o adevărată viaţă de familie, de natură să-i asigure o dezvoltare fizică şi psihică propice, întrucât între părinţii minorului există în continuare relaţii conflictuale, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului.

Instanţa apreciază că despărţirea minorului de tatăl său, prin sistarea legăturilor pesonale, se constituie într-o gravă încălcare a drepturilor copilului, în general şi, în special, a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 272/2004, precum şi o încălcare a dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament”, iar potrivit art. 14 alin. 2 „Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior”.

Ancheta socială efectuată în cauză a concluzionat, de asemenea, că este necesară menţinerea legăturii personale a minorului cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat.

În speţă, nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, întrucât între pârât şi minor există afecţiune, pârâtul doreşte să-şi apropie cât mai mult fiul, este interesat de minor, iar vârsta minorului permite ca acesta să poată fi luat în domiciliul pârâtului, neschimbându-se împrejurările existente la data stabilirii programului privind legăturile personale, astfel că cererea reclamantei de sistare a legăturilor personale tinde la şicanarea pârâtului, motive pentru care instanţa urmează a respinge cererea.

Domenii speta

Spete similare