Anulare act

Dosar nr. 489/214/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 1048

Şedinţa publică de la 20 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M I şi pe pârâtele M F, M M, C L F F B, C J F  F A, având ca obiect anulare act uzucapiune.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile şi cuvântul pe fond au avut loc la data de 13 oct. 2009 fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa pentru a da posibilitatea pârâtului să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de azi, cu următoarea soluţie:

INSTANŢA

Constată că prin cererea formulată la data de 09.04.2008, reclamantul M I solicită în contradictoriu cu pârâtele M F, M M, C L F F B şi C J F  F A precizată la 02.09.2008, să se constate nulitatea absolută parţială a TP nr.46195/1999 emis pârâtee M F pentru suprafeţele menţionate în intravilan, respectiv suprafaţa de 339 mp din t.30, p.2122 cu vecinii: N-D comunal; E- D proprietate; S- D C. M; V- C D şi pentru suprafaţa de 339 mp curţi construcţii din t. 30, p.2123 cu vecinii : N – Dcoml ; E  -DN; S -D C. M; V – R proprietate, să se constate că în ceea ce priveşte aceste suprafeţe a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune  şi joncţiunea posesiilor., cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul arată că în mod nelegal a fost eliberat titlul de proprietate pentru cele două suprafeţe de teren în favoarea pârâtei Micu Floarea, deoarece terenurile au fost menţionate la rolul tatălui său, Micu Gheorghe, pe care şi-a edificat casa de locuit şi anexele gospodăreşti începând cu anul 1964, dată de la care imobilele s-au aflat în posesia continuă, netulburată, a tatălui său Micu Gheorghe. Reclamantul de peste 49 de ani locuieşte în acea gospodărie şi la rândul său a edificat mai multe construcţii, a renovat în totalitate construcţiile edificate de tatăl său, înţelegerea fiind ca reclamantul să rămână în gospodărie. După decesul tatălui său a continuat să stăpânească suprafeţele de teren din litigiu, netulburat de mine  şi înţelege să invoce dobândirea proprietăţii prin uzucapiunea de 30 de ani, folosindu-se şi de posesia autorului său tată.

Mai arată că  pârâta M F nu a solicitat aceste suprafeţe intravilane prin cerere de reconstituire  şi nici nu sunt incidente dispoziţiile art 23 din Legea nr.18/1991.

Sora sa, pârâta M M, cunoaşte faptul că reclamantul a stăpânit întreaga gospodărie, după decesul tatălui său, s-a născut în acea curte şi acolo şi-a întemeiat familia , iar această pârâtă a fost oricum despăgubită de părinţi.

În drept s-au indicat disp. art III din Legea nr.169/1997, art. 1859-1860, art 1890 Cod civil.

Prin precizarea de la fila 59 dosar, arată că a construit pe terenul de 678 mp o anexă pentru animale compusă din pătul şi cocină cu patru încăperi, a construit o bucătărie de vară nouă, iar la casa de locuit, vechea bucătărie de vară şi la fânar a efectuat o serie de îmbunătăţiri menţionate în precizare.

Pârâtele M F şi M M formulează întâmpinare şi solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă arătând în esenţă  că reclamantul nu este îndreptăţit să conteste legalitatea titlului de proprietate nr.46195/1994 ca efect al uzucapiunii.

Arată că terenul din litigiu este indiscutabil proprietatea pârâtei M F prin înzestrare de la părinţii săi, situaţie recunoscută de toate părţile la decesul soţului său M G. Prin certificat de moştenitor s-a stabilit componenţa masei succesorale numai cu privire la imobilele construcţii.

Pentru aceste imobile părţile s-au partajat prin sent. civ.nr.930/1999 a Judecătoriei Costeşti iar reclamantul din cauză a primit doar drept de sultă, pârâta M F primind întreaga gospodărie.

Cu referire la teren, precizează că între părţi a mai existat un litigiu iar titlul de proprietate pentru terenurile dorite de reclamant şi trecute iniţial la autorul M M G a fost desfiinţat parţial. Prin sent. civ. nr.964/1998 a Judecătoriei Costeşti s-a constatat nulitatea absolută parţială a T.P nr. 68183/1995 emis  lui M M  G deoarece terenurile  de 339 mp şi 419 mp curţi-construcţii în mod greşit au fost incluse la acest autor, deoarece provin de la N M I tatăl lui M F şi erau deja incluse în TP nr.46195/1994.

Au mai formulat pârâtele şi cerere reconvenţională, prin care au solicitat evacuarea reclamantului M I şi a soţiei acestuia M I, cerere disjunsă la termenul din 25.11.2008,  cauza disjunsă  fiind suspendată în baza art 244 pct.1 C.pr.civ., până la soluţionarea acţiunii în contestare titlu.

La dosarul cauzei au fost depuse actele de care părţile au înţeles să se servească, s-au administrat interogatoriile părţilor prezente, au fost audiaţi martorii propuşi de părţi, s-au  dispus relaţii la C:L:F:F:B., s-a dispus ataşarea dos.nr.223/1998 al Judecătoriei Costeşti şi s-a dispus efectuarea expertizelor de specialitate – specialitatea construcţii, cu obiectivele  :să identifice şi să evalueze construcţiile arătate în cererea de la fila 59 ( anexă pentru animale compusă din pătul şi cocină, bucătărie de vară; de asemenea, îmbunătăţirile efectuate la casa de locuit,la vechea bucătărie de vară şi la fânar; să precizez aprox. anul edificării acestor construcţii şi efectuarea îmbunătăţirilor; să aibă în vedere şi hotărârea de partaj (fila 29 dosar)  şi să precizeze în ce măsură construcţiile şi îmbunătăţirile găsite pe teren aparţin sau nu imobilelor construcţii deja reţinute  la masa partajabilă prin sentinţa civilă 930/1999 şi agro cu obiectivele: să identifice terenul în litigiu menţionat în titlu de proprietate de la fila 6 dosar ataşat, respectiv în t. 30, p.2122 şi T.30 p.2123,2124; să stabilească categoria de folosinţă; dacă acest teren este sau nu împrejmuit; dacă sunt sau nu edificate construcţii pe acest teren în caz afirmativ ce suprafaţă de teren ocupă construcţiile respective.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

In susţinerea cererii sale, pentru constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului,  reclamantul invocă incidenţa uzucapiunii de peste 30 de ani, potrivit art 1890 C. civ.

Pornind de la această cauză a pretenţiilor sale, apreciază că titlul de proprietate nr. 46195/1994 este lovit de nulitate absolută parţială, în  baza art. III al.1 pct.a) lit.(i)  şi lit.(iii) din Legea nr. 169/1997.

Analizând acest fundament al pretenţiilor sale, reţinem ca uzucapiunea reprezintă dobândirea dreptului real ca efect al posedării bunului timp îndelungat, astfel încât starea de fapt se transforma intr-o stare de drept.

Pentru a opera uzucapiunea se cere o posesie neviciata, continua, neîntreruptă, netulburată şi sub nume de proprietar, aşa cum cer disp. Art. 1847 C. Civ.

Aşa cum rezultă din răspunsurile părţilor la interogatoriu, nu se neagă faptul că pârâtul de când s-a născut  a locuit în acea gospodărie şi chiar a  efectuat unele îmbunătăţiri atât la imobilele părinţilor cât şi  construcţii noi, respectiv anexă pentru animale şi o bucătărie nouă de vară – f.92 şi f. 89 dosar.

Rezultă efectuarea acestor lucrări şi din declaraţiile martorilor audiaţi  precum şi din cuantificarea valorică  arătată de expertiza construcţii atât pentru îmbunătăţirile casei părinteşti de locuit şi anexă, cât şi  lucrările noi – f. 119 dosar.

Cu toate acestea, faţă de probatoriul administrat în cauză instanţa nu poate reţine  incidenţa uzucapiunii, în favoarea reclamantului, asupra terenurilor de 339 mp intravilan şi 339 mp curţi construcţii.

Rezultă din chiar declaraţia martorului M I, propus de reclamantă,  că ceea ce a executat reclamantul în acea gospodărie  s-a făcut cu acordul părinţilor, or, acest lucru schimbă radical poziţia în care s-a găsit reclamantul , nu de posesor în sensul disp.art 1847, ci de detentor precar.

Stapanirea imobilului „ cu ingaduinta proprietarului” oricat de mult ar dura in timp, nu este de natura sa duca la dobandirea dreptului prin uzucapiune, deoarece precaritatea este mai mult decat un viciu al posesiei, iar in realitate nu se exercita o posesie utila in sensul disp art. 1853 alin 2 C.civ.

Totodata, reclamantul nu a facut dovada intervertirii precaritatii in posesie utila, in cazurile circumstantiate de prevederile art 1858 C.civ.

Or, potrivit art. 1855 C.civ cand posesorul a inceput a poseda pentru altul, se presupune ca a conservat aceeasi calitate, daca nu este proba contrarie.

Revenind la declaraţia martorului M I, de la fila 103 dos, acesta arată că  a auzit o discuţie între mama - pârâtă şi fiul-reclamant prin care i se punea în vedere să nu facă ceva în acea curte deoarece nu “este stăpân” iar dacă reclamantul a vrut să facă ceva în acea gospodărie îşi întreba mama sau tatăl.

Este probată şi notorie şi situaţia tensionată existentă între părţi, numai că acest lucru  nu schimbă datele problemei iar din punct de vedere al temeiul de drept ales de reclamant pentru valorificarea pretenţiilor sale , instanţa nu-l poate reţine din considerentele mai sus arătate.

În altă ordine de idei,  aşa cum rezultă din sent. civ. nr.964/1998 şi probele administrate în dosarul ataşat nr.233/1998 s-a constatat definitiv şi irevocabil că terenul în litigiu  de 339 mp din t.30, p.2122 cu vecii :N- Drum comunal; E- Drum proprietate; S -D C. M; V- C D şi pentru suprafaţa de  339 mp curţi construcţii din t. 30, p.2123 cu vecinii : N – Drum comunal ; E  -Drum Naţional; S -D C. M; V – Rest proprietate, aparţine de fapt lui N I moştenit de pârâta M F şi în mod greşit a fost introdus în titlul autorului M M G, titlu pentru care s-a constatat nulitatea absolută parţială pentru  acelaşi teren din litigiu de faţă.

Mai mult, prin certificatul de moştenitor nr. 562/1998, la succesiunea def. M G,  părţile prezente, inclusiv reclamantul,  nu au contestat componenţa masei succesorale. S-a consemnat că imobilul construcţie este situat „ pe terenul proprietatea soţiei” , în speţă  M F.

În această situaţie este mai mult decât evident faptul că  indiferent la ce dată ne-am raporta  - anul 1988, al dezbaterii succesiunii, sau anul 1998 din primul litigiu o eventuală posesie astfel exercitată de  reclamant era oricum viciată.

Rămân lipsite de relevanţă şi celelalte argumente ale reclamantului, în sensul că terenul a figurat ulterior la rolul agricol al autorului M G, precum şi faptul că  pârâta M F nu a formulat în mod expres cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa gospodăriei. Contrar celor susţinute de reclamant, nici nu era necesară o astfel de cerere, deoarece pentru terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti dreptul de proprietate este ope legis, potrivit art 23 din Legea nr.18/1991.

Cert este că părţile procesului se află în situaţia în care  proprietatea terenului  aparţine pârâtei iar proprietatea construcţiilor nou edificate aparţine reclamantului plus dreptul său de creanţă pentru îmbunătăţirile efectuate

Este situaţia tipică în care raporturile juridice dintre părţi au un caracter mult mai complex  deoarece ceea ce s-a construit sau realizat, s-a efectuat în mare parte, în baza unei înţelegeri cu părinţii reclamantului.

Din acest punct de vedere, în opinia instanţei, nici pârâta nu ar putea invoca accesiunea imobiliară artificială asupra construcţiilor noi, iar pe de altă parte ar fi împovărător şi pentru aceasta să îl despăgubească pe fiul său cu contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate în sumă totală de 9706 lei, sau pentru construcţiile noi în sumă totală de 2520 lei – f. 119 dosar, sume pe care reclamantul la o adică le poate solicita şi executa silit de la pârâte. Pentru acest motiv, instanţa a recomandat părţilor să ajungă la o înţelegere stingând litigiul pe cale amiabilă, deoarece mai devreme sau mai târziu, chiar dacă în baza altor temeiuri de drept, gospodăria va fi divizată.

Părţile din litigiu nu au ajuns la o astfel de înţelegere, potrivit propunerii  expertului S I din completarea  la expertiză, iar faţă de  probatoriul administrat în cauză instanţa nu poate reţine incidenţa uzucapiunii în constatarea dreptului de proprietate pentru reclamant, sau vreo cauză de nulitate absolută  parţială a titlului de proprietate nr.46195/1994.

Pentru considerentele expuse, în baza art.1846,1847, 1855,1857,1858 C.civ, şi art II din Legea nr. 169/1997, actiunea reclamantului va fi respinsa ca naintemeiata

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea precizată formulată de  reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâtele M.F., M.M., C L F F B, C.J. F  F A. c, ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 20 Octombrie 2009.

Preşedinte,

Grefier,

Red.ED/tehred.El.D

7 ex/13.11.2009

Domenii speta

Spete similare