Drept procesual civil. Lipsa calitatii procesuale active. Putere de lucru judecat. Lipsa interesului juridic. Legea aplicabila în materie de uzucapiune.

SECTIA  I - A CIVILA

DREPT PROCESUAL CIVIL. Lipsa calitatii procesuale active. Putere de lucru judecat. Lipsa interesului juridic. Legea aplicabila în materie de uzucapiune.

Art. 1827, 1860, 1890 din Codul civil

Art. 27-28 din Legea nr. 7/ 1996

Nefacându-se dovada identitatii de nume între proprietarul tabular si tatal reclamantului, în mod gresit s-a retinut calitatea procesuala a acestuia din urma, de asemenea, în ceea ce o priveste pe reclamanta din cauza, nu s-a facut dovada ca tatal acesteia este una si aceeasi persoana cu proprietarul înscris în cartea funciara, deci si în privinta ei în mod gresit instanta de apel a retinut ca s-ar fi dovedit calitatea procesuala în cauza pendinte.

În al doilea rând, persoanele cu privire la care reclamantii sustin ca ar fi antecesorii lor, nu au fost niciodata proprietarii a doua dintre parcele topografice invocate în cererile de recurs, perspectiva din care nu se justifica interesul juridic.

Pe de alta parte, oricum situatia respectivelor parcele topografice a fost clarificata, fiind realizata întabularea în cota de 1/1 parte cu titlu de uzucapiune în baza unei hotarâri judecatoresti pronuntate într-un litigiu separat, cu privire la ele existând astfel putere de lucru judecat, ce nu poate fi repusa în discutie în cadrul dosarului de fata.

Eventuala folosinta a terenurilor de catre reclamanti începând cu anul 1990, nu ar fi împiedicat constarea uzucapiunii de catre intimat, mai ales ca prescriptia achizitiva se împlinise anterior anului 1990, astfel cum s-a atestat printr-o alta hotarâre judecatoreasca irevocabila, aceasta fiind operata în CF înca din anul 2007, mai ales ca uzucapiunea se împlinise anterior anului 1990, iar legea aplicabila este Codul civil si nu Decretul-Lege nr. 115/ 1938.

Decizia civila nr. 4181/2014 – R din 13.03.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a I-a civila

Prin sentinta civila nr.108 din 18.01.2000 pronuntata în dosar nr.1953/1999 Judecatoria N.O., a admis actiunea civila formulata de reclamantul C.V. împotriva pârâtilor Banca din B.M., L.H., L.H., L.S., L.E., L.F., L.A., L.M., L.P., F.M., F.G., F.I., L.A., L.H., L.D., W.M., W.M., L.S., L.A., S.R. prin C.L. C., L.H., L.H., L.S., L.E., L.F., L.A., L.M., L.P., L.M., F.S., W.S., P.I., W.S., D.T. SI SOTIA Z.M. si în consecinta a constatat ca reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenurilor înscrise în CF C., cu nr. 103, nr.top 1345, în suprafata de 809 mp., CF 796 cu nr.top 1344, în suprafata de 576 mp., CF 744 cu nr.top 1343/2 în suprafata de 424 mp., CF 851 cu nr.top1343/1 în suprafata de 420 mp., CF 86 cu nr.top 1342 în suprafata de 575 mp., CF 1251 cu nr.top 1341/1 în suprafata de 1356 mp., CF2035 cu nr.top1341/2 în suprafata de 11 mp., CF 1855 cu nr.top 1336/1 în suprafata de 1313 mp. si 1337/4 în suprafata de 957 mp., CF 1177 cu nr.top 1327/15 în suprafata de 162 mp., CF 389 cu nr.top 896 în suprafata de 953 mp., CF 1557 cu nr.top 1327/2 în suprafata de 633 mp., CF 1177 cu nr.top 1328/1 în suprafata de 597 mp. si 1328/2 în suprafata de 517 mp., dispunând serviciului de carte funciara sa întabuleze dreptul de proprietate în favoarea reclamantului în sensul celor de mai sus. Nu s-au acordat cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs numitul E.Z.L., în calitate de mostenitor a lui E.M.L., tatal sau, solicitând admiterea recursului si casarea hotarârii atacate, în temeiul art.304 pct.5 si art.312 alin.5 Cod procedura civila, raportat la art.105 Cod procedura civila, deoarece judecata s-a facut fata de o persoana decedata, respectiv tatal sau, E.M.L. era decedat la data introducerii actiunii, iar fiul acestuia, respectiv recurentul nu a fost legal citat, astfel ca a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta. Mai mult, a aratat ca reclamantul C.V. nu are posesia terenurilor cu nr.top 1328/1, nr.top 1328/2, precum si ale altor numere topografice, respectiv cele pe care se afla Scoala de Arte si Meserii C.. A mentionat ca doreste sa probeze afirmatiile sale prin cercetarea la fata locului, proba cu martori si interogator, precum si expertize.

Prin întâmpinarea formulata, intimatul C.V. a invocat exceptia tardivitatii recursului, motivat de faptul ca recursul a fost declarat dupa 10 ani, iar recurentul nu a aratat când si în ce mod a aflat de aceasta sentinta, aspect ce trebuie si dovedit. Totodata, intimatul a invocat exceptia lipsei calitatii de mostenitor dupa vreunul din proprietarii tabulari (de altfel nici nu indica în care CF ar fi fost întabulat tatal sau), niciunul dintre acestia neavând numele aratat/precizat de pretinsul recurent ca fiind tatal sau: E.M.L. În chiar pretinsul act de nastere al recurentului, tradus, rezulta ca tatal sau era M.E., iar nu M., iar din aceasta exceptie – a lipsei calitatii de mostenitor deriva exceptia lipsei calitatii procesuale a recurentului, acesta nefiind parte la fond, nu poate ataca sentinta fata de care este un tert. De asemenea, a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentant a avocatului B.L., întrucât între recurent si avocatul B.L. nu exista un contract de asistenta juridica, iar pretinsul mandatar S.I. avea doar mandat/procura generala, iar nu speciala, asa cum prevede expres art.67 alin.2 si art.68 Cod proc.civ, în care sa se arate numarul dosarului de fata. Neexistând alt mandat special, cel putin de a declara recurs în acest dosar, ori a angaja avocat pentru asta, calitatea de reprezentant a av. B.L. nu exista. În temeiul art.161 Cod procedura civila, a invocat exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a recurentului, acest recurent fiind o persoana fictiva/inexistenta, exceptie care coroborata cu cea de mai sus, conduc la anularea recursului, conform art.161 alin.2 Cod procedura civila; cu cheltuieli de judecata.

În fapt, a aratat ca acest recurs este o încercare a unora ce au pierdut mai multe procese sa întoarca soarta acestor procese. Nu se stie cine este acest recurent, nu a fost identificat nici prin procura decât în baza unui permis de conducere. Or, nefiind indicat actul de identitate, procura generala nu este valabila. Nici în recurs nu se indica adresa recurentului, depunându-se doar copii prin care nu se dovedeste decât ca recurentul ar fi nascut în anul 1951, fiind fiul lui L.M.E.. Nu se indica în care CF ar figura o astfel de persoana, însa este cert ca în dosar nu figureaza acest nume, respectiv L.M.E. si nefiind depus nici actul de deces al acestei persoane nu se cunoaste când si daca a murit. De asemenea, a solicitat sa se prezinte în original toate actele, inclusiv contractul de asistenta juridica, procura speciala data de recurent lui S.I. – citarea acestui mandatar, alaturi de recurent, citarea recurentului în A., nu doar la domiciliul procesual al avocatului B.L., pentru a se vedea daca aceste persoane si adrese sunt reale ori fictive. În cazul refuzului de a prezente aceste acte si documente, a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art.155 ind.1 Cod procedura civila.

În drept, a invocat art.115 si urm., art.274, art.67-68, art.161 si urm. Cod de procedura civila, Legea nr. 51/1995.

Prin decizia civila nr.122/R/24.02.2011, Tribunalul S.M. a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentului, invocata de intimatul C.V. si a respins recursul promovat de E.Z.L. împotriva sentintei civile nr.108/2000 pronuntata de Judecatoria N.O. în dosar nr.1953/266/1999, în contradictoriu cu intimatii C.V., S.R. - C.L. C., BNR - Sucursala Judeteana B.M., L.H., L.H., L.S., L.E., L.F., L.A., L.H., L.L.P., F.M., F.G., F.I., L.A., L.M., L.P., L.D., W.M., F.S., W.S., D.T., Z.M., P.I..

Împotriva acestei decizii  au declarat recurs E.Z.L., în calitate de mostenitor al lui E.M.L. si G.J. – în calitate de mostenitor al lui L.P., solicitând admiterea acestora, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare în apel la Tribunalul S.M..

Prin Decizia civila nr.489/2012-R pronuntata în sedinta publica din 09.02.2012, Curtea de Apel O. a admis ca fondate recursurile civile declarate de E.Z.L., în calitate de mostenitor al lui E.M.L. si G.J. – în calitate de mostenitor al lui L.P., împotriva deciziei civile nr.122/R din 24.02.2011 pronuntata de Tribunalul S.M., pe care a casat-o cu trimitere pentru o noua judecare la Tribunalul S.M., în apel, tinând seama de considerentele deciziei de casare.

Prin decizia civila nr. 261/Ap din data de 10 decembrie 2013, pronuntata de Tribunalul S.M., în dosar nr. 1953/266/1999*, s-a admis apelul pârâtilor G.I., domiciliata în  46 D. RD L. 46 N 16 6E E si E.Z.L., domiciliat în  1010 V., str. B. 22/T4, declarat împotriva Sentintei civile nr.108/2000, pronuntata de Judecatoria N.O. în dosar nr.1953/266/1999, în contradictoriu cu intimatii C.V., domiciliat în C., nr. 330/297, jud. S.M., S.R. PRIN C.L. C., cu sediul în C., jud. S.M., B.N.R. SUCURSALA B.M., cu sediul în B.M., jud. M., L.H., L.H., L.S., L.E., L.F., L.A., L.H., L.H., L.S., L.E., L.F., L.A., L.P., F.M., F.G., F.I., L.A., L.M., L.P., L.D., W.M., W.M., L.S., L.A., F.S., W.S., D.T., Z.M., P.I., W.S., , toti cu domiciliul necunoscut, si, în consecinta:

A schimbat în tot sentinta apelata, în sensul ca a respins actiunea în uzucapiune promovata de reclamantul C.V., domiciliat în C., nr.330, jud.S.M..

În rejudecarea apelurilor pârâtilor, tribunalul a constatat ca sentinta judecatoriei este nelegala si, deopotriva, netemeinica.

Nelegalitatea sentintei este generata de stabilirea gresita a legii aplicabile si, de aici, si de verificarea eronata de catre prima instanta a conditiilor uzucapiunii.

Potrivit sustinerilor reclamantului C.V., începutul posesiei este plasat în urma cu 35 de ani. Raportând acest termen la data promovarii cererii rezulta fara nici un dubiu ca posesia pretinsa începe în perioada de activitate a D-L nr.115/1938. prin urmare, acesta este actul normativ aplicabil, iar nu Codul civil de la 1864 (Lg.nr.241/1947). Daca însa legea incidenta este D-L nr.115/1938, atunci, pentru a uzucapa este necesara dovedirea îndeplinirii conditiilor uneia dintre cele doua prescriptii achizitive reglementate (art.27 si art.28).

Uzucapiunea tabulara sau în convalescenta titlului (art.27) nu poate fi invocata de reclamant, fiindca el nu si-a înscris în cartea funciara dreptul real fara o cauza legitima, în timp ce uzucapiunea extratabulara (art.28) nu poate fi retinuta, caci nu s-a probat exercitarea posesiei timp de 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari.

Sentinta este însa si netemeinica, întrucât probele administrate nu sunt suficient de convingatoare în privinta utilitatii posesiei exercitate de reclamant si autorul sau. În plus, dovezile administrate în etapa apelului infirma chiar stapânirea imobilelor de catre reclamant.

Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 din Codul de procedura civila de la 1865, a admis apelul pârâtilor G.I. si E.Z.L. si a schimbat în tot sentinta apelata, în sensul ca a respins actiunea în uzucapiune promovata de reclamantul C.V..

Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat,  a declarat  recurs intimatul reclamant C.V., solicitând  admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru nerespectarea  considerentelor deciziei de casare, cu cheltuieli de judecata.

Prin motivele de recurs s-a invocat ca nu s-au respectat  considerentele deciziei de casare nr. 489/09.02.2012 a Curtii de Apel O., s-a acordat  prea mult, ceea ce nu s-a cerut în plângerea  apelantilor G.I. si E.L. ce nu au putut face  dovada cu acte de stare civila ca sunt mostenitorii proprietarilor tabulari, nu au  indicat terenul solicitat, CF-ul, nr. top si chiar instanta de casare a aratat ca nu au facut dovada vreunui demers juridic în baza  Legii nr. 112/1995, Legii nr. 10/2001 pentru valorificarea vreunei mosteniri dupa L.M..

Se solicita analiza probelor administrate – contracte de vânzare cumparare încheiate între parintii sai si pârâtii vânzatori ce datorita timpurilor nu au fost întabulate si conform carora cumparatorul intra în posesia, folosinta terenurilor de la data încheierii contractelor, care se afla în posesia, folosinta sa, nefiind tulburat de nimeni.

A atasat înscrisuri în apel la întâmpinare, solicita analiza  dispozitivului deciziei de casare, P.I.  s-a prezentat ca viceprimar, iar în rejudecare la mandatar. Nr. top. 1328/1, 1328/2 din CF nr. 1177 C. la care se refera P.I. ca s-ar regasi Scoala de Arte si Meserii, sunt doar afirmatii nesustinute  de probe concludente. Conform dispozitivului sentintei civile nr. 108/2000 a Judecatoriei N.O. terenurile  sunt întabulate pe numele sau – C.V. - la fel în baza sentintei civile nr. 428/2007 a Tribunalului S.M., obiect Legea nr. 10/2001, ce este definitiva si irevocabila.

Între el si P.I. exista o stare conflictuala veche, mai multe  dosare  civile, penale, comerciale, privind  imobilul magazin satesc bufet din comuna C. unde acesta a fost gestionar 14 ani. În toate procesele P.I. a avut calitate de intervenient  ce i-a  fost respinsa.

S-a invocat  în drept  art. 299 – 312 Cod procedura civila, art. 274 Cod procedura civila.

Curtea retine  ca recurentul a mai depus  la  dosar  o cerere de recurs prin care a aratat ca declara recurs si împotriva încheierilor din 18.06.2013 si 19.11.2013, prin care s-a respins proba cu interogatoriul apelantilor, a  expertizei topografice, a martorilor ca tardive, solicitând  casarea deciziei si a acestor încheieri pentru  administrarea probelor, ori, rejudecarea cauzei si respingerea apelului.

A invocat exceptia  autoritatii de lucru judecat referitor la partile ce nu au declarat apel, recurs, fata de cei ce au declarat apel dar s-a respins, privitor la partea Paul si L.M., câta vreme prin decizia civila nr. 119/2001 a Curtii de Apel O. i s-a  admis  recursul împotriva deciziei civile nr. 1151/2000 a Tribunalului S.M. si s-a pastrat în întregime  sentinta civila nr. 108/2000 a Judecatoriei N.O., ori, prin decizia recurata s-a înfiintat puterea lucrului judecat fata de partile  ce nu au declarat apel si a terenurilor ce au apartinut acestora  în CF.

Decizia, încheierile, s-au dat cu aplicarea gresita a legii materiale, procesuale, a încalcarii dreptului la  aparare, a principiului egalitatii, a autoritatii puterii lucrului judecat. Nu s-a tinut cont de considerentele deciziei de casare din moment ce  nici azi nu s-a  dovedit legatura  de rudenie  dintre  proprietarii tabulari L.P., L.M. si apelanti. S-a acordat mai mult, altceva decât s-a cerut, nu s-a judecat fondul, nu s-au administrat  probe. Daca se considera lipsa de procedura la fond cu apelantii trebuie  anulata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare.

Trebuia verificat pentru care nr. top. era  declarat apelul, pentru care  sunt antecesorii proprietarului de CF apelantii,  nu sa se extinda asupra tuturor  terenurilor si sa se conchida neîndeplinirea  conditiilor uzucapiunii câta vreme  doar 2 apelanti au atacat hotarârea, impunându-se retinerea exceptiei autoritatii de lucru judecat  referitor la terenurile ce nu apartineau lui L.P., L.M., fata de  partile  neapelante.

Este si inconsecventa instanta de apel câta vreme i-a respins probele ca tardive însa a aplicat  gresit  art. 138 Cod procedura civila deoarece apelantii la 23.04.2013 au declarat ca nu mai au probe,  iar la  18.06.2013 li s-au încuviintat martori tardiv, au fost audiati. Eronat  s-au apreciat si celelalte probe, ignorându-se  existenta contractului de vânzare cumparare dintre tatal sau si evreii vânzatori printre care L.M., din 1936, eronat  s-a apreciat  data începerii uzucapiunii sale jonctionata cu a antecesorilor ca fiind de 35  de ani câta vreme a început în 1936 când  parintii au cumparat  terenurile. Gresit  s-a apreciat ca nu sunt îndeplinite conditiile  uzucapiuni în baza  DL nr. 115/1938 considerând  ca nu au trecut 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari, ori, actul de deces  confirma  ca E.M.L. a decedat la  25.10.1964, tatal apelantului.

Trebuie  apreciat cazul fiecarui proprietar tabular în parte, verificarea bunurilor  antecesorilor  apelantilor, daca era convingerea 100% ca sunt descendentii proprietarilor tabulari. Cei doi proprietari CF  probabil sunt frati însa apelantii nu sunt  rude între ei, iar celelalte terenuri nu au legatura cu acestia, îi intereseaza doar nr. top. 1328/1, 1328/2, cu care  nu au însa nicio treaba, proprietar  CF fiind W.S. ce nu a declarat apel si de la care a cumparat tatal sau în 1938, anterior nasterii apelantului, lipsind  interesul acestuia de-a promova apel.

S-a invocat în drept art. 304 pct. 6 – 9, 312, 162, 163, 166 Cod procedura civila, art. 1827, 1860, 1890 Cod civil, DL nr. 115/1938, art. 27 – 28 din Legea nr. 7/1996.

Examinând decizia recurata prin prisma motivelor invocate, instanta a constatat urmatoarele:

Împotriva sentintei civile nr. 108/2000 pronuntata de Judecatoria N.O., în dosar nr. 1953/1999, la data de 11 dec. 2009, respectiv  16 nov. 2010 au exercitat calea de atac legala E.Z.L. în calitate de mostenitor  al lui M.L., respectiv G.J. în calitate de mostenitor a lui L.P..

În primul rând  trebuie observat ca desi E.Z.L. s-a declarat mostenitor  al lui M.L., din actele de stare civila depuse  pentru a-si dovedi cele sustinute, respectiv  înscrisul declaratie – fila  163 – rezulta ca ar  fi fiul lui L.M.E. decedat la  25 oct. 1964, ori, nefacându-se  dovada  identitatii  de nume între M.L. înscris în Cf  si tatal lui E.Z.L., în mod gresit  s-a retinut calitatea procesuala a lui E.Z.. De asemenea, în ceea ce o priveste pe G.J., din actele de stare civila depuse rezulta ca este fiica lui L.P.P., fara a  fi facut dovada ca acesta din urma este una si aceeasi persoana cu L.P. cum apare înscris în CF, deci si în privinta ei în mod  gresit  instanta de apel a retinut ca si-ar fi dovedit calitatea procesuala în cauza pendinte.

În al doilea rând, în continutul cererilor de recurs înregistrate în anul 2009, respectiv  în 2010 au invocat ca reclamantul C.V. nu ar avea posesia terenurilor cu nr. top. 1328/1 si 1328/2 precum si a  altor nr. topo pe care se afla Scoala de Arte si Meserii C.. Ori, pe de o parte, asupra nr. top. 1328/1 si 1328/2 nu au fost  niciodata proprietari nici L.M., nici L.P., ca atare nici din aceasta perspectiva nu se justifica interesul juridic, respectiv calitatea procesuala a celor doi apelanti. Pe de alta parte, oricum, situatia  acestor doua numere topografice  asa cum apare în extrasul de CF nr. 2269 C. – fila  313 vol. II din dosarul Tribunalului S.M. – este clarificata si întabulata în cota de 1/1 parte cu titlu de  uzucapiune în baza  deciziei civile nr. 301/AP/2006 a Tribunalului S.M. pronuntata în dosar nr. 2866/83/2005. Ca atare, cu privire la aceste doua numere topografice exista putere de lucru judecat ce nu poate fi repusa în discutie în cadrul dosarului de  fata urmare  a caii de atac exercitate de cei doi apelanti în anul 2009, respectiv 2010.

În fine, chiar daca s-ar accepta  ca cei doi apelanti E.Z.L. si respectiv G.J. ar fi mostenitorii proprietarilor de CF, M.L. si L.P., apelul lor nu ar putea viza decât terenurile  înscrise în CF-urile în care M.L. si L.P. figurau proprietari si anume CF 103 C. cu nr. top. 1345 în cota parte, CF  86 C. cu nr. top. 1342 tot în cota parte si eventual CF  1251 C. cu nr. top. 1347 si 1341/1 în întregime. Ori, probatiunea  administrata în apel, la  cererea apelantilor, dupa casarea  cu trimitere dispusa prin decizia civila nr. 489/9 februarie  2012 a Curtii de Apel O., a vizat tot terenul  pe care este situat fostul  magazin al Cooperativei de Consum B., mai exact, conform schitelor de la  dosar, terenurile cu nr. top. 1328/1 si 1328/2 C., despre care martorul B.I. a  afirmat ca începând  cu anul 1990 a fost folosit de Cooperativa de Consum B., iar  martorul I.V. nu a putut preciza  nici macar cui a apartinut terenul pe care exista edificata cooperativa din localitate, dar ca din auzite a aflat ca pentru imobilele în care a functionat cooperativa  ar fi fost despagubit  P.S.. În concluzie, pentru aceste terenuri nu puteau  justifica în nici un mod  vreun  interes legitim cei doi  apelanti, si oricum, eventuala  folosinta începând  cu anul 1990 nu ar fi împiedicat constatarea uzucapiunii lui de catre C.V. (fapt atestat printr-o alta hotarâre judecatoreasca irevocabila, operata în CF înca din 2007) mai ales ca uzucapiunea  se împlinise anterior  lui 1990 de vreme ce începuse  cu peste 35 de ani anterior  anului 1999, anul  în care  a înregistrat actiunea  din dosarul pendinte reclamantul C.V. si care viza  uzucaparea mai multor numere topografice nu doar a celor doua mentionate mai sus 1328/1 si 1328/2 C., legea aplicabila fiind Codul civil conform celor corect retinute de instanta de fond si nu DL nr. 115/1938 cum gresit a retinut instanta de apel.

Asa fiind, daca pentru terenul pentru care au declarat apel si au administrat proba cu martori apelantii nu aveau nici un fel de interes juridic, pentru terenurile pentru care ar fi putut justifica un oarecare interes legitim (în masura în care ar fi dovedit legaturile de rudenie si identitate între persoana antecesorului si persoanele întabulate în CF), nu au reusit sa produca nici un fel de proba concludenta care sa duca la o modificare în parte cel mult a sentintei apelate, pentru restul terenurilor sentinta fiind  definitiva si irevocabila înca din 2000.

Raportat la toate  cele retinute mai sus, decizia instantei de apel este nelegala si în consecinta a fost admis ca fondat recursul în baza prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si modificata în tot  decizia recurata în sensul respingerii în întregime a apelului declarat de E.Z.L. si G.J. si pastrarii în întregime a sentintei 108/2000 a Judecatoriei N.O..

Domenii speta

Spete similare