Revendicare imobiliară

Dosar nr. 23/214/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 1003

Şedinţa publică de la 13 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii F N,  F I, pe pârâţii D F. D,  D D. I, C  S P P şi intervenient în nume propriu R E, având ca obiect - revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care:

Dezbaterile şi cuvântul pe fond au avut loc la data de 06 oct.2009 fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa pentru a da posibilitatea pârâţilor să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de azi, cu următoarea soluţie:

INSTANŢA

Constată că la data de --.11.2006, reclamanţii,  F N şi F I, au solicitat să fie obligat pârâtul, D F D, să le respecte proprietatea şi posesia asupra terenului de 108 m.p. cu o lungime de 54 m şi o lăţime de 2 m, învecinat la N cu restul proprietăţii lor, la S-cu D F D, la V-cu DJ -- şi la E cu R E.

În considerentele acţiunii, reclamanţii au menţionat faptul că suprafaţa în litigiu face parte din terenul de 1468 mp, dobândit prin contractul de donaţie autentificat sub nr.---/13.06.1994 şi prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.--/13.02.1997.

Ocuparea terenului s-a realizat prin construirea unui gard de către pârât.

Suprafaţa revendicată avea destinaţia de servitute de trecere atât pentru reclamanţi, cât şi pentru R E, fiind constituită de foştii proprietari pe terenul lor, aşa cum rezultă din adresa nr.---/24.03.2006 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară-Argeş.

Reclamanţii mai precizează că acest drum nu reprezintă domeniu public.

Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe disp.art.480 C.civ.

La data de 30.01.2007, reclamanţii au chemat în judecată şi pe pârâţii, D D I şi C S – prin primar.

În justificarea extinderii cadrului procesual subiectiv pasiv, reclamanţii au avut în vedere susţinerile pârâtului, D F D, expuse-n întâmpinare, potrivit cărora, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.----/30.04.1997, acesta i-a vândut fiului său, D D. I, o suprafaţă de 198 mp., iar terenul revendicat face parte din domeniul public.

Pârâtul D F D formulează întâmpinare în care solicită respingerea acţiunii, motivând că suprafaţa revendicată de către reclamanţi reprezintă cale publică, aparţinând domeniului public, iar uliţa în litigiu îşi menţine configuraţia avută iniţial din anul 1961 şi până în prezent. Gardul edificat de pârât are o vechime de peste 20 de ani . Potrivit HCL S nr.--/1999 uliţa face parte din domeniul public. Mai arată pârâtul că atât el cât şi fiul său D I au fost chemaţi în judecată de către reclamanţi şi cu alte ocazii iar toate hotărârile judecătoreşti au fost nefavorabile reclamanţilor.

Prin sent. civ. nr. ---/28.03.2008 a judecătoriei Costeşti a fost respinsă acţiunea reclamanţilor iar prin dec. civ. nr. ---/R/14.11.2008 a Tribunalului Argeş a fost admis recursul declarat de reclamanţi, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond. S-a apreciat că este necesar şi util ca în cauză să se administreze proba cu expertiză tehnică prin care să fie transpuse în teren  actele de proprietate ale părţilor.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. /214/2009.

La data de .03.2009 intervenienta R E a formulat cerere de intervenţie în interes propriu motivând că este proprietara unor suprafeţe de teren care privesc litigiul de faţă, în baza  contractului de donaţie nr.260/1994 . Prin precizarea sub formă de concluzii scrise de la fila 54 dosar intervenienta solicită ca pârâţii să-i lase liberă suprafaţa de 37, 925 mp care face parte din suprafaţa totală de 197,478 mp  uliţă, cale de acces, deoarece pârâţii  D au ocupat şi închis abuziv acest teren.

La dosarul cauzei au fost depuse actele de care părţile au înţeles să se servească, s-au audiat martorii propuşi de reclamanţi, s-au solicitat relaţii la CLFF S şi s-a dispus întocmirea unei expertize cu obiectivele : să identifice suprafaţa de 108 mp descrisă în acţiune; să precizeze dacă această suprafaţă de teren este inclusă în actele de proprietate ale reclamanţilor sau ale pârâţilor; să specifice în raport de harta cadastrală dacă această suprafaţă revendicată reprezintă cale de acces  sau dacă aparţine domeniului public al comunei; să precizeze dacă există identitate între terenul revendicat şi cel ce a făcut obiectul dosarului 830/2006 ( filele 24-25); să specifice dacă terenul revendicat este împrejmuit sau nu  şi dacă există construcţii amplasate pe această suprafaţă, cu întocmirea unei schiţe; să specifice care sunt beneficiarii căii de acces; să aibă în vedere şi actele de proprietate depuse de reclamanţi şi pârâţi la filele 9 şi 10 dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată  următoarele:

Prin contractul de donaţie autentificat sub nr./13.06.19--, R St. V a donat fiicei sale, F V I, suprafaţa de 460 mp, situată în intravilanul satului B, comuna S, cu vecinătăţile: la E şi S- S C., la V-Dj -- şi N-R Gh.I ( fila --).

La data de 13.02.1997, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.386/13.02.1997, S M a transmis în proprietatea soţilor, F I şi F N, suprafaţa de 1008 mp., teren curte şi grădină, situat în intravilanul comunei S, sat B, jud.A, cu vecinii: la N.R G.I, la S-U şi R V, la E-V N şi la V-F I.

Faţă de precizarea reclamanţilor de la fila 31 dosar, prin care aceştia au înţeles să cheme în judecată şi pârâta Comuna S – prin primar,  în analiza acţiunii în revendicare instanţa va porni  de la lămurirea aspectelor care ţin de încadrarea terenului revendicat de reclamanţi ca aparţinând proprietăţii private sau proprietăţii din domeniul public, aşa cum au susţinut şi ceilalţi pârâţi în apărarea lor.

Dat fiind temeiul juridic diferit al acestei acţiuni, arătat prin dispoziţiile art. 480 Cod civil, cât şi extinderea cadrului procesual pasiv pentru COMUNA S, instanţa apreciază că în analiza cererii reclamanţilor  nu se încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat stabilit prin sentinţa civilă nr.--/2006 a Judecătoriei Ci. Cu atât mai mult  nu este incidentă autoritatea de lucru judecat, aşa cum a reţinut şi instanţa de recurs.

Potrivit sentinţei civile nr.--/19.01.2006 a Judecătoriei C, de le f. 26 dosar, având ca obiect obligaţia de a face, acţiunea reclamanţilor a comportat respingere  deoarece la data soluţionării acelui litigiu porţiunea de teren numită uliţă nu  a fost reconstituită nici reclamanţilor, dar nici nu a intrat în proprietatea pârâţilor şi nu s-au realizat puneri în posesie. Aşadar, în litigiul anterior instanţa nu a pus în discuţie analiza dreptului primar de proprietate, nefiind investită cu o acţiune în revendicare.

Considerentele de mai sus sunt identice şi pentru situaţia litigiului finalizat prin sent. civ.nr.9-/2003 a Judecătoriei C, definitivă şi irevocabilă prin dec.civ. nr.291/2004 a Curţii de Apel Piteşti – a se vedea fila 47-49 din dosarul aflat în recurs.

Conform adresei nr.138/2007 Primăria Comunei S susţine că între cele două proprietăţi F şi D a existat dintotdeauna o uliţă ale cărei dimensiuni variază ca lăţime şi că această uliţă a fost inventariată şi trecută în domeniul public al comunei Săpata. – f.43 dos.

În susţinerea acestui lucru, Comuna Săpata, pentru a dovedi apartenenţa uliţei în litigiu la domeniul public, depune la dosar hotărârea Consiliului Local nr.15/1999 care face trimitere la o anexă cu inventarierea bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei. Analizând anexa de la fila 33 dosar se observă că uliţa în litigiu a fost adăugată cu pixul la poziţia 120A 1371 denumită Uliţa Mirceştilor.

Referitor la această menţiune, cu caracter oarecum ocult, instanţa  nu poate să dea eficienţă şi credibilitate susţinerilor pârâtei Comuna S în sensul că  întreaga uliţă cuprinzând şi parte din terenul revendicat de reclamanţi aparţine domeniului public.

Potrivit art. 3 din Legea 213/1998 domeniul public al comunelor  se constituie din bunurile arătate în anexa 3 la lege şi din alte bunuri de uz sau interes public local declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local.

Faţă de aceste dispoziţii,  instanţa constată că  pârâta Comuna S nu a probat în nici un fel apartenenţa  uliţei în litigiu trecută pe lista anexă la HCL nr.15/1999, la domeniul public.

Mai mult,  din mărturiile aflate la fila 27 şi 39 dosar, rezultă că înainte de colectivizare uliţa în litigiu a aparţinut autorilor reclamanţilor şi era folosită ca drum de trecere, însă numai pentru proprietari.

În această împrejurare, nu se poate susţine că porţiunea de teren revendicată de reclamanţi reprezintă bun de interes public local deoarece drumul de trecere a fost lăsat numai în considerentul folosirii lui  de către  proprietarii interesaţi, în speţă familia reclamantului şi intervenienta Radu Elena.

În acest sens sunt şi concluziile expertului Niţu Gheorghe în expertiza administrată în dosarul penal nr.1358/P/2007, care a evidenţiat amănunţit prin măsurători suprafaţa în litigiu denumită de părţi uliţă de acces – a se vedea f.19 dos.recurs.

Nu în ultimul rând, se observă că  o dată cu schimbarea primarului comunei S, administraţia nu mai susţine punctul iniţial de vedere în sensul că uliţa Mirceştilor ar fi în domeniul public,  ci, din contră, conchide că în mod greşit a fost trecută  în anexa de inventariere, deoarece nu este de utilitate sau interes public local – a se vedea adresa de la f. 30 dosar recurs.

Având în vedere argumentele mai sus expuse este limpede că acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâta COMUNA S este întemeiată deoarece uliţa  aparţine de drept proprietăţii reclamanţilor.

În discuţie fiind o acţiune în revendicare nu are relevanţă faptul că la întocmirea documentaţiei cadastrale reclamanţii au acceptat o suprafaţă de 995 mp  deşi suprafaţa cuvenită prin actul lor de vânzare-cumpărare nr.661/2007  indică o suprafaţă de 1008 mp. Chiar dacă la efectuarea cadastrului s-a evidenţiat separat pe schiţă corpul de proprietate şi uliţa de acces, fără această uliţă  nu ar fi complinită întreaga suprafaţă de 1008 mp cuvenită reclamanţilor.

Prin raportul de expertiză administrat în cauză se concluzionează că uliţa - drum de acces - are o suprafaţă totală de 197,478 mp, din care liberă este o porţiune de 151,1 mp iar pârâţii ocupă suprafaţa de 37,925 mp,  evidenţiaţi pe schiţa de la f.51 dosar cu culoare roşie.

Aşa cum s-a observat în mod corect şi de către reclamanţi, pârâţii persoane fizice nu au susţinut niciodată că terenul în discuţie le aparţine, ci au invocat apartenenţa acestui teren la domeniul public şi nu la proprietatea privată a reclamanţilor. Or, din probele administrate în cauză a rezultat că terenul în litigiu nu face parte dintre bunurile  de uz sau de interes public local.

Referitor la actele pârâţilor  este de menţionat că aceştia au beneficiat de puneri în posesie  pentru terenul curţi-construcţii  prin procese verbale empirice şi diferite, respectiv când pentru suprafaţa de 750 mp, când  pentru suprafaţa de 718 mp. Sunt în acest sens procesul verbal nr.616/13.04.1998 şi procesul verbal nr.1753/19.08.2003 coroborat cu actul de vânzare/cumpărare prin care pârâtul D F D a vândut fiului său o suprafaţă de 198 mp – f. 34 -36 dosar.

Analizând schiţele celor două procese verbale de punere în posesie privind acelaşi teren se observă că  lăţimea  laturii învecinate la drumul judeţean este  fie de 16,3 m fie de 16,4 m.

Păstrând lăţimea maximă atribuită de 16,4 prin RET- I S se stabileşte  şi perimetrul  terenului cuvenit pârâţilor identificat la S – IJKLM  cu păstrarea lăţimii de 16,4 m şi evidenţierea suprafeţei ocupate de pârâţi prin extinderea proprietăţii lor în porţiunea de uliţă/teren în litigiu.

Faţă de probatoriul administrat în cauză şi concluziile raportului de expertiză instanţă constată că şi faţă de aceşti pârâţi acţiunea reclamanţilor  este întemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de R E instanţa constată că aceasta este neîntemeiată, referitor la revendicarea aceleaşi porţiuni de teren de la pârâţi, deoarece  nu  are un drept propriu asupra acestui teren. Intervenienta este ultima proprietară în locul unde se înfundă uliţa iar privitor la dreptul de trecere, reclamanţii nu se opun ca aceasta să le folosească terenul pentru a ajunge  la proprietatea sa – a se vedea schiţa de la f.51 dosar.

Pentru aceste motive, în baza art 55 C.pr.civ cererea de intervenţie în interes propriu va fi respinsă ca neîntemeiată.

În baza art 480 Cod civil acţiunea reclamanţilor va fi admisă cu consecinţa oblicării pârâţilor, persoane fizice să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren identificată  de expertă în schiţa anexă de la fila 151 dosar.

În baza art.274 C.pr.civ.,  va obliga pârâţii la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi, cheltuieli efectuate atât în primul ciclu procesul cât şi  în rejudecare  (onorariu expert  800 lei + 600 lei + 300 lei onorariu avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea precizată formulată de reclamanţi reclamanţii F N şi  F I, domiciliaţi în comuna S, sat B, judeţul A în contradictoriu cu pârâţii D F. D, domiciliat în comuna S sat B, judeţul A, D D. I domiciliat şi COMUNA  S prin primar,  cu sediul în comuna S judeţul A şi  intervenient în nume propriu.

Obligă pe pârâţii D F D şi D D I să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 37,925 m.p identificată prin RET – I S în schiţa anexă de la fila 51 dos, schiţă care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Respinge cererea de intervenţie în interes propriu ca neîntemeiată.

Obligă pârâţii la plata sumei de 1700 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13 Octombrie 2009.

Preşedinte,

Grefier,

?

S.G. 15 Octombrie 2009

Red.ED/tehred.El.D

8 ex/5.11.2009

Domenii speta

Spete similare