Revendicare (art. 480 c.civ.)

Dosar nr. 2163/214/2006 (Numar în format vechi 2188/2006)

JUDECATORIA COSTESTI

SENTINTA CIVILA Nr. 401/08.04.2010

Pe rol se afla  judecarea cauzei civile privind pe reclamantii GF,  G I  D, G A  M, G F G, G V, E E si pe pârâtii B G, B F, B D,  B M, B GH. M având ca obiect „Revendicare (art. 480 c.civ.)”.

La apelul nominal facut în sedinta publica nu se prezinta partile.

Procedura de citare este  legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care :

Dezbaterile si cuvântul pe fond au avut loc la data de 29 martie 2010 fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea data parte integranta din prezenta hotarâre, când instanta pentru a delibera si pentru a da posibilitatea pârâtilor-reclamanti sa depuna la dosar concluzii scrise a amânat pronuntarea la data de 01.04.2010 si apoi la data de 08.04.2010, cu urmatoarea solutie:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei de fata retine urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 08.05.2000 sub nr.1088/2000 reclamantii G F,  GR V, E E  au chemat în judecata si personal la interogatoriu pe pârâtii B G, B F, B D,  B M solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligati acestia sa le lase în deplina proprietate si posesie suprafata de  aproximativ 6000 mp teren amplasat în intravilanul comunei Suseni, sat Cersani, judetul Arges, cu vecinii : N – Rest proprietate reclamanti; S – Rest proprietate reclamanti si proprietate pârâti ; E – Ulita ( Drum acces) si V – Rest proprietate reclamanti, sa fie obligati pârâtii la plata lipsei de folosinta a terenului revendicat pe ultimii trei ani si pâna la solutionarea actiunii evaluata provizoriu la suma de 150 lei, la ridicarea constructiei edificate pe acest teren dupa punerea în posesie, în caz de refuz sa fie autorizati sa execute aceasta lucrare pe cheltuiala pârâtilor , la ridicarea gardului din plasa de sârma si uluca cu care au împrejmuit terenul, în caz de refuz sa fie autorizati sa efectueze lucrarea pe cheltuiala acestora, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamantii au aratat ca sunt proprietarii terenului pe care-l revendica, teren care provine de la autorul G C caruia în aplicarea legii nr.18/1991 i-a fost reconstituita proprietatea si a fost pus în posesie. Pârâtii ocupa acest teren fara drept întrucât nu detin acte de proprietate pentru acesta. Dupa punerea în posesie a autorului, pe terenul revendicat pârâtii au construit, fara autorizatie de construire un grajd si au închis cu gard acest teren.

În drept, au fost invocate dispozitiile art 480, 998, 999, 1076 si 1077 Cod civil si art. 274 C.pr.civ.

Actiunea a fost timbrata conform chitantelor de la filele 3, 20,85.

În dovedirea  cererii, reclamantii au propus probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.

Au fost anexate  cererii de chemare în judecata, în fotocopie,proces-verbal nr.1520/14.06.1993 eliberat de Primaria comunei Suseni,judetul Arges ( fila 4 dosar initial) si  adeverinta nr.566/02.03.1991 (fila 5) ambele eliberate  de Primaria comunei Suseni,judetul Arges.

La data de 05.09.2000 pârâtii au depus întâmpinare si cerere  reconventionala ( filele 33,34 si 35) dosar initial.

Prin întâmpinarea formulata au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor aratând ca la dosar nu exista titlul de proprietate al autorului Grigore Constantin si nici dovada  ca acesta a decedat si ca reclamantii sunt mostenitorii acestuia  si pe fond au solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.

În acest sens au sustinut ca pârâta B F a fost înzestrata de catre tatal sau GG cu terenul revendicat de reclamanti si înca o parcela stapânita în prezent de acestia. Au mentionat pârâtii ca au stapânit în permanenta acest teren si înainte de colectivizare si în timpul CAP-ului, dar si dupa anul 1990 pentru ca era proprietatea pârâtilor  B G si B F. În acelasi punct a stapânit si G C teren de la  tatal sau G G. Dupa anul 1990 nici reclamantii si nici autorul acestora GC nu au pretins terenul revendicat stiind ca acest teren este proprietatea pârâtilor care au întemeiata gospodarie pe acel loc.

Au precizat pârâtii ca au construit gardul si garajul anterior anului 1990, grajdul fiind înregistrat în rolul fiscal  la comuna.

În continuare s-a sustinut de catre pârâti ca terenul revendicat se constituie ca o suprafata pe care  au gospodaria si folosesc acest teren sub nume de proprietar înca dinaintea anului 1962, iar daca s-ar pune problema admisibilitatii actiunii reclamantilor sunt constructori de buna credinta  si nu pot fi obligati la ridicarea constructiilor care revin în baza art 494 C.civ. reclamantilor care  vor trebui sa-i despagubeasca.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe dispozitiile art 115 C.pr.civ.

În dovedirea celor sustinute, pârâtii au solicitat probele cu interogatoriu, acte, martori si expertiza.

Prin cererea reconventionala depusa  o data cu întâmpinarea pârâtii au solicitat obligarea reclamantilor la plata despagubirilor prevazute de art 494 Cod civil în masura în care instanta va considera ca terenul revendicat este proprietatea reclamantilor.

Cu privire la  ambele constructii, grajd si gard, pârâtii au sustinut ca au fost edificate anterior anului 1990, având calitatea de constructori de buna credinta.

În drept, au fost invocate dispozitiile art 119 C.pr.civ. si art 494 Cod civil.

Actiunea reconventionala a fost timbrata potrivit chitantei de la filele 31, 43 fiind depus si timbru judiciar 3000 lei vechi.

Pentru dovedirea cererii reconventionale, pârâtii au propus probele cu interogatoriu, acte, martori si expertiza.

În timpul procesului , reclamantul G F a decedat ( fila 142 dosar initial) si au fost introdusi în proces în calitate de reclamanti mostenitorii acestuia G F, GF, G I D, G A M si G F G.

Cauza a fost suspendata la data de 27.05.2002(fila 218) în temeiul art 244 pct.1 C.pr.civ. si repusa pe rol la cererea pârâtilor la data de 17.11.2005.

La termenul din data de 16.01.2006, reclamantii si-au restrâns actiunea în revendicare numai pentru suprafata de 421,88 mp evidentiata în raportul de expertiza întocmit în cauza de expert Neamtu Ion.

Prin sentinta  civila nr.39/23.01.2006, Judecatoria Costesti a respins actiunea precizata a reclamantilor ca fiind introdusa de persoane fara calitate procesuala activa si cererea reconventionala , ca fiind lipsita de interes.

Tribunalul Arges a dispus prin decizia civila nr. 991/R/26.10.2006 casarea acestei sentinte si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

Pricina a fost înregistrata din nou pe rolul Judecatoriei Costesti la data de 10.11.2006 sub nr.2188/2006.

Atât actiunea reclamantilor-pârâti cât si cererea reconventionala formulata de pârâtii-reclamanti au fost respinse de aceasta instanta prin sentinta civila nr.194/19.02.2007.

Recursul declarat de reclamantii-pârâti împotriva acestei sentinte a fost admis de catre Tribunalul Arges prin decizia civila nr. 1321/R/24.09.2007 prin care s-a dispus casarea acestei sentinte si trimiterea cauzei spre  rejudecare la Judecatoria Costesti.

În vederea rejudecarii , dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instante la data de 21.11.2007 sub nr. 2163/214/2006.

În cadrul probatiunii a fost încuviintata si administrata la propunerea ambelor parti proba cu expertiza tehnica, la data de 12.11.2009 fiind depus la dosar raportul de expertiza întocmit de expert M Lidia ( fila 121-128).

Împotriva acestui raport s-au formulat obiectiuni de catre reclamantii-pârâti pentru lamurirea carora  instanta a dispus chemarea  expertului care a efectuat lucrarea .

Doamna expert s-a prezentat la termenul de judecata din data de 01.02.2010 , lamuririle date fiind consemnate în scris în încheierea de sedinta de la aceasta data , dar  au fost materializate  si într-un  înscris  semnat de doamna expert si depus de aceasta  la aceeasi data ( fila 154).

În sedinta publica din data de 29.03.2010 reclamantii-pârâti au depus o cerere  prin care si-au majorat obiectul actiunii în revendicare la suprafata de 473 mp.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal de punere în posesie nr.1520/14.06.1993, autorul Grigore Constantin a fost pus în posesie de catre Comisia Locala de Fond Funciar Suseni cu suprafata de 0,5500 ha, în punctul Cersani- Boieni,  vecinatatile terenului fiind  indicate prin  trimiterea  la schita întocmita pe verso-ul acestui act.

Reclamantul-pârât G F, decedat pe parcursul procesului si reclamanta-pârâta E E sunt copiii acestui autor, cealalta reclamanta-pârâta fiind sotia supravietuitoare a acestuia.

La rândul sau, pârâta-reclamanta B F este sora autorului G C, ambii fiind  descendenti de grad  I ai autorului G G.

Aceasta pârâta-reclamanta a fost validata ca mostenitoare a tatalui sau prin sentinta civila  nr.3368/26.09.2003 pronuntata de Judecatoria  Pitesti(fila 249 dosar initial),irevocabila prin decizia nr. 957/07.09.2005 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâtii –reclamanti au sustinut ca terenul pe care-l revendica partea adversa a fost dat ca zestre de catre autorul G G pârâtei-reclamante  B F.

Pentru dovedirea acestor sustineri au fost  audiate  martorele I F si O N ( filele 61-63, 90), din depozitiile carora nu s-a putut retine realitatea celor afirmate de pârâtii-reclamanti. Astfel, martora I F a declarat ca în urma cu 50 de ani a fost de fata când  G G a promis pârâtei-reclamante B F un teren în posesia caruia va intra dupa decesul sau.

Referitor la acelasi aspect, cealalta martora a relatat ca înainte de revolutie G G a promis ca da fiicei sale B F o bucata de pamânt la casatorie, precizând ca acest teren este gradina ce se afla în spatele casei. Aceasta afirmatie a martorei, lipsita de orice suport referitor la modalitatea în care împrejurarea afirmata a ajuns la cunostinta sa  nu poate fi luata în considerare pentru lamurirea situatiei de fapt caci instanta este în imposibilitate sa aprecieze asupra veridicitatii  acestei sustineri a martorei .

Potrivit declaratiei martorei O N, pârâta – reclamanta B F ar fi fost beneficiara  unei promisiuni facute de tatal sau G G cu privire la un teren asupra caruia aceasta urma sa intre în posesie dupa decesul promitentului, iar nu la încheierea casatoriei. Din actele dosarului s-a retinut ca acesta a decedat în anul 1974(considerentele sentintei de la fila 249) iar casatoria pârâtei-reclamante s-a încheiat în anul 1951 ( fila 159). , de unde rezulta ca depozitia acestei martore nu poate  fi interpretata în sensul unui element probator în sprijinul pretinsei înzestrari verbale.,înzestrarea care se facea numai cu ocazia casatoriei.

Distinct de cele sustinute de pârâtii-reclamanti, raportul de expertiza întocmit de expert Mandu Lidia a concluzionat ca terenul în litigiu a fost validat pe succesiunea lui Grigore Constantin.

Concluzia raportului de expertiza se coroboreaza si cu depozitia martorului B M ( fila 82) care a declarat ca terenul în litigiu a fost preluat de CAP de la G C.

Trei dintre cei cinci martori audiati în cauza au afirmat ca terenul respectiv a fost folosit de sotii B în timpul CAP-ului ca lot ajutator, iar martorul B M a precizat ca în perioada 1962-1990 terenul a fost folosit de CAP fiind cultivat cu pruni.

Interpretând materialul probator mai sus analizat, instanta constata  ca pârâtii-reclamanti nu detin  niciun act de proprietate asupra terenului în litigiu, iar în favoarea acestora nu poate fi retinuta incidenta art. 23 alin.2 din legea nr.18/1991 fata de cele declarate de martorii referitor la titlul cu care acest teren a fost folosit de catre pârâtii-reclamanti în perioada  colectivizarii.

 Pe de o parte se constata  ca în ciuda sustinerii sale de înzestrare cu acest teren, pârâta-reclamanta B F nu a valorificat în niciun fel pretinsa conventie verbala de dota iar terenul la care se refera aceasta când invoca înzestrarea nici macar nu a fost validat pe succesiunea autorului comun G G, astfel cum rezulta din cuprinsul raportului de expertiza.

Sub cel de-al doilea aspect evocat mai sus, cel al aplicabilitatii art 23 din legea nr.18/1991, lucrarea dnei expert Mandu Lidia ( fila 125) a reliefat ca terenul în litigiu în suprafata de 473 mp face parte din gospodaria lui B G, aceasta suprafata fiind limitrofa suprafetei de curti ce apartine pârâtilor-reclamanti potrivit contractului de vânzare-cumparare nr.216/17.01.1996.

Legea fondului funciar reglementeaza si problema reconstituirii dreptului de proprietate asupra loturilor în folosinta. Potrivit art 23 alin3 din acest act normativ sunt excluse de la constituirea dreptului de proprietate suprafetele de teren care au fost atribuite fostilor membrii cooperatori cu titlu de lot de folosinta.

Martorul B M ( fila 82) a declarat ca terenul în litigiu a fost  preluat de CAP de la G C iar expertul desemnat în cauza a  identificat acest teren, a stabilit ca  are suprafata de 473 mp si a concluzionat ca a fost validat pe succesiunea lui G Constantin si nu se gaseste înscris în fisa cu date pentru eliberarea titlului de proprietate a autorului G G.

Cu ocazia interpelarii de catre instanta , doamna expert a mentionat ca potrivit schitei de punere în posesie, terenul limitrof pe latura  de nord a pârâtilor, inclusiv terenul în litigiu apartine autorului reclamantilor, respectiv G C.

Tinând seama de aspectele mai sus aratate instanta retine ca suprafata de teren ce a reprezentat lot în folosinta în perioada CAP-ului pentru sotii B Gheorghe si B Fl a fost anterior cooperativizarii proprietatea lui G C.

Terenurile atribuite de cooperativa  agricola de productie în folosinta unor cooperatori, în gradinile din intravilan ale fostilor proprietari revin, de drept potrivit art 25 alin.1 din legea nr. 18/1991 în proprietatea detinatorilor initiali sau mostenitorilor acestora. Prin detinatori initiali în sensul acestui text de lege se înteleg fostii proprietari ai terenului cu care au intrat în CAP.

În virtutea dispozitiilor art. 23 alin.3 si 25 alin.1 din legea nr.18/1991 si constatând , instanta  constata ca în cauza nu sunt aplicabile prevederile art 23 alin.1 din acest act normativ.

Probatoriul administrat în cauza a relevat ca reclamantii-pârâti detin acte de proprietate asupra terenului pe care-l revendica, în timp ce pârâtii-reclamanti, desi stapânesc acest teren nu pot opune reclamantilor vreun act care sa ateste ca sunt proprietari ai respectivului teren si nici nu se pot preleva de incidenta dispozitiilor art. 23 din legea nr.18/1991.

Actiunea în revendicare este o actiune reala si petitorie prin care cel care o promoveaza solicita sa i se  recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun de  care a fost deposedat si urmareste predarea posesiei acelui bun de catre acea persoana.

În considerarea celor mai sus expuse, în temeiul art 480 Cod civil,instanta va admite actiunea reclamantilor-pârâti si pe cale de consecinta va obliga pe pârâtii-reclamanti sa lase acestora în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 473 mp, teren situat în intravilanul comunei Suseni, sat Cersani, judetul Arges, evidentiat cu culoare verde pe schita anexa la raportul de expertiza întocmit de expert M Lidia.

Acelasi raport de expertiza a relevat ca pe acest teren se afla un grajd din zidarie si anexe gospodaresti provizorii care au fost materializate pe planul de situatie anexat acestui raport ( fila 127).

Referitor la perioada edificarii acestor lucrari, depozitiile martorilor audiati în cauza sunt contradictorii. Potrivit martorilor audiati la cererea pârâtilor-reclamanti grajdul  si gardul ar fi fost construite înainte de revolutie, în timp ce martorii propusi de  reclamantii-pârâti au declarat contrariul , indicând perioada ulterioara anului 1990 ca fiind  cea în care au fost realizate aceste lucrari .

În contextul acestor depozitii contradictorii ale martorilor si al raspunsului  pârâtilor-reclamanti  la interogatoriu, instanta va da relevanta probatorie raportului de expertiza întocmit de expert specialist constructor Capatâna Alexandru ( filele 154-164) în primul ciclu procesual în lucrarea caruia se arata ca toate constructiile ce compun gospodaria pârâtilor au fost edificate înaintea anului 1990.

Se constata asadar ca pârâtii au efectuat pe terenul detinut ca lot ajutator o serie de constructii reprezentate de un grajd , alte anexe gospodaresti si împrejmuiri care se circumscriu notiunii  de investitii potrivit art 25 alin.3 din legea nr. 18/1991.

Alin.2 al aceluiasi text legal consacra dreptul persoanelor care au primit terenuri ca lot de folosinta si pe care au efectuat investitii la o despagubire egala cu contravaloarea acestora însa numai cu conditia ca acestea sa nu poata fi ridicate.

Proba cu expertiza finalizata prin raportul de expertiza mai sus mentionat nu a stabilit imposibilitatea ridicarii acestor constructii, motiv pentru care ca efect al admiterii actiunii în revendicare pârâtii vor fi obligati sa ridice grajdul amplasat pe terenul în litigiu si gardul împrejmuitor iar în caz contrar vor fi autorizati reclamanti sa efectueze  aceasta lucrare pe cheltuiala pârâtilor, ca o modalitate de executare silita în natura a obligatiei stabilita în sarcina acestora, masura întemeiata pe dispozitiile art 1077 Cod civil.

Retinându-se edificarea acelor lucrari anterior anului 1990 , pârâtii sunt considerati constructori de buna-credinta. Având în vedere  caracterul special al legii nr.18/1991 fata de dispozitiile dreptului comun ale art. 494 Cod civil în ceea ce priveste posibilitatile proprietarului terenului si drepturile constructorului, instanta constata ca dispozitiile art. 494 Cod civil care exclud posibilitatea proprietarului terenului de a cere constructorului ridicarea lucrarilor efectuate  sunt inaplicabile în cauza. Ca atare, cererea reconventionala formulata de pârâtii-reclamanti este neîntemeiata si va fi respinsa.

În temeiul art 485 Cod civil pârâtii-reclamanti vor fi obligati sa plateasca reclamantilor-pârâti suma de 262,7751 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului revendicat. Pentru determinarea cuantumului sumei datorate cu acest titlu instanta a avut în vedere concluziile raportului de expertiza întocmit de expert Neamtu Ion în anteriorul ciclu procesual constatând ca pârâtii-reclamanti nu s-au opus la folosirea acestui mijloc de proba si nici nu au contestat acest raport de expertiza în calea de atac. Potrivit acestui raport ( fila 193) în perioada 1997-2001 ar fi putut fi realizata o productie de 0,25 kg/mp, pretul de valorificare fiind de 4444,4  lei/kg, rezultând asadar o paguba cauzata de nefolosirea terenului pe perioada celor  5 cinci ani de 262,7751 lei, imputabila pârâtilor-reclamanti.

Având în vedere considerentele de casare nr. 991/R/26.10.2006 va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor ca neîntemeiata.

În temeiul art 274 C.pr.civ., retinând culpa procesuala a pârâtilor-reclamanti, instanta îi va obliga pe acestia la plata cheltuielilor de judecata catre reclamantii-pârâti în suma de 1398,25 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru si timbre judiciare ( filele 3,  20, 85, 41 dosar recurs, 24 al doilea dosar recurs, 25, 29), onorariu avocat ( fila 12, 53 dosar recurs si 30 al doilea  dosar  recurs) si onorariu expert ( fila 92 dosar initial si fila 91 al doilea dosar rejudecare ) conform chitantelor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor ca neîntemeiata.

Admite actiunea  formulata de reclamantii G F,  G I  D, G A - M, G F -  GHE, G V, E E, în contradictoriu cu pârâtii B GHE, B F, B D,  B M, B GH. M domiciliati în comuna Suseni, sat Cersani, judetul Arges, astfel cum a fost precizata.

Respinge cererea reconventionala ca neîntemeiata.

Obliga pârâtii - reclamanti sa lase în deplina proprietate si linistita posesie reclamantilor - pârâti terenul în suprafata de 473 mp, situat în  intravilanul comunei Suseni, sat C, judetul Arges, evidentiat  cu culoare verde pe schita anexa la raportul de expertiza întocmit de expert M Lidia.

Obliga pârâtii-reclamanti sa ridice grajdul amplasat pe acest teren si gardul împrejmuitor.

În caz contrar autorizeaza pe reclamantii-pârâtii sa efectueze aceste lucrari pe cheltuiala pârâtilor-reclamanti.

Obliga pârâtii-reclamanti sa plateasca reclamantilor-pârâti suma de 262,7751 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinta a terenului cu suprafata de 473 m.p aferenta perioadei 1997-2001.

Obliga pârâtii-reclamanti sa plateasca reclamantilor - pârâti cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 1398,25 lei.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica de la 08 Aprilie 2010.

Domenii speta

Spete similare