Og 5

Sentinţă civilă 895 din 24.03.2009


Sentinţa civilă 895/24.03.2009

Deliberând asupra prezentei cauze, constată urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 546/327/2009 în data de 28.01.2009,  creditoarea ………. a solicitat instanţei ca prin hotărarea ce o va pronunţa să someze debitoarea …………. să achite creditoarei suma de 74.155,64 lei reprezentând contravaloare servicii prestate debitoarei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a învederat instanţei faptul că a prestat servicii debitoarei, confirmate de debitoare conform listelor cuprinzând cantităţile de lucrări, procesul-verbal de funcţiune, procesul-verbal privind recepţia calitativă, procesul-verbal de punere în funcţiune, facturile fiscale, toate confirmate de debitor.

În drept, creditoarea  şi-a întemeiat cererea pe disp. OG 5/2001 privind procedura ordonanţei de plata.

În dovedirea cererii formulate, creditoare a depus ataşat cererii de somaţie de plată înscrisuri, în condiţiile art. 138 raportat la art. 112 pct.5 C:pr.civ., respectiv: extras de cont nr.0014/22.01.2009 emis de creditoare- f.4, extras de cont nr. 114/22.01.2009- f.5, extras de cont emis de Raiffeisen Bank- f.6-8, factura fiscală nr. 72803441/01.10.2008- f.9, lista cuprinzând cantităţile de lucrări- f-10-15, proces-verbal de verificare – constatare a calităţii lucrărilor nr. 142/28.04.2008- f.16, factura fiscală nr. 7280314/21.07.2008- f.17, lista cuprinzând cantităţile de lucrări- f.18-23,  proces-verbal de recepţie la punerea în funcţiune nr. 565/31.07.2008- 24, inventarul mijlocului fix rezultat din lucrare- f.25, aviz tehnic de racordare nr. 3181/19.05.2008- f. 26-27, factura fiscală nr. 7280294/13.05.2008- f.28, lista cuprinzând cantităţile de lucrări- f.29-37, proces- verbal de punere în funcţiune- f.38, proces-verbal de recepţie calitativă- f.40, factura fiscală nr. 7280228/29.10.2007 şi nr. 7280227/29.10.2007  - f.42, factura fiscală nr. 7280158/21.03.2007- f.42, factura fiscală nr. 7280157/21.03.2007- f.44, lista cuprinzând cantităţile de lucrări- f.45-46.

La termenul de judecată din data de 17.03.2009 debitoarea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, învederând instanţei faptul că din facturile depuse la dosarul cauzei facturile pentru anul 2007 sunt achitate şi că suma obiect al pretenţiei nu este dovedită, extrasul de cont nr. 114/22.01.2009 fiind semnat de un salariat al societăţii debitoare fără drept de a angaja răspunderea societăţii neavând calitatea de reprezentant legal. Mai arată debitoarea şi faptul că extrasul de cont nr. 0014/22.01.2009 relevă toate operaţiunile desfăşurate la clientul …………. dar acest extras de cont nu a fost adus la cunoştinţa conducătorului unităţii ……………….., ci a fost confirmat de o persoană fără calitate directă în relaţiile comerciale desfăşurate între părţi.

Instanţa, în temeiul art. 167 C.pr.civ., a încuviinţat ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei proba cu înscrisuri pentru creditoare.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta reţine urmatoarele:

În soluţionarea cererii instanţa va avea în vedere că potrivit disp art.1 din O.G.nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plata –această procedură „ se desfăşoară la cererea creditorului în scopul realizării de bună-voie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani , asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atesta drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii”.

Creditoarea invocă în susţinerea pretenţiilor un contract comercial încheiat în formă simplificată, în cond. art.36 C.com., în forma comenzii urmată de executare, fără ca "negotium"-ul  intervenit între acesta şi societatea debitoare din prezenta cauză să fie constatat printr-un contract scris "instrumentum".

Proba unui astfel de contractul se poate face în condiţiile art 46 C.com, respectiv cu facturi acceptate, doar acestea având putere probatorie împotriva destinatarului.

În cauză, facturile invocate de creditoare în susţinerea pretenţiilor formulate prezintă o semnătură olografă la rubrica semnătura de primire, dar debitoarea învederează că nu este semnătura reprezentantului legal al societăţii debitoare, aşa cum rezultă şi din semnătura olografă a reprezentantului legal al societăţii cu răspundere limitată administratorul acesteia. În aceste condiţii, semnătura nu poate angaja valabil societatea în condiţiile în care nu se face dovada unui mandat de reprezentare.

Constatând că creanţa nu îndeplineşte caracterul de a fi certă, aşa cum prev. art. 379 C.pr.civ., faţă de specificul acestei proceduri, instanţa nu poate face probatorii complete din care să rezulte existenţa "negotium"-ului intervenit între părţi şi faptul naşterii obligaţiei de plată în sarcina debitoarei, astfel că, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 1 din OG 5/2001 referitoare la existenţa unei obligaţii născute dintr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură, urmează să respingă cererea de ordonanţă de plată ca neîntemeiată.

În ce priveşte cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, raportat la disp. art. 274 alin.1 C.pr.civ., instanţa apreciază că nu se poate reţine culpa procesuală în sarcina debitoarei din prezenta cauză faţă de soluţia dată pe cererea introductivă de instanţă, astfel că urmează să o respingă.