Oug 119

Sentinţa civilă 895/24.03.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr.298/327/2009, creditoarea ............ a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige  debitoarea .................... la plata sumei de 7361,69 lei reprezentând contravaloarea chirie şi prestări servicii  neachitate, a sumei de 404,39 lei cu titlu de penalităţi calculate până la data de 31.12.2008, obligarea debitoarei la penalităţi în continuare până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii introductive, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea contractul de închiriere nr. 1386/01.08.2008, având ca obiect darea în folosinţa debitoarei a unei suprafeţe de 40 mp situată în Tulcea, str. Portului nr. 40, cu destinaţia birouri, cu obligaţia corelativă a debitoarei de a achita chiria şi utilităţile consumate. Asupra capătului accesoriu de cerere privind penalităţile, creditoarea învederează că s-a stabilit prin contract o clauză penală, astfel că în temeiul acesteia solicită obligarea şi la plata penalităţilor de întârziere.

Pe capătul de cerere având ca obiect contravaloarea serviciilor de spălat auto, creditoarea nu învederează motivări pe situaţia de fapt sau drept.

În drept, invocă disp. OUG 119/2007.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar de  0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.

În dovedirea cererii a ataşat înscrisuri:  factura nr. 579/22.09.2008- f. 4 , factura nr. 625/31.10.2008- f.4, factura nr. 655/24.11.2008- f.5, factura nr. 643/05.11.2008- f.5, factura nr. 524/08.08.2008- f. 6, contractul de închiriere nr. 1386/01.08.2008- f.7-8.

La termenul  de judecată din data de 03.03.2009, debitoarea a formulat întâmpinare invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată motivat de faptul că procedura ordonanţei de plată este una necontencioasă, creanţa creditoarei trebuind sa îndeplinească trei calităţi, pe care în cauză nu le îndeplineşte.

Astfel, debitoarea arată că suma solicitată în acţiune de 7.766 lei nu este în concordanţă cu suma de 7361,77 lei rezultată din facturile depuse la dosarul cauzei, respectiv din factura 579/22.09.2008- f. 4 , factura nr. 625/31.10.2008- f.4, factura nr. 655/24.11.2008- f.5, factura nr. 643/05.11.2008- f.5, factura nr. 524/08.08.2008- f. 6.

Debitoarea învederează că titlul invocat de creditoare pentru sumele cerute cu titlu de contravaloarea spălat auto nu se încadrează în obiectul contractului de închiriere invocat  de creditoare şi depus la dosar în susţinerea pretenţiilor, iar facturile pentru aceste servicii de spălat auto nu sunt semnate de primire de societatea debitoare.

Mai arată .................. facturile depuse de reclamantă nu sunt însuşite de societatea debitoare, nici măcar implicit, niciunul din aceste documente contabile nu poartă semnătura unui reprezentant legal al societăţii debitoare, iar semnăturile olografe de pe facturile nr. 579 şi 643 nu aparţin nici unui salariat al societăţii debitoare. Facturile pe care îşi întemeiază pretenţia creditoarea nu au fost comunicate societăţii debitoare in nici un mod permis de lege pentru admisibilitatea cererii.

În continuare, debitoarea mai arată că la preluarea spaţiului în folosinţă au instalat o serie de bunuri pentru uzul normal al imobilului, bunuri pe care, l-a încetarea contractului de închiriere, creditoarea a refuzat să le restituie, refuz faţă de care debitoarea a propus compensarea chiriei restante pentru luna august 2008 cu contravaloarea bunurilor pe care creditoarea a refuzat să le restituie debitoarei.

Astfel, debitoarea învederează că lipseşte în cauză caracterul creanţei creditoarei de a fi certă, de a fi lichidă atâta timp cât valoarea obiectului pretenţiei este în neconcordanţă cu suma aritmetică a facturilor invocate de creditoare şi lipseşte şi caracterul de a fi exigibilă.

La termenul de judecată din data de 17.03.2009, creditoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri în completare, respectiv ordinul de compensare seria B nr. 5246636 din 31.07.2008- f. 33, adresa nr. 2016/24.11.2008- f. 34, documentul de transport -f .35, iar debitoarea a depus înscrisul fişă cu specimene de semnături - f.36-37.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În soluţionarea cererii instanţa va avea în vedere că potrivit disp art.2 alin.1 din O.U.G. nr. 119/2007, privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, această procedură se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani , care rezultă din contracte comerciale".

Potrivit art. 379 Cod procedură civilă, creanţa are un caracter cert atunci când existenţa sa rezultă din însuşi actul de creanţă sau/şi din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Astfel, pe de o parte debitoarea nu recunoaşte semnătura olografă de pe acele facturi care sunt semnate dintre cele depuse la dosar de creditoare. Or, factura este un înscris sub semnătură privată cu putere probatorie în aceleaşi condiţii ca un înscris sub semnătură privată, în sensul că poate fi opusă părţii de la care emană numai dacă aceasta recunoaşte semnătura sau dacă prin poziţia sa procesuală este privită de lege ca recunoscută semnătura executată pe o factură şi atribuită de creditoare celeilalte părţi din dosar. Atâta timp cât debitoarea contestă că semnătura de pe facturile  nr 579, 625, 643  ar aparţine reprezentanţilor societăţii ................., instanţa nu poate considera că acestea au fost acceptate la plată. Mai reţine instanţa că factura 524 nu este semnată de primire de societatea debitoare, astfel că pretenţia privind contravaloarea serviciilor de spălat auto nu sunt probate cu mijloacele de probă specifice, respectiv cu înscrisuri emanate sau însuşite prin semnătură de partea faţă de care se formulează pretenţia.

În ce priveşte contravaloarea chiriei, instanţa reţine că izvorul creanţei este contractul de închiriere, ca înscris sub semnătură privată, care nu este contestat de debitoare.

Prin raportare la clauzele contractuale, respectiv art. 3.1., instanţa reţine că părţile contractului de închiriere au convenit ca la data semnării contractului, cu caracter premergător, locatarul să plătească locatorului contravaloarea anticipată a chiriei aferentă primelor 3 luni, urmând că începând cu a 4 lună a perioadei de locaţiune-respectiv 01.11.2008-01.12.2008- locatarul să plătească chiria lunar până cel mai târziu în a 10 zi a lunii în curs.

Reţinând că este legal întocmit contractul de închiriere, astfel că în temeiul art. 969 C.civ. acesta este legea părţilor,  instanţa urmează să dea eficienţă clauzelor contractului şi să reţină că locatarul putea să intre în detenţia precară a spaţiului închiriat dacă ar fi fost respectate disp. art. 3 din contractul nr. 1386/01.08.2008, respectiv dacă ar fi plătit chiria pentru primele 3 luni în avans, şi cu caracter premergător, astfel cum au convenit părţile. Astfel că, atâta timp cât izvorul pretenţiei creditoarei pe acest capăt de cerere rezidă în clauzele acestui contract, din care rezultă că pentru lunile august, septembrie şi octombrie 2008 locatarul a plătit cu anticipaţie chiria, instanţa numai pe acest înscris nu poate aprecia că pretenţia pe acest capăt de cerere este dovedită în condiţiile speciale prev. de procedura ordonanţei de plată, urmând să respingă capătul de cerere privind contravaloarea chiriei pentru lunile august octombrie 2008.

Mai mult, chiar reclamanta prin corectarea facturii nr. 643 prin factura nr. 655 recunoaşte că debitoarea nu ar fi datorat chiria pentru luna noiembrie 2008.

Pe capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata contravalorii serviciului de spălat auto, instanţa reţine că creditoarea nu a produs proba obligaţiei cu un contract scris "negotium" intervenit între părţi, prevalându-se numai de facturile depuse la dosar, care însă nu poartă semnătura olografă de primire de către debitoare, astfel că pretenţia nu este dovedită cu mijloacele de probă specifice, astfel că o aprecieze ca neîntemeiată.

Procedura reglementată de OUG 119 este o procedură rapidă, care are ca scop realizarea creanţelor certe, lichide şi exigibile şi care presupune doar o analiză sumară a fondului raportului juridic obligaţional dintre părţi.

Or, în speţă, prin obiecţiile invocate de debitoare cu privire la neîndeplinirea condiţiilor creanţei, soluţionarea cauzei presupune o cercetare a fondului litigiului, pentru că nu se poate stabili indubitabil de partea cui se află aparenţa dreptului său, analiză ce nu poate fi justificată pe calea sumară a procedurii somaţiei de plată, astfel că instanţa în temeiul art. 10 din OUG 119/2007 urmează să respingă cererea de ordonanţă de plată ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare