Divorţ

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de ...........2013 sub nr........../259/2013, reclamanta L.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul L. T. D., ca prin hotărârea ce se  va pronunţa să dispună :

-în baza art. 373 lit. b, rap. la art. 379 c.civ., desfacerea căsătoriei încheiate de părţi la data de ......... 2002 la Primăria oraşului Mizil, jud.Prahova şi înregistrată la nr......../27.07.2002, din culpa exclusivă a pârâtului ;

-în baza art. 383 pct.3 c.civ., urmează ca pe viitor să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, acela de ........ ;

-în baza art. 397 c.pr.civ. autoritatea părintească pentru minorul L. F. N., născut la ..........2002; să fie exercitată de ambii părinţi ;

-în baza art. 400 pct.1 c.civ., locuinţa copilului minor L. F. N., născut la .......2002, să fie stabilită la mama reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, conform venitului minim pe economia naţională.

 De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de ...........2002 în speranţa întemeierii unei familii bazate pe afecţiune şi sprijin reciproc, din căsătoria lor rezultând minorul L. F. N., născut la .......2002.

 A mai arătat reclamanta că au locuit împreună la părinţii pârâtului, în localitatea Mizil şi au fost despărţiţi în fapt de mai multe ori, intervale scurte de timp, dar la insistenţele pârâtului, care a promis că se va schimba şi va avea o atitudine corespunzătoare vieţii de familie, au reluat convieţuirea.

 A susţinut reclamanta că s-au despărţit în fapt de circa o lună de zile, când ea reclamanta, în urma unor certuri violente între soţi, a părăsit domiciliul comun împreună cu minorul L. F. N., mutându-se la fratele său care domiciliaza în Bucureşti.

Pe toată perioada căsătoriei, reclamanta a  susţinut că pârâtul a avut o atitudine necorespunzătoare vieţii de familie, în sensul că, pe fondul unei gelozii excesive şi nejustificate, provoca certuri în domiciliu, o ameninţa cu moartea, îi adresa injurii, chiar şi în faţa minorului şi chiar a lovit-o cu pumnii şi picioarele, iar în timp ce o lovea, o ameninţa că o să se deplaseze în cărucior, iar dacă vrea să-l părăsească o să se sinucidă.

Reclamanta a precizat că, pe timpul căsătoriei, pârâtul, spunându-i că este frumoasă, a constrâns-o să facă activităţi de video-chat, pentru a obţine venituri, întrucât nici unul dintre ei nu era angajat, deşi nu a fost de acord la început, iar când a renunţat la această activitate, a provocat scandal în domiciliu, ceea ce a determinat –o să se separe în fapt de acesta.

Referitor la relatia paratului cu minorul, reclamanta mentioneaza ca paratul este atasat fata de minorul L. F. însă, uneori se poartă urât şi cu acesta, iar majoritatea certurilor erau provocate şi de faţă cu minorul şi că între ei soţii nu mai există relaţii de afecţiune şi nici măcar nu mai pot comunica ca două persoane mature, relaţiile dintre ei  fiind grav şi iremediabil vătămate, astfel încât consideră că această căsătorie nu mai poate continua.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind stabilirea locuinţei minorului, a apreciat reclamanta că în locuinţa fratelui său din Bucureşti, unde domiciliază în prezent cu minorul, dispune de condiţii materiale foarte bune pentru creşterea şi educarea acestuia, este ajutată din punct de vedere financiar de fraţii şi sora sa şi este extrem de ataşată afectiv de minor şi minorul de ea, astfel încât şi faţă de vârsta minorului, apreciază că este în interesul acestuia să locuiască în continuare cu ea.

A menţionat reclamanta faptul că a făcut demersuri în vederea obţinerii transferului minorului de la şcoala din Mizil, la o şcoală din Bucureşti, aflată în apropierea locuinţei sale, urmând să depună acte în acest sens la primul termen de judecată.

A mai arătat reclamanta că nici ea şi nici pârâtul nu au fost încadraţi în muncă, pe perioada căsătoriei, fiind ajutaţi de familiile lor şi obţinând venituri din activitatea sa de video-chat, astfel încât solicită obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, conform venitului minim pe economia naţională.

Reclamanta a  precizat că în prezent urmează să se angajeze la o firmă în Bucureşti, în vederea obţinerii de venituri pentru a-i asigura minorului condiţii foarte bune pentru creşterea şi educarea acestuia şi că de la data separării în fapt, pârâtul nu a contribuit cu nimic la cheltuielile de creştere şi educare ale acestuia,  iar minorul refuză să comunice cu tatăl său, deşi acesta îl contactează telefonic.

În final, reclamanta  a arătat că minorul rezultat din căsătoria lor este extrem de sensibil, iar atitudinea tatălui său fată de ei, l-a îndepărtat pe minor fata de acesta.

În drept, reclamanta a  invocat disp.art. 373 lit. b, rap.la art. 379 c.civ., art. 383 pct.3 C.civ., art. 397 c .civ., 400, pct.l, art. 402 C.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a anexat în copie certificatul de căsătorie, copie act de identitate, certificat de nastere minor, copie contract de munca, procura speciala privind administrarea unui imobil, contract de inchiriere, extras carnet de note minor si alte inscrisuri.

In cadrul procedurii prealabile, la data de 16 septembrie 2013, pârâtul L. T. D. a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi cerere reconvenţională conform dispoz at.201 rap la art.205 si art.209 coroborat cu art.916 Cod proc civ.

Prin întâmpinare, pârâtul a învederat instanţei faptul ca este de acord cu desfacerea căsătoriei insa din culpa reclamantei si totodata este de acord ca reclamanta sa isi reia numele avut anterior căsătoriei , ca autoritatea părinteasca privind minorul L. F. N. sa fie exercitată în comun de catre ambii părinţi iar referitor la cererea de stabilire a domiciliului minorului la mama reclamanta si obligarea paratului la plata unei pensii de întreţinere, pârâtul a solicitat respingerea ca neintemeiata si nefondata.

Pe calea cererii reconventionale, pârâtul-reclamanta  a solicitat ca instanţa să dispună stabilirea domiciliului minorului L. F. N., născut la data de .......2002 la domiciliul tatălui pârât, situat în Mizil, str.......... nr. ........, judeţul Prahova.

În motivarea întâmpinării şi a cererii reconvenţionale pârâtul-reclamant a arătat că s-a căsătorit cu reclamanta-pârâtă la data de ............2002, in localitatea Mizil, din căsătoria lor rezultând minorul L. F. Nicolae, născut la data de .......2002 şi că, înca de la data incheierii căsătoriei, a locuit cu pârâta în casa părinţilor săi, din Mizil, str.......... nr..........., pârâtul si mama sa fiind in mod direct si aproape exclusiv implicaţi in creşterea si educarea copilului, dar si in activităţile gospodăreşti, de care parata era străina.

Din lecturarea cererii de chemare in judecata, pârâtul-reclamant a  susţinut că nu se desprinde nici măcar un motiv cert si dovedit care sa duca la concluzia ca aceasta căsătorie trebuie desfăcuta din pricina sa, reclamanta imputandu-i acestuia atitudinea de gelozie si accese de agresivitate, total neadevarate, precum si o pretinsa constrangere a ei de către pârât ins sensul prestarii unor activitati de videochat erotic.

Pârâtul-reclamant a  susţinut  că, daca reclamanta-pârâtă aprecia ca el o forţa sa faca videochat erotic, ceea ce este total neadevarat, si de altfel imposibil, fata de specificul activităţii de videochat erotic care presupune implicare fizica si emoţională directa si nefortata, de ce a mai stăruit in aceasta activitate si cand a plecat din domiciliul comun, prestand aceeaşi activitate si la Bucureşti.

 Pârâtul  a subliniat  faptul că pretinsele certuri conjugale erau generate de dorinţa sa de a nu mai presta aceste activităţi, fiind firesc si normal pentru un bărbat, un sot, sa nu isi dorească sa isi imparta soţia cu nimeni, aceasta ca o condiţie de moralitate si de decenta dar si de ataşament si dragoste iar faptul inexistentei unei constrangeri este demonstart si bunurile găsite in casa, recuzita specifica acestei activităţi, imaginile foto, dar si înscrisurile de mana ale paratei cu termeni si expresii specifice.

O dovada a prestarii acestui gen de activitati o constituie si înscrisurile gasite in domiciliu, care atestau faptul ca parata incasa sume de bani prin transfer de la cetăţeni străini iar atunci cand i-a solicitat sotiei sa înceteze aceste activităţi, întrucât el realiza venituri care asigurau un trai decent familiei, aceasta a refuzat, înţelegând sa părăsească domiciliul comun împreuna cu minorul.

Pârâtul a  mentionat  faptul că a realizat si realizează venituri de natura salariala inca de la data încheierii căsătoriei si pana in prezent.

Referitor la despartirile anterioare ale celor doi soti, culminate cu părăsirea domiciliului comun de catre reclamanta, pârâtul a relatat faptul că aceste episoade s-au petrecut în 2005 dar si în anul 2009, reclamanta a plecat din nou aproximativ 5-6 luni, tot la Bucureşti, cu copilul, timp de o luna de zile neştiind unde locuieşte si unde învată copilul său, deoarece parata a refuzat sa îi spună, intalnindu-se cu parata si copilul in mall-uri si in Parcul Tineretului, ocazie cu care le dădea bani, cumpăra haine pentru acesta, reclamanta refuzând in permanenta sa îi dea şi alte detalii şi că în toată acesta perioada a inscris copilul fara acordul său la Scoală ......... din Bucureşti, desi era inscris la Scoala Sf Maria din Mizil, iar rezultatele şcolare ale copilului din perioada şcolarizării la Mizil comparativ cu cele de la Bucureşti sunt net superioare, astfel cum rezulta din carnetul de note anexat.

Dupa îndelungi insistente, pârâtul susţine că au convenit sa se impace, cu condiţia impusa de reclamantă de a se muta in Bucureşti, ceea ce a si făcut de altfel, angajandu-se in acea perioada la SC ........... Divizia de Securitate şi locuind într-o vila din Bucureşti, in care isi desfăşura activitatea fratele reclamantei, N.G..

A  menţionat  pârâtul că în toată aceasta perioada reclamanta nu a realizat venituri, iar ulterior, fiind preocupat in timpul liber cu efectuarea curăţeniei in locuinta, a depistat diverse lenjerii sexi, si diverse obiecte erotice in geanta soţiei sale şi că locatia unde se desfasurau activitatile de videochat era situata vis-a-vis de sediul scoalii pe care o frecventa copilul in aceea perioada.

În conditiile aratate, pârâtul a apreciat că prezenta mamei în viaţa minorului, constituie un exemplu negativ, data fiind si vârsta acestuia, nu face decât sa ii lezeze si sa ii pericliteze dezvoltarea psihica si fizica normală a acestuia.

Pârâtul  a considerat ca este în interesul minorului masura stabilirii domiciliul tatalui parat (locuind împreuna cu mama sa, care realizează venituri periodice si care este extrem de ataşata de minor), fiind singurul element de siguranţă din viata acestuia, toata aceasta perioada de provizorat cu privire la domiciliul minorului daunandu-i ireversibil, copilul suferind in mod evident din pricina dezinteresului manifestat de mamă faţă de el, minorul fiind influenţat de libertatea excesiva cu care îl învaţă mama sa, cu dezinteresul faţă de şcoală si de alte activităţi sociale.

 În dovedirea întâmpinării si a cererii reconventionale pârâtul a depus extras mesaje telefonice, copie contract de munca, adeverinte, chitante privind depuneri in cont bancar si alte inscrisuri.

La data de ......... 2013 reclamanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul-reclamant L. T. D., învederând instanţei, că este adevărat că a locuit împreună cu acesta în casa părinţilor săi din Mizil, dar separat de familia pârâtului, cei doi soţi gospodărindu-se singuri, reclamanta fiind cea care se implica constant în activitatile gospodăresti şi în procesul de creştere şi educare a copilului,

Cât priveste pretinsul ajutor acordat de mama pârâtului, reclamanta  a arătat ca este o persoană în vârstă si are în grijă gospodăria unui al fiu al acesteia care locuieşte în aceeaşi localitate, dar la o distanţă destul de mare de locuinţa lor, plecând din domiciliu dimineaţa şi revenind seara .

Referitor la susţinerile pârâtului că ar fi continuat activitatea de videochat la Bucureşti, dupa despartirea in fapt,  reclamanta  a mentionat că sunt nu sunt reale, deoarece le-a prestat fiind constransa moral de catre parat in contextul lipsei veniturilor şi mai mult decât atât aceste afirmatii sunt contradictorii intrucat pe de o parte susţine că discuţiile dintre ei soţii erau generate de pretinsa sa activitate de videochat, dar tot acesta declara că doreşte să se împace cu ea „trecând peste toate aceste aspecte'.

Reclamanta a  arătat că motivele certurilor dintre ei soţii erau comportamentul agresiv al pârâtului, faptul că nici unul din ei nu realiza venituri, gelozia nejustificată a acestuia care nu ii permitea să îşi găsesc un loc de muncă, nicidecum in legatura cu activitatile de video chat, iar motivul prioritar era acela al agresivităţii verbale a pârâtului faţă de minor, căruia îi reproşa că face sacrificii pentru el, comportament în urma căruia minorul a devenit timid, timorat şi mai puţin sociabil toate acestea determinanand-o să părăsească domiciliul comun împreună cu acesta, pentru a-i oferi acel climat de linişte şi înţelegere în care să se poată dezvolta armonios din punct de vedere psihosocial, minorul spunându-i de foarte multe ori că şi-ar fi dorit să aibă un tată ca Geo, fratele reclamantei, cu care minorul se înţelege extrem de bine.

Reclamanta  a mai arătat  că pârâtul a fost încadrat în muncă doar pentru perioade scurte de timp schimbând aprox. 3-4 locuri de muncă, iar din actele ce i-au fost comunicate împreună cu cererea reconvenţională a acestuia rezultă că s-a încadrat în muncă după despărţirea lor în fapt, respectiv la 16.08.2013 şi în prezent îşi desfăşoară activitatea în judeţul Vâlcea, astfel încât nu sunt reale susţinerile acestuia că a realizat venituri pe toată perioada căsătoriei.

Referitor la cererea reconvenţională, reclamanta  a solicitat a fi respinsă, având în vedere următoarele considerente :

Pe toată perioada căsătoriei pârâtul a avut un comportament total neadecvat faţă de minor în sensul că tot timpul ţipa la acesta, îl certa îi reproşa că face sacrificii pentru el, avea ieşiri necontrolate în faţa minorului în sensul că şi-a rupt hainele de pe el, se certa cu reclamanta în faţa minorului ameninţând-o că o să o ardă cu acid şi că se va deplasa cu ajutorul unui cărucior.

Pârâtul o teroriza pe ea şi pe minor, tot timpul avea ceva să le reproşeze, îi era teama să isi viziteze prietenele, iar de câte ori spunea că va pleca intrucat nu mai suportă, acesta o ameninţa că se va sinucide, punând chiar mâna pe cuţit.

După despărţirea în fapt minorul nu vrea nici măcar să îi răspundă la telefon, spunându-i că nu doreşte să mai primească reproşuri din partea acestuia In ceea ce priveste locuinta, reclamanta  a învederat faptul  că de la data despărţirii în fapt, a locuit o perioadă scurtă de timp la fratele său N. G., iar la acest moment locuieşte numai impreuna cu minorul în imobilul proprietatea surorii sale N. E. cu reşedinţa stabilită în Anglia, imobil care este modern mobilat şi utilat.

Minorul a fost înscris în clasa a V-a la Liceul Teoretic Mihai Ionescu din Bucureşti, şi a început cursurile şcolare la data de 16.09.2013, iar unitatea de învăţământ a minorului este în apropierea domiciliului actual.

Reclamanta  a subliniat faptul că minorul şi-a manifestat dorinţa să rămână în continuare cu ea, s-a acomodat în noua instituţie de învăţământ şi s-a integrat în colectivul clasei facându-şi deja prieteni, participă şi la activităţile extraşcolare organizate de această instituţie, a fost înscris la cursul de engleză şi la cursul de pian astfel că este în interesul superior al minorului să-i fie stabilită locuinţa la mama reclamantă, întrucât aceasta este dorinţa minorului iar la şcoala la care a fost înscris sunt condiţii net superioare pentru educarea acestuia

În ceea ce priveste situatia materiala,  reclamanta a  susţinut că este angajată la SC .......... Consulting din Bucureşti, în funcţia de contabil, programul de lucru fiind de 4 ore pe zi şi îşi permite să se ocupe îndeaproape de creşterea şi educarea minorului, fiind ajutată financiar şi de fratele şi sora sa spre deosebire de pârât care îşi desfăşoară activitatea în Judeţul Vâlcea venind acasă la două săptămâni, iar mama acestuia este în vârstă şi are in grijă si gospodăria unui frate al paratului din localitatea Mizil.

Instanţa, în temeiul art.396 Cod civil, a dispus efectuarea unor anchete psihosociale la domicilul pârţilor, referatele fiind depuse la filele 22-28 din dosarul cauzei.

Instanta a administrat proba cu proba testimoniala în cauza fiind audiata numita C. E. a cărei declaratie a fost consemnata si atasata la dosar, precum si proba cu inscrisuri.

In temeiul art.264 Cod civ, la data de 10.07.2013, instanta a procedat la audierea minorului nascut la data de .........2002 în camera de consiliu, fiind intocmit in acest sens procesul verbal depus la dosar.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa a  reţinut  următoarele:

La data de ..........2002 a fost încheiată căsătoria părţilor şi mentionată în Registrul Stării Civil al Primăriei Mizil, jud. Prahova sub nr. ....../27.07.2002, din casatoria partilor rezultand minorul L.F. N., nascut la data de ........2002.

La termenul de judecată din data de .........2013, ambele parti si-au precizat cererile solicitand desfacerea casatoriei prin acordul partilor, instanţa, în temeiul art. 930 alin  1 Cod proc. civ. a verificat consimţământul părţilor cu privire la desfacerea căsătoriei prin acord, şi a constatat că acesta există.

În drept, instanţa  a reţinut că potrivit art. 373 lit. a) Cod civil, căsătoria se poate desface prin divorţ bazat pe acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ.

Potrivit art. 374 Cod civil, divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat de instanţa de judecată indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie. În acest caz, conform art. 930 C.pr.civ., instanţa va dispune desfacerea căsătoriei, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ şi va lua act de înţelegerea părţilor cu privire la cererile accesorii.

Referitor la numele pe care îl va purta pârâta după desfacerea căsătoriei, instanţa constată, în temeiul art 383 alin. 1 Cod civil că între părţi nu a intervenit o înţelegere, aceasta dorind să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „.........”.

Cu privire la capătul de cerere avand ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti privindu-l  pe minorul L. F. N., nascut la data de ........2002, instanţa  a reţinut că disp. art.397 C.civ stabileşte faptul că autoritatea comună reprezintă regula, în timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situaţie de excepţie şi trebuie să fie temeinic motivată, prin prisma interesului superior al minorului .

Conform art. 483 Cod civil, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi. Potrivit art. 487 Cod civil, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.

Deoarece în faţa instanţei, părţile, în calitate de părinţi ai minorului L. F. N., nascut la data de .......2002, au învederat faptul ca doresc să ia împreună deciziile importante privitoare la copil iar concluziile referatului de anchetă psihosocială nu relevă situaţii de excepţie care să determine măsura exercitării autorităţii părinteşti de către un singur părinte, instanţa apreciază că în speţă prezumţia legală a autorităţii părinteşti comune nu a fost răsturnată, neexistând motive întemeiate pentru renunţarea la aceasta, motiv pentru care instanţa urmează să dispună ca autoritatea părintească, în ceea ce il priveşte  pe minorul L. F. N., nascut la data de ........2002, să fie exercitată de către ambii părinţi.

Referitor la capătul de cerere privind la stabilirea locuinţei minorului L. F. N., nascut la data de .......2002, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.400  alin.2 Cod civil potrivit cărora în lipsa întelegerii dintre părinţi, in situaţia în care până la divort copilul a locuit împreună cu ambii părinţi, instanţa de tutelă va stabili locuinţa minorului la domiciliul unuia dintre părinţi tinând cont de principiul interesului superior al minorului, de opţiunea exprimată de minor în sensul că doreşte să locuiască în continuare împreună cu mama sa, coroborat cu concluziile referatului de anchetă psihosocială si declaratiile martorilor in cauza, astfel ca va dispune stabilirea locuinţei minorului la domiciliul mamei reclamante L.A.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului principiul respectarii si promovarii cu prioritate a interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti, asa cum rezulta din prevederile

De altfel, conform dispoziţiilor art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizează respectarea şi garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copiilor.

Respectarea si garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform urmatoarelor principii vizând responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti; asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil şi respectarea demnitatii copilului, potrivit art. 6 din acelasi act normativ.

Criteriile de apreciere sunt urmatoarele: vârsta copilului, conditiile pe care parintele le poate asigura pentru o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, ataşamentul faţă de copil si al copilului faţă de parinte, profilul socio-moral al parintilor, interesul si grija manifestata de ei in timpul căsătoriei precum şi în perioada următoare despărţirii în fapt si pana la formularea cererii de divort, opinia minorului, precum si alte asemenea elemente de apreciere, fara a se absolutiza vreunul dintre criteriile avute in vedere.

Un prim argument pentru care instanţa a înteles să stabilească locuinţa minorului la domiciliul mamei reclamante îl constituie opţiunea minorului L. F. N. care şi-a exprimat clar şi fără echivoc dorinţa de a locui împreună cu mama să la domiciliul din Bucuresti unde unde frecventează cursurile şcolii gimnaziale, integrandu-se in noul cloectiv , colegii indragindu-l , legand prietenii cu acestia , imprejurare ce nu poate fi ignorată în contextul în care audierea minorului s-a realizat dupa o prealabila informare, fără prezenţa mamei sau a avocatului acesteia, ori a unei persoane straine de cauza şi având în vedere şi vârsta minorului, de aproximativ 11 ani care îi conferă o oarecare posibilitate de a-si spune un punct de vedere pertinent in probelemele care îl privesc mai ales ca, potrivit raportului de evaluare psihologica, minorul „manifesta autonomie, independenta si capacitata de a se descurca singur”, „intelegand bine situatia tensionata in care se afla parintii lui in prezent ”. Instanţa  a exclus teza înaintată de către părăt în  sensul influentarii minorului de catre mama sa în exprimarea optiunii, întrucât a remarcat o lejeritate si cursivitate in exprimare in timpul dialogului minorului cu magistratul in camera de consiliu, naturaletea in declararea afectiunii manifestate fata de ambii parinti dar si in exprimarea regretului fata de atitudinea tatalui sau care incearca „sa il atraga de partea sa oferindu-i diverse cadouri ”, spunandu-i lucruri neplacute despre mama sa pe care o ameninta ca ii va face rau desi aceasta niciodata nu a incercat sa il influenteze negativ, criticandu-i tatal .

Capacitatea minorului de a  înţelege realitate, interesul acestuia pentru activitatile scolare demonstrat prin rezultatele bune obtinute de acesta, dorinta minorului de a dobandi noi cunostinte prin implicare in activitati extrascolare creative ( de ex. lectii de pian sau lectii de limba engleza) precum şi educatia oferită acestuia în ceea ce priveste comportamentul în societate, aspecte percepute personal de instanţă dar si de catre psiholg , nu pot fi rezultatul educatiei primite de la bunica paterna L. A. ( care in sala de judecata a agresat un martor lovindu-l cu pumnul in stomac) sau al educatiei oferite de parat, dat fiind nivelul limitat de cultura si educatie al acestuia, absolvent doar al scolii gimnaziale (8 clase- minorul afirmand despre tatal sau ca nu „a fost prea interesat de scoala ” si a dezaprobat dorinta mamei reclamante de a urma cursurile unei facultati ) , care se reflecta si in comportamentul paratului in relatiile cu partenera sa de viata, acceptand ca aceasta sa isi expuna trupul altor barbati in fata camerei web, in schimbul unor sume de bani menite sa sustina cheltuielile familiei, in loc sa trudeasca el prestand diverse munci necalificate corespunzatoare pregatirii profesionale limitate pe care o are.

Totodata, paratul obisnuia sa ii adeseze injurii, sa ii ameninte integritatea corporala, sa o loveasca cu palma chiar si in prezenta minorului caruia i-a subliniat sacrificiile financiare pe care parintii lui le faceau pentru cresterea si educarea lui (in acest sens scrisoare minorului depusa chiar de catre parat la fila 48 dos vol I si raport de evaluare psihologica-f.44 vol II )

Un alt argument il constituie legatura afectiva puternica existenta intre minor si mama sa alaturi de care a continuat sa locuiasca si dupa despartirea in fapt a parintilor sai, acesta fiind cea care s-a implicat în mod direct si constant în procesul de îngrijire şi educare a minorului fiind o fire afectuoasă, delicată, generoasă şi echilibrată emotional ( conform concluziilor raportului de anchetă psihosocială fial 43-44 dos vol II )si a supravegheat mereu activitatile scolare ale acestuia inca din perioada convietuirii cu paratul la domiciliul comun din Mizil,  in acest sens mentiunile fostei invatatoare a minorului, d-na C. I. (-f.128 dos vol I – inscris depus de catre parat) iar dupa stabilirea domiciliului in Bucuresti, a fost interesata sa asigure minorului o pregatire scolara superioara , inscriindu-l la o scoala privata , la cursuri de limba engleza sau lectii de pian spre deosebire de parat care , incapabil fiind sa isi reprime frustarile si neimplinirile in plan afectiv, s-a opus finalizarii transferului minorului de la unitatea scolara din Mizil la cea din Bucuresti, deplasandu-se personal la institutia de invatamant din Bucuresti, determinand  intreruperea cursurilor scolare pentru o scurta perioada (f.71-74,118,171 vol I), aspect menit sa influenteze negativ evolutia scolara a minorului , toate acestea dovedind imaturitatea si egoismul paratului care a ignorat interesul superior al minorului si nu a evitat conflictele care il fac pe acesta sa resimta consecintele nefaste ale despartirii parintilor sai .

Din concluziile raportului de ancheta psihosociala efectuata la domiciliul reclamantei situat in Bucuresti, a  rezultat faptul că mama ofera condiţii locative corespunzatoare pentru creşterea şi educarea minorului , programul de lucru de 4 ore/zi ( care pot fi efectuate si la domiciliul reclamantei dat fiind profilul activitatilor de contabilitate) permitandu-i acesteia sa acorde minorului grija si atentia de care are nevoie spre deosebire de tatal parat ( program de lucru 8 ore, locul de munca fiind situat in judetul Valcea minorul ar ramane in grija bunicii paterne) iar unitatea scolara frecventata de catre minor, în ultimele 5 luni, se afla in apropierea domiciliului reclamantei .

 In ceea ce priveste posibilitatile materiale ale reclamantei, din probele existente la dosarul cauzei (respectiv contractul de munca al reclamantei si adeverinta de venit, contractul de inchiriere a imobilului proprietatea surorii reclamantei, care este rezidenta in Anglia , pentru o chirie de 300 euro/luna, declaratii martori ),  a rezultat faptul că acestea sunt suficiente pentru acoperirea nevoilor curente ale minorului mai ales ca ele vor fi completate cu pensia de intretinere datorata de catre parat care, la randul sau, este obligat sa contribuie la cheltuielile pe care le implica cresterea si educarea minorului conform principiului instituit de art.499 Cod civil ( « tatal si mama sunt obligati, in solidar,sa acorde intretinere copilului lor minor… « ).

Referitor la profilul moral si psihosocial al mamei reclamante instanta  a retinut faptul că reclamanta a recunoscut prin cererea de divort faptul ca a prestat activitati de video chat erotic dar in  contextul in care cei doi soti nu au avut locuri de munca stabile ( cartea de munca a paratului dovedind faptul ca in perioada 2002-2009 acesta a fost angajat cu forme legale numai in perioada 17.11.2006-01.01.2009 iar mama paratului a confirmat dificultatile financiare intampinate de cei doi soti) iar paratul a fost de acord cu aceste activitati care asigurau familiei venituri obtinute fara eforturi ( declaratia acestuia consemnata in cuprinsul incheierii de sedinta din data 1.12.2013-  coroborat cu declaratiile martorilor N. G. si N. L. dar si cele ale martorei L.Aastfel ca ambii parinti sunt de condamnat, in egala masura, pentru faptul ca au ales sa isi intretina familia din venituri obtinute din activitati imorale, insa este de apreciat faptul ca minorul nu a cunoscut practicile mamei sale si faptul ca acestea nu au influentat negativ educatia minorului. 

 Faptul ca reclamanta a prestat acest gen de activitati pentru a sustine cheltuielile familiei inclusiv cele privind cresterea minorului si nu pentru nevoi strict personale ( bijuterii, articole vestimentare costisitoare etc) este demonstrat si de imprejurarea ca aceasta nu s-a prezentat la niciun termen de judecata intr-o tinuta extravaganta, fiind modest imbracata, fara a purta bijuterii evidente si nefardata iar comportamentul si educatia sociala a minorului denota faptul ca activitatile prestate de mama nu constituie un mod de vitata pe care aceasta sa il fi imbratisat permanent, fiind un incident pasager in viata ei determinat de o conjunctura finanaciara nefasta, in prezent avand un loc de munca decent fara a mai avea nevoie de aprobarea sotului care datorita geloziei nu ii permitea sa fie angajata mai ales daca asta implica un program de lucru pana la orele 22.00 (f.8,13 vol I). Referitor la sustinerile paratului în sensul ca aceasta ar continua activitatile de video chat  nu se confirma intrucat reclamanta locuieste împreuna cu minorul într-o garsoniera iar din probele administrate in cauza nu rezulta faptul ca aceasta ar parasi imobilul pe timpul noptii, lasand minorul nesupravegheat sau in grija altei persoane, pentru a se deplasa intr-o alta locatie unde sa poata desfasura acest gen de activitati

 Tentativa de suicid la care a recurs paratul (declaratia martorei Gh. V.  paratul a fost gasit pe liniile de calea ferata incercand sa se sinucida ) ridica un semn de intrebare in ceea ce priveste capacitatea acestuia de a gestiona situatii cu un anumit grad de dificultate, instabilitatea emotionala si imposibilitatea cenzurarii unor impulsuri violente fiind dovedita de faptul ca acesta, desi isi critica aspru fosta sotie , in mesajele expediate o implora sa revina in domiciliul conjugal, « sa faca un ultim sacrificiu «, declarandu-si iubirea  ce i-o poarta dupa care, o ameninta ca o va mutila ( se va deplasa cu ajutorul unui carucior cu rotile sau ii va arunca acid clorhidric pe fata) iar în fata instantei mentioneaza faptul ca el si-ar dori continuarea casatoriei.

 De asemenea, instanta a  apreciat ca fiind neintemeiate sustinerile paratului in sensul ca fratii paratei sunt un exemplu negativ pentru educatia minorului dat fiind faptul  prietena martorului N.G. presta activitati de video chat impreuna cu parata iar martorul N. L. a executat o pedeapsa privativa de libertate pentru comiterea infractiunii de furt, deoarece ambii martori nu locuiesc impreuna cu minorul ci doar se viziteaza la sfarsit de saptamana, isi castiga existenta in mod onest vand locuri de munca stabile iar numitul N. L., desi are antecedente penale, si-a demonstrat dorinta de a se reintegra social, de a munci nefiind de ignorat faptul ca o instanta judecatoreasca a decis in anul 2009 sa ii incredinteze spre crestere si educare cei trei minori pe care ii are dintr-o casatorie anterioara iar in prezent si-a intemeiat o noua familie alaturi de actuala partenera de viata.

Prin urmare, desi este adevarat ca ambii parinti au vocatie la stabilirea locuinţei minorului la domiciliul lor, că anterior divorţului s-au preocupat de cresterea si ingrijirea acestora, că s-au dezvoltat si consolidat relatii de atasament firesti intre fiecare dintre acestia si copii, că in perioada ulterioara despărţirii în fapt copilul a beneficiat de un anumit mediu familial unde s-a obisnuit, alaturi de mama reclamantă şi că din punct de vedere material conditiile oferite in prezent de parinti nu difera substantial raportat la un standard minim, dar în vederea asigurării unei continuităţi în mediul familial şi a unui climat familial stabil şi punând în balanta toate elemente aratate anterior, aceasta inclină in favoarea mamei reclamante  întrucât aceasta manifestă maturitate, blandete şi multă răbdare procesul de crestere al minorului, s-a ocupat foarte bine de creşterea şi educarea lui pana in prezent fiind preocupată să asigure acestuia condiţii superioare de viată si o educatie scolara de calitate in cadrul unei unitati scolare din capitala României, măsura venind în întâmpinarea principiilor stabilite în legislaţia privind protecţia minorilor mai ales ca minorul nu doreşte să locuiască împreună cu tatal sau şi bunica paterna

Instanta a recomandat tatălui pârât să-şi reprima orgoliul, frustrările  şi orice alte nemultumiri şi sa înceteze orice acţiuni de denigrare a mamei din dorinta de persecutie a mamei pentru decizia de intrerupere a relatiilor conjugale mai ales ca minorul a remarcat acest comportament dezaprobandu-l cu consecinta unei posibile instrainari fata de tatal sau , pentru a diminua riscul apariţiei unei stări de insecuritate emoţională a minorului

Instanta a subliniat faptul că potrivit dispozitiilor art 401 raportat la art.400 Cod civil, parintele la domiciliul căruia nu a fost stabilită locuinţa copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala  iar dreptul părintelui de a menţine legături personale cu copilul nu constituie o simplă facultate  ci şi o obligaţie legală el fiind îndatorat să contribuie în continuare la ocrotirea copilului insa in speta nu a fost formulate o cerere in acest sens de catre tatal parat.

Referitor la capatul de cerere avand ca obiect obligarea paartiului la plata pensiei de intretinere, instanta  a retinut faptul ca potrivit dispoziţiilor art.499 alin.1 din C.civ. , tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare  traiului, precum şi educaţia, învăţătura, şi pregătirea profesională. Conform dispoziţiilor art. 516 alin.1 C.civ obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, rudele în linie dreaptă, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege.

 Pentru respectarea condiţiilor privind obligaţiei de întreţinere, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art.524 C.civ, potrivit cărora are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sa sau din bunurile sale, cele ale art.525 alin.1 C.civ potrivit cărora minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Totodată, potrivit dispoziţiilor art.527 alin.1 C.civ poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

 Astfel, deşi potrivit prevederilor Noului Cod Civil starea de nevoie a minorului nu se mai prezumă, ci aceasta trebuie dovedită, instanţa va avea în vedere drept criterii  din care rezultă starea de nevoie a minorilor vârsta fragedă a  acestuia care atestă faptul că nu se poate întreţine singur, precum şi dispoziţiile invocate referitoare la interesul superior al copilului.

Intrucat din probele existente la dosarul cauzei  a rezultat faptul ca de la data promovarii cererii de chemare in judecata pana la data de ......2013 reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul realizează venituri cu caracter de permanenţă urmând să se stabilească o pensie de întreţinere  la venitul minim net ( nu brut) pe economia naţională care pentru aceasta perioada a fost de 668 lei iar pentru perioada urmatoare instanta a avut în vedere venitul din munca realizat de acesta, de 1800 lei lunar, conform adeverintei de la dosar.

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere alin.2 al art.529 C.civ  a stabilit că atunci când întreţinerea este datorată de părinte ea se stabileşte până la  o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 mai mulţi copii.

Astfel , cuantumul maxim la care instanţa poate stabili nivelul întreţinerii datorate minorului L. F. N. nascut la data de ........2002, este de 1/4  din venitul minim net pe economie pentru perioada 30.08.2013 -13.12.2013, respectiv suma de 162 lei lunar, iar de la data de 13.12.2013 pana la majoratul minorului instanta va stabili pensia de intretinere in raport de venitul de 1800 lei realizat de parat, respectiv 450 lei luna in favoarea minorului, apreciind ca aceasta suma este îndestulătoare pentru satisfacerea obligaţiei de întreţinere.

De asemenea, în ceea ce priveşte data de la care se acordă pensia de întreţinere majorata, dispoziţiile art.532 alin.1 C civ stabilesc că pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, respectiv 30.08.2013. Astfel, acest moment este prezumat ca fiind cel în care se naşte starea de nevoie a creditorului întreţinerii.

În ceea ce priveşte momentul până la care se acordă pensie de întreţinere, acesta este cel al majoratului minorului.

Având în vedere prevederile art.453 Cod proc civ si culpa procesuala a paratului, instanţa a  obligat pârâtul reclamant L. T. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand onorariul aparatorului către reclamanta pârâtă L. A.

Domenii speta

Spete similare