Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PODU TURCULUI

Dosar nr. 658/829/2012

SENTINŢA PENALĂ NR. 80/2012

Şedinţa publică de la 16.08.2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE : judecător Damian Mia Cristina

Cu participare :

Grefier: Buţucan Daniela

Ministerul Public reprezentat de :

PROCUROR : Saghin Viorel

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petenta R. M. şi pe intimatul M. C. având ca obiect plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Dezbaterile de fond au avut loc în faţa aceluiaşi complet în şedinţa publică din data de 09.08.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentinţă, dată la care instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 16.08.2012, când a pronunţat următoarea hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului sub nr.659/829/24.05.2012, petenta R. M. a formulat, în contradictoriu cu intimatul M. C., plângere împotriva rezoluţiei nr. 742/P/2011, din data de 23.02.2012 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul M. C., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1 C.p., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În motivare, petenta a arătat că a formulat plângere împotriva numitului M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, având în vedere că în data de 23.08.2011 a fost lovită de acesta cu pumnul în zona pieptului şi apoi i-a răsucit mâna la spate, moment în care a căzut jos de durere. Văzând acest lucru, învinuitul a anunţat organele de poliţie că a provocat scanda pe drumul sătesc, fiind în stare de ebrietate. La faţa locului s-a deplasat şeful de post, căruia i-a spus de cele întâmplate şi de faptul că acuză dureri la braţul stâng, dar acesta a însoţit-o la domiciliu fără a-i spune nimic. Deoarece durerile la mână erau insuportabile, a anunţat salvarea care a transportat-o la Spitalul Polimed din Podu Turcului, după care a fost trimisă la Spitalul Judeţean Bacău, unde a stat internată până la data de 25.08.2011. Mai arată petenta că în momentul conflictului nu era în stare de ebrietate, iar intimatul încearcă să se plaseze la 10-15 m de locul conflictului, dar este greu de crezut că văzându-şi soţia şi fiica implicate într-un conflict nu s-ar fi apropiat deloc pentru a vedea ce se întâmplă.

În aceste condiţii, actele premergătoare au fost administrate şi apreciate în mod superficial. Referatul de neîncepere a urmăririi penale nu face decât să înşiruiască probele administrate, nu stabileşte o situaţie de fapt care să rezulte din administrarea probelor şi care să ducă la o anumită concluzie.

Rezoluţia nr. 742/P/2011 nu este motivată, iar expunerea în rezumat a probelor administrate nu echivalează cu o motivare, existând o diferenţă între fapta nu este prevăzută de legea penală şi fapta nu a fost săvârşită de făptuitorul împotriva căruia a formulat plângere, dacă la această din urmă concluzie s-ar fi ajuns.

Intimatul s-a prezentat în faţa instanţei şi a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni.

Analizând actele şi lucrările din cadrul dosarului de urmărire penală, instanţa reţine următoarele:

La data de 02.09.2011, petenta R.M. s-a prezentat în faţa organelor de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Tătărăşti, sesizând faptul că în data de 23.08.2011, în jurul orelor 0900, în timp ce se afla pe drumul public de pe raza satului Cornii de jos a fost agresată fizic de către M.C., solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia. Deşi declaraţia i-a fost luat de un organ de cercetare penală, totuşi aceasta nu cuprinde şi mijloacele de probă de care înţelege să se folosească persoana vătămată (astfel cum prevede art. 222 C.p.p.), în speţă nu este indicat nici un martor care să fi fost de faţă la săvârşirea presupusei fapte, deşi organul de poliţie avea obligaţia să-i pună în vedere acest aspect şi să insiste asupra persoanelor care pot da lămuriri cu privire la incident.

Totodată, instanţa reţine din certificatul medico-legal că petenta prezenta la data examinării – 31.08.2011 – contuzie toracică dreapta subclaviculară, zonă tumefiată echimotică violacee de 15/10 cm, contuzie care face plauzibilă susţinerea persoanei vătămate că a fost lovită cu pumnul în zona dreaptă a pieptului, iar diametrul acesteia corespunde mărimii unui pumn de bărbat; în mod similar, fractura 1/3 superioară humerus stâng poate proveni dintr-o compresie forţată a mâinii, având în vedere modificarea metabolismului osos după vârsta de 60 de ani. Chiar dacă în adresa nr. 2707/14.10.2011 a Serviciului de medicină legală se precizează că leziunile s-ar fi putut produce şi prin lovire de corp dur, instanţa consideră că fractura şi contuzia petentei sunt rezultatul unei agresiuni fizice, dat fiind timpul scurt dintre plecarea de la vecina A.N. şi anunţarea echipajelor medicale. Instanţa nu poate lua în considerare afirmaţia martorei A.N. că petenta ar fi ţinut mâna stângă într-un mod anormal, sugerând că la ora 830 petenta avea deja mâna ruptă, deoarece semnul comun al tuturor fracturilor este durerea destul de severă şi impotenţa funcţională, iar în cazul fracturilor de braţ, simptomele cele mai frecvente includ umflarea şi inflamaţia. De altfel, nici S.M. şi nici M. M., fiica, respectiv soţia învinuitului nu au declarat că ar fi remarcat la petentă o poziţie anormală a mâinii stângi, ceea ce confirmă convingerea instanţei că în momentul altercaţiei cu cele două persoane, persoana vătămată nu avea mâna ruptă.

Ipoteza că persoana vătămată ar fi suferit leziunile prezentate în certificatul medico-legal ca urmare a unei căzături nu este demonstrată de nicio probă, niciuna din persoanele audiate în cadrul cercetărilor penale nu au declarat că petenta ar fi căzut, ceea ce ar fi presupus şi lovirea de un corp dur, care să ducă la apariţia contuziei în zona dreaptă şi fracturarea humerusului stâng.

Dacă la ora 830 petenta nu avea leziunile menţionate, în jurul orei 1000 – 1030, braţul stâng era deja umflat, astfel cum reiese din declaraţia martorei B.G., ceea ce înseamnă că agresiunea a avut loc cu o perioadă de timp înainte, dat fiind că umflarea şi inflamaţia braţului nu au loc imediat.

Din aceste considerente, instanţa apreciază că organele de cercetare penală nu au administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului, câtă vreme nu au cerut petentei să precizeze toate persoanele care pot da suficiente lămuriri asupra cauzei. În schimb, organele de cercetare penală au audiat-o pe martora Melinte Floarea la propunerea numitei M.M., soţia învinuitului, fiind singura care s-a declarat de faţă la momentul incidentului, instanţa apreciind că prin aceasta s-a încălcat echilibrul dintre „acuzare” şi „apărare”. E adevărat că au fost audiaţi şi martorii R.S., B. G., D.M. şi B. G., care susţin varianta petentei, dar instanţa nu poate verifica dacă aceştia sunt şi martorii cu care persoana vătămată ar fi înţeles să-şi probeze susţinerile, dată fiind calitatea lor de martori indirecţi. Pe de altă parte, organul de cercetare penală nu a motivat de ce a reţinut anumite declaraţii şi de ce le-a înlăturat pe altele, având obligaţia de a motiva situaţia de fapt pe care o reţine, pe baza probelor administrate, nefiind suficientă o simplă enumerare a declaraţiilor martorilor audiaţi.

Faptul că petenta nu a spus echipajului de poliţie deplasat la faţa locului că ar fi fost agresată, astfel cum reiese din raportul întocmit de aceştia, (instanţa nu poate lua în considerare declaraţiile celorlalte persoane audiate că petenta nu s-ar fi plâns poliţiei de agresiune, deoarece aceştia nu aveau cum să cunoască aceste amănunte, din moment ce nu mai era nimeni în maşina poliţiei în afară de petentă), nu constituie o dovadă absolută a nevinovăţiei învinuitului, fiind posibil ca din cauza alcoolului şi a emoţiei puternice, petenta să nu resimtă imediat durerea provocată de fractură, iar pe de altă parte are la dispoziţie un termen de două luni pentru depunerea plângerii.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că cercetarea penală trebuie refăcută, în primul rând prin precizarea de către persoana vătămată a probelor de care înţelege să se folosească - înscrisuri, martori care au fost de faţă la incident sau care pot da lămuriri, urmând a fi audiaţi aceştia;  în al doilea rând, instanţa apreciază că se impune o expertiză medico-legală care să stabilească pe baza fişelor de observaţie din spital, a radiografiei făcute la internare şi în contextul vârstei şi a antecedentelor medicale ale petentei, tipul de fractură, dacă acest tip poate corespunde unui tipar de traumatism – cădere pe mână, lovire de/cu corp contondent, pârghia braţului prin răsucirea mâinii la spate şi timpul aproximativ de la producerea traumatismului şi umflarea braţului. În funcţie de acest ultim aspect, instanţa apreciază că ar fi utilă cauzei determinarea orei exacte la care soţul petentei a sunat la salvare, prin prezentarea de către acesta a listing-ului convorbirilor efectuate la acea dată, deoarece prin coroborarea acestor probe s-ar putea determina cât mai aproape de adevăr momentul producerii traumatismului, dacă acesta a avut loc în condiţiile descrise de petentă sau ulterior, după ajungerea acasă. 

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, instanţa va admite  plângerea formulată de petenta Rogozanu Maria împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului nr. 742P/2011 din data de 23.02.2012, va desfiinţa rezoluţia atacată şi va trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului în vederea începerii urmăririi penale faţă de numitul Manea Constantin, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 Cod penal, urmărire care va începe doar în condiţiile în care din noile probe administrate vor rezulta indicii temeinice că acesta ar fi săvârşit fapta penală de care este acuzat.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În temeiul art.193 alin. ultim Cod procedură penală, instanţa va respinge cererea formulată de petentă de acordare a cheltuielilor judiciare, câtă vreme nu a reţinut din probele administrate în cursul urmăririi penale că ar exista indicii că intimatul se face vinovat de săvârşirea unei fapte penale, astfel că nefiind în culpă procesuală, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art.278 ind.alin.8 lit.b Cod procedură penală admite plângerea formulată de petenta R.M. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului nr.742/P/2011 din data de 23.02.2012.

Desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Podu Turcului în vederea începerii urmăririi penale faţă de numitul M. C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal.

În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art.193 alin. ultim respinge cererea formulată de petentă de acordare a cheltuielilor judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16.08.2012. 

PREŞEDINTE, GREFIER

DAMIAN MIA CRISTINA BUŢUCAN DANIELA

Red./tehnored. Ex. 2

D.M.C/B.D.

04.09.2012

1

Domenii speta

Spete similare