Plângere în fața judecatorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Inadmisibilitate.

Prin sentinţa penală nr. 1662/05.06.2013 a Judecătoriei Iaşi s-a dispus, în baza disp. art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate de către petentul R.S., în calitate de mandatar pentru L.V., împotriva rezoluţiei nr. 886/P/2012 din data de 07.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, menţinută prin rezoluţia nr. 283/II/2/2013 din data de 01.04.2013 a prim procurorului adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, rezoluţii pe care le menţine.

Pentru a dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 29.04.2013 pe rolul acestei instanţe sub numărul 14092/245/2013, petentul R.S., în calitate de mandatar pentru L.V., a contestat rezoluţia nr. 886/P/2012 din data de 07.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, menţinută prin rezoluţia nr. 283/II/2/2013 din data de 01.04.2013 a prim procurorului adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi pe care le consideră nelegale şi netemeinice.

Alăturat plângerii au fost depuse copia procurii judiciare autentificată sub numărul 1673 din 13.08.2009 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi, dovada comunicării rezoluţiei nr. 283/II/2/2013 din data de 01.04.2013 a prim procurorului adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, rezoluţia nr. 283/II/2/2013 din data de 01.04.2013 a prim procurorului adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, copia procurii judiciare autentificată sub numărul 1751 din 26.08.2010 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi, copia adresei formulată de mandatarul R.S. către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi de comunicare a referatului organelor de poliţie, copia plângerii împotriva rezoluţiei nr. 886/P/2012 din data de 07.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.

S-a ataşat dosarul nr. 886/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, precum şi rezoluţia nr. 283/II/2/2013 din data de 01.04.2013 a prim procurorului adjunct de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, cu dovada comunicării.

La termenul de judecată din data de 05.06.2013 instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia inadmisibilităţii.

A fost legal citat intimatul G.I., procedura de citare fiind restituită cu menţiunea destinatar decedat, aspect confirmat cu fişa de evidenţă extrasă din baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin rezoluţia nr. 886/P/2012 din data de 07.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale faţă de G.I., sub aspectul comiterii infracţiunilor de „înşelăciune” prev. şi ped. de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal şi „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, prev. şi ped. de art. 246 Cod penal cu referire la art. 258 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că la data de 11.07.2012, petentul L.V., prin mandatar R.S., a formulat o plângere penală faţă de numitul G.I., în calitate de preşedinte al CAR „A. M.” IAŞI, cu sediul în localitatea Iaşi, . pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. 1 Cod penal, art. 246 Cod penal şi art. 258 Cod penal, constând în aceea că „numitul G.I., în data de 17.11.2011 a încheiat şi semnat un proces verbal prin care s-a angajat să achite suma de 26.000 lei, iar până în data de 10.07.2012 CAR AM Iaşi prin G.I. în calitate de preşedinte a achitat suma de 10.000 lei, urmând de achitat 16.000 lei plus diferenţa de curs valutar, astfel încât acesta a refuzat să respecte graficul de rambursare, invocând diverse motive”.

Din cercetările efectuate de organul de cercetare al poliţiei judiciare au fost identificate două sesizări penale (respectiv identice cu cea de faţă), fiind întocmită şi adresată de acelaşi petent (respectiv de către numitul L.V., prin mandatar R.S.), cu referire la aceeaşi persoană (respectiv faţă de numitul G.I. cât şi faţă de D.G., în calitate de reprezentanţi ai CAR AM IAŞI), sesizările fiind înregistrate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi sub nr. 1770/P/2010 şi 480/P/2012.

La data de 13.03.2012, respectiv la data de 09.05.2012 procurorul din cadrul acestei unităţi de parchet, prin rezoluţii a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul G.I. (cât şi faţă de D.G.)  pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 246 Cod penal, art. 249 Cod penal şi art. 213 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, este de remarcat şi faptul că în cauză nu există nici un prejudiciu, fapt consemnat prin adresa nr. 144 din 14.12.2011 a CAR – A. M. Iaşi, creditorului L.V. fiindu-i achitat în întregime fondul social şi dobânda aferentă.

Împotriva acestei rezoluţii a procurorului s-a formulat plângere de către petent, prin mandatar, plângere care a fost respinsă ca inadmisibilă prin rezoluţia prim procurorului adjunct de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi nr. 283/II/2/2013 din 01.04.2013.

În motivarea acestei rezoluţii s-a arătat că, din examinarea cu prioritate a legalităţii învestirii se constată că actul de sesizare adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi în condiţiile art. 278 alin. 1 Cod procedură penală este inform. Procedura instituită prin art. 278 Cod procedură penală reprezintă un mecanism sui generis de control judiciar din partea conducătorilor unităţilor de parchet asupra actelor emise de procurori, dar şi o condiţie de procedibilitate pentru accesul la instanţă în condiţiile art. 2781 Cod procedură penală. Prin urmare, plângerea prevăzută de textul de lege mai sus menţionat trebuie respectate toate condiţiile de formă prevăzute în materie (act de sesizare, respectiv cale de atac).

Or, prezenta plângere este nesemnată şi nici nu a fost însoţită de nici un înscris care să ateste calitatea de mandatar a domnului R.S., în încălcarea prevederilor art. 222 alin. 3 Cod procedură penală.

Mai mult, din analiza actelor aflate la dosarul de urmărire penală nu rezultă că domnul R.S. ar fi asigurat reprezentarea legală a persoanei vătămate L.V. în prezenta cauză, împrejurare ce l-ar fi putut îndritui la formularea prezentei plângeri, într-o interpretare extensivă a dispoziţiilor art. 362 alin. 2 Cod procedură penală.

Astfel, la fila 10 se află ataşată în copie simplă o procură judiciară străină de prezenta cauză (vizând reprezentarea numitului L.V. la Judecătoria Iaşi în litigii civile cu CAR A.M. Iaşi autentificată printr-o încheiere notarială din data de 13.08.2009), în vreme ce la fila 11 se găseşte tot în copie simplă o altă procură judiciară vizând reprezentarea numitului L.V. în cauza ce a făcut obiectul dosarului 1770/P/2010.

S-a constatat că plângerea supusă examinării a fost formulată în numele domnului L.V. de către o persoană fără calitate, care nu avea un mandat valabil pentru exercitarea căii de atac.

În ceea ce priveşte plângerea adresată Judecătoriei Iaşi de către petentul R.S., în calitate de mandatar pentru L.V., aceasta este inadmisibilă pentru aceleaşi motive precizate în rezoluţia nr. 283/II/2/2013 din data de 01.04.2013 a prim procurorului adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

În acest sens, se constată că numitul L.V. nu a semnat plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 886/P/2012 din data de 07.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi iar petentul R.S. nu a depus nici o procură judiciară pentru a o reprezenta nici în dosarul de urmărire penală nici în faţa instanţei. Se observă că plângerea penală a fost formulată doar de către R.S., iar plângerea împotriva soluţiei procurorului şi soluţionată de prim procuror nu a fost însoţită de vreo procură specială de reprezentare a numitului L.V..

Deşi în cauză au existat două termene de judecată, până la soluţionarea acesteia numitul RS nu a depus nici o procură de reprezentare, deşi cunoştea obligativitatea depunerii acesteia întrucât a întocmit un astfel de act pentru reprezentarea în dosarul nr. 1770/P/2010.

Excepţia inadmisibilităţii în prezenta cauză este întemeiată pe faptul că petentul L.V. nu a mandatat pe numitul RS pentru formularea unei plângeri care să fie adresată Judecătoriei Iaşi şi care să vizeze rezoluţia nr. 886/P/2012 din data de 07.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, menţinută prin rezoluţia nr. 283/II/2/2013 din data de 01.04.2013 a prim procurorului adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi. După cum în mod legal a reţinut prim procurorul adjunct la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi nu rezultă că RS ar fi asigurat reprezentarea legală a persoanei vătămate L.V. în prezenta cauză, în cursul urmăririi penale, împrejurare ce l-ar fi putut îndritui la formularea plângerilor ulterioare, într-o interpretare extensivă a dispoziţiilor art. 362 alin. 2 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare