Uzucapiune

Sentinţă civilă 373 din 04.02.2013


Asupra cauzei civile de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de

06.06.2012 sub nr/260/2012, reclamantul P I a chemat în judecată

Unitatea Administrativ Teritorială Asău, reprezentată prin Primar, solicitând instanţei să se constate că pârâţii au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra unei suprafeţe de teren de aproximativ 1250mp.

Acţiunea legal timbrată, în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar, prin care reclamanta a fost scutită de 1/2 din această taxă, iar în motivarea acţiunii, s-a arătat că din timpul vieţii tatălui reclamantului i-a dăruit acestuia suprafaţa de teren în litigiu, moment din care stăpâneşte acest teren paşnic, public şi sub nume de proprietar. Tatăl său a stăpânit terenul de mai multă vreme, însă acesta a fost menţionat în rolul agricol decât din anul 1971. Arată că doreşte să permită copiilor săi să-şi ridice o construcţie pe terenul indicat, astfel că a introdus prezenta acţiune.

Reclamantul a înţeles să introducă în calitate de persoană care poate pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul pe soţia sa, respectiv P M, şi în calitate de pârâţi, pentru a le fi opozabilă hotărârea pe toţi moştenitorii defuncţilor P P şi E, autorii reclamantului.

în urma identificării imobilului, s-a efectuat o cerere de majorare petit.

In drept au fost invocate prevederile art.1890 şi următoarele Cod civil.

In dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri, s-a administrat proba testimonială din analiza cărora instanţa retine următoarele:

în sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani aşa cum este reglementat în art.1890 C.civ. e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă , adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă.

In acest sens, art.1846 alin.l C.civ. prevede că orice prescripţie este fondata pe faptul posesiunii iar conform art.1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.

Aşadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamanta care invocă în favoarea lor efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care au exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive (animus si corpus) si toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

Din declaraţiile martorului D D a rezultat că reclamantul a stăpânit terenul de peste 30 de ani, în mod continuu imobilul fără să fie tulburat de către o altă persoană în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului.

Imobilul a fost identificat prin planul de situaţie întocmit de exp. Ţ R V.

In consecinţă, faţă de situaţia de fapt astfel reţinută instanţa apreciază că reclamanta a făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte materiale de stăpânire reflectă intenţia reclamantei de a se comporta ca adevărată titulară a dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului real al dreptului de proprietate.

Faţă de considerentele sus expuse, instanţa apreciază ca fiind îndeplinite condiţiile prev. de art.1846 si urm. C.civ. instanţa va admite acţiunea constata că reclamanţii sunt proprietari prin uzucapiune asupra unei suprafeţe de 1577 mp teren din care 741 mp curţi construcţii şi 836 mp teren arabil, situate în com. Asău jud. Bacău, cu vecinii: drum comunal, P A, RN, drum acces.

Va obliga reclamantul la plata către Trezoreria Comăneşti, a sumei de 186 lei reprezentând taxă de timbru.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.