Neîntreruperea termenului de prescripţie a stabilirii contribuţiei de asigurări de sănătate. Emiterea succesivă de decizii de impunere anulate de instanţa de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4430/CA/23.09.2013 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal – s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.D.L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B. şi în consecinţă:

S-a  anulat Decizia de impunere nr. 19387/16.03.2012 emisă de pârâtă.

Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 696 lei, sumă achitată de reclamantă cu titlu de contribuţie la FNUASS, potrivit chitanţei de plată seria CAS B, nr.33161/23.11.2010.

 S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se dispună anularea Deciziei de impunere nr. 19387/16.03.2012 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 696 lei achitată în baza Deciziei de impunere nr. 119230/2010 emisă de pârâtă.

Potrivit adresei nr. 11765/19.03.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B. se menţionează că „Vă aducem la cunoştinţă că s-a pus în aplicare Sentinţa civilă nr. 821/2011 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă şi irevocabilă care prevede anularea Deciziei de impunere nr. 119230/01.06.2010 pentru vicii de formă ceea ce a condus şi la anularea Titlului executoriu nr. 016829/25.10.2010.

La data prezentei sunteţi înregistrată în evidenţa Casei de Asigurări de Sănătate B cu obligaţii restante în sumă de 334 lei din care: 289 lei reprezintă dobânzi şi majorări de întârziere calculate de la data scadenţei până la data plăţii debitului respectiv 23.11.2010 şi 45 lei reprezintă penalităţi de întârziere”.

Prin decizia de impunere nr. 119230/01.06.2010 emisă de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii de plată la fondul FNUASS pentru venituri din chirii obţinute de reclamantă în perioada 2005-2007.

Prin sentinţa civilă nr. 821/CA/2012 a Tribunalului Braşov a fost anulată această decizie.

Prin Decizia de impunere în litigiu, respectiv Decizia nr. 19387/16.03.2012 s-au stabilit obligaţii de plată în sarcina reclamantei constând în accesorii – dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere pentru obligaţiile de plată a contribuţiei reclamantei la fondul de sănătate menţionate în Decizia de impunere anulată prin sentinţa civilă susindicată.

Or, în condiţiile în care reclamanta nu are un debit principal de plată la fondul FNUASS, nici accesoriile nu sunt datorate.

Cum reclamanta a achitat suma de 696 lei în baza Deciziei de impunere nr. 119230/2010 anulată de instanţă, această sumă este supusă restituirii, orice plată făcută în baza unui act nul fiind plată nedatorată, potrivit art. 1092 Cod civil.

Faţă de aceste considerente, instanţa, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi a textelor legale mai susmenţionate, a admis ca fondată, acţiunea reclamantei şi a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 19387/16.03.2012 emisă de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B. care a solicitat admiterea căii de atac şi respingerea acţiunii introductive.

În motivarea recursului au fost reluate apărările formulate în cuprinsul întâmpinării şi s-au mai precizat următoarele:

S-a făcut referire la dispoziţiile art. 208, art. 211 şi 219 lit. g din Legea nr. 95/2006, arătându-se că una dintre obligaţiile asiguraţilor este achitarea contribuţiei datorate fondului.

De asemenea, s-au invocat prevederile O.U.G. nr. 150/2002 şi ale Ordinului  nr. 221/2005, arătându-se că şi aceste acte normative reglementează obligaţia contribuabilului de a declara şi plăti contribuţia de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile precum şi termenele de plată a acestor contribuţii şi calculul de dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul depăşirii acestor termene.

Încadrarea în tipul de venituri realizate o face ANAF-ul conform prevederilor codului fiscal, în prezenta cauză fiind vorba despre venituri din profesii libere şi comerciale, aşa cum intimatul recunoaşte în acţiune realizarea acestor venituri. În acest sens, CASJ B. este obligată să înscrie în titlul de creanţă categoria veniturilor realizate de către contestator. Din acţiune rezultă că nu se contestă veniturile realizate şi nici natura acestora.

Obligaţia plăţii contribuţiei pe care reclamanta o datorează bugetului FNUASS nu se naşte de la data primirii de la CASJ B. a scrisorilor/deciziilor prin care este înştiinţat, ci la termenele reglementate de actele normative în vigoare.

Având în vedere că intimata a fost identificată cu venituri din cedarea folosinţei bunurilor realizate în anii 2005-2007, rezultă că aceasta a declarat veniturile la AFP B. în timp ce la CASJ B. nu a depus declaraţiile, deşi avea obligaţia legală de a o face.

S-a criticat şi aspectul reţinut de prima instanţă potrivit cu care nu s-a adus la cunoştinţă reclamantei despre existenţa debitului, s-a arătat că recurentei nu i se poate imputa acest fapt întrucât nici această instituţie nu a avut la cunoştinţă despre veniturile realizate decât după preluarea bazei de date de la ANAF, invocând în acest sens dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 95/2006. Totodată, în opinia recurentei, faptul că intimata nu a fost informată până la momentul emiterii deciziei de impunere cu privire la astfel de obligaţii, nu are relevanţă juridică sub aspectul obligaţiei de a plătii la scadenţă, această obligaţie rezultând din lege.

Din acţiunea depusă, nu rezultă că intimata reclamantă ar contesta natura veniturilor realizate.

S-a mai arătat că iniţial a fost emisă decizia de impunere nr. 119230/01.06.2010 anulată de instanţa de judecată prin hotărâre definitivă şi irevocabilă. Motivul anulării a fost acela că decizia nu este corect motivată în fapt şi în drept dar şi împrejurarea că nu se putea percepe dobânzi de întârziere calculate asupra unui debit necomunicat legal. S-a subliniat faptul că în cuprinsul sentinţei nu se vorbeşte despre un debit inexistent sau nedatorat, iar instanţa nu a dispus exonerarea intimatei de plata contribuţiei şi, implicit, restituirea sumei achitate.

Recurenta a mai susţinut că, în contextul achitării debitului principal şi al punerii în aplicare a sentinţei civile menţionate, s-a anulat decizia de impunere şi s-a procedat la emiterea unei noi decizii în care au fost individualizate accesoriile calculate pentru neplata la scadenţă a debitului principal adică până la data achitării acestuia.

Referitor la afirmaţia reclamantei potrivit cu care nu i s-a adus la cunoştinţă acest debit, se arată că CASJ B. nu i se poate imputa acest fapt întrucât nu a avut la cunoştinţă despre veniturile realizate decât după preluarea bazei de date de la ANAF.

CASJ B. poate să îşi îndeplinească obligaţia prevăzută de Legea nr. 95/2006 cu privire la informarea contribuabililor despre nivelul obligaţiilor către FNUASS doar în condiţiile în care are cunoştinţă despre aceştia şi despre nivelul veniturilor realizate de ei.

Contribuabilii pot beneficia de dreptul legal de a fi informaţi şi îndrumaţi în condiţiile în care se înregistrează la organul fiscal. Intimata nu s-a prezentat la sediul CASJ B. pentru a se înregistra ca persoană care realizează venituri şi să procedeze la declararea acestora şi plata către fondul de sănătate. Faptul că intimata nu a fost informată cu privire la astfel de obligaţii nu are relevanţă juridică sub aspectul obligaţiei acesteia de a plăti la scadenţă contribuţia către fondul de sănătate, această obligaţie rezultând din lege.

În privinţa considerentelor primei instanţe potrivit cu care reclamanta nu ar datora accesorii calculate pentru neplata la scadenţă a debitului, s-a arătat că acestea sunt netemeinice întrucât reclamanta a realizat venituri din cedarea folosinţei bunurilor care se supun impozitului pe venit având obligaţia legală de a plăti o contribuţie anuală către FNUASS. Obligaţia de plată se naşte în momentul realizării venitului.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia de impunere nr. 119230/01.06.2010 s-a stabilit de către Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B., în sarcina intimatei S.D.L., un debit principal reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată pentru „venituri din chirii, dividende, dobânzi, drepturi de proprietate intelectuală, etc.” în cuantum de 463 lei şi dobânzi în cuantum de 457 lei. Astfel, pentru anul 2005, debitul principal datorat este stabilit ca fiind de 6 lei, pentru anul 2006 de 153 lei iar pentru anul 2007 de 304 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 821/CA/08.02.2012 a Tribunalului Braşov, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea deciziei de impunere anterior menţionată.

S-a reţinut de către instanţă că pentru veniturile din anii 2005-2006 (parţial), erau în vigoare alte acte normative, că textul de lege invocat de emitentă a fost aplicat retroactiv veniturilor realizate de reclamantă, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a principiului retroactivităţii.

Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B. a emis o nouă decizie de impunere în care s-au stabilit, cu reţinerea aceloraşi temeiuri legale, următoarele:

Pentru anul 2005, contribuţie datorată şi achitată de 6 lei, pentru anul 2006, contribuţie datorată şi achitată de 153 lei şi pentru anul 2007, contribuţie datorată şi achitată de 304 lei. Au fost calculate şi accesorii constând în majorări, dobânzi şi penalităţi. Totodată, din suma de 696 lei achitată de intimată, după scăderea totalului debitului principal, s-a considerat că restul sumei a fost achitat cu titlu de accesorii.

Astfel, Curtea constată că Decizia de impunere nr. 19387/16.03.2012 încalcă puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 812/08.02.2012 a Tribunalului Braşov întrucât este emisă în baza aceloraşi temeiuri legale, (apreciate ca reţinute greşit de către instanţa de fond) şi organul emitent nu a dat niciun fel de valoare juridică anulării primei decizii de impunere.

Anularea deciziei de impunere nr. 119230/01.06.2010 echivalează cu inexistenţa acesteia, cu lipsa oricărui document de stabilire a contribuţiei.

Pentru numita S.D.L., până la emiterea deciziei nr. 19387/16.03.2012, nu a fost emisă o altă decizie de impunere cu privire la veniturile din cedarea folosinţei bunurilor obţinute în anii 2005-2007. La emiterea deciziei din 16.03.2012, Casa de Asigurări de Sănătate ar fi trebuit să verifice dacă se împlinise sau nu termenul de prescripţie al stabilirii obligaţiei fiscale.

Prin prisma dispoziţiilor art. 91-93 Cod procedură fiscală, neexistând niciun caz de întrerupere sau suspendare a acestui termen, la data de 16.03.2012, pentru anii 2005 şi 2006 nu se mai putea proceda la emiterea titlului.

Pentru anul 2007, la care nu se referă nici aplicarea greşită a temeiurilor legale, Casa de Asigurări se Sănătate a Judeţului B. este îndreptăţită să stabilească contribuţia de asigurări de sănătate, însă cu respectarea beneficiului termenului de scadenţă.

Impunerea accesoriilor este o consecinţă a nerespectării termenului de scadenţă a achitării debitului principal, astfel că acestea ar fi putut fi calculate în cauză doar după emiterea titlului privind debitul principal aferent anului 2007, comunicării legale a acestuia şi neachitării sumei până la scadenţă.

La momentul emiterii deciziei analizate, debitul principal în cuantum de 304 lei era deja plătit, nemaiexistând cadrul legal pentru calculul accesoriilor iar pentru anii 2005, 2006 nu se datorează nici debit principal, nici accesorii, pentru motivele anterior arătate.

În consecinţă, doar în privinţa debitului principal stabilit pentru anul 2007 se impune verificarea temeiniciei stabilirii acestuia.

La dosarul cauzei nu se identifică niciun înscris în dovedirea acestui debit astfel că nu se poate proceda la verificarea mai sus menţionată, urmând a se constata că anularea deciziei nu poate fi înlăturată de niciuna dintre criticile aduse în recurs.

În considerarea celor expuse anterior, în baza art. 312 alin.1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat.

Fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare