Conflict negativ de competenţă materială. Aparţine instanţelor de drept comun competenţa de soluţionare a litigiilor ce rezultă din încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune a bunurilor din domeniul privat al unităţilor a

Prin sentinţa civilă nr.7720/23.06.2011 pronunţată în dosarul nr.21564/197/2009, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect „acţiune în constatare” formulată de reclamanta S.C. „F.F.” S.R.L. C. în contradictoriu cu pârâţii Oraşul P. - prin primar, Primarul Oraşului P. şi Consiliul Local P., în favoarea Tribunalului Braşov-secţia contencios administrativ, reţinând că aparţine acestei din urmă instanţe competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul prevederilor art.66 din O.U.G. nr.54/2006 şi art.10 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, întrucât cererea de chemare în judecată vizează executarea contractelor de concesiune încheiate între cele două părţi cu privire la imobile ce fac parte din domeniul public, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 155 şi 156.

La rândul său, Tribunalul Braşov - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr.5154/CA/23.10.2013, pronunţată în dosarul nr.10003/62/2011, a declinat competenţa de soluţionare a aceleiaşi cauze în favoarea Judecătoriei Braşov şi a trimis cauza Curţii de Apel Braşov pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă. A reţinut că din adresele emise de Primăria Municipiului B. rezultă că terenurile care fac obiectul contractelor de concesionare fac parte din domeniul privat al municipiului B., astfel că nu aparţine instanţei de contencios administrativ competenţa de soluţionare a cauzei, sens în care este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Decizia nr.6/2011.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art.1 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, „prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică”. În ce priveşte concesionarea terenurilor proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, aceasta este reglementată prin dispoziţiile art.13-23 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar, competenţa de soluţionare a litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri, stabilită de prevederile art.66 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.54/2006, este aplicabilă numai în cazul concesionării bunurilor proprietate publică, nu şi a celor care se află în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale.

În ce priveşte litigiile ce rezultă din încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune a bunurilor din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale, competenţa de soluţionare a acestora se stabileşte potrivit dispoziţiilor de drept comun, cărora le sunt supuse aceste bunuri, astfel cum se statuează prin prevederile art.121 alin.(2) din Legea administraţiei publice nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, potrivit art.2 alin.(1) lit.”c” din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autorităţile administrative care au ca obiect punerea în valoarea a bunurilor proprietate publică. Per a contrario, contractele care au ca obiect bunuri proprietatea privată nu pot fi asimilate actelor administrative.

În cauză, contractele de concesiune au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr.50/1991, astfel cum rezultă din cuprinsul lor, şi au ca obiect bunuri care aparţin domeniului privat. Înscrisurile de la filele 155 şi 156 ale dosarului Judecătoriei Braşov nu fac dovada apartenenţei acestor terenuri la domeniul public al Oraşului P., fiind hotărâri ale Comisiei Judeţene de Aplicare a Fondului Funciar, de stabilire a dreptului de proprietate al municipiului B. asupra unor terenuri.

Prin urmare, întrucât obiectul cauzei priveşte executarea unor contracte de concesionare privind terenuri aflate în domeniul privat de interes local, nu există nici un motiv care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, astfel că revine instanţelor de drept comun competenţa de a soluţiona cauza.

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 22 şi art.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Domenii speta

Spete similare