Decizie recalculare pensie. Data acordării drepturilor recalculate.

Decizie recalculare pensie. Data acordării drepturilor recalculate.

Legea nr.263/2010: art.107

 Într-o aplicare corectă a textului de lege sus enunţat se impunea acordarea drepturilor recalculate prin luarea în considerarea a veniturilor obţinute în acord global probate de reclamant cu adeverinţele emise de angajator, începând cu data de 01.06.2012, luna următoare depunerii cererii de recalculare.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr. 211/24  februarie 2014.

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr.5593/85/2012, contestatorul L.I. a chemat în judecată intimata C.J.P. Sibiu solicitând obligarea intimatei la recalcularea pensiei, începând cu 31.05.2012, prin valorificarea veniturilor realizate în acord global în perioada 1969–2001, conform adeverinţei eliberate de SC I. SA; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei sale contestatorul susţine că la data de 30.05.2012 s-a adresat intimatei C.J.P. Sibiu cu o cerere privind recalcularea pensiei, faţă de decizia nr. 19/2011 a Î.C.C.J., dar această cerere, la care a ataşat adeverinţa eliberată de S.C. I. S.A. Bucureşti, nu a fost soluţionată favorabil.

În drept, invocă Legea nr. 19/2000, Decizia nr. 19/2011 a Î.C.C.J. şi art. 274 C. pr. civ.

Intimata solicită respingerea contestaţiei cu exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată întrucât adeverinţele depuse la C.J.P. nu specifică dacă veniturile obţinute în acord global au făcut parte din salariul brut, iar o recunoaştere retroactivă a acestui drept este nelegală; în eventualitatea admiterii acţiunii se solicită acordarea drepturilor recalculate ca fiind ulterioară datei publicării în M. Of. a Deciziei nr. 19/2011.

Tribunalul Sibiu - Secţia I Civilă, prin sentinţa civilă nr.1638/10.12.2013 pronunţată în cauză a admis, în parte, contestaţia formulată de contestatorul L.I. în contradictoriu cu intimata C.J.P. Sibiu şi în consecinţă :

 A fost obligată intimata la recalcularea pensiei contestatorului începând cu data de 01.12.2013, cu luarea în calcul a veniturilor realizate în acord global în perioada 22.09.1969 –01.04.2001, conform Adeverinţelor nr. 3061/04.11.2013 şi nr. 3060/04.11.2013 emise de S.C. I. S.A.

S-au respins celelalte cereri.

Pentru a hotărî, astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Contestatorul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă conform deciziei nr. 142240/30.11.2005.

Urmare Deciziei nr.19/17.10.2011 a Î.C.C.J. cu privire la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public prin luarea în considerare a formelor de retribuire obţinute în acord global, contestatorul a depus la C.J.P. Sibiu la data de 30.05.2012 o cerere împreună cu două adeverinţe eliberate de ultimul angajator S.C. I. S.A. respectiv adeverinţele nr. 1364/14.03.2005 şi nr. 1163/01.03.2005 solicitând recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor realizate în acord global. Întrucât intimata nu i-a soluţionat favorabil cererea, s-a promovat prezenta contestaţie.

Instanţa, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, raportat la considerentele Deciziei nr. 19/2011 a Î.C.C.J., a solicitat ultimului angajator S.C. I. S.A. eliberarea unei adeverinţe care să cuprindă datele necesare recalculării pensiei contestatorului pentru perioada în care a realizat venituri în acord global.

Înscrisul solicitat de instanţă a fost emis în forma cerută doar la data de 4.11.2013 şi depus la dosarul cauzei în data de 12.11.2013, respectiv adeverinţele nr. (…)/04.11.2013 şi (…)/04.11.2013.

În atare situaţie instanţa în aplicarea disp. art. 107 alin 3 şi 5 din L. 263/2010 (respectiv art. 169 alin. 3 din L. 19/2000), constatând că în perioada 1969 - 2001 contestatorul a realizat venituri în acord global, venituri pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale, a admis, în parte, contestaţia precizată cu obligarea intimatei la recalcularea pensiei cuvenite contestatorului începând cu data de 01.12.2013.

A fost respinsă ca lipsită de suport legal, cererea contestatorului privind obligarea intimatei la recalcularea pensiei începând cu 30.05.2012.

A fost respinsă solicitarea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată cu motivarea că în prezenta cauză nu poate fi reţinută nici o culpă a intimatei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termenul legal, atât reclamantul L.I. cât şi pârâta C.J.P. Sibiu, aducându-i critici de nelegalitate şi netemeinicie.

În ceea ce priveşte recursul reclamantului se critică sentinţa atacată, în primul rând, sub aspectul datei de la care a fost acordată pensia recalculată, precizând că cererea de recalculare a fost depusă la data de 31.05.2012, aşa încât corect era ca recalcularea să fie dispusă începând cu 01.06.2012.

În al doilea rând, recurentul contestator critică sentinţa atacată sub aspectul greşitei aplicări şi interpretări a prevederilor art.274 cod procedură civilă; în speţă, culpa procesuală a intimatei C.J.P. Sibiu este evidentă pentru că s-a opus cererii şi nu a soluţionat-o pe cale amiabilă.

În ceea ce priveşte recursul intimatei C.J.P. Sibiu  se susţine, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederile Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 întrucât sporul invocat de reclamant nu a făcut parte din baza de calcul al pensiei conform legislaţiei anterioare şi nu a fost înscris în carnetul de muncă sau dovedit prin adeverinţă eliberată conform legislaţiei în vigoare aşa cum se prevede în articolul 165 alin.2 din Legea nr.263/2010 coroborat cu art.127 din HG nr.257/2011.

Faţă de Decizia nr.19/17.10.2011 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie pârâta a arătat că instanţa supremă face trimitere la salariul brut, iar includerea veniturilor obţinute în forma de retribuire în acord global, în salariul brut, este una din condiţiile esenţiale pentru valorificarea lor la determinarea cuantumului pensiei, astfel că numai în acest mod poate fi interpretată sintagma” dacă au fost incluse în salariul brut” atunci când se condiţionează luarea în calcul  a acestor venituri.

Referitor la adeverinţa nr.(…)/01.03.2005 ataşată cererii contestatorului, recurenta susţine că aceasta nu respectă dispoziţiile legale, necuprinzând datele necesare recalculării cuantumului pensiei, nu se specifică dacă veniturile în acord global au făcut parte din salariul brut. Adeverinţele nr.(…)/04.11.2013 şi nr.(…)/04.11.2013 eliberate de SC I. SA Bucureşti în cursul litigiului întrunesc cerinţele legale.

În acest context, recurenta intimată solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în principal, în sensul respingerii acţiunii, iar în subsidiar, în cazul admiterii acţiunii, acordarea drepturilor recalculate cu aplicarea art.107 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 01.12.2013, raportat la data emiterii adeverinţelor, cu exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat Legea nr.263/2010, Legea nr.3/1977, Legea nr.57/1974 şi Codul de procedură civilă.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma acestor critici şi sub toate aspectele conform art.304/1 Cod proc.civ., precum şi din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ., Curtea, constată următoarele:

1) Recursul reclamantului este fondat.Cu privire la primul motiv de recurs, potrivit art. 107 din Legea nr.263/1010 privind sistemul unitar de pensii publice (1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.  (…)(3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare,prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia. (…) (5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) şi (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.

În speţă, contestatorul a solicitat prin cererea înregistrată la casa de pensii sub nr… la data de 29.05.2012 recalcularea pensiei cu valorificarea adeverinţei nr.(…)/01.03.2005 explicitată prin adresa nr.(…)/14.03.2005 eliberată de SC I. SA Bucureşti.

Contrar susţinerilor intimatei aceste înscrisuri cuprind datele necesare valorificării veniturilor acestor venituri la pensie.

Astfel, dacă în cuprinsul adeverinţei nr. 1163/01.03.2005 eliberată de  SC. I. SA Bucureşti sunt cuprinse veniturile obţinute lunar în acord global de către contestator pe perioada de referinţă (septembrie 1969-martie 2001) în cuprinsul adeverinţei nr.1364/14.03.2005 eliberată de aceeaşi unitate se menţionează expres faptul că reclamantul a fost salariat al institutului şi că acesta a realizat în perioada septembrie 1969-martie 2001, venituri suplimentare (conform adeverinţei nr.1163/01.03.2005 coloana „Acord global+ alte sporuri permanente şi Prime) la retribuţia tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, conform art.1 din Dec. nr.389/1972 conform căruia angajatorii au fost obligaţi să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, decret abrogat ulterior de Legea nr.19/2000 prin care s-a instituit, în afara cotei angajatorului şi cota individuală de asigurări sociale.

Totodată, rezultă că „veniturile suplimentare evidenţiate în adeverinţa nr.1163/01.03.2005, au avut un caracter permanent în înţelesul Legii nr.57/1974 şi Legii nr.49/1992, conform contractului colectiv de muncă şi au constituit baza de calcul pentru pensie conform art.23 alin.1 lit.a) din Legea nr.19/2000”.

Se menţionează, de asemenea că, pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele CAS, inclusiv contribuţia la pensia suplimentară pentru angajat cât şi cotele aferente angajatorului conform Legii nr. 27/1966, Dec. nr. 389/1972 (art.1), Dec. nr.232/1986, OUG. nr.31/1998, Legii nr.19/2000 şi OUG. nr.147/2002.

Or, prin adeverinţele din 04.11.2013 depuse în cursul procesului nu se aduc elemente noi faţă de adeverinţele iniţiale, aşa încât într-o aplicare corectă a textului de lege sus enunţat se impunea acordarea drepturilor recalculate prin luarea în considerarea a veniturilor obţinute în acord global probate de reclamant cu adeverinţele emise de angajator, începând cu data de 01.06.2012, luna următoare depunerii cererii de recalculare aşa cum a fost reţinută mai sus-29.05.2012.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, aşa cum rezultă din prevederile art. 274 Cod procedură civilă, fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul. În speţă, urmare admiterii acţiunii, pârâta este parte căzută în pretenţii şi ca atare datorează cheltuielile de judecată, culpa sa procesuală fiind evidentă faţă de împrejurarea că cererea administrativă formulată de reclamant a primit un răspuns negativ, acesta fiind nevoit să intenteze acţiunea de faţă care s-a dovedit a fi întemeiată.

  2) Recursul pârâtei C.J.P. Sibiu este nefondat.Ulterior pronunţării deciziei nr.30/2009 a Î.C.C.J.– Secţiile Unite prin care s-a respins recursul în interesul legii privind „stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. „a” din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii.”, Î.C.C.J. a pronunţat decizia nr. 19/17.10.2011, prin care a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi a statuat că:

 “ În interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabileşte că:

Formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii”

În motivarea acestei deczii, instanţa supremă a statuat că “neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităţilor dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce priveşte cuantumul acestor drepturi.”

În speţă, raportat la actele doveditoare depuse la dosar şi, faţă de dispoziţiile art.330 indice 7 alin.(4) Cod procedură civilă, având în vedere considerentele deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi dezlegarea dată problemelor de drept, prin aceste considerente, care este obligatorie pentru instanţe, Curtea constată că în cauză susţinerile recurentei pârâte sunt nefondate, soluţia primei instanţe făcând o aplicare şi interpretare corectă a normei legale la speţă.

Textul de lege nu prevede o formă anume a adeverinţei, nu are o anexă cu o formă tipizată astfel că nu este imperativă forma adeverinţei cerută de pârâtă, fiind suficient ca aceasta să cuprindă cele două elemente esenţiale venitul în acord global cu rubrică distinctă şi faptul că s-a achitat contribuţia de 15% CAS cerinţe care sunt îndeplinite în adeverinţa depusă de reclamant conform Deciziei nr.19/17.10.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art.312 alin.(1) şi (2) Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 punct 9 cod procedură civilă a admis ca fondat recursul promovat de reclamant, a modificat, în parte,  sentinţa atacată în sensul celor reţinute mai sus, respectiv obligării pârâtei C.J.P. Sibiu să recalculeze pensia reclamantului, cu luarea în considerare a veniturilor realizate în acord global, începând cu data de 01.06.2012, în loc de 01.12.2013, precum şi  obligării pârâtei să plătească reclamantului suma de 250 lei cheltuieli de judecată la fond.

Au fost menţinute, în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Pe considerentele expuse mai sus, în baza art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă Curtea, a  respins ca nefondat, recursul pârâtei.

Domenii speta

Spete similare