Cheltuieli nedeductibile fiscal. Condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a fi incidente dispoziţiile art. 21, alin. 4, lit. f şi m Cod fiscal şi pct. 48 din hg nr.44/2004.

Cheltuieli nedeductibile fiscal. Condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a fi incidente dispoziţiile art. 21, alin. 4, lit. f şi m Cod fiscal şi pct. 48 din HG nr.44/2004.

Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada necesităţii efectuării cheltuielilor, că în contract nu sunt precizate serviciile ce urmează a fi efectuate şi nici tarifele percepute pentru fiecare serviciu, că procesele-verbale sunt întocmite în luna decembrie 2008,  deşi în contract termenele de execuţie sunt de 12 luni de la semnarea contractului, că serviciile nu au fost achitate de către reclamantă şi că societatea prestatoare nu a raportat venituri în anul 2008, este corectă opinia organului fiscal în sensul că  aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal în conformitate cu dispoziţiile art. 21, alin. 4, lit. f şi m C.fisc. şi pct. 48 din HG 44/2004.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 209/20 ianuarie 2014

Prin sentinţa administrativă nr. 4048/CA/2013 a fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta  SC S.I. SRL în  contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului H.

A fost anulată parţial decizia nr. 130/10.08.2010 , precum şi decizia de impunere nr. 214/25.02.2010, emis de către pârâta DGFP H.

A fost înlăturată obligaţiei reclamantei SC S.I. SRL Orăştie, de la plata sumei de 96.527 lei, reprezentând  75.938 lei impozit pe profit şi 36.863 lei majorări aferente impozitului pe profit.

A fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 96.527 lei încasată necuvenit. 

Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Decizia de impunere nr. 214/25.02.2010 emisă în baza constatărilor din Raportul de inspecţie fiscală nr. 10289/25.02.2010 s-au stabilit în sarcina SC S.I. SRL obligaţii fiscale suplimentare ,în sumă totală de 278.321 reprezentând: 82.237 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 41.976 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, 98.511lei taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar şi 55.597 lei, majorări de întârziere aferente taxei  pe valoarea adăugată stabilită suplimentar.

Prin decizia nr. 130 din 10.08.2010 emisă de pârâta DGFP H. s-a decis respingerea contestaţiei formulate de S.C. S.I. SRL împotriva deciziei de impunere nr. 214/25.02.2010 emisă de Activitatea de inspecţie fiscală privind stabilirea ca obligaţie suplimentară de plată către bugetul consolidat al statului a sumei de 124.213 lei reprezentând: 82.237 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 41.976 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar.

S-a dispus desfiinţarea decizie de impunere nr. 214/25.02.2010 pentru suma de 154.108 lei reprezentând: 98.511lei taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar şi 55.597 lei, majorări de întârziere aferente taxei  pe valoarea adăugată stabilită suplimentar, urmând a se reface controlul şi a se emite un nou act administrativ fiscal în condiţiile stabilite de lege.

Întreaga creanţă înscrisă în decizia de impunere a fost recuperată prin diferite documente de plată , fapt confirmat de pârâtă prin adresa nr. 2744/25.04.2013.Reclamanta în virtutea principiului disponibilităţii ce caracterizează procesul civil a fixat ca obiect al acţiunii sale anularea în întregime a  deciziei de soluţionare a contestaţiei ,anularea deciziei de impunere emisă de pârâtă cu privire la suma de 124.213 lei  reprezentând impozit pe profit şi majorări aferente impozitului precum şi constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtei cu privire la TVA.

Această ultimă solicitare a fost apreciată ca inadmisibilă în condiţiile în care decizia de soluţionare a contestaţiei nu a soluţionat pe fond contestaţia reclamantei privind TVA ul suplimentar de 98.511 lei şi majorările aferente de 55.597 lei stabilite prin decizia de impunere. Sub acest aspect decizia era cenzurabilă în faţa instanţei de contencios doar asupra legalităţii dispoziţiei de desfiinţare a deciziei de impunere şi refacere a controlului fiscal întrucât numai în această măsură reclamanta se putea prevala de o vătămare a intereselor sale legitime şi nu asupra inexistenţei dreptului de creanţă.

Ca atare pentru TVA suplimentar şi majorări de întârziere a fost respinsă cererea reclamantei întrucât a fost admisă contestaţia cu privire la aceste obligaţii fiscale.

În ceea ce priveşte capetele 1 -2 de cerere privind anularea deciziei de impunere emisă de pârâtă cu privire la suma de 124.213 lei  reprezentând impozit pe profit şi majorări aferente impozitului Tribunalul a constatat că acestea sunt fondate doar în ceea ce priveşte suma de 96.527 lei compusă din 75.938 lei impozit pe profit şi 36.863 lei majorări aferente impozitului pe profit pentru următoarele considerente:

Prin cererea de probaţiune formulată de reclamantă s-a solicitat în dovedirea susţinerilor acţiunii pe lângă proba cu înscrisuri şi încuviinţarea efectuării unei expertize financiar – contabile pentru a se dovedi starea de fapt contrară celei reţinute de pârâtă prin raportul de inspecţie fiscală din 24.02.2010.

Proba a fost însuşită şi de către pârâtă fiind  în consecinţă admisă ca legală, pertinentă şi concludentă de către instanţă.

Astfel, suma de 100.197 lei reprezentând diferenţa de amortizare fiscală nerecuperată prin valorificarea materialelor rezultate din operaţiunea de scoatere din funcţiune a echipamentelor achiziţionate de reclamantă în anul 2005 de la SC C.E. SRL în faliment este deductibilă fiscal.

Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe amortizabile s-a datorat uzurii fizice şi morale a acestora după ce au fost folosite de către societatea în faliment şi casate în cauză fiind aplicabile disp. art. 24 alin. 15 din Codul fiscal şi nu disp. art. 21 alin.4 cum greşit a procedat organul fiscal cu ocazia controlului, iar motivul scoaterii din funcţiune a echipamentelor tehnologice achiziţionate de reclamantă îl reprezintă  gradul de uzură foarte ridicat de peste 80% şi nu distrugerea acestora. Or, prin contractul de vânzare - cumpărare reclamanta a achiziţionat în bloc întreg activul societăţii în faliment întrucât utilajele nu puteau fi demontate şi valorificate separat, reclamanta fiind nevoită astfel să achiziţioneze echipamente de care nu avea nevoie în procesul de producţie.

Cu privire la deductibilitatea cheltuielilor în sumă de 10.920 lei pentru mijloacele fixe achiziţionate în anul 2005 de către reclamantă în valoare de 54.602 lei s-a reţinut corect în raportul de inspecţie fiscală că nu poate fi acordată reclamantei, întrucât cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile numai pentru mijloacele fixe amortizabile înregistrate şi puse în funcţiune până la data de 30 aprilie 2005.

Contractul de vânzare - cumpărare încheiat între SC C.E. SRL Orăştie - în lichidare, în calitate de vânzător şi SC S.I.C. SRL Orăştie este datat 12.10.2005, deci nu putea fi înregistrat în contabilitate înainte de 30.04.2005.

S-a reţinut deductibilitatea sumei de 242.700 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de SC P.E. SRL Tarnăveni, pentru care s-au emis facturile nr. 77162/09.12.2008 şi nr. 77163/26.12.2008, deoarece pentru aceste servicii a fost încheiat contractul nr. 3201/28.11.2008, având ca obiect reparaţii şi revizii pentru utilajele tehnologice.

Prestatorul a încheiat procese verbale de recepţie, ce atestă realitatea serviciilor prestate şi necesitatea efectuării reparaţiilor, având în vedere specificul activităţii desfăşurate.

În aceste condiţii, sunt îndeplinite condiţiile de deductibilitate prevăzute la art. 1 alin.1 Cod fiscal, împrejurare care reiese din concluziile expertului din raportul de expertiză efectuat în cauză.

De asemenea, este deductibilă fiscal şi suma de 30.000 lei, reprezentând cheltuieli cu lucrările de proiectare achiziţionate în finalizarea proiectului lucrării „alimentare cu apă a localităţii T.”efectuate de SC C.I.P. SRL Orăştie.

Între cele două societăţi există un contract de proiectare încheiat şi au fost încheiate procese verbale de recepţie a lucrărilor, aşa încât este mai mult decât evident că aceste cheltuieli de proiectare sunt aferente obţinerii veniturilor impozabile, de unde rezultă că ele sunt deductibile fiscal în considerarea art. 21 alin.1 Cod fiscal.

Suma de 80.840 lei reprezentând  cheltuieli cu contravaloarea serviciilor de cercetare - dezvoltare prestate de SC A.I. SRL Arad, nu este o cheltuială deductibilă fiscal, întrucât nu a fost prestată pentru realizarea obiectului de activitate al reclamantei şi nu există documente justificative care să confirme efectuarea prestaţiei, astfel că în mod corect s-a apreciat de către pârâtă şi reţinută ca atare în procesul verbal de control.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs parata DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR T. solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea recursului parata a arătat că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente:

•instanţa de fond s-a bazat exclusiv pe raportul de expertiza ordonat in cauza, fără ca în considerentele hotărârii recurate să se regăsească convingerile instanţei care au dus la soluţia de admitere în parte a acţiunii reclamantei intimate şi de anulare parţială a celor două decizii emise de pârâtă; or, potrivit art. 261, alin 1, punctul 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă, pe lângă alte elemente, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei; din sentinţa atacată se poate cu uşurinţă constata că judecătorul fondului a preluat fără a cenzura o parte din concluziile expertului, fără a răspunde apărărilor formulate de subscrisa, acest aspect constituind o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O., deoarece părţile nu cunosc argumentele ce au dus la pronunţarea soluţiei;

•în speţa dedusă judecăţii în prezentul dosar, judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, nici argumentele reclamantei, dar nu a procedat nici la o înlăturare, motivat şi argumentat, a susţinerilor din întâmpinarea  pârâtei;

In ceea ce priveşte fondul cauzei:

Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuielile în sumă totală de 103.297 lei, reprezentând valoarea neamortizată a unor mijloace fixe scoase din gestiunea societăţii, nerecuperată în  întregime:

•contrar susţinerilor intimatei si instanţei de fond, în speţa, sunt aplicabile prevederile art. 21, alin.1 şi alin. 4 lit.c din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborate cu prevederile pct. 42 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, care precizează ca „cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, nu este cheltuială deductibilă fiscal, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz. Cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale lipsă din gestiune sau distruse, care excedează valorii recuperate în baza contractelor de asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, după caz, nu este deductibilă fiscal.”

•din Raportul de inspecţie fiscala si Decizia de impunere a rezultat faptul ca au fost scoase din uz echipamente tehnologice degradate (cu un grad foarte mare de uzura care nu mai puteau fi utilizate pentru activităţile economice ale societăţii) in suma de 153.000 lei; scăderea din gestiunea societăţii intimate a contravalorii echipamentelor tehnologice - active corporale - constatate a fi degradate dar neimputabile, s-a efectuat în luna martie 2006 prin NC nr. 6/31.03.2006;

•din verificarea documentelor menţionate anterior se concluzionează următoarele: valoarea de înregistrare in contabilitate a echipamentelor tehnologice degradate, scoase din uz - 153.000 lei, venituri realizate din valorificarea fierului vechi - 52.803 lei, amortizare aferenta utilajelor tehnologice - 0 lei, valoare neacoperita prin valorificare (cont 6583) - 100.197 lei;

•valoarea neacoperita prin valorificare evidenţiată în contul 6583 “Cheltuieli cu activele cedate”, este o cheltuiala nedeductibila la calculul profitului impozabil, conform prevederilor art. 21 alin. (1)-(2) si alin (4) litera c) din Legea nr. 571/2003 - privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, respectiv punctul 22 din - H.G. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, coroborate cu prevederile art.6 alin (1) si alin (2) din Legea contabilităţii nr.82/1991, cu modificările si completările ulterioare;

•astfel, in baza dispoziţii legale citate, organele de inspecţie fiscală in mod corect nu au acordat drept de deducere pentru suma de 100.197 Iei, reprezentând cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale distruse, neimputabile, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare;

In ce priveşte deductibilitatea sumei de 242.700 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de S.C. P.E. SRL:

•Concluziile instanţei de fond, chiar daca au fost preluate din concluziile expertizei sunt nefondate deoarece din verificarea efectuată, organele de inspecţie fiscală au constatat că, serviciile au fost facturate în baza Contractului de prestări servicii nr. 3201/28/LL2008, al cărui obiect de activitate îl constituie „Reparaţii şi revizii pentru utilaje tehnologice” fără sa fie precizate serviciile ce urmează a fi efectuate precum şi tarifele percepute pentru fiecare serviciu, iar în anul 2008 SC P.E. SRL Târnăveni nu a evidenţiat venituri (aşa cum rezultă din bilanţul încheiat la 31.12.2008), iar în anul 2009, societatea a fost radiată;

•din analizarea contractului de prestări servicii nr. 3201/28.11.2008 rezulta ca la obiectul contractului se prevede „Reparaţii si revizii pentru utilaje tehnologice” fără a fi precizate serviciile ce urmează a fi efectuate precum si tarifele percepute pentru fiecare serviciu; de asemenea, deşi în contract se face referire la „Oferte de preţ “ intimata reclamanta nu deţine nici un document justificativ in acest sens; pentru a face dovada prestării efective a serviciilor facturate de către SC P.E. SRL au fost prezentate doua Procese Verbale de recepţie la terminarea lucrărilor;

•deşi termenele de execuţie prevăzute in contract sunt de 12 luni de la semnarea acestuia, respectiv pana la 28.11.2009, procesele verbale de recepţie se întocmesc in luna decembrie 2008;

•prin urmare, cheltuielile înregistrate in evidenta in Contul 628,, Cheltuieli cu servicii prestate nu sunt deductibile conform prevederilor art. 21 alin (4) litera f) si litera m) si art. 19 alin (1) din Leg.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, respectiv punctul 48 si punctul 12 din HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, coroborate cu prevederile art.6 alin (1) si alin (2) din Legea contabilităţii:;

•deoarece facturile fiscale nu au fost însoţite de documente probatorii prin care să se facă dovada achiziţionării unor servicii pentru nevoile societăţii şi în folosul obţinerii de venituri impozabile, iar societatea SC P.E. SRL Târnăveni nu a evidenţiat venituri (aşa cum rezultă din bilanţul încheiat la 31.12.2008) iar în anul 2009, societatea a fost radiată, este lipsit de relevanta faptul ca au fost prezentate procese verbale de recepţie despre care se face vorbire in motivarea sentinţei recurate, fapt pentru care se apreciază ca în mod legal, organele de inspecţie nu au acordat drept de deducere pentru cheltuielile în sumă de 242.700 lei.

In ceea ce priveşte suma de 30.000 lei reprezentând cheltuieli cu lucrările de proiectare achiziţionate in finalizarea proiectului lucrări «alimentare cu apa a localităţii Turdas» efectuate de S.C. C.I.P. SRL:

•in Baza Contractului de prestări servicii nr. 3685/16.12.2007 si a Facturii nr. 3720205/15.01.2008 emisa de către S.C. C.I.P. SRL Orăştie, intimata reclamanta a înregistrat in contul 628 “Cheltuieli cu servicii executate de terţi” suma de 30.000 lei cu un TVA aferent de 5.700 lei;

•din verificările efectuate asupra documentelor justificative ce au stat la baza înregistrării prestaţiilor în de evidenţă contabilă organul de control a constatat următoarele: unitatea nu deţine niciun proiect care sa aibă drept proiectant SC C.I.P. SRL, unitatea nedeţinând documente prin care să justifice prestarea efectiva a serviciilor facturate de către SC C.I.P. SRL, din explicaţiile date de reprezentanţii unităţii verificate si din documentele puse la dispoziţie rezulta faptul ca Proiectul la care se face referire in Factura Nr. 3720205/15.01.2008, consta în “Alimentare cu apa a localităţii Turdaş - Jud. Hunedoara, din consultarea datelor cuprinse în proiectul tehnic Nr.1A/2007, la proiectant apare în mod explicit SC.S.I. SRL, în nici o anexa la proiect nu apare ca şi proiectant SC.C.I.P. SRL, colectivul de elaborare a proiectului este alcătuit din 4 persoane fizice , din care 3 au avut la data elaborării proiectului calitatea de angajaţi ai SE. S.I. SRL având încheiate contracte de muncă iar administratorul SC.C.I.P. SRL are calitatea de angajat al SC S.I. SRL conform contractului de muncă;

•pentru a fi deductibile la calcului profitului impozabil cheltuielile trebuie să îndeplinească condiţiile: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuţie, precizarea serviciilor prestate, precum şi tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfăşurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare, contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate. Reclamanta nu a prezentat acte şi documente care să justifice realitatea şi legalitatea prestării serviciilor în cauză şi documente care sa justifice necesitatea prestării serviciilor respective;

•Fata de constatările de mai sus se apreciază că cheltuielile înregistrate în evidenta in Contul 628,, Cheltuieli cu servicii prestate” nu sunt deductibile conform prevederilor art. 21 alin (4) litera m), art. 21 alin (4) litera f) si art.19 alin (1) din Leg.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, respectiv punctul 48 si punctul 12 din HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, coroborate cu prevederile art.6 alin (1) si alin (2) din Legea contabilităţii nr.82/1991.

În drept, se invoca prevederile art. 304, punctul 7 şi 9 şi art. 304 ind.1 coroborat cu art. 312, din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.

Reclamanta-intimata nu a depus întâmpinare.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Recursul paratei a fost  admis datorită următoarelor considerente:

În ceea ce priveşte aspectele procedurale invocate:

Potrivit art. 312 alin. 5 C.pr.civ. instanţa poate dispune casare cu trimitere în următoarele cazuri: dacă instanţa a cărei hotărâre se atacă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată atât, la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului.

Curtea reţine că deşi hotărârea atacată a fost superficial motivată, acest fapt nu este măsură să-i producă pârâtei o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului în condiţiile în care aspectele invocate de reclamantă vor fi analizate de instanţa de recurs care va întregi în acest fel considerentele sentinţei atacate.

În ceea ce priveşte fondul cauzei:

Referitor la neacordarea dreptului de deducere pentru cheltuielile în sumă totală de 103.297 lei, reprezentând valoarea neamortizată a unor mijloace fixe scoase din gestiunea societăţii, nerecuperată în  întregime:

Prin procesul-verbal de inventar din data de 08.02.2006 s-a propus casarea şi scoaterea din uz a mijloacelor fixe (echipamente tehnologice achiziţionate prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 12.10.2005) având în vedere că acestea prezentau un grad de uzură foarte ridicat şi nu mai erau în stare de funcţionare.

Aceste mijloace fixe au fost casate înainte de amortizarea integrală.

Conform art. 21, alin. 4, lit.c  C.fisc. „cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare (..)” nu sunt deductibile fiscal.

Aşadar, numai în ipoteza în care pentru aceste bunuri ar fi fost încheiate contracte de asigurare, cheltuielile nu ar fi intrat sub incidenţa articolului menţionat anterior. În acest sens sunt şi dispoziţiile din HG 44/2004.

Astfel, in baza dispoziţiilor legale citate, Curtea reţine, contrar opiniei instanţei de fond, că organele de inspecţie fiscală in mod corect nu au acordat drept de deducere pentru suma de 100.197 Iei, reprezentând cheltuiala cu valoarea neamortizată a activelor corporale distruse, neimputabile, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare.

In ce priveşte deductibilitatea sumei de 242.700 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de S.C. P.E. SRL şi a sumei de 30.000 lei reprezentând cheltuieli cu lucrările de proiectare achiziţionate in finalizarea proiectului lucrări «alimentare cu apa a localităţii Turdaş» efectuate de S.C. C.I.P. SRL:

Prin decizia de impunere atacată organele de inspecţie fiscală nu au acordat drept de deducere pentru sumele menţionate anterior reprezentând cheltuieli cu serviciile executate de terţi.

Pentru a lua această decizie, organele fiscale au considerat că societatea reclamantă nu deţine documente pentru a justifica prestarea efectivă a serviciilor facturate.

Curtea reţine că în conformitate cu prevederile art. 21, alin. 4, lit. f şi m C.fisc. nu sunt deductibile fiscal „cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor” şi „cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte”.

Potrivit pct. 48 din HG 44/2004 pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare şi contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate.

Astfel, conform celor menţionate anterior, pentru a deduce cheltuielile cu prestările de servicii trebuie să fie îndeplinite condiţiile menţionate anterior.

În speţă, pentru a dovedi prestarea serviciilor efectuate de către SC P.E. SRL, societatea reclamantă a prezentat drept documente justificative două procese-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor întocmite în luna decembrie 2008.

Or, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada necesităţii efectuării cheltuielilor, că în contract nu sunt precizate serviciile ce urmează a fi efectuate şi nici tarifele percepute pentru fiecare serviciu, că procesele-verbale sunt întocmite în luna decembrie 2008 deşi în contract termenele de execuţie sunt de 12 luni de la semnarea contractului, că serviciile nu au fost achitate de către reclamantă şi că societatea prestatoare nu a raportat venituri în anul 2008, Curtea reţine ca fiind corectă opinia organului fiscal ca a apreciat că aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.

În ceea ce priveşte serviciile prestate de S.C. C.I.P. SRL, Curtea reţine că societatea nu a prezentat documente justificative pentru a dovedi prestarea serviciilor de proiectare. Mai mult decât atât aceasta nu deţine nici un proiect întocmit de societatea menţionată anterior, iar proiectul care face obiectul facturii nr. 3720205/15.01.2008 (proiect tehnic 1A/2007) a fost întocmit chiar de către societatea reclamantă

Aşadar, nici aceste cheltuieli nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de codul fiscal pentru a fi considerate deductibile fiscal. 

Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art. 312 C.pr.civ. a admis recursul pârâtei, a modificat  sentinţa atacată în sensul că a respins  acţiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE T., succesoare în drepturi şi obligaţii a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului H., ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare