Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 880 din 23.03.2009


Sentinţa civilă nr.880

Sedinţă publică din 23.03.2009

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de …… sub dosar nr………, petentul ………….., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria ………………….

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de …………., în jurul orelor 11, s-a deplasat cu autoturismul taxi cu numărul de înmatriculare ……….. pe strada ………şi înainte cu ……… de ………… a oprit pe partea dreaptă pentru a coborî medicul de familie şi un coleg de serviciu. Ulterior acestui moment, petentul a învederat că a semnalizat stânga, s-a asigurat şi a început deplasarea înainte.

Petentul a mai precizat că, întrucât din spate nu a văzut nimic, a semnalizat din nou şi s-a asigurat pentru a intra în curtea cimitirului de unde trebuia să ia un client, s-a deplasat circa un metru în stânga, moment în care din spate a venit cu viteză foarte mare un autoturism marca …………..

Totodată, a mai menţionat petentul că în momentul în care el virase la stânga, autoturismul menţionat anterior întrucât  avea viteză mare, nu a oprit, lovind autoturismul său în partea stângă.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar următoarele înscrisuri: ……………..

Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă, depunând însă la dosar, la solicitarea instanţei, următoarele înscrisuri: …………………………

În cauză instanţa a încuviinţat, în temeiul art.167 al.1 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri şi proba testimonială, apreciindu-le ca fiind legale, pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria …………….. petentul …………… a fost sancţionat cu amendă în cuantum de ……………. lei, fiindu-i reţinut şi permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.135 lit.f din OUG nr.195/2002 raportat la art.100 al.2 din acelaşi act normativ.

S-a reţinut în procesul-verbal de contravenţie că în data de …………… petentul a condus autoturismul marca …………… iar la punerea în mişcare nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca …………. cu numărul de înmatriculare ……. condus de …………… şi cu care a intrat în coliziune rezultând avarierea ambelor autovehicule.

În conformitate cu dispoziţiile art.34 din OG nr.2/2001 instanţa analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Sub aspectul legalităţii, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa apreciază că situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie nu corespunde realităţii.

Potrivit art.101 al.3 lit.a din OUG nr.195/2002, nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale, constituie contravenţie sancţionată cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.

Deşi, în mod greşit în procesul-verbal de contravenţie s-a menţionat că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului este prevăzută de art.100 al.2 din OUG nr.195/2002, instanţa apreciază că această împrejurare nu este de natură a atrage anularea procesului-verbal.

Astfel, nefiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii exprese, greşita încadrare juridică a faptei poate duce la nulitatea procesului-verbal de contravenţie numai în condiţiile prevăzute de art.105 al.2 Cod procedură civilă, respectiv numai dacă se face dovada de către petent a unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

Instanţa apreciază că, pe baza descrierii situaţiei de fapt realizată de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal se poate determina încadrarea corectă a faptei contravenţionale, respectiv art.101 al.3 lit.a din OUG nr.195/2002.

Analizând aceste dispoziţii, instanţa constată că petentul nu a suferit o vătămare ca urmare a greşitei încadrări a faptei, având în vedere că sancţiunea ce i-a fost aplicată corespunde încadrării corecte a faptei reţinute în sarcina sa.

Instanţa mai reţine că, potrivit raportului întocmit de către agentul constatator, constatarea contravenţiei s-a făcut în baza declaraţiilor celor doi conducători auto implicaţi şi a avariilor suferite de cele două autoturisme, iar nu ca urmare a constatării ex propriis sensibus de către agentul constatator.

Din declaraţiile petentului date atât în faţa organelor de poliţie, cât şi cu ocazia audierii sale de instanţa de judecată, în temeiul art.129 al.4 din Codul de procedură civilă şi art.34 al.1 din OG nr.2/2001, rezultă că, a condus autoturismul marca ……… cu numărul de înmatriculare …….., pe strada ……… din …………, iar la un moment dat a oprit pe partea dreaptă a sensului de mers pentru a coborî două persoane care îl însoţeau. Ulterior, şi-a reluat deplasarea, semnalizând intenţia de a vira spre stânga pentru a intra în curtea cimitirului, moment în care a fost lovit în partea stângă din spate de un autoturism marca …………..

Situaţia de fapt astfel cum a fost relatată de către petent este confirmată de martorul Şerban Adrian, care, fiind audiat în cauză, a declarat că petentul a condus autoturismul marca ……… cu numărul de înmatriculare ………., pe strada ………., iar în dreptul …………, acesta a semnalizat intenţie de a efectua virajul spre stânga. Totodată,  a mai învederat martorul că în momentul în care petentul începuse efectuarea virajului spre stânga, autoturismul acestuia a fost lovit în partea stângă spate de un autoturism marca …………… care circula cu viteză foarte mare.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului …………..-celălalt şofer implicat în accident, instanţa nu va avea în vedere acestă declaraţie, apreciind-o ca fiind neconformă adevărului.

Astfel,  în declaraţiile sale date atât în faţa organelor de poliţie, cât şi în faţa instanţei de judecată, martorul a declarat că autoturismul condus de petent a fost oprit pe partea dreaptă, iar la punerea în mişcare acest autoturism i-a apărut brusc în faţă, determinându-l  să frâneze. Totodată, a mai învederat martorul că din cauza distanţei foarte mici dintre cele două autoturisme, nu a putut evita accidentul, lovind autoturismul petentului.

Deşi declaraţia martorului confirmă situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie, instanţa apreciază că această declaraţie este lipsită de credibilitate întrucât, cu ocazia audierii sale martorul a afirmat că poliţiştii i-au dictat uneori ce trebuie să scrie.

Tot astfel, instanţa mai reţine că declaraţia martorului ………… este infirmată de declaraţia martorului …………, acesta din urmă afirmând că  petentul a circulat aproximativ 40-50 metri înainte de efectuarea manevrei spre stânga.

De asemenea martorul ………… a mai declarat că a vazut autoturismul marca …………… numai în momentul în care petentul semnalizase intenţia de a vira spre stânga şi începuse efectuarea acestei manevre.

Pentru considerentele expuse mai sus instanţa apreciază că plângerea petentului este întemeiată, motiv pentru care o va admite, urmând a anula procesul-verbal de contravenţie seria ……………. şi, în consecinţă, a exonera petentul de plata amenzii aplicate prin procesul-verbal.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.