Cereri in anulare

Sentinţă civilă 294 din 29.01.2009


SENTINŢA CIVILĂ NR.294/29.01.2009

Prin cererea adresată acestei instanţe, înregistrată la nr.1813/327/14 aprilie 2008, reclamanta __ Tulcea a chemat în judecată pe pârâta SC __, solicitând emiterea somaţiei de plată pentru suma de 2822 lei reprezentând rest de plată din factura fiscală nr.554/14 septembrie 2007 şi dobânda aferentă acestei sume începând cu data scadenţei debitului şi până la plata integrală a acestuia.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că între ea şi pârâtă s-au desfăşurat raporturi comerciale concretizate prin prestarea unor servicii în beneficiul pârâtei în valoare de 4122 lei, fiind emisă factura fiscală nr. 554/14 septembrie 2007, acceptată la plată prin semnare de către reprezentantul pârâtei, dar neachitată în întregime.

A mai arătat reclamanta că debitul este recunoscut de către pârâtă care a plătit suma de 1300 lei, rămânând de plată suma de 2822 lei, că pârâta a fost notificată de mai multe ori, demersuri rămase fără rezultat.

În drept reclamanta a invocat dispoziţiile OG 5/2001, iar în dovedirea cererii  a depus la dosar înscrisuri.

Legal citată, pârâta s-a prezentat, prin avocat, nu a depus întâmpinare ci a depus în apărare un înscris.

Prin sentinta civila nr.__/__, Judecatoria Tulcea a admis cererea reclamantei si a somat parata sa plateasca reclamantei in termen de 20 de zile suma de 2822 reprezentand debit restant si a dobanzii legale calculate de la data scadentei pana la data platii.

Impotriva acestei sentinte debitorul a formulat cerere in anulare, pe rolul instanţei  inregistrandu-se dosarul cu nr.5892/327/2008, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, se dispună anularea sentinţei civile nr.2244/18.09.2008.

În motivarea cererii, pârâta-debitoare a arătat că prin acţiunea înregistrată sub nr.1813/327/2008 reclamanta-debitoare SC Pulsar SRL a solicitat emiterea unei somaţii de plată împotriva sa cu obligarea la plata sumei de 2822 lei şi a dobânzilor legale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

A mai arătat că instanţa a reţinut că pârâta ar fi acceptat la plată factura nr.554/2007, că aceasta reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, precum şi faptul că ar fi plătit parţial, astfel însuşindu-şi întregul conţinut al facturii.

A arătat în continuare că susţinerea ___ cât şi reţinerea situaţiei de fapt de către instanţă sunt greşite întrucât nu s-a confirmat nici factura şi nici devizul de lucrări, persoanele care l-au semnat, respectiv __ şi __, fiind angajaţii ___ şi nu ai săi. De asemenea, nu şi-a asumat prin nici o semnătură, cu atât mai mult oficial cu ştampila societăţii, obligaţia de care face vorbire reclamanta-creditoare.

De asemenea, a mai arătat că înţelegerea sa cu reclamanta-creditoare a fost ca aceasta din urmă să-i execute o lucrare şi să-i furnizeze materiale în valoare de aproximativ 1.000 lei şi având în vedere că reclamanta a întocmit un deviz care depăşea cu mult ceea ce s-a comandat, i s-a plătit acesteia exact cât a lucrat şi cât i-au fost furnizate materiale, respectiv 1300 lei, iar diferenţa pe care nu au acceptat-o, apreciază că nu îi aparţine.

Acţiunea nu a fost motivată în drept.

S-a ataşat dosarul nr.__/327/__ al Judecătoriei Tulcea.

Analizând cauza, instanţa reţine că reclamanta a prestat pârâtei servicii în valoare de 4122 lei, pentru care s-a emis factura fiscală nr. 554/14 septembrie 2007, factură acceptată la plată de către pârâtă prin semnarea acesteia de către reprezentantul societăţii.

De asemenea, pârâta a mai făcut un act de acceptare a facturii prin achitarea parţială a debitului, respectiv a sumei de 1300 lei, aşa cum rezultă din chitanţa seria TL PLSC, nr. 01217/24 septembrie 2007.

Potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. 5/2001 procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului în scopul realizării de bună voie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

În cauza de faţă suntem în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile a reclamantei faţă de pârâtă, rezultată din factura fiscală emisă de reclamantă şi asumată de pârâtă prin semnătură, dar şi prin plata parţială, fiind îndeplinite astfel condiţiile OG 5/2001 pentru emiterea somaţiei de plată.

Apararile debitoarei in sensul ca factura nu a fost semnata de un angajat al societatii nu pot fi retinute de instanta, simpla sustinere a partii ca semnatura nu-i apartine neputand fi luata in considerare, avand in vedere ca debitoarea nu s-a inscris in fals cu privire la semnatura existenta  pe factura fiscala aflata la fila 6 din dosarul de fond.

Faptul ca inscrisul constator al creantei nu poarta ştampila societatii debitoare nu afecteaza in nici un mod valabilitatea inscrisului ce constata creanta, nefiind nicio prevedere legala care sa acorde valoare juridica acestui aspect.

Drept urmare instanţa va respinge cererea in anulare ca nefondata.

Domenii speta