Circulaţia rutieră

Dosar nr. 6038/318/2013 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDETUL GORJ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 4841

Şedinţa publică de la 13.06.2013

Completul compus din :

PREŞEDINTE : ALEXANDRU BOGDAN POPESCU

GREFIER : LUCIANA IONELIA NEGRILĂ

Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul V.M.C.şi pe intimatul I.P.J. …, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat că intimatul a răspuns solicitării instanţei, depunând la dosar, prin serviciul registratură,  adresa nr. 105057/3.06.2013.

În temeiul art. 255, art. 258 Cod pr. civ., apreciind proba cu înscrisuri solicitată de părţi admisibilă şi aptă să conducă la soluţionarea cauzei, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat sau excepţii de invocat, instanţa considerând cercetarea judecătorească încheiată, a reţinut cauza spre soluţionare.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.04.2013, sub nr. 6038/318/2013, petentul V.M.C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. …, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. 2448573/12.04.2013 încheiat de către agentul intimatului, întrucât în mod nelegal a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 675 lei, fiindu-i reţinut permisul de conducere.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancţionat contravenţional întrucât ar fi condus autoturismul marca Opel Meriva GJ-30-JRC pe strada Nicolae Titulescu din … sub influenţa băuturilor alcoolice, susţinând că nu a consumat alcool, rezultatul testului fiind eronat.

A mai arătat că agentul constatator nu a menţionat în procesul-verbal contestat seria şi numărul aparatului alcooltest, ori dacă acesta are verificarea metrologică prevăzută de lege, considerând aparatul ca necalibrat şi având erori de măsurare.

În drept, petentul a invocat disp. O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, petentul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat, dovadă  (filele 5, 6).

Plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar.

În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat  respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea  procesului-verbal contestat ca temeinic  şi legal.

În motivare, intimatul a arătat că  procesul-verbal contestat  a  fost întocmit  cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, iar temeinicia aspectelor reţinute prin acesta rezultă din documentele anexate.

Cu adresa nr. 11907/25.04.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei materialul probator de la baza încheierii procesului-verbal contestat, şi anume raportul agentului constatator, dovadă, notă cu abateri, buletin de calibrare (filele 11-13).

Prin încheierea din data de 03.06.2013 pronunţată în dosarul nr. 6299/318/2013 al Judecătoriei Târgu-Jiu, instanţa a admis excepţia litispendenţei, fiind reunită cauza făcând obiectul dosarului antemenţionat cu prezenta cauză.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. 2448573/12.04.2013 încheiat de către agentul intimatului, petentul V.M.C.a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 675 lei, luându-se faţă de acesta şi măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 12.05.2013, ora 21:53,  pe strada Nicolae Titulescu din …, a condus autoturismul marca Opel Meriva cu nr. de înmatriculare GJ-30-JRC în timp ce se afla sub infleunţa băuturilor alcoolice, iar în urma testării cu aparatul alcooltest DRAGER ARUB 0462, test nr. 261, a rezultat o concentraţie de 0, 13 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Petentul a semnat procesul-verbal contestat, consemnând la rubrica Alte menţiuni “Cu obiecţiuni”, precizând totodată că nu solicită recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Instanţa constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind depusă la instanţă la data de 15.04.2013, împotriva procesului-verbal de contravenţie înmânat la data de 12.04.2013.

Instanţa sesizată cu soluţionarea plângerii contravenţionale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa va avea în vedere prevederile art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune.

Totodată, instanţa arată că, potrivit art. 185 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, constatarea contravenţiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influenţa alcoolului se face prin testarea aerului expirat de acesta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.

Instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanţa constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reţine în mod clar şi constant cã indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie sã beneficieze de garanţiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţia intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenţia Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancţionează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetăţenilor, iar pe de altă parte, sancţiunile contravenţionale aplicabile urmăresc un scop preventiv şi represiv.

În jurisprudenţa sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenţie.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispoziţiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil  în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Instanţa, analizând probele pe care organul constatator le foloseşte în dovedirea situaţiei de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârşirii contravenţiei de către petent.

Din înscrisurile privind aparatul alcooltest DRAGER ARUB 0462 comunicate la dosar de către intimat, instanţa reţine că acesta constituie mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic în sensul art. 185 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit buletinului de calibrare cu menţiunea admis, data următoarei calibrări fiind 25.01.2014, astfel că acesta este în termenul de verificare faţă de data testării petentului, 12.04.2013.

Mai observă instanţa că rezultatul testării petentului cu aparatul alcooltest a indicat o concentraţie de 0, 13 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform înscrisului semnat de către petent, comunicat de către intimat (fila 13), astfel că starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realităţii, petentul făcându-se vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa.

Susţinerile petentului, în sensul că nu a consumat alcool şi că aparatul alcooltest nu a fost calibrat, sunt aşadar contrazise de materialul probator de la dosarul cauzei, rămânând simple alegaţii lipsite de orice suport probator.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa apreciază că, raportat la disp. art. 5 alin. 5 şi art. 21 alin. 3 din O.G.  nr. 2/2001 coroborat cu art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, agentul constatator a realizat o corectă individualizare a acesteia, amenda contravenţională în cuantum minim de 675 lei şi măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile fiind proporţionale cu gradul de pericol social ridicat al faptei reţinute în sarcina petentului, cu atât mai mult cu cât a fost dovedită bogata sa antecedenţă contravenţională în domeniul rutier (fila 11), servind finalităţii de evitare a săvârşirii pe viitor a unor astfel de fapte.

Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională şi a menţine procesul-verbal contestat, ca legal şi temeinic, iar în temeiul art. 36 alin. 2 din acelaşi act normativ, va obliga petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul V.M.C., cu domiciliul în … în contradictoriu cu intimatul I.P.J. …, cu sediul în … împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. 2448573/12.04.2013 încheiat de către agentul intimatului.

Menţine procesul-verbal contestat, ca legal şi temeinic.

Obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19.06.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

ALEXANDRU BOGDAN POPESCU LUCIANA IONELIA NEGRILĂ 

Red. Jud. A.B.P/20 iunie 2013

Tehn. D.E./ex. 4

Domenii speta

Spete similare