Greșita individualizare a tratamentului sancționator. Renunțarea la aplicarea pedepsei cu închisoarea

Decizie 204 din 28.04.2020


DREPT PENAL

Greșita individualizare a tratamentului sancționator. Renunțarea la aplicarea pedepsei cu închisoarea

- art. 335 alin. (1) Cod penal

Fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal.

Curtea a apreciat că cererea principală formulată de inculpat prin apelul formulat în cauză este fondată, analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevând că sunt îndeplinite condițiile obiective și subiective prevăzute de art. 80 Cod penal pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei și că stabilirea sau aplicarea unei pedepse ar fi inoportună având în vedere consecințele pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată în parte sentința atacată și, rejudecând, s-a înlăturat pedeapsa de un an închisoare stabilită inculpatului pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, dispozițiile art. 83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei, precum și măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 80 Cod penal s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpat pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, iar în baza art. 81 Cod penal i s-a aplicat inculpatului (...) un avertisment.

Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 204 din 28 aprilie 2020

Prin Sentința penală nr. (...) din 21 februarie 2020, Judecătoria (...), în baza art. 396 alin. (1) și (4) Cod procedură penală și art. 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului (...), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, în baza art. 335 alin. (1) Cod penal.

În baza art. 83 alin. (1) și (3) Cod penal, s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul (...), la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) Cod penal să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul (...).

În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul (...) la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut, în esență, că în data de data de 24.11.2018, în jurul orei 18:00, inculpatul (...) a condus autoturismul marca (...) cu numărul de înmatriculare (...) pe strada (...) din localitatea (...), județul (...), fără a poseda permis de conducere.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de posibilitățile de îndreptare ale acestuia, precum atitudinea pe care inculpatul a înțeles să o aibă în fața instanței, de a recunoaște și regreta săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, apreciindu-se că amânarea aplicării pedepsei este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termenul legal, a declarat apel inculpatul (...), criticând-o sub aspectul netemeiniciei și solicitând desființarea acesteia în sensul de a se dispune, în principal, renunțarea la aplicarea pedepsei, iar, în subsidiar, să stabilească o amendă penală a cărei aplicare să se amâne.

S-a apreciat că în raport de gravitatea redusă a faptei ce i se impută inculpatului, sens în care s-a făcut referire la circumstanțele concrete în care inculpatul a comis-o, precum și la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 80 Cod penal pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reținut următoarele:

Inculpatul (...) a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis în 12 august 2019 de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/P/2018 sub acuzația comiterii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal.

Potrivit ipotezei acuzatoriale, în data de 24 noiembrie 2018, în jurul orei 18:00, inculpatul (...) a condus autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...) pe str. (...) din localitatea (...), fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie.

Inculpatul (...) a recunoscut comiterea faptei și a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate prevăzute de art. 357 Cod procedură penală.

Curtea a constatat că, în speță, din probele care corespund acestei ipoteze acuzatoriale, sunt atât testimoniale [declarațiile inculpatului (...) (filele 21, 24 din dosarul de urmărire penală), declarația martorului (...) (filele 26-27 din dosarul de urmărire penală)], cât și netestimoniale [adresa nr. (...) din 18.03.2019 a IPJ (...) – Serviciul Rutier (fila 30 din dosarul de urmărire penală), procesul-verbal de reconstituire din 25 iunie 2019 (filele 38-39 din dosarul de urmărire penală) și planșele fotografice privind aspectele fixate cu ocazia reconstituirii (filele 41-45)].

Din coroborarea declarației martorului (...) cu cele ale inculpatului (...) rezultă că martorul (...) a achiziționat autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...) în luna noiembrie a anului 2018.

În data de 24 noiembrie 2018, la domiciliul martorului din (...), a venit o persoană pe care martorul o cunoștea doar din vedere și care i-a spus că are de vânzare un cal, pentru suma de 3.000 lei, negociabilă, iar în urma discuțiilor purtate martorul s-a hotărât să se deplaseze la domiciliul acelei persoane pentru a vedea calul.

La propunerea acestei persoane, pentru că nu aveau cu ce se deplasa, martorul a fost de acord să se deplaseze cu autoturismul său, marca (...), care urma să fie condus de această persoană, întrucât martorul nu poseda permis de conducere.

Pentru a nu se deplasa singur împreună cu acea persoană, martorul (...) i-a cerut cumnatului său, inculpatul (...), să-i însoțească, propunere cu care inculpatul a fost de acord.

Ca urmare a acestei înțelegeri, inculpatul (...), împreună cu martorul (...) și cu proprietarul calului s-au deplasat cu autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), de la domiciliul martorului din localitatea (...) până în localitatea (...), la domiciliul proprietarului calului, parcurgând aproximativ 6-8 km, autoturismul fiind condus de proprietarul calului care i-a spus martorului că deține permis de conducere.

Întrucât martorul nu a ajuns la o înțelegere cu proprietarul calului, care, deși a susținut că prețul la care dorea să vândă calul este negociabil, nu a fost de acord să-l vândă la un preț mai mic de 3.000 lei, acesta nu a mai fost de acord să conducă din nou autoturismul martorului până la domiciliul acestuia, condiții în care inculpatul (...) s-a oferit să conducă el autoturismul, martorul (...) fiind de acord cu această propunere, întrucât a presupus că inculpatul deține permis de conducere, întrucât l-a mai văzut conducând utilaje și vehicule agricole.

Astfel, inculpatul a condus autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), în care se afla, în calitate de pasager martorul (...) din localitatea (...), din dreptul imobilului de pe str. (...), nr. (...), spre localitatea (...), cu intenția ca, după ce vor ieși din localitatea (...), să se deplaseze spre localitatea (...) pe un drum agricol.

În timp ce inculpatul (...) conducea autoturismul în (...), pe str. (...), când au ajuns în dreptul imobilului cu nr. (...), au fost opriți pentru control de un echipaj al poliției rutiere, ocazie cu care inculpatul (...) a comunicat că nu posedă permis de conducere.

Din adresa nr. (...) din 18 martie 2019 a IPJ (...) – Serviciul Rutier rezultă că inculpatul (...) nu posedă permis de conducere.

De asemenea, Curtea a reținut că din procesul-verbal de reconstituire și din planșele fotografice cu aspectele fixate cu ocazia reconstituirii, care se coroborează cu declarațiile inculpatului și ale martorului (...), rezultă că inculpatul (...) a condus autoturismul pe str. (...) din localitatea (...), jud. (...), din dreptul imobilului situat la nr. X până în dreptul imobilului cu nr. Y, aproximativ 400 de metri.

Curtea consideră că probele administrate în cauză dovedesc faptul că în data de 24 noiembrie 2018, în jurului orei 18:00, inculpatul (...) a condus pe str. (...) din localitatea (...), jud. (...), autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...) fără să posede permis de conducere pentru nicio categorie, ipoteza acuzatorială (propoziția probatorie finală) fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Totodată, Curtea a considerat că fapta inculpatului (...) de a conduce autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...) pe drumurile publice fără a deține permis de conducere pentru nicio categorie este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea inculpatului (...) de a conduce autoturismul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere, urmarea imediată constă în pericolul creat pentru siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis infracțiunea cu intenție, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal, prevăzând că prin conducerea unui vehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea acestei consecințe (intenție indirectă).

Curtea a apreciat că cererea principală formulată de inculpatul (...) prin apelul formulat în cauză este fondată, analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condițiile obiective și subiective prevăzute de art. 80 Cod penal pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.

Cu privire la condițiile obiective, Curtea a constatat că:

a)pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de conducerea unei vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal, comisă de inculpat, este închisoarea de la unu la 5 ani;

b)infracțiunea comisă are o gravitate redusă in concreto, față de natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit (inculpatul a condus autoturismul aproximativ 400 de metri, pe un drum comunal, care nu era intens circulat, fără a fi implicat în vreun incident rutier și avea intenție de a se deplasa, după ce ieșea din localitatea (...), pe un drum agricol și avea experiență în conducerea utilajelor și vehiculelor agricole).

Cu privire la condițiile subiective, Curtea a reținut că:

a)inculpatul (...) nu a fost anterior condamnat printr-o hotărâre definitivă, astfel cum rezultă din copia cazierului judiciar (fila 46 din dosarul de urmărire penală), nefiind cunoscut cu antecedente penale;

b)inculpatul (...) nu a beneficiat în ultimii 2 ani de măsura renunțării la aplicarea pedepsei;

c)inculpatul (...) nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată și nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori identificarea și tragerea sa la răspundere penală, recunoscând comiterea infracțiunii de care este acuzat încă din momentul în care a fost oprit pentru control și a parcurs procedura abreviată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii.

Totodată, Curtea a reținut că inculpatul (...) este o persoană tânără (26 de ani), integrată socială, are un loc de muncă, este căsătorit și are un copil de 6 ani, iar anterior comiterii acestei infracțiuni a avut o conduită corectă, neexistând situații în care să încalce normele legale.

De asemenea, din declarațiile inculpatului (...) rezultă că acesta a conștientizat care sunt urmările faptei sale, pe care a regretat-o.

Având în vedere aceste considerente, ținând seama și de posibilitățile de îndreptare ale inculpatului (...), Curtea a opinat că stabilirea sau aplicarea unei pedepse ar fi inoportună având în vedere consecințele pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul (...) împotriva sentinței penale nr. (...) din 21 februarie 2020 pronunțate de Judecătoria (...) în dosarul nr. (...)/2019, care a fost desființată în parte și, rejudecând, s-a înlăturat pedeapsa de un an închisoare stabilită inculpatului (...) pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, dispozițiile art. 83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei, precum și măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 80 Cod penal s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul (...) pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

În baza art. 81 Cod penal i s-a aplicat inculpatului (...) un avertisment.

Au fost menținute dispozițiile instanței de fond privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.