Art. 181 alin 1 C.p.

Dosar nr. ……*

R O M Â N I A

Cod operator 2444

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEŢUL GORJ

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa penală nr. 273

Şedinţa publică de la 07 Februarie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE: R.N.Z.

Grefier: E.B.

Ministerul Public a fost reprezentant de procuror  O.A.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu.

 Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei privind dosarul penal având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin(1) C.pen. privind pe inculpatul I.A.C., partea vătămată T.C. şi partea civilă S.J.U. Tg Jiu.

La apelul nominal au lipsit părţile.

Procedura de citare este  legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din 31.01.2013, fiind consemnată în încheierea de şedinţă de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 07.02.2013, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată  următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu nr. …../P/2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, sub nr. …., la data de 29.09.2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I.A.C., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin(1) C.pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că la data de 30.03.2011, partea vătămată T.C. a sesizat organele de cercetare penală, solicitând efectuarea ce cercetări faţă de inculpatul I.A.C., arătând că în seara de 19.03.2011, în timp ce se afla la Clubul Tiara, din localitatea Băleşti, a fost lovit de acesta în mod repetat cu o tomfă peste mâna stângă.

Partea vătămată T.C. a precizat că în data de 19.03.2011, în jurul orelor 23:30, a mers la discoteca Club Tiara de pe raza comunei Băleşti, împreună cu numiţii C. P., P. D. A. şi P.I. şi la intrarea în discotecă a fost oprită de inculpatul  I.A.C. - agent de pază al clubului, care i-a spus că nu îi permite accesul, deoarece este în stare de ebrietate şi are o ţinută neadecvată, şi că la  un moment dat, inculpatul a luat de pe masa ce se afla la intrare, un baston  tip tomfă şi i-a solicitat să iase din local de bunăvoie, în caz contrar spunându-i că va folosi forţa şi imediat după această afirmaţie, a fost lovită de către inculpat de aproximativ 2-3 ori, in zona braţului stâng.

Situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţii învinuit, declaraţii parte vătămată, declaraţii martori, certificat medico-legal nr. 277/28.03.2010, planşe fotografice, suport optic tip CD, marca Copy Me.

Sub aspectul laturii civile, partea vătămată T.C., în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă procesul penal, iniţial cu suma de 15.000 lei, iar ulterior, în cursul judecăţii, cu suma de 25.000 lei, daune materiale şi daune morale. Totodată, instanţa reţine că S.J.U. Tg-Jiu s-a constituit parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale, cu suma de 1688 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate cu internarea şi tratamentul părţii vătămate T.C., cu dobânda legală aferentă, până la data plăţii.

În primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. …./12.06.2012, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. art.181 alin.1 C.pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.180 al.1 C.pen, formulată de inculpat prin apărător. În baza art. 334 C.proc.pen, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 alin.1 C.pen., săvârşită faţă de partea vătămată T.C., în infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 al. 4 C. Penal raportat la art. 258 al.1 C.penal.

În baza art. 345 alin. 2 C.pr.pen., raportat la art. 250 al. 4 C. penal raportat la art. 258 al.1 C.penal, a condamnat pe inculpatul I.A.C. (fiul lui ……., născut la data de ….. în Tg Jiu, jud. Gorj, domiciliat în …… judeţul Gorj, având C.N.P. ……….., cetăţean român, căsătorit, studii liceale, stagiu militar satisfăcut, ……. fără antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art.71 Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod Penal, constând în dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice si in dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durata stabilită de art. 71 alin. 2 C.p.

În baza art. 81 al.1 C.penal raportat la art. 82 al.1 C.penal a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe perioada termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C.pen. potrivit căruia instanţa revocă suspendarea condiţionată a executării pedepsei dacă inculpatul săvârşeşte din nou o infracţiune în cursul termenului de încercare, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 71 al.5 C.pen. a suspendat pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 14 C. proc.pen., şi art. 15 C. proc.pen. raportat la art. 346 alin. 1 C.proc. pen. cu aplicarea art.998 C.civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.C., domiciliat în ……., jud. Gorj  şi obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 2000 lei reprezentând daune materiale şi 3000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 14 C.proc.pen. şi 15 C.proc.pen. rap. la art. 346 alin. 1 C.proc.pen. şi art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu aplic. art. 998 C.civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U TG-JIU şi obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 1688 lei plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe până la data plăţii efective a debitului, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistenţa medicală acordată părţii civile T.C. .

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 C.proc.pen. rap. la art.189 C.proc.pen., a obligat  inculpatul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu şi inculpatul I.A.C.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu a învederat că în mod greşit prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, inculpatul neputând fi subiect activ al infracţiunii prev. deart. 250 C.pen. şi că judecătorul fondului nu era competent să judece infracţiunea prev. de art. 250 C.pen.

De asemenea, inculpatul I.A.C. a invocat aceleaşi motive ca şi Ministerul Public, în plus a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată fără o analiză atentă a probatoriului atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, întrucât nu au fost verificate toate apărările inculpatului, în sensul că nu s-a stabilit dacă există o legătură de cauzalitate între loviturile primite de partea vătămată în scandalul produs anterior incidentului din discotecă şi leziunile descrise în certificatul medico–legal nr. 277/28.03.2011  totodată, inculpatul a precizat că instanţa de fond nu a stabilit dacă infracţiunea s-a produs prin lovire cu un corp dur sau prin cădere.

Prin decizia penală nr. …./24.09.2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, s-au admis recursurile formulate de Ministerul Public şi inculpatul I.A.F., a fost casată sentinţa penală nr. ……../12.06.2012 şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Instanţa de casare a dispus ca în rejudecare instanţa de fond să citeze în mod legal părţile şi să administreze noi probe, pentru a stabili în mod corect starea de fapt, precum şi încadrarea juridică a faptei comise.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art.20 alin. 1din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor „ societăţile specializate de pază şi protecţie sunt societăţi comerciale private care se constituie şi funcţionează potrivit legislaţiei comerciale şi prevederilor prezentei legi, având ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor, valorilor, paza transporturilor de bunuri şi valori, în condiţii de maximă siguranţă a acestora, precum şi protecţia persoanelor”. Astfel a apreciat Tribunalul că inculpatul nu putea fi subiect activ al infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin.4 C.pen. rap. la art. 258 alin. 1 C.pen., nefiind funcţionar public şi nici funcţionar, în accepţiunea art. 147 C.pen şi art. 258 C.pen., ci salariat al unei societăţi comerciale private, aşa cum prevede contractul individual de muncă.

De asemenea, Tribunalul a apreciat că instanţa de fond nu a efectuat o analiză corespunzătoare a fondului cauzei, neexaminând apărările invocate de inculpat în favoarea sa, aspecte ce constituie şi unul din motivele de recurs, constând în aceea că nu a stabilit dacă leziunile precizate în certificatul medico – legal nr. 277 din 28.03.2011 s-ar fi putut produce în urma unui conflict pe care partea vătămată T. C. l-a avut anterior cu alte persoane. A mai reţinut Tribunalul că T.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu nr. …../P/2011 pronunţându-se sentinţa penală nr. …… la data de 28.06.2012 în dosarul nr……./318/2011.

Fiind trimisă cauza spre rejudecare, la data de 01.10.2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, sub nr. …./……./2012*.

În al doilea ciclu procesual, instanţa, observând conţinutul art. 385 ind. 18 C.proc.pen., reţine potrivit dispoziţiilor instanţei de casare că:

-în ceea ce priveşte încadrarea juridică, fapta săvârşită de inculpat nu poate fi încadrată în infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin(4), cu referire la art. 258 alin(1) C.pen., întrucât inculpatul la data săvârşirii faptei nu avea calitatea de funcţionar public sau funcţionar, în sensul art. 147 C.pen. şi art. 258 C.pen.

-în ceea ce priveşte situaţia de fapt, urmează să administreze noi probe, pentru a stabili în mod corect starea de fapt, precum şi încadrarea juridică a faptei comise.

La termenul de judecată din data de 29.11.2012, instanţa a dispus ataşarea Dosarului penal nr. ……/……./2011 şi, totodată, emiterea unei adrese la Serviciul de Medicină Legală Gorj, pentru a comunica dacă în raport de certificatul medico-legal nr. 277/28.03.2011 şi FO nr. 11846, fractura produsă la braţul stâng al părţii vătămate a fost mai probabil produsă prin lovire cu sau de un corp dur, sau prin cădere, respectiv care a fost cauza mai probabilă a producerii leziunilor părţii vătămate. De asemenea să precizeze dacă prin aplicarea a patru lovituri cu un baston de tip Tomfă s-ar fi putut produce fractura cu care a fost diagnosticată partea vătămată.

La termenul de judecată din data de 13.12.2012, instanţa a dispus emiterea unei adrese la S.C. A.V. S.R.L., pentru a comunica planul de pază al Clubului Disco Tiara, cu avizul Poliţiei Băleşti sau al altui organ de poliţie; avizul Poliţiei privind dotarea inculpatului cu bastonul tip Tomfă; toate actele care au stat la baza angajării inculpatului în calitate de agent de pază, precum şi fişa postului, anexă la contractul de muncă încheiat cu inculpatul, nr. 216784/02.11.2010.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 20.03.2011, ora 01:53 a.m., fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu la Clubul Disco Tiara, din Băleşti, inculpatul I.A.C., după ce partea vătămată T. C. a încercat în mod repetat să pătrundă fără drept în incinta localului, inculpatul nepermiţându-i accesul acesteia, ca urmare a faptului că era în vădită stare de ebrietate şi îmbrăcată necorespunzător, a aplicat părţii vătămate 4 lovituri cu bastonul tip tomfă, din dotare, în zona braţului stâng.

Astfel, în seara zilei de 19.03.2012, în jurul orelor 23:00, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorii P.D.F., C.P., I.C. şi numitul P.D.A., partea vătămată T.C. şi martorul I.C. au avut un conflict fizic şi verbal cu numiţii B.I. şi B. D., în cadrul căruia părţile s-au împins reciproc, partea vătămată aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele numitului B.I. împrejurare în care partea vătămată a căzut. Împrejurarea astfel reţinută de instanţă rezultă din Sentinţa penală nr. ……./28.06.2012, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, definitivă prin Decizia penală nr. ……./10.09.2012 a Tribunalului Gorj, şi, în concret, din declaraţiile părţii vătămate(filele 12, 22 d.u.p dos. pen. nr. ……./318/2011) care a declarat că după ce l-a lovit pe numitul Bunoiu Ion în zona ochiului stâng a căzut şi declaraţiile martorilor audiaţi în dosar.

Ulterior incidentului, în jurul orei 01:00 a.m., partea vătămată T.C. s-a deplasat împreună cu martorii C.P., I.C., P.D.A. şi P.C. la Clubul Disco Tiara, din Băleşti, unde, dat fiind starea de ebrietate a părţii vătămate, inculpatul i-a interzis accesul în incinta localului. În aceste condiţii, partea vătămată a încercat în mod repetat să intre în club, însă a fost oprită fără violenţă de inculpat, aspect ce rezultă fără putere de tăgadă din conţinutul înregistrării video- fila 42 d.u.p., din cele declarate de inculpat şi martorii prezenţi la faţa locului, audiaţi în cauză. Aşadar, în continuare, în ciuda refuzului inculpatului de a-i permite accesul în incinta clubului, din aceeaşi înregistrare se poate observa că partea vătămată la ora 01:41:18 intră în club, de unde, după ce poartă o discuţie de aproximativ 1min cu inculpatul, este condus afară de o persoană neindentificata, fără a fi bruscat. În aceeaşi modalitate, la ora 01:53:08, partea vătămată intră în club, de unde inculpatul o invită, luând-o de mână, să iasă afară. Astfel, fiind scoasă afară din club, partea vătămată nu înţelege că îi este interzis accesul în incintă şi la 01:53:26  şi 01:53:33 se opune continuu acţiunii inculpatului de a închide uşa, punând de două ori piciorul în uşă şi încercând să intre în club.

În aceste împrejurări, la ora 01:53:51, intrând din nou în incinta clubului, inculpatul I.A.C. ia de pe o masă aflată la intrarea în local bastonul tip tomfă şi cu acesta o loveşte de patru ori pe partea vătămată în zona braţului stâng. Astfel, din înregistrarea video, de altfel proba care relevă cel mai fidel modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptei, rezultă că prima şi a doua lovitură au fost aplicate de inculpat pe braţul stâng, cea de-a treia pe antebraţul stâng, iar cea de-a patra pe umărul stâng.

Martorii prezenţi la faţa locului, P.O.V., P.D.A., C.P., A.I.F. şi I.C. au declarat că după incident au auzit de la partea vătămată că inculpatul i-a rupt mâna, întrucât prezenta dureri şi, totodată, că înainte de a ajunge la club aceasta nu s-a manifestat în sensul în care ar prezenta dureri la mâna stângă.

Din declaraţiile martorilor prezenţi la faţa locului, cu precădere a martorilor A.F. şi P.N., şi ale inculpatului, instanţa reţine că partea vătămată a mai rămas în faţa clubului, în jur de 30 min, până la venirea echipajului de poliţie, după care a plecat spre casă împreună cu martorul A.F..

A doua zi, partea vătămată s-a prezentat la S.J.U. Tg-Jiu, Secţia Ortopedie, unde a fost diagnosticată cu „Fractură olecran stâng” şi „Sinuzită fronto-maxilară”, astfel cum reiese din F.O. nr. 11846- fila 30 d.u.p. şi declaraţiile martorului I.C. şi părţii vătămate.

La data de 28.03.2011, partea vătămată s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală Gorj, care a întocmit Certificatul medico-legal nr. 321/28.03.2011, constatând că partea vătămată T.C. a fost internată în perioada 20-28.03.2011, cu diagnosticul „Fractură olecran stâng. Sinuzită fronto maxilară”, pentru care s-a practicat osteosinteză prin metoda hobanului şi că prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pentru vindecarea cărora au fost necesare 50-55 de zile de îngrijiri medicale.

La data de 16.01.2012, în cursul cercetării judecătoreşti din primul ciclu procesual, la solicitarea instanţei, Serviciul de Medicină Legală Gorj a completat Certificatul medico-legal emis la data de 28.03.2011, precizând că leziunea traumatică- fractura de olecran stâng- se putea produce şi prin lovire de corp dur sau cădere, de altfel mecanism mult mai frecvent decât cel de lovire, în astfel de leziuni. Prin acelaşi act medical s-a stabilit că sinuzita fronto-maxilară, constatată la data de 20.03.2011, nu are legătură de cauzalitate cu agresiunea din seara de 19.03.2011(fiind afecţiune patologică, iar nu traumatică), iar necesarul numărului de zile de îngrijiri medicale a fost acordat strict pentru leziunile traumatice.

La data de 27.02.2012, partea vătămată T.C. a fost expertizată medico-legal, întocmindu-se raportul de expertiză medico-legală nr. 56/15.03.2012 ale cărui concluzii au arătat că, urmare a agresiunii suferite la data de 19.03.2011, aceasta prezintă diagnosticul „Fractură olecran stâng operată. Implant metalic restant”, că prezintă o deficienţă globală uşoară şi că nu se încadrează în grad de invaliditate.

În vederea aflării adevărului obiectiv în cauză, în cursul cercetării judecătoreşti, în al doilea ciclu procesual, la solicitarea instanţei, Serviciul de Medicină Legală Gorj a întocmit un răspuns privind mecanismul de producere a fracturii olecranului stâng, diagnosticul pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Astfel, potrivit actului medical nr. 2195/09.01.2013- fila 24, în completarea Certificatului medico-legal emis la data de 28.03.2011, leziunea traumatică de la nivelul cotului stâng- fractură olecran stâng-, fiind leziune proeminentă a corpului, expusă la traumatisme, are ca şi mecanism de producere cel mai probabil căderea şi/sau lovirea de corp dur.

Lovirea cu corp, afirmată de partea vătămată şi, în baza afirmaţiei părţii vătămate, menţionată şi de Serviciul de Medicină Legală ca şi eventualitate de producere, este doar o excepţie foarte rară, de la regula de producere prin cădere şi/sau lovire de corp dur, iar pentru susţinerea excepţiei este necesar un corp dur, cu suprafaţă mare de contact, în raport cu cotul lezat, o suprafaţă mică de contact a corpului dur generând marca traumatismă locală exprimată obiectiv, care în cauză nu a fost menţionată ca existentă.

S-a mai precizat în actul medical că nu există argumente medico-legale, pentru a susţine producerea leziunii cotului (fractură de olecran) prin „aplicarea a patru lovituri cu un baston tip Tomfă”, deoarece este imposibil ca cele patru lovituri să vizeze(să nimerească) exact cotul persoanei, deci cel mai probabil ar fi fost una şi în caz excepţional două, iar bastonul tip Tomfă, având suprafaţă mică de contact prin forma cilindrică şi având înveliş plasticat nu ar fi putut determina o fractura de olecran, printr-o singură lovire, indiferent  de intensitatea acesteia, decât în cazuri cu totul excepţionale, cum ar fi de exemplu pe un os cu o patologie de tip osteoporotică, preexistentă din cauza vârstei sau unei boli asociate şi lovitura să fie aplicată perfect perpendicular pe olecran, în orice altă eventualitate ca direcţie de aplicare, bastonul fiind deviat mai mult tangenţial şi scăzând foarte mult forţa de lovire.

 S-a susţinut de către medicul legist, ca şi argumentaţie medico-legală, că mecanismul cel mai probabil de producere a leziunii cotului stâng, căderea şi/sau lovirea de corp dur, excluzând mecanismul de aplicare a unor lovituri repetate, cu un baston tip Tomfă, asupra cotului, urmând ca pentru stabilirea cu certitudine a mecanismului de producere să se coroboreze datele medico-legale cu datele de anchetă, cercetarea la faţa locului şi eventual reconstituirea evenimentului.

Aşadar, instanţa reţine din concluziile actelor medico-legale întocmite în cauză coroborate cu înregistrarea video a împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta şi, totodată, cu declaraţiile părţii vătămate, că cele patru lovituri cu bastonul tip Tomfă, aplicate de inculpat nu au fost de natură a produce diagnosticul de „fractură olecran stâng”.

În acest sens, comparând declaraţiile martorilor prezenţi la faţa locului, din al căror conţinut reiese că au auzit de la partea vătămată că după incident acuza dureri şi că inculpatul i-a rupt mâna şi totodată ale părţii vătămate, care susţine aceeaşi situaţie de fapt, cu actele medicale( care au concluzionat că mecanismul de producere a fracturii de olecran stâng se poate produce cel mai probabil prin cădere şi/sau lovire de corp dur, şi că lovirea cu corp dur este o excepţie foarte rară; că şi în ipoteza lovirii de corp dur, este necesar un corp dur cu suprafaţă mare de contact; că prin aplicarea a patru lovituri cu un baston tip tomfă nu există argumente medico-legale pentru a produce fractura olecranului şi că fractura olecranului, prin lovirea cu bastonul de tip tomfă, nu s-ar fi putut produce, indiferent de intensitatea loviturii, iar numai în cazuri excepţionale fractura olecranului ar fi posibilă prin lovire cu un baston de tip tomfă, spre exemplu, pe un os cu o patologie osteoporotică preexistentă) şi înregistrarea video care au un un caracter medico-legal, respectiv tehnico-ştiinţific, nefiind afectate de subiectivism, instanţa, în aprecierea liberă a probelor, consideră că aceste din urmă probe sunt apte să releve adevărul în cauză.

Astfel, instanţa consideră că actul medical emis la data de 09.01.2013 prezintă concluzii care se coroborează fără dubiu cu împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv, aşa cum s-a concluzionat de către medicul legist, bastonul cu care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată a atins o singură dată cotul(olecranul) părţii vătămate şi doar prin ştergere.

În acelaşi sens, instanţa are în vedere că toţi martorii propuşi de partea vătămată s-au limitat să declare că au auzit-o pe aceasta că inculpatul i-a rupt mâna, însă niciunul dintre aceştia nu au menţionat dacă au observat o deformare a cotului acesteia, specifică fracturii de olecran.

De asemenea, suplimentar motivelor pentru care instanţa a respins cererea Ministerului Public de efectuare a unei expertize medico-legale şi de reconstituire la faţa locului, în vederea stabilirii mecanismului de producere a fracturii de olecran stâng, instanţa consideră că au fost administrate suficiente probe, care să conducă la aflarea adevărului obiectiv în cauză, că reconstituirea evenimentului ar fi fost superfluă, câtă vreme concluziile actelor medicale se coroborează sub aspectul împrejurărilor faptei cu înregistrarea video, iar efectuarea unei expertize medico-legale la aproape 2 ani de la săvârşirea faptelor ar fi fost de natură să conducă la tergiversarea soluţionării cauzei, în cauză fiind întocmite mai multe acte medicale, referitoare la leziunile suferite de partea vătămată. Totodată, în acord cu doctrina medico-legală, instanţa are în vedere că certificatul medico-legal şi cele care l-au completat au aceeaşi valoare probatorie cu a unui raport de expertiză medico-legală sau constatare medico-legală.

Faţă de întreg probatoriul administrat, instanţa reţine că, excluzând ca din punct de vedere medical aplicarea a patru lovituri cu un un baston tip tomfă în zona braţului stâng să producă fractura de olecran stâng(fractura cotului stâng), este posibil ca partea vătămată, fiind în stare avansată de ebrietate şi având în vedere că în aceaşi seara a mai fost implicată într-un alt conflict fizic cu alte persoane, să îşi fi fracturat cotul prin cădere, fie înainte, fie după comiterea faptei de către inculpat.

Conchizând, instanţa consideră că este exclus ca loviturile cu bastonul de tip tomfă, oricare ar fi fost intensitatea acestora, aplicate de către inculpat părţii vătămate, să fi produs fractura olecranului(cotului) stâng al acesteia.

Cu toate acestea, dacă actele de violenţă ale inculpatului – constând în aplicarea a patru lovituri cu un baston tip tomfă în zona braţului stâng al părţii vătămate- nu au provocat vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii (cuantificabilă în zile de îngrijiri medicale necesare vindecării) ele au cauzat totuşi suferinţe fizice în sensul art. 180 alin. (1) C.pen., care suferinţe, în cazul lovirilor, se prezumă.

În consecinţă, plecând de la premisa că loviturile aplicate de inculpat nu au fost apte să provoace fractura de olecran stâng, cu care a fost diagnosticată partea vătămată, dar şi de la certitudinea că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, provocându-i dureri fizice, instanţa consideră că  soluţia care se impune este schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.A.C., prin actul de sesizare a instanţei, din infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C.pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (1) C.pen.

Reanalizând situaţia de fapt, reglementarea în drept şi împrejurările cauzei şi totodată întreg probatoriul administrat în cauză, instanţa consideră că fapta de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen., săvârşită de inculpatul I.A.C., care la data de 20.03.2011, fiind în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a aplicat  patru lovituri cu bastonul din dotare tip tomfă, părţii vătămate T.C., care, fiind în stare vădită de ebrietate, a încercat în mod repetat pătrunderea fără drept în locaţia a cărei pază şi protecţie o avea inculpatul, după ce în prealabil inculpatul i-a interzis accesul în incintă, invitându-l afară, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, în sensul art. 18 ind. 1 alin(1) C.pen.

Potrivit art. 18 ind. 1 alin(1) C.pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Conform alin(2) al art. 18 ind. 1 C.pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Prin urmare, instanţa consideră că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile statuate de art. 18 alin(1) şi (2) C.pen. pentru a conchide că în concret fapta săvârşită de inculpatul Iacob Alex Claudiu este lipsită de pericol social.

Astfel, în ceea ce priveşte împrejurările în care a fost comisă fapta, ce implică şi modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, precum şi scopul urmărit, cu titlu preliminar, instanţa reţine că inculpatul a săvărşit fapta după ce în decurs de aproximativ 1 oră a încercat verbal şi neviolent să îi explice părţii vătămate că nu îi este permis accesul în incinta localului, dat fiind că este în stare de ebrietate şi îmbrăcat necorespunzător şi totodată după ce inculpatul a mai îndepărtat-o pe partea vătămată din incinta localului. În acest sens, din declaraţiile

Totodată, instanţa reţine că inculpatul a luat bastonul din dotare şi a lovit-o pe partea vătămată la momentul la care aceasta a întrecut orice răbdare firească, opunându-se de două ori consecutiv cu piciorul la închiderea uşii de la intrarea în incinta clubului.

De asemenea, instanţa reţine, având în vedere circumstanţele cauzei, că inculpatul, fiind în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a acţionat în limitele impuse de Planul de pază întocmit de S.C. A. S.R.L. şi avizat de Poliţia Băleşti cu nr. ……/02.04.2010, în conformitate cu Fişa postului, anexă la Contractul individual de muncă nr. ………/02.11.2011 şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecţia persoanelor, republicată.

Aşadar, potrivit art. 14 alin(1) din Legea nr. 333/2003, cu avizul politiei, personalul din paza proprie a unitatilor poate fi dotat cu arme de foc, bastoane din cauciuc sau tip tomfe, sprayuri lacrimogene si alte mijloace, in raport cu importanta obiectivelor, a bunurilor si valorilor pazite.

Conform Planului de pază al obiectivului păzit de inculpat, în ceea ce priveşte modul de acţiune în diferite situaţii, cap. VII, lit. C-fila 34- în cazul în care se încearcă pătrunderea fără drept în incinta obiectivului păzit, agenţii de pază pot folosi mijloacele din dotare, dacă situaţia o impune, iar potrivit Cap VIII, este interzis accesul în incinta discotecii a persoanelor aflate în stare de ebrietate, care manifestă un comportament  violent, persoanele care nu au o ţinută decentă şi minorilor sub 14 ani, a persoanelor cu antecedente cu privire la tulburarea liniştii şi ordinii în obiectiv.

De asemenea, potrivit fişei postului, între altele, inculpatul avea obligaţia să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările legale şi cu dispoziţiile interne; să nu permită accesul în obiectivele păzite persoanelor aflate în stare de ebrietate; dacă situaţia impune, să intervină în limitele legale, folosind mijloacele din dotare, pentru a preîntâmpina pătrunderea în obiectiv a persoanelor violente, a persoanelor aflate într-o avansată stare de ebrietate sau a persoanelor care prin comportamentul lor pot pune în pericol siguranţa celorlalte persoane aflate în obiectivul păzit. Totodată, potrivit fişei postului pentru neîndeplinirea sarcinilor şi obligaţiilor ce îi reveneau conform fişei postului, inculpatul ar fi răspuns material, disciplinar şi penal.

În acelaşi sens, instanţa reţine că inculpatul a aplicat cele patru lovituri într-o zonă nevulnerabilă a corpului, zona membrelor superioare fiind cea recomandată, în cazul în care situaţia impune ca personalul de pază să uzeze de bastonul din dotare.

În atari condiţii, instanţa reţine că scopul primordial pentru care inculpatul a săvârşit fapta a fost pentru a interzice pătrunderea fără drept a părţii vătămate în incinta localului unde acesta avea obligaţia să asigure paza.

Cu toate acestea, instanţa nu reţine că fapta săvârşită de inculpat a fost una permisă de lege, altfel fiind incidente dispoziţiile privind săvârşirea faptei fără vinovăţie, şi, în consecinţă, consideră că inculpatul avea posibilitatea de aplica cele patru lovituri din lateral, fără a ridica bastonul deasupra capului, în atari împrejurări loviturile ar fi fost de intensitate mai scăzută.

În ceea ce priveşte urmarea produsă ca efect al celor patru lovituri aplicate de inculpat, instanţa reţine că fapta comisă a produs părţii vătămate suferinţe fizice, resimţite de aceasta imediat după săvârşirea faptei, în sensul art. 180 alin(1) C.pen.

Referitor la persoana şi conduita inculpatului, instanţa reţine că inculpatul nu este recidivist şi nici nu are alte antecedente penale, are …… ani, căsătorit, absolvent al …….., lucrează ca ……., iar la data săvârşirii faptei, în timpul liber, sâmbăta, lucra ca agent de pază la Club Tiara, din comuna Băleşti, în baza unui contract individual de muncă, încheiat cu S.C. A. S.R.L. Mai reţine instanţa că pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât şi în ambele cicluri procesuale, inculpatul s-a prezentat în faţa organelor judiciare, şi-a exercitat drepturile procesuale cu bună-credinţă şi a dat, ori de câte ori s-a impus, explicaţiile necesare. Totodată, instanţa reţine că inculpatul a manifestat o atitudine de regret, faţă de cele întâmplate, menţionând că îi pare rău de faptul că partea vătămată l-a adus în situaţia de a face uz de bastonul din dotare şi că, în consecinţă, i-a provocat acesteia suferinţe.

Faţă de cele ce preced, în concret, instanţa consideră că fapta inculpatului I.A.C., care pentru a respinge accesul, interzis, părţii vătămate T.C., care se afla în stare de ebrietate avansată, o ţinută necorespunzătoare şi un comportament specific stării în care se afla, în incinta localului a cărui pază o avea, a aplicat acesteia patru lovituri cu un bastonul tip tomfă din dotare, în zona braţului stâng, provocându-i suferinţe fizice, este prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen., a fost săvârşită cu vinovăţie, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin(1) lit. b ind. 1 C.proc.pen., cu referire la art. 18 ind. 1 C.pen., instanţa va dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen.

În baza art. 91 lit. c C.pen., în considerarea săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, dar având în vedere împrejurările comiterii acesteia, va aplica inculpatului o amendă administrativă, în cuantum de 250 lei.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.C., cu titlu preliminar, instanţa consideră, chiar în ipoteza achitării inculpatului, că dat fiind temeiul acesteia şi împrejurarea că a săvârşit totuşi o faptă ilicită inculpatul poate fi obligat la plata eventualelor daune materiale şi/sau morale.

Aşadar, instanţa reţine că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului se impune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art.14 C.proc.pen. cu referire la art. 998 şi următoarele din C.civ. de la 1864(dat fiind că fapta a fost săvârşită sub imperiul legii vechi):

-săvârşirea unei fapte ilicite;

- fapta să fi produs un prejudiciu;

-existenţa unei legături de cauzalitate dintre fapta ilcită şi prejudiciu.

În speţă, fapta ilicită există (respectiv fapta de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen.) şi este săvârşită cu vinovăţie, astfel cum s-a stabilit prin sentinţa de prezenta.

Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi modul de săvârşire a faptei şi conţinutul ei.

Prejudiciul, urmează a fi analizat separat atât prin raportare la prejudiciul moral cât şi prin raportare la cel material.

În ceea ce priveşte prejudiciul material, dat fiind că instanţa a conchis că fapta inculpatului a produs doar suferinţe fizice, necuantificabile în zile de îngrijiri medicale, în cauză nu s-a dovedit că în urma acestora partea vătămată a efectuat cheltuieli pentru vindecare ori că acestea i-au creat o imposibilitate de muncă, astfel că nu se justifică acordarea unor despăgubiri, cu titlu de daune materiale.

Referitor la prejudiciul moral, prin săvârşirea faptei, părţii civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în naşterea unei temeri în sufletul acesteia, a unei frici de acţiunile inculpatului.

În înţelesul noţiunii de prejudiciu moral, acesta constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct şi nemijlocit sentimentele de linişte şi siguranţă, cum este şi cazul de faţă.

În ceea ce priveşte suma solicitată de părtea civilă cu titlu de daune morale, instanţa reţine că, evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilităţile de orientare ale judecătorilor în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale. În acest sens, cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea aceloraşi raţiuni pentru care sunt admise şi aşa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deşi nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensaţie pentru răul suferit, o anumită satisfacţie sau uşurare a suferinţelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate - deşi nici acest aspect nu este de neglijat - cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută şi acordată.

Concluzionând astfel, instanţa împărtăşeşte criteriul general evocat de Curtea Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, potrivit căruia despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă reputaţiei, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora(C Tolstoy Miloslovsky contra Regatul Unit)

Astfel, în privinţa întinderii prejudiciului moral, instanţa va aprecia în raport cu împrejurările comiterii faptei şi urmările acesteia, considerând că suma de 1000 lei pentru partea civilă T.C. reprezintă o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.

Cu privire la acţiunea civilă formulată de unitatea sanitară, instanţa a luat act că, în cursul urmăririi penale, S.J.U Tg-Jiu s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de  1688 lei, cu dobânda legală până la data plăţii, reprezentand contravaloarea serviciilor medicale ocazionate de internarea şi tratamentul părţii civile T.C.

Conform art. 313 alin(1) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele care prin faptele lor aduc  daune sănătăţii altei persoane, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate asistenţa medicală acordată.

Privitor la cheltuielile de spitalizare, a căror contravaloare se solicită, instanţa reţine că acestea au fost efectuate pentru internarea şi tratamentul părţii vătămate pentru vindecarea fracturii de olecran stâng.

În atari condiţii, pentru considerentele pentru care instanţa a dispus şi schimbarea încadrării juridice a faptei- nu inculpatul a fost cel care a produs fractura olecranului stâng al părţii vătămate- instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U. Tg-Jiu, ca neîntemeiată.

În baza art. 192 alin(1) pct. 1 lit. d C.proc.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de către Stat.

De asemenea, va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Văzând şi dispoziţiile instanţei de casare,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 334 C.proc.pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.A.C., prin actul de sesizare al instanţei, din infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin(1) C.pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art. 10 alin(1) lit. b ind. 1 C.proc.pen cu referire la art. 18 ind. 1 C.pen. achită pe inculpatul I.A.C., fiul lui …., ns. la data de ……., în ……, jud. Gorj, cu domiciliul în …….. jud. Gorj, CNP ………, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin(1) C.pen.

În baza art. 91 lit. c C.pen., aplică inculpatului o amendă administrativă, în cuantum de 250 lei.

În baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen., admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.C., şi îl obligă pe inculpat să plătească către partea civilă suma de 1000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen., cu referire la art. 313 alin(1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, respinge acţiunea civilă, formulată de partea civilă S.J.U. Tg-Jiu, ca neîntemeiată.

În baza art. 192 alin(1) pct. 1 lit. d C.proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de către Stat.

Ia act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 10 zile, de la pronunţare pentru inculpat şi Ministerul Public şi de la comunicare pentru partea vătămată.

Pronunţată de în şedinţă publică, azi, 07.02.2013.

Preşedinte,

R.Z.N.

Grefier,

E.B.

Domenii speta

Spete similare