Achitare legitimă apărare, eroare asupra existenței legitimei apărări

Situaţia de fapt reţinută de către instanţă

În cee ce priveşte momentele premergătoare incidentului, instanţa reţine din declaraţia martorului ..., tatăl inculpatului A că pe data de 13.04.2017 inculpatul A a venit la martor în vizită. La un moment dat, inculpatul B a venit la uşa martorului ..., reproşându-i că inculpatului A a ocupat locul său de parcare, acesta din urmă spunând că va coborî şi va lua maşina.

Din declaraţiile inculpaţilor, care se coroborează sub acest aspect, instanţa reţine că inculpatul A a coborât la parterul blocului înspre ieşirea din spatele blocului, loc unde s-a întâlnit cu inculpatul B, persoana vătămată C şi martorul ....

De la acest moment, versiunile asupra situaţie de fapt prezentate de părţi sunt contradictorii. Instanţa apreciază necesară rezumarea situaţiilor de fapt, din perspectiva aspectelor contradictorii, care rezultă din declaraţiile părţilor înainte de a expune situaţia de fapt care va fi reţinută de către instanţă.

(...)

Astfel, atât în declaraţia dată în calitate de persoană vătămămată cât şi în cea dată în calitate de suspect inculpatul B a susţinut că atunci când s-a întâlnit cu inculpatul A în scara blocului acesta din urmă a ridicat mâna pentru a-l lovi, inculpatul B s-a opus însă a fost lovit în zona abdomenului şi a mâinii stângi. Inculpatul B l-a îmbrâncit pe inculpatul A, iar la un moment dat au intervenit persoana vătămată C, fiica inculpatului B cât şi ginerele acestuia, martorul .... Inculpatul B a susţinut atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei că nu l-a lovit pe inculpatul A.

Pe de altă parte, inculpat A a arătat în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei că la momentul în care s-a întâlnit cu inculpatul B a început să fie lovit de către inculpatul B şi de martorul .... în zona feţei şi a corpului.

Având în vedere că faptele pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată au avut loc în prezenţa persoanelor implicate în conflict sau în legătură de rudenie sau afinitate cu persoanele implicate în conflict, instanţa consideră că pentru corecta stabilire a situaţiei de fapt este necesară construirea raţionamentului logico-judiciar având ca fundament probe obiective care nu depind de interesele părţilor din cauză.

Astfel, după ce fundamentul raţionamentului va fi stabilit în probe obiective, declaraţiile părţilor pot fi coroborate sau înlăturate în mod elocvent prin raportare la probele obiective administrate în cauză.

În cauza de faţă, mijloacele de probă care nu pot fi influenţate de interesele procesuale ale părţilor sunt cele trei certificate medico-legale depuse la dosarul cauzei. În special, instanţa consideră că sunt de o importanţă probatorie deosebită leziunile constatate în mod nemijlocit de către medicul legist, întrucât acestea sunt aspecte obiective care au fost constate de către o persoană de specialitate care nu este implicată în conflictul dintre părţi. Leziunile constatate şi modalitatea în care acestea sunt dispuse relevă instanţei în mod direct modalitatea în care a avut loc altercaţia dintre cei doi inculpaţi coroborând sau infirmând declaraţiile persoanelor audiate.

În ceea ce priveşte leziunile suferite de către inculpatul A, instanţa reţine că potrivit certificatului medico-legal nr. ... medicul legist a constatat următoarele leziuni: (i) palberal inferior ochi drept excoriaţie acoperită parţial cu crustă hematică 2/0,2 cm; (ii) obraz drept echimoză violacee neomogenă 4/2,5 cm; (iii) suprasrâncenos dreapta excoriaţie acoperită cu crustă hematică de 0,5/0,5 cm; (iv) aripă nazală dreaptă excoriaţie superficială; (v) sept nazal extern excoriaţie superficială; (vi) regiune cervicală posterioră mai multe echimoze violacei între 5/,05 şi 0,5/0,2, pe alocuri excoriate; (vi) parieto-occipital dreapta echimoză violacee de 1/1 cm.

Referitor la leziunile suferite de inculpatul B, instanţa constată că potrivit certificatului medico-legal nr. ... acesta a suferit următoarele leziuni: (i) dorso medial braţ stâng ½ inferioară echimoză violacee de 15/3-6 cm (ii) faţă dorsală police drept discretă echimoză violacee de 2/1 cm.

Conform certificatului medico-legal nr. ... persoana vătămată a prezentat o singură leziune, pe faţa antero-medială a coapsei drepte 1/3 distală echimoză violacee de 5/3 cm.

Din simpla enumerare a leziunilor suferit de către inculpatul A rezultă că declaraţia inculpatului Bîn sensul că nu l-a lovit pe inculpatul A este neconformă cu adevărul şi va fi înlăturată. Astfel, relatarea inculpatului B în sensul că l-a împins numai pe inculpatul A este contrazisă de leziunile suferite de către inculpatul A, leziuni constatate la scurt timp, respectiv în dimineaţa următoare incidentului şi care nu putea fi produse numai printr-o acţiune de împingere. Această concluzie este susţinută de către planşele foto în care se observă cu mai multe claritate leziunile suferite de către inculpatul Adin care rezultă că acestea au fost produse prin lovire şi zgâriere şi nicidecum printr-o acţiune de împingere. De asemenea, concluzia medicului-legist este că leziunile au fost produse prin lovire cuun corp dur şi nu de un corp dur.

Aşadar, din moment ce declaraţia inculpatului B este în contradicţie flagrantă cu aspectele obiective constatate de către medicul legist instanţa urmează să o înlăture, chiar dacă este coroborată, în parte, de declaraţia persoanei vătămate Ccât şi de cea dată de martorul .... Astfel, în baza principiul liberei aprecieri a probelor, instanţa reţine că indiferent cât de multe persoane susţin o anumită situaţie de fapt, declaraţiile acestora pot fi înlăturate atunci când o altă probă, cu o fiabilitate superioară, cum ar fi leziunile constatate de către medicul legist, relevă nesinceritatea declaraţiilor persoanelor audiate.

Leziunile constatate la nivelul feţei inculpatului A relevă o lovire iniţială neaşteptată a acestuia, înainte de declanşarea reflexului de apărare în care persoana îşi protejează cu mâinile zona capului şi a feţei.

Prin urmare, având în vedere leziunile constatate şi considerentele anterioare, instanţa reţine că prima lovitură a fost aplicată de către inculpatul B asupra inculpatului A, acesta din urmă reacţionând numai pentru a se apăra.

Astfel, instanţa va reţine din declaraţia inculpatului A coroborat cu certificatul medico-legal că inculpatul B i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei atunci când aceştia s-au întâlnit la parterul blocului. Inculpatul B a continuat să-i aplice lovituri inculpatului A în zona capului, acesta fiind împins înspre perete în poziţia ghemuit, acesta încercând să se apere de loviturile aplicate.

Declaraţia inculpatului A se coroborează şi cu certificatul medico-legal privind leziunile de inculpatul B. Astfel, ambele leziuni constatate, respectiv partea posterioară a degetului mare de la mâna dreaptă şi partea posterioară a braţului stâng susţin relatarea inculpatului A că acesta se afla în poziţia ghemuit lângă inculpatul B şi astfel se afla mai jos decât poziţia inculpatului B.

Totodată, instanţa reţine din declaraţia persoanei vătămate C şi din declaraţia martorului ... că a existat iniţial, până la intervenţia persoanei vătămate, contact fizic numai între cei doi inculpaţi şi nu a existat o a treia persoană care să aplice lovituri vreunuia dintre cei doi inculpaţi. Prin urmare, leziunile constatate de către medicul legist au putut fi cauzate numai în urma altercaţiei dintre cei doi, iar apărarea inculpatului B în sensul că nu există probe din care să rezulte că a aplicat vreo lovitură inculpatului A urmează să fie înlăturată ca neîntemeiată.

Referitor la modalitatea de producere a leziunilor constatate asupra inculpatului B, instanţa reţine că leziunea de la nivelul degetului mare a fost produsă prin lovirea inculpatului A. Referitor lacea de la nivelul părţii posterioare a braţului stâng, având în vedere întinderea acesteia, instanţa reţine că a fost cauzată de către inculpatul Ala momentul în care acesta încerca să se apere de loviturile aplicate de către inculpatul B.

În continuare, din declaraţia persoanei vătămate Ccoroborată cu declaraţia martorului ... instanţa reţine că persoana vătămată a intervenit între cei doi inculpaţi pentru a-i despărţi. Din aceleaşi declaraţii şi coroborat cu certificatul medico-legal instanţa reţine că inculpatul A încerca să se apere de lovituri aplicate de către inculpatul B, iar la momentul în care persoana vătămată C a intervenit pentru a-i despărţi pe cei doi, inculpatul A a lovit-o pe aceasta în coapsa dreaptă.

Instanţa va înlătura apărarea inculpatului A în sensul că nu acesta a lovit-o pe persoana vătămată, având în vedere că lovitura a fost aplicată asupra piciorului care se afla în dreptul inculpatului A. Astfel, persoana vătămată se afla când a intervenit cu faţa la cei doi inculpaţi, în dreapta aflându-se inculpatul A.

După interveniţia persoanei vătămate altercaţia a încetat, fiind anunţat SNUAU 112.

Încadrarea juridică a faptelor reţinută de către instanţă

Fapta inculpatului A care, pe data de 13.04.2017, în timp ce se afla în spatele blocului ..., a lovit-o pe persoana vătămată B în timp ce se apăra de un atac aflat în desfăşurare,material, direct şi injust declanşat de acesta din urmă, cauzându-i acestuia leziuni a căror gravitate este evaluată la2 – 3 zile de îngrijire medicală nu constituie infracţiunea de lovirea sau alte violenţe prev. de art. 192 alin. 2 C.pen. având în vedere că este justificată fiind săvârşită în legitimă apărare în condiţiile art. 19 C.pen.

Analizând condiţiile legitimei apărări prev. de art. 19 alin. 2 C.pen., instanţa constată că împotriva inculpatului A se afla în desfăşurare un atac din partea inculpatului B, atac care era îndreptat împotriva integrităţii corporale şi căruia îi lipseşte orice justificare.

Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile şi privitoare la apărare, întrucât inculpatul a acţionat în mod proporţional faţă de circumstanţele cauzei, încercând să înlăture prin lovire acţiunea vătămătoare a inculpatului B. Leziunile suferite de către inculpatul B au fost minime, respectiv 2-3 zile de îngrijire medicală, fiind obiectivate numai într-o vânătaie situată în partea posterioară a braţului stâng.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 395 alin. 1 rap. la art. 16 alin. 1 lit. d) teza I C.pr.pen. şi art. 19 alin. 1 C.pen.va achita pe inculpatul A de săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., fapta fiind săvârşită în legitimă apărare. (faptă săvârşită pe data de 13.04.2017, persoana vătămată B).

Fapta inculpatului A care, pe data de 13.04.2017, în timp ce se afla în spatele blocului ..., a lovit-o pe persoana vătămatăCîn timp ce se apăra de un atac aflat în desfăşurare, material, direct şi injust declanşat de către inculpatul B, cauzându-i persoanei vătămate C leziunile a căror gravitate este evaluată la 1 - 2 zile de îngrijire medicală nu constituie infracţiunea de lovirea sau alte violenţe prev. de art. 192 alin. 2 C.pen. având în vedere că este neimputabilă fiind săvârşită în stare de eroare asupra existenţei legitimei apărări.

Referitor la acţiunea de lovire a persoanei vătămate C, instanţa constată că inculpatul A a lovit-o pe aceasta în timp ce se apăra de atacul declanşat de către inculpatul B. Altfel spus, lovitura aplicată persoanei vătămate era în fapt destinată inculpatului B.

Astfel cum rezultă din mijloacele de probă administrate persoana vătămată C nu a fost în niciun fel implicată în atacul declanşat asupra inculpatul A.

Din perspectiva latura subiective, instanţa constată că inculpatul a acţionat cu intenţia de a aplica o lovitură în exercitarea apărării sale, chiar dacă în fapt lovitura a fost aplicată unei alte persoane. Existenţa erorii asupra persoanei nu modifică faptul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a acceptat producerea unor leziuni, legea penală protejând în mod egal integritatea corporală a oricărei persoane. Aşadar, chiar dacă inculpatul şi-a prefigurat că leziunile vor fi produse unei alte persoane decât celei atinse în final, atitudinea sa psihică rămâne în limitele intenţiei.

Cauza justificativă a legitimei apărări nu este incidentă întrucât apărarea trebuia îndreptată numai împotriva persoanei care a exercitat atacul, respectiv inculpatul B, şi nu faţă de persoana care nu a avut nicio legătură cu atacul declanşat.

Instanţa consideră că în cauză este incidentă instituţia juridică a erorii de fapt asupra antijuridicităţii prev. de art. 30 alin. 5 C.pen. Dispoziţiile amintite prevăd că nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau a cunoşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea în niciun fel evitată.

În doctrină a fost arătat că a doua ipoteză a art. 30 alin. 5 C.pen. are în vedere situaţiile în care autorul ştie că fapta pe care o comite este prevăzută de legea penală, dar acţionează convins că fapta intră sub incidenţa unei cauze justificative (eroare indirectă asupra interdicţiei). Cu alte cuvinte, în aceasă ipoteză autorul are convingerea că faptei sale îi lipseşte caracterul nejustificat. (F. Streteanu, D. Niţu, Drept Penal Partea Generală, Vol. I, 2014, pag. 445) Aşadar, eroarea asupra antijuridicităţii nu înlătură vinovăţia, ca element constitutiv al infracţiunii, şi nici antijuridicitatea, ci face ca fapta prevăzută de legea penală să nu fie imputabilă. (M. Udroiu, Drept Penal Partea Generală, Ediţia a V-a, 2018, pag. 183)

Instanţa constată că inculpatul a aplicat lovitura persoanei vătămate C apreciind că exercită o apărare împotriva unei atac venit din partea inculpatului B. Având în vedere poziţia în care se afla inculpatul A, respectiv ghemuit lângă perete, fiind lovit de către inculpatul B, instanţa reţine că eroarea de fapt săvârşită de către inculpatul A nu putea fi în niciun fel înlăturată, acesta neavând posibilitatea de a se opri din acţiunea de apărare şi de a se expune unor lovituri mai grave din partea inculpatului B.

Din moment ce instanţa a constată că eroarea asupra existenţei legitimei apărări a fost invincibilă pentru inculpatul A, în temeiul art. 395 alin. 1 rap. la art. 16 alin. 1 lit. d) teza a II-a C.pr.pen. şi art. 30 alin. 5 C.pen. cu art. 19 alin. 1 C.pen. va achita pe inculpatul A de săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., fapta fiind săvârşită în eroare asupra existenţei legitimei apărări. (faptă săvârşită pe data de 13.04.2017, persoana vătămată C).

Domenii speta

Spete similare