Infracțiunea de lovire. Reținerea circumstanțelor atenuante

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş, din data de  26 iulie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul,

M S  pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prev. de art. 180 alin.2 C. penal, arătându-se că:  în ziua de 17.12.2011, inculpatul a aplicat lovituri părţii vătămate I A, provocându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul, fiind prezent în instanţă, a arătat că îşi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală şi că nu mai doreşte să dea alte declaraţii în legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată. În  cadrul acestor declaraţii aflate la filele 29-30; 32 dosar, inculpatul a recunoscut că a fost implicat într-un incident cu partea vătămată, însă  a  negat că  în acele împrejurări ar fi lovit-o.

În apărare, inculpatul a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martora M A–L, declarând că îşi însuşeşte alţi doi martori propuşi de acuzare respectiv  pe B F şi P A – M.

Cererile în probaţiune formulate de ambele părţi, acuzare şi apărare, au fost încuviinţate şi administrate. Martora P A-M nu a putut fi audiată, aceasta fiind plecată în străinătate, fapt pentru care s-a făcut aplicaţiunea art. 327 alin.3 C.pr.penală, în sensul în care s-a procedat la citirea depoziţiei sale.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, în noaptea de 16/17.12.2011, inculpatul M S,  împreună cu un grup de prieteni, s-a aflat în localul „King’s” din Mediaş, pentru a sărbători ziua de naştere a martorei P A M. La un moment dat a intrat în local partea vătămată Iuga Alexandru însoţit, de asemenea,  de un prieten, martorul S N A, cei doi fiind invitaţi de martora P să vină la masa ei.

 După mai multe insistenţe din partea martorei, partea vătămată s-a deplasat la masa unde se afla aceasta, ocupând un loc aflat lângă martora M A – L, pe atunci prietena inculpatului, actualmente soţia acestuia. În mod firesc, între partea vătămată şi martoră s-a înfiripat o conversaţie. Martora era însărcinată, iar partea vătămată a întrebat-o ce mai face, cum se simte, atingând-o amical pe mână, moment în care, din bun senin, inculpatul care dansa în apropiere s-a enervat  l-a scuipat şi i-a aruncat  în faţă părţii vătămate  un rest de ţigară, adresându-i totodată cuvinte jignitoare. Partea vătămată l-a întrebat pe inculpat motivul pentru care a făcut acest lucru, fapt ce a condus la un schimb de replici  căruia i-a  pus capăt martorul P M–T, prin intervenţia pe care a avut-o, ajungând să-l calmeze pe inculpat, spunându-i  acestuia să nu facă scandal dată fiind situaţia în care se afla prietena lui.

Atunci, partea vătămată a încercat să se retragă din acel cerc mergând la tejgheaua barului.  La scurt timp însă, a  fost  urmat de inculpat care, fiind însoţit de martorul P, din nou s-a luat de partea vătămată adresându-i cuvinte jignitoare. S-au şi îmbrâncit, fapt ce a determinat intervenţia celor ce asigurau paza, organele de ordine conducându-i afară din local, spunându-le să nu se mai întoarcă. Totuşi aceştia au reintrat în local, inculpatul şi martorul s-au deplasat la masa lor, iar partea vătămată şi-a luat haina, ieşind din bar. Afară, partea vătămată a rămas în faţa localului, aşteptându-l pe inculpat care, la scurt timp, a ieşit şi el. Partea vătămată i-a spus inculpatului să vină să se bată cu el dacă are curaj, arătându-i că are o bâtă de baseball cu care se va apăra. Inculpatul, însoţit de câţiva prieteni de ai săi, s-a îndreptat spre locul unde se afla partea vătămată, unele dintre  persoanele prezente acolo au încercat să-l oprească pe inculpat, printre care şi martorul Ş, acesta primind o lovitură de pumn de la inculpat.  Atunci partea vătămată, de frică, a luat-o la fugă, abandonând bâta de baseball, fiind urmărit de inculpat care, ajungându-l, i-a aplicat mai multe lovituri provocându-i leziuni în zona feţei pentru vindecarea cărora  au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt enunţată rezultă din probele cauzei. Astfel, declaraţiile părţii vătămate I A, în ceea ce priveşte faptul că  inculpatul este cel care a generat conflictul din interiorul localului, se coroborează cu declaraţiile martorei P A Ma, în care relatează scena în care inculpatul l-a scuipat pe partea vătămată şi i-a aruncat mucul ţigării pe care tocmai o fumase; cu declaraţiile martorei M  A, în care relevă aceeaşi situaţie; cu declaraţiile martorului S

N-A  şi B F – filele 49-53, 104 dosar, din relatările cărora rezultă că reacţia nepotrivită a inculpatului a fost una exagerată, partea vătămată neavând nimic provocator în toată atitudinea avută faţă de prietena inculpatului. Nu în ultimul rând se mai coroborează şi cu  declaraţiile înseşi ale inculpatului care a recunoscut că a reacţionat  utilizând  „cuvinte neprincipiale”, acesta  considerându-se deranjat de gestul părţii vătămate care încercase să-i spună ceva prietenei lui, iar împrejurările petrecute la tejgheaua barului sunt susţinute de martorul M F – filele 64,66 dosar. Faptul că bâta fusese luată în scop de apărare, este susţinut de  martora D care, la fila 56 verso, a declarat că numitul I A a scos  de la spate o bâtă cu care  afirma că se va apăra în cazul în care va fi atacat, iar împrejurarea că s-a încercat imobilizarea inculpatului situaţie din care martorul S s-a ales cu o lovitură de pumn, este susţinută de martora P A M. Tot aceşti martori au declarat, de asemenea, la unison faptul că după urmărirea părţii vătămate de către inculpat, acesta din urmă s-a reîntors ţinând pe partea vătămată de braţe pentru a se putea deplasa, aceasta prezentând urme de lovituri, având faţa tumefiată şi plină de sânge. Mai mult martora D, la fila 57 dosar, a relatat că în timpul în care inculpatul îl ducea pe braţe, îi cerea insistent părţii vătămate să-i ceară scuze dânsei. Aceste împrejurări infirmă susţinerile inculpatului, precum că nu ar fi lovit partea vătămată, ci numai l-ar fi dezarmat şi împins.

În drept, fapta inculpatului M S din ziua de 17.12.2011 când pe fondul unor altercaţii anterioare provocate de acesta, pe str. Ighişului din Mediaş, a prins pe partea vătămată I A căruia i-a aplicat lovituri în zona feţei provocându-i leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de lovire prev. de art. 180 alin.2 C. penal, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este alternativă,  a amenzii situate între 500 – 30.000 lei, cu cea a închisorii situate între 3 luni – 2 ani.

Fapta prezintă gravitate, atât prin conţinutul ei concret, modalitatea comiterii ei /în public/, cât şi a consecinţelor produse. Inculpatul a fost nesincer, nerecunoscând săvârşirea faptei însă este infractor primar, neavând nici un fel de antecedente penale. Este tânăr, angajat în muncă, şi în prezent este căsătorit, are un copil minor, ceea ce denotă că are o familie şi duce o viaţă onestă. De asemenea, se apreciază că nu se poate omite, fiind relevant,  faptul că toată situaţia conflictuală a fost determinată de exacerbarea nejustificată de către inculpat  a unui sentiment de gelozie în legătură relaţia sa  personală.

Prin urmare, având în vedere toate aceste circumstanţe, instanţa a apreciat că sancţiunea amenzii este îndestulătoare, atât în raport de conţinutul faptei, dar şi a împrejurărilor comiterii ei, îndeplinind totodată şi rolul educativ cerut de art. 52 C. penal.

În consecinţă, pentru infracţiunea comisă, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii de  2.000 lei, urmând a se atrage atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 63 ind.1 C. penal, referitoare la înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul în care din rea-credinţă se sustrage de la plata acesteia.

În ceea ce priveşte latura civilă a acţiunii, partea vătămată I A s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei, daune morale. Neîndoielnic, leziunile ce i-au fost provocate i-au pricinuit suferinţă, dar suma pretinsă este excesivă în raport cu numărul de 8-9  zile de îngrijiri medicale. În doctrină s-a considerat că suma oferită cu titlu de daune materiale constituie fie o modalitate de restabilire a condiţiilor avute mai înainte de producerea faptei prejudiciale, fie numai ca şi compensaţie menită a conferi o  satisfacţie  echitabilă victimei.

În cazul de faţă, partea vătămată nu a  invocat şi probat existenţa unor consecinţe care, în concret, material, să-i  fi afectat condiţiile avute dinainte, şi ca atare, s-a apreciat că se impune alegerea celei de-a doua modalităţi de compensaţie.

Instanţa a apreciat că suma de 2.000 lei, constituie o recompensă suficientă a acoperi dreptul la obţinerea unei satisfacţii echitabile pentru suferinţa îndurată de  partea vătămată, fiind echivalentul unor sume similare ce au fost acordate pentru astfel de încălcări şi  pe care de exemplu tribunalele elveţiene, care au anumite bareme prestabilite, le acordă pentru prejudicii corporale / 1000 FRS /.

Prin urmare, în baza art. 346 rap.la art. 14 C.pr.penală şi art. 1357 C.civil, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 2.000 lei, cu titlu de daune morale, respingând celelalte pretenţii băneşti ale acesteia.

Domenii speta

Spete similare