Obiecţiuni depuse după închiderea dezbaterilor

„Obiecţiunile formulate de către recurentă la raportul de expertiză efectuat în cauză, depuse după rămânerea cauzei în pronunţare, nu mai puteau fi luate în seamă de prima instanţă, context în care aceasta nu mai avea nici obligaţia de a face vreo referire, sub acest aspect, în considerentele sentinţei. La data de 17.02.2014, prima instanţă a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza în pronunţare, iar obiecțiunile în discuţie au fost depuse la dosarul cauzei la data de 18.02.2014, cu ignorarea prevederilor art.129 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Instanţa de fond nu mai putea analiza o astfel de cerere întrucât nu mai erau respectate principiile contradictorialității şi al dreptului la apărare”.

Domeniu – obiecţiuni depuse după închiderea dezbaterilor

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.39525/3/2012– DECIZIA CIVILĂ NR.890/26.05.2014)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta P.M.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.A.A.S. anularea dispoziţiei nr.117/04.09.2012.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a nesocotit decizia nr.2967/31.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a apreciat  că acţionarii au întregit capitalul social la valoarea de 100.000 lei şi a apreciat că S.C.U. a avut un activ net negativ, deşi potrivit bilanţului  activul net este 227.211 lei.

În drept au fost invocate disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 254 din 24. 05.2014, Tribunalul Bucureşti Secţia a III a Civilă, a admis cererea reclamantei, a anulat decizia nr.117/04.09.2012 şi a obligat pârâta să emită o nouă dispoziţie prin care să acorde reclamantei despăgubiri  în cuantum de 67567,30 lei reprezentând contravaloarea unui număr 114.200 acţiuni.

Pârâta a fost obligată şi la 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.

Pentru a statua astfel,  Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.538/10.04.2009 în dosarul nr.48158/3/2008 de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a  IV-a civilă, rămasă definitivă şi irevocabilă prin  decizia civilă nr.2967/03.03.2011 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta este persoană îndreptăţită în sensul Legii nr.10/2001, cât şi faptul calităţii de acţionari ai autorilor săi în cadrul fostei SC „C.U.” SAR, precum şi numărul de acţiuni  nominative  conform actului constitutiv al societăţii şi a chitanţelor  ce confirmă depunerea capitalului de către autorii reclamantei.

Totodată s-a reţinut că recalcularea valorii acţiunilor se face conform art.31 alin.1 şi 4  din Legea nr.10/2001, acţiuni ce trebuiau cuantificate de către intimată în calitate de entitate obligată în soluţionarea  notificării.

 În baza acestor hotărâri  pârâta a emis dispoziţia nr.117/04.09.2012 prin care a respins notificarea nr.3824/2001, reţinând că în urma calculelor  a rezultat un activ net al societăţii în valoare negativă.

Din actul constitutiv şi chitanţele ce confirmă depunerea capitalului s-a reţinut că autorii reclamantei au deţinut un număr de 114.200 de acţiuni, valoarea nominală a unei acţiuni  fiind de 1.000 lei.

Din raportul de expertiză, astfel cum a fost completat efectuat de expert Andrei Daniela Cristina, instanţa a reţinut că valoarea acţiunilor  calculate, în raport de prev. art. 31 alin. 4 din Legea nr. 10/2001,  astfel cum au fost modificate  prin art. 49 din Legea nr. 165/2013, dispoziţii ce sunt aplicabile  şi cauzei de faţă conform art. 4 din acelaşi act normativ, este în cuantum total de 67.567,30 lei (2.662,46 lei valoarea  a 4.500  acţiuni + 64.904,84 lei valoarea a 109.700 acţiuni  - diferenţa până la 114.200 acţiuni pe total).

Prin urmare, Tribunalul a constatat că reclamanta a adus dovezi în sensul celor prev. de art. 31  alin. 4 din Legea nr. 10/2001, dovezi ce au fost confirmate şi prin  raportul de expertiză efectuat în cauză,  din care a rezultat un activ net în cuantum de 227.211 lei, aspect contrar celor reţinute  de către pârâtă care de altfel  nu a menţionat modalitatea de calcul ce a avut ca efect a se reţine concluzia potrivit căreia activul net este negativ.

Prin recursul formulat împotriva sentinţei civile pe care am menţionat-o mai sus, pârâta a susţinut că instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit prevederile Legii nr. 10/2001 ignorând aspectul că, din calculele efectuate, având în vedere valoarea acțiunilor revendicate de către intimata reclamantă, a rezultat un activ net al societăţii în valoare negativă, situaţie în care, cuantumul măsurilor reparatorii este negativ. Calculele efectuate de către recurentă au avut în vedere dispoziţiile art. 31 din Legea nr.10/2001 şi ale art. 31.6.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Mai mult, susţine recurenta, instanţa nu a menţionat în considerentele hotărârii sale obiecţiunile efectuate de către pârâtă deşi a obligat-o la emiterea unei decizii cu propunerea de despăgubiri în cuantum deosebit de mare pentru acţiunile revendicate de către reclamantă.

Recurenta a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit şi dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi, astfel, a dispus, în mod greşit, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de expert. Recurenta pârâtă nu a avut o comportare neglijentă şi nici nu a fost de rea credinţă în acest proces aşa încât, cheltuielile de judecată au fost nejustificat şi nelegal stabilite în sarcina pârâtei.

Prin întâmpinarea formulată la data de 07.05.2014, intimata  a susţinut că recursul este nefondat arătând că instanţa a aplicat corect dispoziţiile art. 31 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 precum şi pe cele ale art. 274 din Codul de procedură civilă.

Examinând cauza prin prisma criticilor invocate, având în vedere şi dispoziţiile art. 34 ind. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

În mod corect, prima instanţă a stabilit, pe seama probelor administrate în cauză, că reclamanta este beneficiara unui act jurisdicţional care se impune prezentei cauze, prin autoritatea de lucru judecat, în sensul stabilirii calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la despăgubirile care i se cuvin potrivit cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 fiind  moștenitoarea acţionarilor societăţii Construcţia Universală.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 538 din 10.04.2009, menţinută prin decizia civilă nr. 2967/2011 a ICCJ, Tribunalul Bucureşti Secţia a IV a Civilă, a statuat asupra faptului că reclamanta din prezenta cauză a făcut dovada existenţei în patrimoniul autorilor  N.P., P.G. şi P.T. a unui număr de acţiuni deţinute la societatea menţionată şi că ultimul bilanț contabil al societăţii este cel din 31.12.1947 încheiat înainte de naţionalizare, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 31.1-31.6.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 coroborate cu cele ale art.26 din Legea nr.10/2001 reclamanta este îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii pentru acţiunile deţinute de autorii săi la C.U. S.A.R.

 Se impune a se menţiona faptul că decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă în soluţionarea notificării formulată de reclamantă la data de 24.09.2001 precum şi a hotărârilor menționate în cele ce preced.

Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de BNR, a indicelui de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, astfel cum această valoare a şi fost stabilită prin expertiza contabilă efectuată la instanţa de fond. Lucrarea de specialitate a constatat că activul net al societăţii la data de 31.12.1947 este pozitiv şi este în valoare de 227.211,00 lei iar valoarea actualizată a celor 114.200 acţiuni este de 67.567,30 lei concluziile fiind însuşite de prima instanţă (fila 194 dosar fond).

Prin urmare, având în vedere concluziile probei tehnice efectuate de un expert imparţial desemnat de instanţă, în mod corect aceasta din urmă a stabilit valoarea despăgubirilor care se cuvin reclamantei; recurenta a pornit de la o premisă greşită la momentul emiterii deciziei contestate, respectiv aceea a unei valori negative în bilanţului societăţii şi astfel a soluţionat greşit notificarea formulată de intimata contestatoare.

Obiecţiunile formulate de către recurentă la raportul de expertiză efectuat în cauză, depuse după rămânerea cauzei în pronunţare nu mai puteau fi luate în seamă de prima instanţă context în care aceasta nu mai avea nici obligaţia de a face vreo referire, sub acest aspect, în considerentele sentinţei. La data de 17.02.2014, prima instanţă a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza în pronunţare, iar obiecțiunile în discuţie au fost depuse la dosarul cauzei la data de 18.02.2014, cu ignorarea prevederilor art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Instanţa de fond nu mai putea analiza o astfel de cerere întrucât nu mai erau respectate principiile contradictorialității şi al dreptului la apărare.

În mod corect, faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă, aceasta a dispus obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată(onorariul de expert). Culpa procesuală a pârâtei a fost stabilită odată cu finalizarea procedurii judiciare în cadrul căreia instanţa a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate; astfel toate cheltuielile pe care intimata a fost nevoită să le efectueze în scopul protejării dreptului său, care a fost ignorat de recurenta pârâtă, urmează a fi puse în sarcina părţii care a pierdut procesul potrivit cu dispoziţiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Din această perspectivă, nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 312 din Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare