Chemare în judecată

Sentinţă civilă 1865 din 30.05.2013


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1969/260/2013 pe rolul Judecătoriei M, reclamanta SC E.ON. E. R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta D M, cu domiciliul în sat M nr. 685, comuna Z, jud. B, solicitând instanţei obligarea pârâtei, prin procedura cu privire la cererile de valoare redusă, la plata sumei de 411,98 lei, din care 379,62 lei, cu titlu de contravaloare facturi gaze consumate şi neachitate şi 32,36 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate până la data de 31.12.2012, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 51,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Acţiunea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru si cu 1,5 lei timbru judiciar.

In motivarea acţiunii se arată că, în baza contractului cadru de furnizare reglementată a gazelor naturale pentru consumatorii captivi casnic încheiat între părţi, reclamanta s-a obligat faţă de pârât să furnizeze gaze naturale pentru locul de consum de la adresa din localitatea sat M nr. 685, comuna Z, jud. B iar pârâta s-a obligat să achite preţul gazului natural consumat, la termen. Reclamanta arată că şi-a respectat obligaţia contractuală iar pârâta avea obligaţia să achite preţul gazului consumat la termen conform facturilor emise şi scadente la plată dar aceasta nu şi-a respectat obligaţia de plată a facturilor.

In temeiul contractului, reclamanta a emis, în perioada martie 2012 - octombrie 2012, facturi fiscale pentru contravaloarea gazelor consumate, în valoare de 379,62 lei. Reclamanta a calculat cuantumul penalităţilor datorate, în sumă de 32,36 lei.

Reclamanta a arătat că la data de 31.12.2010, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, societatea de furnizare a gazelor naturale SC E.On Gaz România SA şi-a schimbat denumirea în celelalte date de identificare rămânând neschimbate.

In drept reclamanta a invocat dispoziţiile art.1270, art. 1350, art. 1480 Cod civil şi art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă.

In probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar înscrisurile la care face referire în acţiune.

Pârâta, deşi legal citată, cu o exemplar al formularului de cerere completat de către reclamantă, însoţit de un exemplar al înscrisurilor ataşate cererii, un exemplar al formularului de răspuns, nu a comunicat formularul de răspuns completat şi nu a înţeles să formuleze apărări sau să-şi precizeze poziţia procesuală.

Având în vedere că reclamanta nu a solicitat o dezbatere orală a cauzei, solicitând şi judecata în lipsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut cauza spre soluţionare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a formulat o cerere în temeiul titlului X din Noul Cod de procedură civilă referitor la procedura cu privire la cererile de valoare redusă care este scrisă şi se desfăşoară în integralitate în camera de consiliu.

în cauza de faţă instanţa constată că procedura este admisibilă, având în vedere că valoarea obiectului cererii nu depăşeşte valoarea de 10.000 lei prevăzută de dispoziţiile art. 1025 Cod procedură civilă iar raportul juridic pe care pretenţia litigioasă se întemeiază nu exclude aplicarea acestei proceduri.

Din probele administrate de instanţă, respectiv din înscrisurile depuse de reclamanta la dosarul cauzei, instanţa reţine că între părţi s-au desfăşurat relaţii contractuale în baza contractului de furnizarea reglementată a gazelor naturale privind furnizarea de gaze pentru locul de consum din sat M nr. 685, comuna Z, jud. B.

Conform art. 10 alin 1 din Condiţiile-standard, neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, în termenul stipulat în contractul de furnizare atrage perceperea de majorări de întârziere dacă obligaţia de plată nu a fost îndeplinită în termen de 15 zile calendaristice de la data scadenţei, nivelul majorării de întârziere este calculat asupra valorii neachitate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare scadenţei şi până la achitarea integrală a facturii, inclusiv ziua plăţii; nivelul majorării de întârziere este egal cu nivelul dobânzii de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat, stabilit în condiţiile precizate de OG nr. 9272003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; totalul majorărilor de întârziere nu poate depăşi nivelul debitului".

In baza contractului încheiat între părţi, reclamanta a emis facturi fiscale pentru consumul de gaze naturale facturat pentru perioada martie 2012 - octombrie 2012 şi pentru penalităţile de întârziere (filele 22-35 dosar).

Coroborând probele administrate, instanţa reţine că pârâta nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, acesta neprezentând dovada efectuării acestor plăţi. Mai mult, deşi reclamanta a invitat-o pe pârâtă în vederea efectuării concilierii prealabile însă aceasta nu s-a prezentat.

La suma datorată potrivit facturilor emise, reclamanta a calculat penalităţi de întârziere în suma de 32,36 lei, la valoarea neachitată, potrivit dispoziţiilor contractuale, pentru fiecare zi de întârziere, în procent egal „cu nivelul dobânzii de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat, stabilit în condiţiile precizate de OG nr. 92/2003", aşa cum rezultă din calcul penalităţilor anexat la cererea de chemare în judecată (fila 17 dosar). Procentul de 0,04 % aplicat de reclamantă este procentul legal perceput pentru neachitarea la termen a obligaţiilor fiscale, în conformitate cu dispoziţiile OG 92/2003.

Astfel instanţa reţine că reclamanta care avea sarcina dovedirii existenţei obligaţiei pârâtului de plată a serviciilor prestate, obligaţie derivată din raporturile contractuale derulate între părţi, a făcut pe deplin această dovadă, iar pârâta nu a făcut dovada achitării acestor obligaţii sau a neexecutării, la rândul său de către reclamantă a obligaţiilor contractuale, deşi sarcina dovezii în acest caz revenea acesteia.

în drept, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 969 C.civ., „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante" iar conform art. 1073 C.Civil creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunări.  De asemenea, conform dispoziţiilor art. 1270 din Noul Cod civil.

„contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante" iar potrivit art. 1350 din Noul Cod civil „ orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. Atunci când, tară justificare nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii".

Faţă de aceste considerente şi având în vedere textele legale menţionate, instanţa va admite acţiunea şi o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei totale de 411,98 lei din care suma de 379,62 lei, cu titlu de contravaloare facturi gaze consumate şi neachitate şi suma de 32,36 lei cu titlu de penalităţi de întârziere calculate până la data de 31.12.2012.

In temeiul art. 1031 C.proc. civ., reţinând culpa procesuală a pârâtei, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 51,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată compuse din taxă de timbru şi timbru judiciar.