Impartire bunuri comune

R  O  M    N  I  A

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 3780/270/2012

Înreg. la 06.07.2012 - div.+ împărţire bunuri comune –

SENTINŢA CIVILĂ  NR. 1013

Şedinţa publică din  21.03.2013

Instanţa constituită din:

Preşedinte – ---

Grefier – ---

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulată de reclamanta -- în contradictoriu cu pârâtul --- având ca obiect „divorţ şi împărţire bunuri comune”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns avocat --- procurator pentru  reclamantă, lipsă fiind ambele părţi.

Procedura de citare îndeplinită cu pârâtul prin afişare la uşa instanţei.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, care învederează:

- cauza are ca obiect „ divorţ şi împărţire bunuri comune” ,

- se află la al patrulea  termen de judecată,

- stadiul procesual fond, după care:

Avocat ---depune la dosar ziarul Adevărul din data de 27.02.2013, cu dovada citării pârâtului prin publicitate

Instanţa constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu pârâtul prin depunerea ziarului cu dovada citării acestuia prin publicitate.

Avocat --- depune la dosar o declaraţia minorei --- trimisă prin E Mail urmând ca instanţa să aprecieze asupra acestei declaraţii.

Instanţa va aprecia la fond această declaraţie

Instanţa pune în discuţie cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză.

Avocat --- având cuvântul arată că nu are obiecţiuni la cele două rapoarte de expertiză, nu mai are cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat excepţii de invocat ori probe de administrat instanţa apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Avocat --- având cuvântul solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi modificată în sensul că obiectul acţiunii este divorţ şi împărţire bunuri comune. Pentru primul capăt de cerere solicită admiterea acţiunii şi desfacerea căsătoriei încheiate între părţi din vina exclusivă a pârâtului. Din probele administrate pe acest capăt de cerere, declaraţiile martorilor  rezultă că pârâtul era doar o prezenţă, doar cu titulatura de soţ  fără a-şi îndeplini îndatoririle ce i-ar fi revenit ca soţ şi tată care a transformat viaţa soţiei şi a copiilor într-un calvar. Nu a fost interesat de cei doi copii ai săi, doi copii foarte buni probele fiind edificatoare şi care pot forma convingerea instanţei la desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti solicită ca aceasta să revină în mod exclusiv reclamantei pentru minora --- născută în anul 1999. Pârâtul nu s-a prezentat niciodată în instanţă, nu se mai cunoaşte nimic de el din anul 2009, şi-a luat maşina  şi de atunci nu mai ştie nimeni nimic de el. Având în vedere probele din dosar instanţa poate aprecia că este o situaţie excepţională şi să dispună exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către mamă, care a fost întotdeauna aproape de copii, ambele fiice sunt cu mama în Portugalia. Din declaraţiA depusĂ azi la dosar  veţi aprecia dar minora arată că nu mai ştie nimic de tată ei astfel că autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către mamă la care să  se stabilească locuinţa. În cazul în care se va stabili locuinţa minorei la mamă solicită a nu se preciza expres locuinţa mamei  altfel i s-ar îngrădi dreptul de  a circula dat fiind faptul că  reclamanta este doar rezident în Portugalia iar Tribualul Bacău în alte sentinţe a spus că nu este obligatoriu să se specifice adresa exactă  a mamei. Solicită deasemnei obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei raportat la venitul minim pe economie având în vedere  că nu se cunosc veniturile pârâtului. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind împărţirea bunurilor comune arată că prin încheierea din 07.02.2013 s-a stabilit masa bunurilor de împărţit şi cotele de partaj. Reclamanta  a avut o cotă de contribuţie de 70% la dobândirea bunurilor  insă instanţa a cordat o cotă de 60% pe anumite considerente studiate. Solicită faţă de actele de la dosar şi propunerile doamnei expert Metelescu Irina împărţirea bunurilor comune conform  variantei I a raportului de expertiză lotul 1 în care reclamanta primeşte apartamentul din Tg Ocna şi plăteşte sultă pârâtului iar pârâtul primeşte maşina şi sulta de la reclamantă. Vizavi de sulta în discuţie arată că din probele administrate din dosar şi din rapoartele de expertiză rezultă că părţile s-au separat în fapt din anul 2009, autoturismul este în posesia pârâtului şi pentru o echitate şi pentru efortul depus şi faţă de depoziţiile martorilor în condiţiile în care pârâtul a plecat cu autoturismul  solicită a se stabili ca valoare a acestuia suma precizată de expert vizavi de anul 2009 data la care părţile s-au separat diferenţa fiind de 10.000 lei, în condiţiile în care pârâtul aplecat cu autoturismul în anul 2009 sulta este doar de 4.002 lei.  Este drept că instanţa a apreciat că unele înscrisuri nu ar avea eficienţă  vizavi de cota majorată solicitată însă solicită ca la momentul deliberării şi aprecierii a se avea în vedere aceste înscrisuri, de-a lungul căsătoriei reclamanta  a făcut eforturi pentru a-şi întreţine familia şi a dobândi bunuri S-a depus extras de cont din care s-a cumpărat autoturismul, datele de identificare din cont se regăsesc şi în celelalte actele depuse la dosar vizavi de veniturile detaliate şi traduse astfel că ar putea avea relevanţă rezultă că acel cont este al reclamantei din care s-a scos suma pentru autoturism. Solicită împărţirea bunurilor conform variantei I lot. 1 atribuit reclamantei cu sultă către pârât de 4.002 lei şi depune concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată în raport de cota de partajat, va depune chitanţă reprezentând onorariu avocat.

Dezbaterile fiind încheiate în temeiul art. 150 Cod procedură civilă instanţa lasă cauza în pronunţare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând,

Asupra cauzei civile de faţă constată;

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 3780/270/2012, reclamanta --- în contradictoriu cu pârâtul --- a solicitat desfacerea căsătoriei, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusive de către reclamantă, obligarea pârâtului să achite pensia de întreţinere precum şi împărţirea bunurilor comune, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 2819 lei, din care 39 lei taxă judiciară pentru capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei.

Taxa judiciară de timbru  a fost redusă cu 50 %  prin încheierea de şedinţă din 17.09.2012, respectiv din valoarea de 5775,2 rămânând de achitat suma de 2887,6 lei.

În motivare se arată că părţile s-au căsătorit în anul 1990, din căsătoria lor rezultând doi copii, din care doar ---, născuta la data de 27.02.1999, mai este minoră.

Reclamanta a precizat că relaţiile matrimoniale sunt grav vătămate, căsătoria fiind un calvar datorită conduitei agresive, pe fondul consumului de alcool şi geloziei exagerate a pârâtului.

În continuare se arată că reclamanta a depus eforturi ca această căsătorie să funcţioneze însă fără nici un rezultat.

Reclamanta a precizat că singurele bunuri dobândite în timpul căsătoriei sunt cele obţinute după plecarea la muncă în străinătate, iar din anul 2009 s-a produs separarea în fapt a părţilor, la solicitarea celor două fiice ale cuplului şi odată cu revenirea în ţară a pârâtului.

Totodată se menţionează ca reclamanta a reuşit să creeze un climat familial optim împreună cu cele două fiice ale sale în Portugalia.

Sub aspectul cererii de împărţire bunuri comune, reclamanta a motivat faptul că bunurile dobândite în timpul căsătoriei constau într-un imobil construcţie şi un autoturism aflat în posesia pârâtului şi a solicitat reţinerea unei cote majorate de 70 % din masa bunurilor întrucât pârâtul a fost dezinteresat de tot ceea ce însemnă viaţa de familie, tot ceea ce câştiga cheltuia pe alcool.

În drept s-au invocat prevederile art. 373,398,400,402 cod civil.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu acte, martori, expertiză.

Pârâtul deşi legal citat nu a fost prezent în faţa instanţei. A fost verificat domiciliul acestuia în portalul Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Părţile din prezenta cauză, -- şi ---s-au căsătorit în data de 7.10.1990, căsătoria fiind înregistrată sub nr. --- în registrul stării civile al Primăriei Madarjac, jud. Iaşi.

Din căsătoria părţilor au rezultat doi copii, din care unul este minor, respectiv ---, născuta la data de 27.02.1999.

Potrivit declaraţiilor testimoniale, relaţiile matrimoniale au fost tensionate încă de la începutul căsătoriei din cauza comportamentului agresiv al pârâtului, pe fondul consumului de alcool şi geloziei exagerate.

Sora reclamantei a declarat că a locuit o perioadă cu părţile în străinătate, însă după o lună de zile a trebuit să se mute, pârâtul fiind gelos din cauza soţului său. Martora a declarat “ în luna respectivă sora mea a luat bătaie de la soţul ei în fiecare zi ca să aflu că pârâtul era gelos din cauza soţului meu”.

Martora --- a afirmat despre pârât faptul că i s-a părut o persoană arogantă, plină de sine şi pe care nu îl interesa prea mult familia lui.

Aceleaşi martori au afirmat că pârâtul nu contribuia la cheltuielile materiale ale căsătoriei “ fiind preocupat să bea. Ce câştiga era pentru el”.

Martora --- a declarat faptul că pârâtul schimba des locul de muncă din cauza consumului de alcool precum şi faptul că “ pârâtul nu îi dădea bani reclamantei, iar când îşi termina banii o bătea pe sora mea ca să îi dea bani din venitul ei, aceasta era nevoită să îşi ascundă banii la ea”.

Sub acelaşi aspect al contribuţiei pârâtului la susţinerea cheltuielilor căsătoriei martora a afirmat “ cei doi s-au căsătorit în anul 1990, iar el a lucrat timp de 4 ani la o fabrică unde patronul era o rudă şi îl tolera pe pârât, până când nu a mai putut să facă acest lucru. Cu veniturile obţinute în ţară pârâtul contribuia la cheltuielile casei până a devenit alcoolic, acest lucru a coincis cu plecarea în Portugalia. Cât au stat în ţară cei doi nu au reuşit să achiziţioneze bunuri, aveau doi copii mici şi supravieţuiau. La un moment dat fetele au fost luate în grija unei surori a noastre timp de 7 ani. Ştiu din auzite că pârâtul ar fi în Italia. Ultima data l-am văzut în 2009 şi s-au separat în fapt în acelaşi an.”

Nici cu copii săi, pârâtul nu a avut un comportament exemplar, martorii afirmând că acesta nu era afectuos cu ei, nu era preocupat de creşterea şi îngrijirea lor, obişnuia să spună că nu sunt copii lui, în special în momentele în care consuma  alcool.

Având în vedere cele arătate anterior, din coroborarea tuturor probelor, rezultă că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, motiv pentru care instanţa va admite acţiunea şi va declara desfăcută căsătoria încheiată între părţi, din culpa exclusivă a pârâtului, în temeiul art. 373 lit. b din codul civil. 

Potrivit art. 383 al. 3 din codul civil, reclamanta va reveni la numele avut anterior căsătoriei, respectiv “ Vieru”.

Având în vedere  dispoziţiile art. 397 din Codul civil, exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora  ---, născută la data de 27.02. 1999, va reveni în exclusivitate reclamantei. 

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere relaţiile dintre părinţi şi copii lor minor, din declaraţiile testimoniale rezultând că pârâtul nu se preocupă de îngrijirea şi creşterea copiilor, mai mult nu se cunoaşte locul în care acesta s-ar afla în prezent.

Din actele existente ( filele 9-12, 35) la dosar rezultă că ambii copii se afla în întreţinerea reclamantei în Portugalia, beneficiază de condiţii optime de viaţă, îngrijire, educare.

Instanţa va avea în vedere şi opţiunea exprimată de minoră prin mail-ul depus la dosarul cauzei. Astfel, minora a declarat că nu l-a mai văzut pe tatăl său din anul 2009, nu s-a mai interesat de ea şi doreşte să fie încredinţată mamei.

Faţă de situaţia de fapt expusă anterior, având în vedere interesul superior al minorei, în baza art. 400 alin. 1 din codul civil locuinţa minorei va fi stabilită la mamă, specificând în acest sens atât domiciliul din România cât şi cel din Portugalia.

Instanţa nu va reţine solicitarea reclamantei prin apărător de a nu specifica în mod concret domiciliul minorei, respectiv la o anumită adresă având în vedere modificările aduse de noul cod civil sub acest aspect.

Potrivit art. 496 cod civil „ părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia”.

Legiuitorul a introdus această reglementare având în vedere tocmai dificultăţile practice existente în condiţiile codului civil 1865 şi întâmpinate de părintele nerezident în  exercitarea dreptului său legal, tocmai din cauza faptului că nu avea cunoştinţă de adresa exactă la care se află minorul.

Mai mult, legiuitorul a prevăzut în noul cod civil, faptul că „ dacă afectează exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti, schimbarea locuinţei copilului, împreuna cu părintele la care locuieşte, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte”.

De cele mai multe ori relaţiile matrimoniale tensionate, grav vătămate afectează şi exerciţiul autorităţii părinteşti, drepturilor părinteşti, aşa încât textul de lege devine aplicabil în mod frecvent.

 Se va atrage atenţia reclamantei asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 497 alin. 1 din Codul civil, potrivit cărora, dacă afectează exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti, schimbarea locuinţei copiilor, împreună cu părintele la care locuieşte, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte.

Având în vedere prevederile art. 529 alin. 2 din codul civil, va fi obligat pârâtul la plata în favoarea minorei ---a unei pensii de întreţinere în cuantum lunar 150 lei având în vedere venitul minim net pe economie, începând cu data introducerii cererii, respectiv 11.07.2012 şi până la majoratul minorei.

Referitor la capătul de cerere privind împărţirea bunurilor comune, instanţa constată că prin încheierea de şedinţă din data de 7.02.2013 a fost stabilită calitatea părţilor de proprietar codevlămaşi, cotele de partajat, masa bunurilor.

In cauza de faţă au fost efectuate două rapoarte de expertiză tehnică judiciară care au identificat bunurile, au propus variante de lotizare.

La atribuirea bunurilor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 673 indice 9 cod procedură civilă, respectiv mărimea cotelor de partajat, posesia bunurilor.

In ceea ce priveşte valoarea autoturismului reţinut la masa partajabilă, instanţa va avea în vedere valoarea actuală, de la momentul partajului şi nu valoarea de achiziţie a acestui bun neavând relevanţă faptul că bunul s-a aflat în posesia pârâtului ( gradul de uzură nu a fost determinat în mod concret, ci teoretic, având în vedere perioada de achiziţie raportat la data efectuării expertizei).

Instanţa va avea în vedere atât pentru imobilul apartament cât şi pentru autoturism valoarea actuală, de la momentul efectuării partajului.

Urmează a dispune împărţirea bunurilor comune şi atribuirea bunurilor conform variantei nr. 1 din raportul de expertiză tehnică construcţii final, parte integrantă din prezenta hotărâre.

In conformitate cu prevederile art. 50 indice 2 din OUG nr. 51/2008 va obliga reclamanta la plata taxei judiciare în valoare de 2.887, 6 lei taxă judiciară de timbru către stat, la momentul rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa apreciază că onorariul de avocat în valoare de 2.400 lei pentru capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei este mult prea mare raportat la complexitatea concretă a cauzei pe acest capăt de cerere.

Apărătorul reclamantei a depus la dosarul cauzei chitanţe onorariu avocat din care rezultă un onorariu de 2.400 lei pentru capătul de cerere „ desfacere căsătorie” şi 1.000 lei pentru capătul de cerere privind „ împărţire bunuri comune”.

Instanţa apreciază complexitatea cauzei raportat la cele două cauze ca fiind invers proporţională cu valoarea onorariilor determinate de apărător.

Astfel, în cauza de faţă au fost acordate 6 termene de judecată, din care ar fi fost suficiente un singur termen pentru soluţionarea primului capăt de cerere, odată cu audierea martorilor fiind posibilă soluţionarea pe fond a acţiunii de divorţ. Ceea ce este cu adevărat relevant din punct de vedere al cuantumului onorariului de avocat este activitatea efectiv depusă de apărător ( pentru acţiunea de divorţ au fost depuse înscrisuri constând în acte de stare civilă, certificate emise în ţară de reşedinţă a reclamantei), în schimb pentru acţiunea de împărţire bunuri comune materialul probator administrat a fost mult mai amplu ( carnete de muncă pentru ambii soţi, contract de munca al reclamantei din Portugalia, situaţia contului acesteia, două rapoarte de expertiză).

Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin 3  cod procedură civilă, instanţa va diminua cuantumul onorariului de apărător pentru acţiunea de divorţ cu 60 %, respectiv la suma de 960 lei.

In ceea ce priveşte celelalte cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat în valoare de 1.000 lei, onorarii experţi instanţa va acorda reclamantei doar 40 % din aceste cheltuieli având în vedere cotele de împărţit stabilite în prezenta cauză.

Va dispune plata onorariilor de experţi, în valoare de câte 700 lei fiecare către expert auto Tindeche Victor, expert tehnic construcţii Metelescu Maria Irina, conform chitanţelor nr. 5142667/2013, respectiv 5142660/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN  NUMELE LEGI,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea, formulată de reclamata --- prin procurator avocat – în contradictoriu cu pârâtul ---  astfel cum a fost completată.

Desface căsătoria părţilor înregistrată sub nr.--- în registrul stării civile al Primăriei Madarjac, jud. Iaşi, din culpa pârâtului.

Reclamanta revine la numele avut anterior căsătoriei, respectiv ---

Exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora ---, născuta la data de 27.02. 1999 revine exclusiv reclamantei.

Stabileşte locuinţa minorei --, născuta la data de 27.02. 1999 la domiciliul mamei reclamante, respectiv în România la adresa din ---

Atrage atenţia reclamantei asupra dispoziţiilor art. 497 cod civil , respectiv faptul că orice schimbare de domiciliu a minorului, care afectează exerciţiul autorităţii sau altor drepturi părinteşti, trebuie adusă la cunoştinţa celuilalt părinte.

Obligă pârâtul la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 150 lei lunar pentru minora ---, născută la data de 27.02. 1999, începând cu data introducerii acţiunii, 11.07.2012 şi până la majorat.

Dispune împărţirea bunurilor comune şi atribuie loturile conform variantei nr. 1 din raportul final de expertiză tehnică construcţii, parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează:

Lotul nr. 1 se atribuie reclamantei -- şi se compune din apartament situat în ---, în valoare de 76.455 lei.

Valoarea masei de partajat este 109.679 lei.

Plăteşte sultă lotului nr. 2 ---, în valoare de 4.002 lei.

Lotul nr. 2 se atribuie pârâtului --- şi se compune din autoturism marca Opel Vectra, 3 vol berlina 4 uşi, număr de identificare ---, în valoare de 33.224 lei, aflat în posesia pârâtului.

Primeşte sultă în valoare de 4.002 lei de la lotul nr. 1 ---

Obligă reclamanta la plata taxei judiciare în valoare de 2.887, 6 lei taxă judiciară de timbru către stat, la momentul rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

Obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.230 lei reprezentând cota de 40 % din onorariu avocat, taxă judiciară de timbru, onorarii experţi, către reclamantă.

Dispune plata onorariilor de experţi, în valoare de câte 700 lei fiecare către expert auto Tindeche Victor, expert tehnic construcţii Metelescu Maria Irina, conform chitanţelor nr. 5142667/2013, respectiv 5142660/2013.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare pentru capătul de cerere având ca obiect „ desfacere căsătorie”.

Cu apel în 15 zile de la comunicare pentru capătul de cerere având ca obiect „ împărţire bunuri comune”.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21.03.2013

Preşedinte Grefier,

Domenii speta

Spete similare