Exercitarea autoritatii parintesti

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

DOSAR NR. 165/270/2013 – exercitarea autorit. părinteşti-

Din 14.01.2013

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1350

Şedinţa publică din  30.04.2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

Pe rol  fiind pronunţarea din data de  30.04.2013,  în cauza civilă privind pe reclamantul ----,  în contradictoriu cu pârâta ---- , având ca obiect exercitarea  autorităţii părinteşti..

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 25.04.2013, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată,  parte integrantă din prezenta sentinţă când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a se depune la  dosar concluzii scrise,  a amânat pronunţarea la data de 30.04.2013.

INSTANŢA

-deliberând-

Asupra cererilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 14.01.2013 sub nr. 165/270/2013, reclamantul --- a chemat în judecată pe pârâta ---  solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

1. exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei ----, născută la data de 06.02.2012 în comun de ambii părinţi;

2.  stabilirea domiciliului minorei la reclamant, respectiv în ---

3. obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în raport cu veniturile pe care aceasta le realizează la ---

În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost în relaţii de concubinaj cu pârâta timp de 1 an şi jumătate, din relaţia lor născându-se minora --- la data de 06.02.2012. În toată perioada concubinajului au locuit la domiciliul părinţilor reclamantului care i-au sprijinit material. Pârâta este o fire extrem de nervoasă, stare care s-a agravat o dată cu sarcina, motiv pentru care aceasta a fost nevoită să efectueze numeroase controale medicale neurologice. După naştere, pârâta  a continuat cu acelaşi comportament iar în seara zilei de 20.12.2012, spre seară, a auzit copilul plângând şi când s-a dus să vadă ce se întâmplă a găsit-o pe pârâtă trântind copilul în pat şi ţipând să tacă. Minora era foarte speriată şi când a vrut să o ia în braţe, pârâta a început să îl lovească, moment în care a fost chemat tatăl pârâtei care a încercat să o liniştească. A doua zi, pârâta a părăsit locuinţa reclamantului, minora rămânând în grija reclamantului şi  a părinţilor acestuia unde se află şi în prezent. Pârâta  nu a venit să o viziteze deşi locuieşte la câteva case distanţă.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 505 alin. 2, art. 400, art. 402 Cod civil.

În susţinerea cererii au fost depus copiile următoarelor înscrisuri: certificatul de naştere al minorei, adrese, declaraţii extrajudiciare. De asemenea, a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâtei şi proba testimonială, probe admise de instanţă la data de 14.03.2013.

Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională depusă la dosar la data de 28.02.2013, pârâta --- a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantului numai cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti ce urmează a se realiza în comun de ambii părinţi iar sub aspect reconvenţional a solicitat stabilirea locuinţei minorei --- la domiciliul său din com. ---, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere lunare faţă de minoră.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este manipulat de părinţii săi care nu au fost de acord cu relaţia lor şi au fost extrem de revoltaţi de faptul că a rămas însărcinată. Astfel, de când s-au mutat în gospodăria părinţilor reclamantului, traiul lor a fost perturbat de amestecul mamei reclamantului care a reuşit până la urmă să îl îndepărteze pe acesta de ea. De la naşterea fetiţei şi până la momentul în care s-a angajat (noiembrie 2012) numai ea s-a ocupat de creşterea şi îngrijirea minorei, reclamantul neavând nicio implicare. Practic de la un asemenea aspect s-a iscat conflictul la despărţire întrucât l-a rugat pe reclamant să stea câteva ore cu fetiţa ca ea să se odihnească întrucât era după schimbul 3 dar acesta a spus că trebuie să meargă la meci cu prietenii. În discuţie au intervenit părinţii reclamantului care au amplificat starea de tensiune, l-au chemat pe tatăl ei, au continuat scandalul, au deschis uşa şi au dat-o afară fără fetiţă. A doua zi nu au mai primit-o, au refuzat să îi permită să se apropie de copil şi nu i-au dat nimic din bunurile personale. A discutat cu reclamantul care i-a spus să aibă răbdare pentru că vrea ca ei trei să fie o familie şi speră să îi convingă şi pe părinţii lui dar ulterior a fost chemată în judecată în prezenta cauză.

În drept  a invocat dispoziţiile art. 115-118 Cod proc.civilă, precum şi art. 505 al. 2, 496 al. 3, şi 499 al. 4 coroborat cu art. 529 şi urm. Noul Cod civil.

În susţinerea cererii a depus adeverinţe medicale, adeverinţe de muncă, şi ancheta socială nr. 1360/27.03.2013. Totodată, a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul reclamantului şi proba testimonială, probe admise de instanţă la data de 14.03.2013.

În cauză a fost ataşat dosarul nr. 855/270/2013 şi s-au efectuat anchetele sociale la domiciliul ambelor părţi.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, părţile au avut o relaţie de concubinaj iar la data de 06.02.2012  s-a născut minora acestora ---

La interogatoriul luat pârâtei la solicitarea reclamantului, aceasta a declarat că a îngrijit minora de când s-a născut şi până la 10 luni când s-a angajat fiind ajutată de mama reclamantului iar după această dată, mama reclamantului avea grijă de minoră cât timp era la serviciu. De asemenea, pârâta a mai declarat că în prezent locuieşte în casa părintească împreună cu părinţii, cele două surori şi o mătuşă bolnavă psihic însă în timpul cât va fi plecată la serviciu, minora va rămâne în grija mamei ei.

Reclamantul, la interogatoriul administrat la propunerea pârâtei, a declarat că pârâta a stat aproape tot timpul cu minora până la momentul când s-a angajat, că lucrează în trei schimburi la serviciu şi face naveta la Oneşti şi  că a solicitat o nouă anchetă socială la domiciliul pârâtei.

Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantului  rezultă că  membrii familiei reclamantului sunt cunoscuţi ca oameni liniştiţi şi gospodari, că aceştia manifestă multă grijă faţă de minoră, că tatăl este preocupat să aibă un venit astfel că fiind angajat acordă puţin timp activităţilor recreative şi de îngrijire a copilului fiind suplinit în aceste activităţi de părinţii săi, că pârâta îi reproşa că avea relaţii extraconjugale, devenea extrem de nervoasă având manifestări necontrolate, crize de isterie care au culminat în cursul lunii decembrie când pârâta a venit de la serviciu din schimbul de noapte, i-a spus reclamantului să aibă grijă de fetiţă că ea este obosită şi vrea să doarmă dar reclamantul i-a spus că are altceva de făcut, concubina sa având iar o criză de isterie mai puternică, părinţii reclamantului au încercat să o liniştească şi de teamă să nu lovească copilul l-au chemat pe tatăl pârâtei cu care au ajuns la o înţelegere ca doamna Radu să locuiască o perioadă la familia ei, să se liniştească, fără minoră. De asemenea, s-a mai arătat că reclamantul e conştient că minora are nevoie de afecţiunea mamei dar având în vedere comportamentul ei îi este teamă să o lase singură cu copilul.

Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei a rezultat că membrii familiei pârâtei sunt cunoscuţi ca oameni liniştiţi, este compusă din 6 persoane (inclusiv pârâta), că minora a beneficiat de multă afecţiune,  dragoste şi atenţie specială din partea mamei, că locuinţa familiei este dotată şi mobilată modest, că în luna decembrie a avut loc o ceartă mai puternică între părţi întrucât l-a rugat pe reclamant să aibă grijă de fetiţă pentru că era foarte obosită după schimbul de noapte dar acesta i-a spus că nu poate întrucât trebuie să plece la fotbal cu prietenii. Atunci a avut o criză de nervi dar faţă de concubin şi nu faţă de copil, au intervenit părinţii reclamantului, a fost chemat tatăl pârâtei şi au convenit ca pârâta să plece la familia ei, copilul să rămână la familia Ştefan dar în această perioadă să-şi viziteze copilul. Nu a putut să-şi viziteze copilul întrucât a găsit poarta închisă iar membrii familiei Ştefan şi-au schimbat numerele de telefon.

Martorii propuşi de reclamant au declarat că pârâta a stat cu minora de când s-a născut şi până în noiembrie anul trecut fiind ajutată de mama reclamantului, că nu au asistat la acte de violenţă ale pârâtei faţă de minoră ci la schimbări bruşte de comportament ale acesteia, că reclamantul lucrează în ture şi îl mai ajută şi pe tatăl său în gospodărie dar când are timp se ocupă şi de minoră, că părinţii  pârâtei consumă băuturi alcoolice însă familia reclamantului este cunoscută ca o familie decentă, normală şi liniştită spre deosebire de cea a pârâtei care este o familie cu probleme şi care fac scandal.

Martora propusă de pârâtă a declarat că locuinţa în care locuieşte pârâta împreună cu minora este curată, călduroasă, că relaţia dintre minoră şi pârâtă este ok şi că ambele familii sunt de oameni gospodari.

La data de 27.03.2013 a mai fost efectuată o anchetă socială la cererea reclamantului al cărei referat a fost depus la dosar de către pârâtă în care se arată că pârâta a fost vizitată de Colectivul de sprijin al Autorităţii Tutelare şi pentru Asistenţă Socială constatându-se că locuinţa unse se află minora este modestă dar curat întreţinută, că minora este bine îngrijită din punct de vedere al igienei personale şi a hainelor cu care este îmbrăcată, că nu prezintă urme de violenţă, că există mâncare gătită pentru minoră şi că aceasta se află în tratament pentru vindecarea unei afecţiuni respiratorii.

În cauză a fost ataşat dosarul nr. 855/270/2013 având ca obiect stabilirea locuinţei minorei --- la domiciliul mamei pe calea ordonanţei preşedinţiale. Prin sentinţa civilă nr. 589/19.02.2013 pronunţată de Judecătoria Oneşti a fost respinsă cererea reclamantei reţinându-se că nu s-a dovedit condiţia urgenţei. Ulterior, prin decizia nr. 316/2013 a Tribunalului Bacău a fost admis recursul reclamantei, modificată în tot sentinţa recurată  şi  admisă acţiunea fiind stabilit provizoriu domiciliul minorei la mama reclamantă până la soluţionarea irevocabilă a fondului litigiului din dosarul nr. 165/270/2012 al Judecătoriei Oneşti.

La dosar au mai fost depuse, în scris, declaraţii ale unor persoane care locuiesc în satul ---, deci în acelaşi sat cu părţile dar acestea nu vor fi luate în considerare având în vedere că proba testimonială trebuie administrată nemijlocit şi direct de către instanţă, potrivit art. 169 coroborat cu art. 186 Cod proc. civilă.

În drept, potrivit art. 505 alin. 1 Cod civil, „în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc”.

De asemenea, potrivit art. 487 Cod civil, „părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia”.

Întrucât ambele părţi au solicitat ca exercitarea autorităţii părinteşti să se realizeze de ambii părinţi în comun şi nu au rezultat din probele administrate indicii potrivit cărora interesul minorei să determine exercitarea acesteia doar de către un părinte, instanţa va dispune ca autoritatea părintească pentru  minoră, să fie exercitată în comun de către ambii părinţi

Referitor la locuinţa minorei, potrivit art. 496 C.civ., regula stabilită de legiuitor este în sensul că locuinţa copilului minor va fi la părinţii săi sau la unul din părinţi, potrivit acordului dintre aceştia,  numai în caz de neînţelegere aceasta urmând a fi stabilită de instanţa de tutelă, în baza probelor administrate: „Copilul minor locuieşte la părinţii săi. Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani”.

În cauză, ambii părinţi doresc stabilirea locuinţei minorei la domiciliul lor astfel că instanţa urmează a analiza, în raport de probele administrate, atât condiţiile pe care aceştia le pot oferi cât şi relaţia părinte-copil.

Este evident că instituţia fundamentală prin care se realizează protecţia şi dezvoltarea copilului este familia în cadrul căreia tatăl şi mama copilului sunt protectorii săi naturali. Aceştia trebuie să îşi asume, în mod prioritar, funcţia de protecţie a minorului date fiind proximitatea legăturilor de sânge, precum şi legăturile de afecţiune reală care există între părinţi şi copil. În acest sens, două dintre principiile pe care Declaraţia drepturilor copilului le conţine arată că, pe cât este cu putinţă, copilul va creşte sub grija şi răspunderea părinţilor săi, într-o atmosferă de afecţiune şi securitate morală şi materială (principiul 6) şi că acestora le revine în primul rând răspunderea pentru educaţia şi îndrumarea lui (principiul 7). Art. 18 pct. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului  mai statuează că părinţii sunt principalii responsabili de creşterea şi dezvoltarea copilului dar ei trebuie să acţioneze în primul rând în interesul suprem al copilului. Acest deziderat este reluat şi în art. 483 alin. 2 Cod civil prin care se arată că „părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului”.

Această ocrotire nu trebuie să înceteze atunci când părinţii copilului nu mai locuiesc împreună ci ea trebuie realizată continuu, indiferent la care dintre ei va fi stabilită locuinţa minorului.

Din probele administrate a rezultat că minora --- s-a aflat în grija mamei de la naştere şi până în cursul lunii decembrie când părinţii s-au despărţit iar pârâta s-a mutat la locuinţa familiei sale, minora rămânând în grija tatălui şi a familiei sale. Ulterior, din luna martie 2013 şi până în prezent, minora s-a mutat la mama sa în locuinţa bunicilor materni. Instanţa mai reţine că familia reclamantului dispune de o stare materială mai bună decât familia pârâtei şi că familia tatălui minorei este respectată şi considerată mai „liniştită” decât familia mamei minorei.

Însă, la vârsta de 1 an şi 2 luni cât are minora în prezent, situaţia materială a familiei bunicilor săi nu are relevanţă, la această vârstă prioritară fiind afecţiunea şi climatul de siguranţă care trebuie oferit acesteia.

Afecţiunea reprezintă un element esenţial al relaţiei părinte-copil şi are un rol decisiv în dezvoltarea psihică a minorului. Iubirea părinţilor şi afecţiunea manifestată de aceştia, îl vor ajuta pe minor să se dezvolte armonios şi echilibrat. În acest sens, prin diferite hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cuprinde obligaţia pozitivă a statelor de a asigura contactul copiilor cu părinţii săi, precum şi de a nu împiedica pe aceştia să aibă legături cu minorul lor dacă îşi doresc acest lucru.

Astfel, în Cauza Pini şi Bertani, Manera şi Atripaldi v. România, Curtea a reţinut că „atunci când se constată existenţa relaţiilor de familie întemeiate pe filiaţia naturală sau pe legături afective deja existente, art. 8 implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său şi obligaţia autorităţilor naţionale de a dispune aceste măsuri”. De asemenea, în Cauza Monory v. Ungaria, Curtea a reţinut că „obligaţiile pozitive impuse statului de art. 8 CEDO includ luarea măsurilor în vederea asigurării reunirii părintelui cu copilul său”, măsuri care trebuie dispuse de urgenţă întrucât „trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu aceştia”.

Prin urmare, în stabilirea locuinţei minorei trebuie să se aibă în vedere şi  sentimentul de stabilitate şi apartenenţă al acesteia. Acest sentiment trebuie însă să fie dublat de sentimentul de securitate emoţională al copilului în relaţie cu părinţii săi, asigurându-se că minora nu este expusă abuzurilor fizice sau emoţionale ori neglijenţelor din partea persoanei cu care locuieşte. Sentimentul de securitate implică ca relaţia pe care copiii o au cu părinţii lor să fie ne-ostilă, să fie regulată, copilul să ştie că poate să-şi acceseze părintele atunci când are nevoie de el, copilul să nu fie expus la eventualele disensiuni dintre părinţi legate de creşterea şi educarea sa, copilul să nu fie folosit ca mesager între părinţii despărţiţi sau ca element de şantaj între părinţi, etc.

Sub acest aspect, instanţa constată că prin referatul de anchetă socială s-a menţionat că din cauza serviciului, tatăl acordă puţin timp atât activităţilor recreative cât şi îngrijirii minorei, fiind suplinit în aceste activităţi de către părinţii săi. Însă, ocrotirea minorei trebuie realizată în primul rând  de către părintele său care, atunci când acesta lipseşte, poate fi ajutat de către familia sa. În acest sens, instanţa consideră că din probele administrate a rezultat că mama a fost aceea care a acordat mai mult timp îngrijirii minorei (chiar şi în perioada cât aceasta începuse să lucreze). De asemenea, instanţa mai reţine că pe perioada cât minora s-a aflat la domiciliul părinţilor reclamantului, posibilitatea mamei de a-şi vedea minora a fost afectată de poziţia familiei reclamantului fie direct prin limitarea accesului, fie prin stabilirea unei limite de timp fie prin chemarea şi a altor persoane care să fie de faţă la aceste vizite, măsuri care puteau afecta relaţia mamă-fiică.

Din acest motiv, instanţa consideră că faţă de vârsta de 1 an şi 2 luni a minorei, relaţia mamă-fiică stabilită în prima perioadă a vieţii minorei nu trebuie afectată prin stabilirea locuinţei acesteia la tatăl său chiar dacă  acesta oferă condiţii materiale mai bune decât poate pârâta, lipsurile putând fi suplinite atât prin afecţiunea mamei sale cât şi prin contribuţia tatălui la creşterea şi dezvoltarea minorei. Înlocuirea acestei relaţii mamă-fiică cu cea tată-fiu sau, mai degrabă bunici paterni-nepoată, poate afecta şi sentimentul de stabilitate şi apartenenţă al acesteia, precum şi sentimentul de securitate emoţională al copilului având în vedere că încă de la naştere minora a fost îngrijită şi ocrotită de mama sa şi pe aceasta o cunoaşte cel mai bine, tatăl fiind cel care o ajuta „din când în când” pe mama minorei, atunci când era acasă şi nu avea alte „treburi” de făcut.

În consecinţă, având în vedere că pârâta are o locuinţă modestă dar curat întreţinută, are un loc de muncă şi îşi iubeşte copilul,  instanţa va dispune ca locuinţa copilului să fie stabilită la mama pârâtă.

În ceea ce priveşte întreţinerea minorei, potrivit dispoziţiilor art. 499 alin. 1 C civ  „tatăl şi mama  sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională”. Având în vedere că locuinţa minorei va fi stabilită la mamă care îi va asigura acesteia în natură cele necesare întreţinerii sale, reclamantul are obligaţia de a contribui sub forma unei sume de bani la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copilului. 

Potrivit art. 529 alin. 2 C.civ. „ când întreţinerea este datorată de un părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un singur copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”.

Întrucât din probele administrate a rezultat că reclamantul are un loc de muncă la S---, instanţa îl va obliga pe acesta  la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei ---, născută la data de 06.02.2012 în cotă procentuală de 25% lunar din veniturile nete obţinute, de la data pronunţării prezentei hotărâri şi până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite – în parte - cererea formulată de reclamantul ---  în contradictoriu cu pârâta ---

Admite cererea reconvenţională formulată de pârâta ---

Dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora --- să fie realizată  în comun de ambii părinţi.

Stabileşte locuinţa minorei ---, la mama pârâtă, actual în Comuna ---

Obligă reclamantul --- la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei --- în cotă procentuală de 25% lunar din veniturile nete obţinute de către reclamant, în prezent de la---, începând de la data pronunţării prezentei hotărâri, 30.04.2013 şi  până la împlinirea de către aceasta a vârstei de 18 ani.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în ş şedinţă publică astăzi, 30.04.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare