Drept civil. Norma de hrană. Luarea acesteia în considerare la calculul pensiei de întreţinere.

Drept civil. Norma de hrană. Luarea acesteia în considerare la calculul pensiei de întreţinere.

Potrivit practicii judiciare şi legislaţiei în materie, la stabilirea pensiei de întreţinere se au  în vedere veniturile permanente ale debitorului. Norma de hrană instituită prin legislaţia specială, respectiv O.G. nr.26/1994, reprezintă un drept la hrană zilnică acordată în timp de pace, în limita unor plafoane calorice, anumitor categorii de personal, cu deosebire militari, din sectoarele de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în considerarea specificului muncii pe care o desfăşoară. Scopul ei este evident acela al menţinerii stării de sănătate la un standard cerut de desfăşurarea activităţilor specifice.

Conform art. 4 alin.4 din O.G.  nr.26/1994, atunci când nu beneficiază de alimente personalul care are dreptul la hrană, primeşte în locul acesteia valoarea financiară neimpozabilă. Pornind de la scopul pentru care legiuitorul a instituit acest drept în beneficiul anumitor categorii de persoane, în considerarea specificului activităţii lor, înseamnă că şi echivalentul bănesc al mesei gratuite reprezintă o indemnizaţie specială. A include în categoria veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiei de întreţinere o atare indemnizaţie înseamnă a nesocoti scopul avut în vedere de legiuitor la instituirea ei şi a schimba destinaţia specială pentru care a fost instituită.

Secţia I civilă  -  Decizia nr. 189/29 aprilie 2014

Prin sentinţa civilă nr. 4688/2013 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul  F.P. împotriva pârâtei F.M.L. şi acţiunea reconvenţională formulată de pârâtă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de  părţi la data de 3 noiembrie 2001  în faţa  delegatului  de stare civilă de  pe lângă  Primăria Municipiului Sibiu şi trecută în Registrul  stării civile  la nr.1114/2001  prin acordul soţilor, s-a încuviinţat ca  pârâta să păstreze  numele de familie dobândit la încheierea căsătoriei, s-a dispus  ca autoritatea părintească cu privire la minorii F.P.S. născut la data de 28.07.2002 şi F.M. născută la data de 6 martie 2013 să fie exercitată în comun de către părinţi.

A fost stabilită  locuinţa minorilor  la domiciliul mamei şi a fost obligat  pârâtul  să plătească în favoarea minorilor  o pensie  lunară  de întreţinere  astfel: pentru F.P.S., câte 400 lei începând  cu data de 23.10.2012 şi până la majorat sau alte  dispoziţii legale, iar pentru F.M. câte 400 lei începând  cu data de 3.04.2013 şi până la majorat sau alte  dispoziţii legale, urmând ca plata să fie efectuată prin virament bancar în contul RO38BTRL0330120154…… deschis la B.T .

A fost obligat  reclamantul să plătească pârâtei suma de 1240 lei  cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:

Din actele depuse la dosar rezultă că sunt întrunite condiţiile  pentru desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor astfel că cererea va fi admisă.

În baza art.383 Cod civil instanţa a încuviinţat ca pârâta  să păstreze numele de familie dobândit prin căsătorie, existând acordul petentului în acest sens.

S-a reţinut că odată cu pronunţarea divorţului, instanţa de tutela hotărăşte asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi si copiii lor minori, ţinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de învoiala părinţilor.

Noul cod prevede la art.397 alin.2 ca după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, în afară de cazul în care instanţa decide altfel. Conform art.506 Noul Cod civil cu încuviinţarea instanţei părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti .

Din ancheta socială rezultă că ambii părinţi prezintă condiţii materiale şi morale pentru îngrijirea copiilor.

În temeiul art. 397 Noul Cod civil a decis ca autoritatea părintească asupra minorilor  să fie exercitată în comun de ambii părinţi.

În temeiul art. 400 al.2 Noul Cod civil, potrivit căruia instanţa stabileşte odată cu pronunţarea divorţului locuinţa copilului minor la părintele  cu care locuieşte în mod statornic, instanţa a stabilit locuinţa minorilor la mamă conform cu interesul superior al acestora. S-a avut în vedere că tatăl  şi-a exprimat acordul în acest sens.

Art. 499 Noul Cod civil prevede că „Tatăl şi Mama sunt obligaţi solidar să dea întreţinere copilului lor minor asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia învăţătura şi pregătirea sa profesională.”

Art. 529 Noul Cod civil prevede că întreţinere se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti iar când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Art. 527 „ Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.”

Art. 532 Noul Cod civil prevede că pensia se datorează de la data cererii de chemare în judecată.

Art. 402 Noul Cod civil prevede că prin hotărârea de divorţ se va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuieli de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, făcând trimitere la dispoziţiile titlului ce reglementează obligaţia de întreţinere.

S-a constatat în baza  dovezilor de la dosar că reclamantul obţine venituri din activităţi independente pe anul 2012 în sumă de 5000 lei (o medie lunară de 416, 6 lei) .Din adeverinţa  emisă de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă  Sibiu aflată la fila x  s-a reţinut că pârâtul obţine un venit mediu lunar de 1315,6 lei  , precum şi normă de hrană de 24 lei/zi ( lunar 720 lei).În aceste condiţii rezultă un venit mediu lunar de 2452,2 lei. S- a apreciat că solicitarea pârâtului ,ca la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere să fie avute în vedere veniturile realizate cu excluderea normei de hrană nu poate fi reţinută întrucât nu corespunde interesului superior al copilului, principiu impus de art.2 din Legea nr.272/2004 inclusiv în legătură cu drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor. La calculul mijloacelor materiale ale debitorului pensiei de întreţinere trebuie inclusă şi norma de hrană ce s-a cuvenit şi încasat efectiv de acesta , întrucât art. 527 C.fam nu face nici o rezervă cu privire la veniturile părintelui .

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul solicitând schimbarea ei în sensul stabilirii contribuţiei de întreţinere pentru minori la o sumă mai mică şi în sensul de a fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată sau de a fi stabilite acestea la un cuantum  redus.

În motivarea apelului arată în esenţă că greşit s-a luat în calcul la stabilirea pensiei de întreţinere şi veniturile sale rezultate din activităţi independente pe anul  2012 precum şi suma pe care o primeşte de la locul de muncă cu titlu de normă de hrană , că această sumă nu reprezintă un venit impozabil şi un drept salarial şi nu se ia în calcul la stabilirea pensiei de întreţinere. Susţine că în prezent nu mai realizează venituri din activităţi independente.

Cu referire la cheltuielile de judecată arată că acestea trebuiau compensate deoarece patru dintre capetele de cerere au fost rezolvate pe baza înţelegerii dintre părţi .

Prin decizia civilă nr. 58/2014, Tribunalul Sibiu – Secţia I-a Civilă a respins apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei civile nr.4688/2013 a Judecătoriei Sibiu şi a obligat apelantul să-i plătească intimatei suma de 868 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele deciziei Tribunalul a reţinut următoarele:

Susţinerea apelantului în sensul că norma de hrană nu reprezintă un venit impozabil şi nici drepturi salariale şi ca atare nu a  fost luată în calcul la stabilirea pensiei de întreţinere, nu poate fi reţinuta, neavând relevanţă în stabilirea pensiei faptul ca aceste sume nu reprezintă venituri impozabile sau salariale  de vreme ce în categoria de mijloace ale debitorului prevăzută de art. 529 Cod  civil  intră toate posibilităţile materiale de care dispune acesta, adică atât salariul cât si orice alte sume plătite de angajator în temeiul raporturilor de muncă si care au caracter de continuitate. Sumele de bani reprezentând contravaloarea normei de hrana se acorda militarilor angajaţi atunci când nu beneficiază de alimente, aşadar, aceste sume au caracter permanent. Chiar daca reprezintă echivalentul hranei ce nu se acorda în natura militarilor angajaţi nu exista fundament pentru a nu fi considerate si aceste sume ca având caracter stabil în condiţiile în care oricărui debitor al obligaţiei de întreţinere ce nu face parte din categoria persoanelor la care face referire art. 4 din O.G. nr. 26/1994 i se stabileşte cuantumul pensiei de întreţinere la care este obligat prin raportare la toate veniturile cu caracter permanent inclusiv sumele pe care le aloca alimentelor. Prin urmare norma de hrana intră în calculul la stabilirea pensiei de întreţinere.

În ceea ce priveşte faptul că au fost luate în calcul şi veniturile din activităţi independente pe anul 2012, s-a constatat faptul că pensia de întreţinere se stabileşte pe baza venitului mediu lunar realizat pe 6 luni anterior stabilirii pensiei. Cum pensia a fost stabilită în luna ianuarie 2013, în mod corect la calculul venitului mediu au fost avute în vedere toate veniturile realizate pe o perioadă de 6 luni anterior acestei date. Dacă în prezent apelantul nu mai obţine astfel de venituri, odată cu schimbarea mediei venitului lunar are posibilitatea de a cere reducerea pensiei.

Împotriva deciziei civile nr. 58/2014 a Tribunalului Sibiu a declarat recurs reclamantul solicitând:

- în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel  întrucât aceasta a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului

- în subsidiar casarea deciziei şi în urma rejudecării, stabilirea pensiei de întreţinere în raport de veniturile nete, fără luarea în calcul a normei de hrană şi a veniturilor realizate din activităţi independente, şi de a se reveni asupra cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, incluzând în cuantumul veniturilor nete şi valoarea normei zilnice de hrană.

În raport de venitul net lunar de 1315,60 lei şi dispoziţiile art. 529 alin.2  Cod civil, suma ce trebuia plătită pentru cei doi minori era de 438,53 lei şi nu de 800 lei lunar.

În mod greşit a fost inclusă în categoria veniturilor norma de hrană zilnică, stabilită de  OG nr.26/1994, întrucât aceasta nu are caracter de drept salarial, acordându-se gratuit sub formă de alimente în valoare de 24 lei/zi. Hrana zilnică, conform plafonului stabilit, este acordată în cadrul unităţilor prin popotele existente sau prin serviciul de catering în situaţia în care unitatea nu dispune de popotă proprie.

O aplicare greşită a legii a făcut instanţa şi în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate de instanţa de fond. Faptul că reclamantul s-a opus introducerii normei de hrană în categoria veniturilor nu înseamnă că s-a opus admiterii cererii de stabilire a pensiei de întreţinere pentru a fi obligat la cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 7, 9 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr.189/2014 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de reclamant, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a stabilit cuantumul pensiei de întreţinere la care a fost obligat reclamantul pentru fiecare minor la suma de 220 lei lunar şi a înlăturat dispoziţia primei instanţe de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1240 lei.

S-a menţinut în rest sentinţa.

Intimata a fost obligată să plătească recurentului suma de 3180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi recurs.

În considerentele deciziei s-au reţinut următoarele:

Reclamantul în calitate de salariat al ISU S. realizează un venit net lunar de 1315,6 lei la care se adaugă suma de 720 lei lunar reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care are dreptul, conform O.G. nr.26/1994.

Conform art. 527 alin. 2 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil: „La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora, de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale”.

Conform art. 529 alin. 2 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil : „Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”.

Potrivit practicii judiciare şi legislaţiei în materie, la stabilirea pensiei de întreţinere se au în vedere veniturile permanente ale debitorului. Norma de hrană instituită prin legislaţia specială, respectiv  O.G.  nr. 26/1994, reprezintă un drept la hrană zilnică acordată în timp de pace, în limita unor plafoane calorice, anumitor categorii de personal, cu deosebire militari, din sectoarele de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în considerarea specificului muncii pe care o desfăşoară. Scopul ei este evident acela al menţinerii stării de sănătate la un standard cerut de desfăşurarea activităţilor specifice.

Conform art. 4 alin.4 din O.G.  nr. 26/1994, atunci când nu beneficiază de alimente personalul care are dreptul la hrană, primeşte în locul acesteia valoarea financiară neimpozabilă. Pornind de la scopul pentru care legiuitorul a instituit acest drept în beneficiul anumitor categorii de persoane, în considerarea specificului activităţii lor, înseamnă că şi echivalentul bănesc al mesei gratuite reprezintă o indemnizaţie specială. A include în categoria veniturilor care se iau în calcul la stabilirea pensiei de întreţinere o atare indemnizaţie înseamnă a nesocoti scopul avut în vedere de legiuitor la instituirea ei şi a schimba destinaţia specială pentru care a fost instituită.

Această concluzie se sprijină şi pe dispoziţiile art.409 alin.7 din vechiul Cod de procedură civilă, reluate dealtfel şi în cuprinsul art.728 alin.7 din NCPN conform cărora „indemnizaţiile cu destinaţii speciale, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii”.

Pentru aceste considerente , constatând că instanţa de apel, respingând  criticile apelantului  reclamant a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale în materie, fiind incident cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură  civilă,  Curtea  a modificat decizia atacată şi sentinţa instanţei de fond, înlăturând din baza de calcul a pensiei de întreţinere echivalentul bănesc al normei de hrană în sumă de 720 lei lunar.

Totodată, a fost înlăturată din baza de calcul şi suma de 5000 lei anual venit obţinut din activităţi independente, odată ce reclamantul a făcut dovada că aceste activităţi au încetat în cursul anului 2013 întrucât contribuţia de întreţinere pentru minori se stabileşte în raport de veniturile actuale ale debitorului iar nu în raport de cele realizate anterior cererii de chemare în judecată şi pe care nu le mai poate dobândi.

Cât priveşte solicitarea principală de casare a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a reţinut că aceasta nu poate fi primită întrucât instanţa de apel a analizat în limitele investirii sale cererea de apel, însă a aplicat greşit dispoziţiile materiale incidente.

Domenii speta

Spete similare