Asigurări sociale - Pensii

Acordul global nu este un spor ci reprezintă chiar salariul brut pe care l-a obţinut angajatul.

Aceste venituri au fost incluse în baza de calcul a contribuţiilor sociale, potrivit dispoziţiilor Decretului 389/1972, act normativ în temeiul căruia, angajatorii erau obligaţi să vireze la bugetul asigurărilor sociale o contribuţie de 15% asupra câştigurilor brute realizate de angajaţi, astfel că,  statul a încasat în perioada derulării raporturilor de muncă contribuţiile sociale.

Potrivit art. 2 lit. c) şi d) din Legea 263/2010 sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează pe baza principiului contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public .

Aceste argumente au fost reţinute şi de ÎCCJ prin Decizia nr. 19/2011 privind stabilirea şi recalcularea drepturilor de pensie.

Referitor la sporurile solicitate, reprezentând formele de retribuire pentru orele suplimentare, realizate peste programul normal de lucru, primele acordate în cursul anului sau anuale pentru realizări deosebite,  Anexa 15 la HG 257/2011  prevede expres că acestea nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de1 aprilie 2001.

În ceea ce priveşte programul prelungit, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual dacă plata s-a făcut în baza HCN 1546/1952 ori, din cuprinsul adeverinţelor nu rezultă acest aspect astfel că nu pot fi avute în vedere veniturile solicitate pentru recalcularea pensiei.

Referitor la perioada de ucenicie prin Decizia nr. 18/2015 ÎCCJ a admis recursul în interesul legii, stabilind că „ Perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale: 1. anterior datei de 1 ianuarie 1949 va fi considerată stagiu de cotizare dacă ucenicii au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale;  2. între 1 ianuarie 1949 şi 1 ianuarie 1954 va fi considerată vechime în muncă, indiferent dacă în privinţa ucenicilor a existat obligaţia virării contribuţiilor la fostele case de asigurări sociale, dar va reprezenta stagiu de cotizare numai în măsura în care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale;  3. după 1 ianuarie 1954 şi până la 1 aprilie 2001 va fi considerată stagiu de cotizare şi vechime în muncă perioada practicii în producţie”.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 30.03.2017

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.10.2016, reclamantul H G a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr.17161/12.09.2016 a CNPP – CCC, solicitând ca în contradictoriu cu CTP Mh. şi CNPP– CCC, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

-anularea Hotărârii nr.17161/12.09.2016 ca fiind nelegală şi netemeinică;

-obligarea CTP Mh să recalculeze pensia stabilită prin Decizia nr.89223/27.06.2014, ţinând cont şi de veniturile realizate cu titlu de ”acord global”, activitate de ucenicie, prime şi ore suplimentare cuprinse în adeverinţele nr.1249/28.05.2009 eliberată de C.T ”Domnul Tudor”, nr.224/14.03.2011 eliberată de SC IMIEA SRL şi nr.1591/18.02.2014 eliberată de IMSAT – GROUPE SNEF .

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a pensionat pentru limită de vârstă în anul 1995 potrivit Deciziei nr.89223/14.03.1995 emisă de CJP Mh în baza Legii nr.3/1977.

Ulterior, a intrat în posesia mai multor documente din care rezulta realizarea unor venituri ce nu au fost avute în vedere la calcularea iniţială a pensiei şi drept urmare s-a adresat prin cererea nr.6831/24.03.2014 către CTP Mh în vederea recalculării pensiei, ţinând cont de perioadele de activitate şi de veniturile realizate potrivit noilor documente respectiv Adeverinţa nr.1249/28.05.2009 eliberată de CT ”Domnul Tudor”, Adeverinţa nr.224/14.03.2011 eliberată de SC IMIEA SRL şi Adeverinţa nr.1594/18.02.2014 eliberată de IMSAT – GROUPE SNEF.

A arătat şi că, întrucât CTP Mh nu a luat în calcul la recalcularea pensiei decât veniturile reprezentând spor de şantier, condiţii de muncă speciale, spor de noapte, înlăturând veniturile reprezentând acordul global, ore suplimentare, precum şi pe cele realizate din activitatea de ucenic, s-a adresat CCC din cadrul CNPP care prin hotărârea nr.17161/12.09.2016 i-a respins contestaţia.

A precizat că, CCC a reţinut în mod greşit că veniturile realizate în perioada 15.09.1957 – 30.06.1960 din activitatea de ucenic cu plată, sumele realizate cu titlu de ”acord global”, precum şi orele suplimentare nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr.15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 aprobate prin HG nr.257/2011, deoarece veniturile realizate din ”acord global” reprezintă efectiv salariul încasat şi nu un supliment la salariul de bază, iar veniturile obţinute din activitate de ”ucenic cu plată” pot fi avute în vedere deoarece din cuprinsul Adeverinţei nr.1249/28.05.2009 reiese că au fost reţinute şi virate contribuţiile pentru pensii, astfel că a avut calitatea de angajat.

A mai precizat şi că, adeverinţele prezentate cuprind la final menţiunea că au fost calculate şi virate la bugetul de stat contribuţiile asupra câştigurilor brute realizate ceea ce impune luarea lor în calcul la stabilirea cuantumului pensiei pentru limită de vârstă aşa cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.19/10.12.2012.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art.151 alin.2 din Legea nr.263/2010.

A depus la dosar înscrisuri reprezentând: Hotărârea nr.17161/12.09.2016 a CCC; Decizia nr.89223/27.06.2014 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă şi Anexa la aceasta; Adeverinţa nr.1591/18.02.2014 eliberată de IMSAT – GROUPE SNEF; Adeverinţa nr.224/14.03.2011 eliberată de SC IMIEA SRL; Adeverinţa nr.1249/28.05.2009 eliberată de Colegiul Tehnic ”Domnul Tudor”.

Pârâta CJP Mh, cu atribuţii de reprezentare a CNPP – CCC prin Ordinul nr.1147/19.09.2011 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

Referitor la perioada în care reclamantul a fost ucenic cu plată, respectiv 15.09.1957 – 30.06.1960, s-a arătat că simpla sa consemnare în adeverinţă şi nesusţinută prin documente verificabile nu este suficientă pentru a fi valorificată, mai mult adeverinţa necuprinzând temeiul legal în baza căruia a avut loc încadrarea în muncă, salariul de încadrare, funcţia, meseria sau specialitatea.

A precizat că, munca prestată de reclamant nu s-a desfăşurat în cadrul unor raporturi juridice de muncă, care să permită asimilarea acestei categorii cu cea a salariaţilor, sumele primite pentru munca depusă de ucenici (burse, indemnizaţii etc.) nu erau plătite din fondul de salarii al unităţii respective astfel încât nu există temei legal pentru plata contribuţiei de asigurări sociale.

A mai precizat şi că, potrivit art.32 din Hotărârea nr.252/1967 pentru aplicarea Legii nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi pensia suplimentară: ”Nu se consideră vechime în muncă timpul servit: … b) ca ucenic, practicant sau elev al unei şcoli profesionale, cu excepţia celor prevăzuţi la art.30 alin.1 lit.h (a lucrat ca practicant judecătoresc, ca asistent de farmacie după efectuarea stagiului obligatoriu de practică sau ca practicant în atelierele şcolilor profesionale gradul II sau ale liceelor industriale, după absolvirea acestora) şi a celor care fac dovada că în această perioadă au primit salariu ori au cotizat la fostele asigurări sociale până la 01.01.1949.”.

Astfel, reclamantul care a fost ucenic în perioada septembrie 1957 – 1960, este necesar să dovedească că se încadrează în categoria persoanelor nominalizate la art.30 alin.1 lit.h din Hotărârea nr.252/1967, sau că în acea perioadă a primit salariu fiind necesar să facă dovada calităţii de angajat cu contract de muncă.

Referitor la Adeverinţa nr.224/14.03.2011 eliberată de IMSAT Groupe SNEF, a arătat că în mod corect nu s-au valorificat sumele primite cu titlu de acord global, primă şi ore suplimentare, deoarece acestea nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr.15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.263/2010 şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Faţă de întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că din Adeverinţa nr.1591/18.02.2014 eliberată de IMSAT rezultă că suma primită ca urmare a acordului global este fie mai mare, fie mai mică decât salariul de bază, situaţie în care nu se poate vorbi de un spor la salariul de bază.

Referitor la perioada de ucenicie a mai precizat că din conţinutul adeverinţei nr.1249/28.05.2009 rezultă perioada de începere a uceniciei ca fiind luna septembrie 1957, iar perioada de terminare luna iunie 1960, iar adeverinţa cuprinde salariul pe fiecare luna şi în final se menţionează că pentru perioada cât a durat ucenicia a fost reţinută şi virată contribuţia pentru pensia de stat.

Prin notele de şedinţă nr.JR108/2075/28.01.2017, pârâta CJP Mh a precizat faptul că pentru perioada de ucenicie este necesar să se facă dovada muncii prestate în cadrul unor raporturi juridice de muncă ca salariat, deoarece sumele primite pentru munca depusă de ucenici nu erau plătite din fondul de salarii al unităţii respective şi drept urmare nu exista nici temei legal pentru plata contribuţiei de asigurări sociale. În situaţia în care ucenicul era salarizat din fondul de salarii al unităţii, plătindu-se contribuţia de asigurări sociale, era necesar ca acesta să fi fost scos din producţie şi trimis pentru a urma un curs de pregătire profesională sau politică.

Referitor la sumele primite în acord global, pârâta a precizat că sumele din adeverinţele reprezentând ”acord global şi ore suplimentare” nu au fost valorificate întrucât potrivit art.165 din Legea nr.263/2010 cu modificările şi completările ulterioare, la determinarea punctajelor anuale aferente perioadelor anterioare datei de 01.04.2001, se utilizează salariile  brute sau nete în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.

A arătat şi că, reclamantul a devenit beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă începând cu data de 15.04.1995, iar CJP a valorificat sporul de vechime, fidelitatea, sporul de condiţii nocive, condiţii grele, sporul de şantier, sporul de formaţie, sporul de climă până la data de 01.01.1993, dată de la care în carnetul de muncă au fost înregistrate salariile sub formă brută (salariul brut cuprinzând şi salariul de încadrare precum şi toate sporurile cu caracter permanent).

În dovedire a depus înscrisuri constând în: decizia nr.89223/27.06.2014 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, anexa la aceasta şi buletinul de calcul; date privitoare la activitatea în muncă; extras carnet de muncă.

Faţă de susţinerile părţilor, instanţa a dispus întocmirea unei adrese către CT ”Domnul Tudor” pentru a comunica înscrisurile care au stat la baza întocmirii adeverinţei nr.1249/28.05.2009 şi să depună contractul de şcolarizare încheiat între tutorele elevului şi Uzinele Mecanice.

CT ”Domnul Tudor” a răspuns solicitărilor instanţei prin adresa nr.92/01.02.2017, respectiv adresa nr.227/21.03.2017.

Prin aceste adrese s-a arătat că în perioada 15.09.1957 – 31.08.1960, reclamantul a fost şcolarizat ca elev al şcolii profesionale de pe lângă Şantierul Naval, în baza unui contract de şcolarizare între tutorele elevului şi Uzinele Mecanice, contract ce a fost arhivat pe durata şcolarizării până la încadrarea elevului în producţie la unitatea şcolară. Elevii efectuau orele de teorie conform planului cadru în unitatea şcolară, iar practica în producţie la agenţii industriali pentru care erau plătiţi.

A arătat că adeverinţa nr.1249/28.05.2009 a fost eliberată pe baza centralizatoarelor întocmite de Uzinele Mecanice şi date să se plătească la şcoală pentru că majoritatea elevilor erau interni, locuind în internatul şcolii, iar contractele de şcolarizare nu se află în posesia unităţii de învăţământ, acestea fiind păstrate ca termen de păstrare pe durata şcolarizării la Uzinele Mecanice.

A depus la dosar copii după centralizatoarele de plată.

La 08.02.2017, reclamantul şi-a precizat acţiunea arătând că înţelege să se judece pentru recalcularea pensiei şi în funcţie de veniturile reprezentând: acord global pentru perioada iulie 1962 – noiembrie 1991 conform adeverinţei nr.1591/18.02.2014 eliberată de IMSAT GROUPE SNEF; acord global, ore suplimentare pentru perioada decembrie 1991 – decembrie 1994 conform adeverinţei nr.224/14.03.2011 eliberată de SC IMIEA; program prelungit ore suplimentare pentru perioada decembrie 1991 – decembrie 1994 conform adeverinţei nr.224/14.03.2011 eliberată de SC IMIEA; prime pe perioada iulie 1962 – ianuarie 1970 conform adeverinţei nr.1591/18.02.2014 eliberată de IMSAT GROUPE SNEF; activitatea de ucenic cu plată pe perioada septembrie 1957 – iunie 1960 conform adeverinţei nr.1249/20.05.2009 eliberată de CT ”Domnul Tudor”.

Examinând actele dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul HG este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă conform deciziei nr. 89223/14.03.1995 emisă de CJP Mhi.

Prin cererea înregistrată sub nr. 6831/24.03.2014  reclamantul a solicitat recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor evidenţiate prin adeverinţa nr. 1591 din 18.02.2014 emisă de fostul angajator IMST SA şi adeverinţa nr. 224/14.03.2011 emisă de SC IMIEA SRL precum şi a veniturilor cuprinse în adeverinţa nr. 1249/28.05.2009 eliberată de CT „Domnul Tudor”.

Prin Decizia nr.89223/27.06.2014 s-a recalculat pensia reclamantului prin valorificarea sporului de şantier condiţii grele, vechime, noapte, fidelitate  şi nocive conform celor două adeverinţe.

Conform acestei decizii s-a stabilit un punctaj mediu anual de 2,15428 puncte şi nu au fost valorificate veniturile obţinute în acord global, prime şi ore suplimentare deoarece nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei 15 din HG 257/2011 şi nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01 aprilie 2001.

De asemenea nu a fost valorificată perioada de ucenicie, deoarece nu a fost angajat în baza unui contract individual de muncă şi pentru perioada respectivă nu s-au plătit contribuţii la asigurările sociale din fondul de salarizare.

În conformitate cu art. 149 din Legea 263/2010 reclamantul a contestat decizia de recalculare a pensie la CCC din cadrul CNPP, fiind nemulţumit de nevalorificarea acordului global, primelor, a sporurilor cu caracter permanent din anii 1993- 1994, conform înscrisurilor din adeverinţa nr. 1591/18.02.2014 eliberată de IMSAT SA şi din adeverinţa nr. 224/14.03.2011 eliberată de SC IMIEA SRL, precum şi a veniturilor aferente perioadei 15.09.1957 -30.06.1960 cât a desfăşurat activitate ca ucenic potrivit înscrisurilor din adeverinţa nr. 1249/28.01.2009 eliberată de CT „ Dl Tudor”.

Prin Hotărârea nr. 17161/12.09.2016 a CCC a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei nr. 89223/27.06.2014 emisă de CJP Mh.

În conformitate cu art.151 alin.2 din Legea 263/210 în termen, reclamantul a contestat hotărârea în prezentul dosar solicitând anularea Hotărârii nr. 17161/12.09.2016 şi a deciziei de recalculare a pensie nr. 89223/2.06.2014 şi recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea premiilor obţinute în acord global pentru perioada iulie 1962- noiembrie 1991 conform adeverinţei nr. 1519/18.02.2014 eliberată de IMSAT Groupe SNEF, acord global, ore suplimentare pentru perioada decembrie 1991- decembrie 1994 conform adeverinţei nr. 224/14.03.2015 eliberată de SC IMEA, prime pentru perioada iulie 1962- ianuarie 1970 conform adeverinţei nr. 1591/2014 eliberată de IMSAT şi perioada de ucenicie cu plată respectiv septembrie 1957- iunie 1960 conform adeverinţei nr. 1249/20.05.2009 eliberată de CT „ Domnul Tudor”.

Susţinerile reclamantului sunt întemeiate în parte.

Din adeverinţa nr. 1591/18.02.2014 eliberată de IMSAT Grupe SNEF  rezultă că reclamantul HG a fost angajatul acesteia şi în perioada iulie 1962- noiembrie 1991 a fost retribuit în acord global conform art. 11 din Legea 57/1974 şi a fost calculată şi virată la bugetul asigurărilor sociale decât contribuţia asupra câştigurilor brute realizate.

Din adeverinţa nr. 224/14.03.2011 eliberată de SC IMEA SRL  rezultă că reclamantul a fost angajatul acesteia în funcţia de maistru iar în perioada 1991 (decembrie) – decembrie 1194 a fost retribuit în acord global conform art. 39, 41 (2), 44(2) din Legea 57/1974 şi au fost calculate şi virate la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţia asupra câştigurilor brute realizate.

Acordul global nu este un spor ci reprezintă chiar salariul brut pe care l-a obţinut salariatul. Aceste venituri au fost incluse în baza de calcul a contribuţiilor sociale conform Decretului 389/1972 potrivit căruia angajatorii au fost obligaţi să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15 % asupra câştigurilor brute realizate de personalul salariat indiferent de forma în care s-au realizat veniturile.

Concluzia care se impune este aceea că statul a încasat în perioada derulării raporturilor de muncă contribuţiile sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraţilor dreptul să îşi primească contraprestaţia corespunzătoare din plata acesteia pentru a asigura un echilibru al raporturilor juridice dintre părţi.

Potrivit art. 2 lit. c şi d din Legea 263/2010 sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează pe baza principiului contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contributivităţii sociale plătite.

Acest principiu trebuie să primeze faţă de argumentele CCC şi ale CJP, în caz contrar ar fi încălcat, cu consecinţa generării unei grave dezavantajări a persoanelor care au fost retribuite în acord global şi care au realizat venituri mai mari decât cele înscrise în carnetul de muncă.

Aceste argumente au fost validate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 19/2011 privind stabilirea şi recalcularea drepturilor de pensie, ce stabileşte că „ funcţiile de retribuţie în acord global prevăzute de art. 12 alin.1 lit. a din Legea 57/1996 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor dacă au fost incluse în salariul brut şi s-a plătit contribuţie de asigurări sociale”.

Întrucât Legea 263/2010 privind sistemul public de pensii cuprinde dispoziţii identice cu cele din Legea 19/200 în a căror interpretare a fost pronunţată decizia menţionată, rezultă că aceasta este pe deplin aplicabilă şi sub imperiul Legii 263/2010.

Având în vedere dispoziţiile art. 107 alin.3 şi 5 din Legea 263/2010 potrivit cărora pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/ sau stagii de cotizare prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia se va dispune recalcularea pensie reclamantului prin luarea în considerare a veniturilor obţinute prin forma de retribuire în acord global cuprinse în cele două adeverinţe menţionate mai sus.

Reclamantul a solicitat recalcularea pensiei şi prin luarea în considerare a primelor, a sumelor pentru ore suplimentare, a sporului de funcţie şi program prelungit cuprinse în cele două adeverinţe, aşa cum s-a arătat mai sus.

Potrivit art. 165 alin.2 din Legea 263/2010 la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute de alin.1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 01 aprilie 1992, dacă au făcut parte din baza de calcul a premiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise n carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţă eliberată de unităţi conform legislaţiei în vigoare.

În cazul de faţă sporurile solicitate nu îndeplinesc condiţiile impuse de lege.

 Mai mult în Anexa 15 din HG 257/2011 sunt prevăzute expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de clacul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01 aprilie 2001:  formele de retribuire pentru orele suplimentare, realizate peste programul normal de lucru, primele acordate în cursul anului sau anuale pentru realizări deosebite.

În ceea ce priveşte programul prelungit, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual dacă plata s-a făcut în baza HCN 1546/1952 ori din cuprinsul adeverinţelor nu rezultă acest aspect astfel că nu pot fi avute în vedere veniturile solicitate pentru recalcularea pensiei.

În ceea ce priveşte perioada de ucenicie din cuprinsul adeverinţei nr.1249/28.05.2009 eliberată de CT „ Domnul Tudor” rezultă că în perioada 15.09.1957 -20.06.1960 reclamantul a fost ucenic cu plată la Uzinele Mecanice, perioadă în care a fost reţinută şi a fost virată contribuţia pentru pensie de către Uzinele Mecanice.

Ucenicia la locul de muncă era o formă de calificare profesională şi se realizează pe baza contractului de ucenicie, ucenicul fiind îndreptăţit la plata unei indemnizaţii lunare.

Prin Decretul 389/11.10.1972 era prevăzută în sarcina unităţilor socialiste de stat obligaţia de a vărsa la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15 % asupra câştigului brut realizat de persoanele salariate precum şi a sumelor primite de ucenici elevi ai şcolii profesionale pe timpul cât fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri din fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă.

Prin decizia nr. 18/2015 a ICCJ  s-a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă: În interpretarea şi aplicarea art. 3 alin. (1) lit. p) şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:

Perioada în care o persoană a fost ucenic cu plată şi a urmat cursurile unei şcoli profesionale:

1. anterior datei de 1 ianuarie 1949 va fi considerată stagiu de cotizare dacă ucenicii au primit salariu ori au cotizat la fostele case de asigurări sociale;

2. între 1 ianuarie 1949 şi 1 ianuarie 1954 va fi considerată vechime în muncă, indiferent dacă în privinţa ucenicilor a existat obligaţia virării contribuţiilor la fostele case de asigurări sociale, dar va reprezenta stagiu de cotizare numai în măsura în care s-a cotizat la fostele case de asigurări sociale;

3. după 1 ianuarie 1954 şi până la 1 aprilie 2001 va fi considerată stagiu de cotizare şi vechime în muncă perioada practicii în producţie.

In considerentele acestei decizii se reţine că  „prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.036/1950 pentru fixarea drepturilor ucenicilor şcolilor profesionale, potrivit interpretării date art. 3, ucenicii din anii II şi III făceau practică în producţie în întreprinderi. Întreprinderile în care ucenicii făceau practică în producţie depuneau în contul şcolilor profesionale contravaloarea muncii prestate de către aceştia, sume din care şcolile alocau lunar cote procentuale ucenicilor, în funcţie de industrie. Acelaşi drepturi le aveau, potrivit art. 8 şi 9, şi ucenicii din sectorul cooperatist sau din sectorul particular.

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 4.161/1953 privind stabilirea contribuţiei pentru Asigurările Sociale de Stat, în conformitate cu art. 6 lit. b) şi art. 7, asupra sumelor plătite de întreprinderi elevilor şcolilor profesionale pe timpul cât aceştia făceau practică în producţie sau în sectorul particular se datora contribuţia pentru asigurările sociale.

Obligaţia de plată a contribuţiilor la asigurările sociale asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai unei şcoli profesionale, indiferent de forma în care aceştia realizau veniturile, a fost menţinută şi prin art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat, care a succedat Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 4.161/1953, decret rămas în vigoare până la 1 aprilie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000.

Rezultă, faţă de această expunere, că începând cu 1 ianuarie 1954, data intrării în vigoare a Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 4.161/1953 privind stabilirea contribuţiei pentru Asigurările Sociale de Stat, regula contributivităţii, potrivit căreia perioadele contributive se includ în stagiul de cotizare, se aplică în privinţa ucenicilor cu plată care au urmat cursurile unei şcoli profesionale.”

Având in vedere că exista obligaţia legală de reţinere a contribuţiei pentru asigurări sociale conform Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 4.161/1953, nu i se poate imputa reclamantului faptul că, CT „ Dl Tudor” nu deţine înscrisuri care să confirme sau să infirme acest  fapt, motiv pentru are instanţa apreciază că in mod greşit pârâta nu a valorificat această perioadă ca şi stagiu de cotizare, urmând a o obliga în  acest  sens.

Faţă de aceste considerente va fi admisă în parte contestaţia în sensul că anulează Hotărârea nr.17161/19.09.2016 a CCC din cadrul CNPP şi parţial Decizia nr.89223/27.06.2014 emisă de CTP Mh şi obligă pârâta CTP Mh să recalculeze pensia reclamantului prin valorificarea şi a veniturilor realizate în acord global, evidenţiate în adeverinţa nr. 1591/18.02.2014 emisă de IMSAT Groupe SNEF şi adeverinţa nr.224/14.03.2011 emisă de SC IMIEA SRL, precum şi a perioadei de ucenic cu plată, conform adeverinţei nr. 1249/28.05.2009 emisă de CT „Domnul Tudor” .

Văzând şi dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă va fi obligată pârâta CTP Mh la cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare