Valorificarea la pensie a adeverinţei eliberată de lichidator după radierea societăţii. Calitatea de deţinător de arhivă.

Valorificarea la pensie a adeverinţei eliberată de lichidator după radierea societăţii. Calitatea de deţinător de arhivă.

Normele de aplicare a Legii nr.263/2010: art.125, 126;

Ordinul nr.590/15.09.2008-punct 5.

Adeverinţa produce efecte juridice chiar dacă a fost eliberată după radierea societăţii angajatoare, deoarece a fost emisă de către societatea de lichidare pe baza actelor de personal aflate în arhiva societăţii şi a înscrierilor din carnetul de muncă.

Deci, organul emitent al acestei  adeverinţe era deţinător de arhivă în sensul dispoziţiilor legale, purtând întreaga răspundere pentru cele atestate pe baza documentelor  pe care le avea în păstrare, fiind respectate prevederile art. 4 din Legea 16/1996, în forma în vigoare la data emiterii ei.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr.530/25 iunie 2015.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba  sub dosar nr. 4545/107/2013 reclamantul  A.V. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. A. solicitând pronunţarea unei sentinţe prin care:  să se dispună anularea Deciziei nr. …/27.08.2012 emisă de către pârâtă, iar pe cale de consecinţă obligarea acesteia de a emite o nouă decizie de recalculare, cu valorificarea adeverinţei nr. …/06.04.2011  emisă de S.C.  F. SA  SIBIU; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că prin Decizia nr. …/27.08.2012, pârâta  C.J.P.  A. a dispus respingerea cererii de recalculare formulata de  contestator pe considerentul că recunoaşterea grupei a I-a de munca pe perioada anilor 1949-1975 de către S.C.  F. SA Sibiu, prin adeverinţa nr…/2011 nu se putea face potrivit  H.G.  nr.620/1992 decât personalului ce era in activitate la data de 27.10.1992, data publicării acestei hotărâri în Monitorul Oficial.

Împotriva deciziei emise de către pârâtă, contestatorul a formulat contestaţie înregistrată sub nr…/29.10.2012, contestaţie care a fost înaintată Casei Naţionale de Pensii Publice - Comisiei Centrale de Contestaţii.

Întrucât nici până la ora actuală contestaţia promovată nu a fost soluţionată în termenul prevăzut de art. 150 alin 4 din Legea nr.263/2010 respectiv în termen de 45 zile, reclamantul a promovat acţiunea de faţă  prin care contestă nelegalitatea Deciziei nr…/27.08.2012 emisă de pârâtă.

Susţine că în mod eronat a procedat pârâta la respingerea cererii sale, motivând că meseria exercitată de către contestator nu se regăseşte in instrucţiunile 1040/1967 si că recunoaşterea grupei de munca, potrivit HG nr. 620/1992, se putea face doar personalului aflat în activitate la data publicării in Monitorul Oficial al acestui act normativ.

Meseria exercitata de către contestator a fost recunoscuta ca fiind încadrata în grupa a I-a de munca in procent de 100 % conform nominalizării efectuate prin proces verbal …/10.10.1993  si situaţia semnata de conducere si sindicatul liber la 10.10.1993  raportat la prev.  Ord. 50/1990, Anexa 1 si H.G. nr.620/1992, aşa cum reiese din Adeverinţa nr.123/06.04.2011 eliberata de S.C.  F. SA Sibiu.

Atestarea şi acordarea grupei de muncă s-a făcut în baza documentelor verificabile aflate în arhiva societăţii, cunoscându-se atât prevederile  art.288 şi 289 cod penal, referitoare la falsul în înscrisuri oficiale, cât şi prevederile legislaţiei de reglementare a pensiilor din sistemul public potrivit cărora angajatorul/deţinătorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

Raportat la aceste dispoziţii legale, răspunderea pentru împrejurările atestate o are emitentul documentului, aşa cum se stipulează la pct.4 din Ordinul nr. 50/2008 privind eliberarea adeverinţelor pentru grupa I şi a II-a de muncă.

Faţă de aceste dispoziţii legale, apreciază că pârâta nu are nici o calitate de a cenzura conţinutul adeverinţei atâta timp cât legiuitorul nu instituie nici o obligaţie în sarcina acesteia şi, ca urmare, nici nerespectarea ei.

Prin  Ordinul nr.50/1990, aprobat prin Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale şi prin  hotărârea nr.261/2001,  privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite s-a prevăzut că nominalizarea persoanelor si a locurilor de muncă cu condiţii deosebite se face de angajator împreună cu sindicatele.

Responsabilitatea cu privire la menţiunile din adeverinţă a revenit angajatorului iar cenzurarea acesteia de către pârâtă exced prevederilor legale.

Dacă pârâta avea îndoieli asupra autenticităţii adeverinţei, avea posibilitatea să o conteste pe căi legale nu pur si simplu să o înlăture în mod abuziv.

În concluzie, în mod nelegal pârâta a procedat la verificarea şi cenzurarea datelor atestate de adeverinţele sus, privind activitatea desfăşurată în grupa a I-a de muncă, atâta timp cât nu s-a solicitat anularea actelor respective, ele având deplină putere doveditoare şi trebuie valorificate de către pârâtă.

Pe de alta parte dispoziţiile  H.G. nr.620/1992 nu prevăd în mod expres ca recunoaşterea grupei de munca se face doar persoanelor aflate in activitate la momentul apariţiei actului normativ.

În măsura in care s-ar fi procedat la recunoaşterea grupei de munca doar pentru acea categorie de persoane aflata în activitate s-ar fi creat o discriminare încălcând principiul egalităţii înscris în art.16 alin. (1) din Constituţia României.

De altfel, aceasta interpretare dată de către pârâtă a fost clarificată prin Decizia nr…/1999 pronunţata de către Curtea Constituţionala a României, care într-o situaţie similara, (respectiv în ceea ce priveşte recunoaşterea grupei de muncă potrivit  DL 68/1990, doar acelei categorii de persoane aflate în activitate la apariţia acestui act normativ) a statuat ca dispoziţiile actului normativ sunt neconstituţionale şi discriminatorii.

 În drept se invocă  disp. Ordinul nr.50/1990, H.G. nr.620/1992, Legea nr.263/2010,  Decizia nr.87/1999  emisă  de  Curtea Constituţională a României,  art.453 NCPC.

 Pârâta  C.J.P. a depus  întâmpinare  prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind netemeinica si nelegala pentru următoarele  motive.  Adeverinţa nr. 123/06.04.2011 nu a fost valorificata întrucât nu este menţionat punctul din Ordinul  nr.50/1990, la data intrării  în vigoare a H.G. nr.620/1992 reclamantul nu a mai fost în activitate, meseria reclamantului nu se regăseşte in Instrucţiunile MMPS nr. 1040/1967, adeverinţa nu respecta forma prevăzuta de normele de aplicare  ale Legii nr.263/2010 şi lipseşte nominalizarea prevăzuta de art.3 din  H.G. nr.620/1992.

Fiind vorba de activitate desfăşurata anterior anului 1967, pentru a putea beneficia de grupa I de munca, aceasta trebuia sa se regăsească în Anexa I din Instrucţiunile MMPS nr. 1040/1967, acesta fiind actul normativ ce reglementa la acea perioadă încadrarea în grupa de munca.

Referitor la dispoziţiile  H.G.  nr.620/1992 acestea se aplica personalului aflat în activitate la data intrării  ei in vigoare, ori reclamantul nu mai era în activitate.

Prin sentinţa civilă nr.2771/2014 Tribunalul Alba a admis contestaţia formulată de către contestatorul A.V.  împotriva  intimatei C.J.P. A., a anulat  decizia nr.../27.08.2012, emisă de către pârâtă pe care a obligat-o la emiterea unei noi decizii de pensie pentru limită de vârstă, cu uzitarea la determinarea punctajului mediu anual a stagiului de cotizare realizat de către contestator în grupa a I-a de muncă în procent de 100%, conform menţiunilor din adeverinţa nr…/6.04.2011, cu plata pensiei lunare astfel stabilită, începând cu data de 28.04.2011.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr… din 27.08.2012 a fost respinsă cererea de recalculare a pensiei de limită de vârsta, deoarece grupa de munca nu se poate valorifica întrucât meseriile nu se regăsesc in instrucţiunile 1040/1967. Prin HG nr. 620/02.10.1992 a primit grupa de muncă  personalul care era în activitate  la data de 27.10.1992.

Prin adeverinţa nr…/6.04.2011  emisa de  SC F. SA prin lichidatorul judiciar Ş.M. se atesta ca reclamantul a lucrat ca zilier in anii 1949-1955, 1958-1975 conform carnetului de munca, având meseria de muncitor plutaş, încadrat în grupa I de munca  în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin procesul verbal nr…/10.10.1993 şi situaţia semnata de conducere si sindicatul liber la 10.10.1993 cu meseriile ce se încadrează in grupa a I-a şi a II-a de muncă.

Din relaţiile comunicate de G.I. SPRL Sibiu rezulta ca aceasta nu deţine calitatea de operator economic autorizat in sensul art.18 din Legea nr.16/1996, aceasta obligaţie fiind introdusa prin Legea nr.137/2013 de modificare si completare a Legii nr.16/1996. Art. 18 din Legea nr.16/1996 în forma iniţiala obliga arhivele naţionale să preia spre păstrare documentele din arhiva societăţilor desfiinţate, dar Direcţia Judeţeana a Arhivelor Statului S. a refuzat preluarea arhivei F.  SA datorita lipsei spaţiilor de păstrare. Se mai arata ca S.C. F. S.A. a fost lichidată.

Au fost anexate procesul verbal  nr…/10.10.1993 de încadrare  a meseriilor si funcţiilor încadrate in grupa I si II de munca  încheiat de  Sucursala de Exploatare şi Prelucrare  Primara a Lemnului S. şi Sindicatele Libere din Sucursala de Exploatare şi Prelucrare Primara a  Lemnului S.

Din înscrierile din carnetul de munca al contestatorului rezulta ca a fost angajat în calitate de corhanitor, iar  H.G. nr. 620/1992 precizează la art.1 lit. a ca corhanitorii din exploatările forestiere sunt încadraţi în grupa I-a de munca. Tribunalul a reţinut că Adeverinţa nr…/6.04.2011 se coroborează cu înscrierile din carnetul de muncă şi din procesul verbal nr…/10.10.1993.

Potrivit Ord. nr.50/1990 pct.6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).

Potrivit Ord. nr.590/2008 cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverinţelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, se depun la angajatori sau la deţinătorii arhivelor acestora, după caz iar adeverinţele se întocmesc şi se eliberează, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din procedura prevăzută de lege, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor de arhive.

Conform aceluiaşi act normativ, angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor înscrise în adeverinţele pe are le întocmesc şi le eliberează.

Prin urmare, stabilirea condiţiilor şi nominalizarea locurilor de muncă ce sunt încadrabile în grupe de muncă precum şi nominalizarea persoanelor, revine unităţilor angajatoare.

Potrivit disp. art.5, in înţelesul  Ord. nr. 580/2008, prin deţinător de arhiva se înţelege persoana juridica în a cărei păstrare se afla documente in baza cărora se poate întocmi si elibera adeverinţa prevăzuta in anexa.

In prezent  art.18 al. 1 din Legea nr.16/1996 prevede ca în cazul declarării falimentului, în condiţiile legii, a unui creator de documente, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2 se preiau de Arhivele Naţionale sau de serviciile judeţene/Serviciul Municipiului Bucureşti ale/al Arhivelor Naţionale, iar documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetăţenilor, se predau pe bază de contract, operatorilor economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice.

Anterior (OUG nr.39/2006), se prevedea că documentele cu valoare practică create de o persoana juridica desfiinţată, a cărei activitate nu a fost continuata de către o alta persoana juridica sa fie preluate de către Arhivele Naţionale, prin direcţiile lor judeţene, astfel ca la data emiterii adeverinţei in cauza nu exista obligaţia lichidatorului fostului angajator de a fi autorizat sa presteze  servicii arhivistice.

Întrucât documentele cu caracter practic create de către S.C.  F.  SA nu au fost predate Arhivelor Naţionale, situaţia rezultată ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor de către unele instituţii ale Statului nu ii este imputabila contestatorului, căruia i s-ar limita dreptul de acces la justiţie în cazul condiţionării dreptului de a se adresa unei instanţe judecătoreşti de preluarea arhivei S.C.  F. SA de către un operator economic autorizat.

In consecinţa, Tribunalul a admis contestaţia  ca fiind întemeiată. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C.J.P. A.  care a solicitat  schimbarea acesteia  şi respingerea acţiunii reclamantului.

În expunerea de motive, apelanta a arătat că potrivit disp. art.158 alin. 2 din Legea  nr.263/2010 adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe de muncă I şi II  sunt valorificate numai în situaţia în care  au fost emise conform legii, pe baza documentelor valorificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001. La data eliberării adeverinţei …/2011, societatea F. era radiată, prin urmare nici lichidatorul nici o altă persoană nu mai avea dreptul să elibereze nici un document ulterior datei de 29.01.2008, aceştia neavând calitatea de deţinători legali de arhivă, conform art.126  alin.2-3 din H.G. nr.257/2010. Mai mult, potrivit  Instrucţiunilor  MMPS  din  anul  1993 încadrarea în grupă de muncă conform H.G. nr.620/1992 se făcea numai pentru personalul aflat în activitate la data de 27.10.1992, iar reclamantul nu mai era în activitate la acea dată.

Apelanta mai arată că potrivit art.1 din H.G. nr.620/1992 se încadrează în grupa I de muncă, în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă lucrată după 18 martie 1969 numai persoanele încadrate ca  fasonatori  şi corhănitori din exploatările forestiere, reclamantul neavând această meserie.

Apelanta critică sentinţa şi în ceea ce priveşte data acordării drepturilor, arătând că data de 28.04.2011 este nelegală, întrucât potrivit art. 107 din Legea nr.263/2010 drepturile de pensie recalculate se acordă începând cu data de 1 a lunii următoare depunerii cererii.

Apelul  a fost întemeiat în drept pe art. 466 Cod  procedură civilă.

CURTEA, verificând în limitele cererii de apel şi în temeiul art.479 alin. 1 NCPC stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, constată următoarele

Apelul este fondat în următoarea limită:

Potrivit art. 125 din Normele de aplicare a Legii nr.263/2010  Angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători, în condiţiile legii, de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.

Art. 126 - (1) Adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr.14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

Potrivit Ordinului Nr.590 din 15 septembrie 2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii şi/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare: punct.5. În înţelesul prezentului ordin, prin deţinător de arhivă se înţelege persoana juridică în a cărei păstrare se află documente în baza cărora se poate întocmi şi elibera adeverinţa prevăzută în anexă.

În speţă, desfăşurarea activităţii  în grupa a I-a de muncă în perioada în litigiu este pe deplin dovedită în condiţiile legii, cu adeverinţele nr. 123/2011 şi 6/2012 emise de SC. F. SA Sibiu, societate în lichidare prin lichidator Judiciar Av. S.M..

Potrivit Adeverinţei nr.123/2011 şi menţiunilor din carnetul de muncă rezultă că reclamantul  A.V. a lucrat la societatea SC F. SA Sibiu, în anii 1949-1975, având meseria de muncitor plutaş, corhănitor, manipulant buşteni, încărcător descărcător, mecanic funicular, mecanic utilaj, meseriile  exercitate de acesta fiind recunoscute ca fiind încadrate în grupa I de muncă în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin procesul verbal 252/1993 şi situaţia semnată de conducere  şi sindicatul liber la data de 10.10.1993.

Contrar celor invocate de apelantă adeverinţa produce efecte juridice chiar dacă a fost eliberată după radierea societăţii angajatoare, deoarece a fost emisă, aşa cum reiese din adresa înregistrată la dosar, de către societatea de lichidare pe baza actelor de personal aflate în arhiva societăţii şi a înscrierilor din carnetul de muncă, precizându-se că după închiderea procedurii insolvenţei SC. F.  SA arhiva societăţii a rămas în păstrarea lichidatorului pentru că prin sentinţa de închidere a procedurii nu s-a dispus nimic cu privire la aceasta.

Deci, organul emitent al acestei adeverinţe era deţinător de arhivă în sensul dispoziţiilor legale, purtând întreaga răspundere pentru cele atestate pe baza documentelor  pe care le avea în păstrare, fiind respectate prevederile art. 4 din Legea 16/1996, în forma în vigoare la data emiterii ei.

În ceea ce priveşte meseria pe care a avut-o reclamantul în perioadele invocate, vor fi înlăturate susţinerile apelantei în sensul că  meseria de plutaş nu se încadrează în grupa I de muncă conform H.G. nr.620/1992, întrucât nu  a fost singura meserie pe care reclamantul a avut-o, acesta având şi meseria de corhănitor la care face trimitere expresă art. 1 lit. a din H.G.  nr.620/1992, aşa cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia.

De asemenea, potrivit art. 3 din H.G. nr.620/1992 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa  I şi  a II-a de muncă,  se face de consiliile de administraţie împreună cu sindicatele din unităţi. Or, în adeverinţă se menţionează expres actul administrativ intern în baza căruia a fost făcută nominalizarea precum şi actul normativ care a constituit temei juridic pentru încadrarea în grupă superioară de muncă.

Potrivit Ord. nr.50/1990 pct.6, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective. Prin urmare, încadrarea locurilor de muncă din diferite unităţi în grupele I şi II, trecerea de la o grupă la alta şi scoaterea lor dintr-o anumită grupă, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa de muncă au caracterul unor acte de organizare internă a unităţilor şi sunt rezultatul unor negocieri purtate în sindicate şi patronate, nici instanţa şi nici Casa de Pensii nefiind competente să facă ele  încadrarea unui loc de muncă în grupele I şi II de muncă, dar în acelaşi timp, nici nu sunt îndreptăţite să conteste nominalizarea efectuată prin actul intern al societăţii.

În ceea ce priveşte susţinerea că H.G. nr.620/1992 s-ar aplica numai persoanelor  aflate în activitate la data intrării ei în vigoare, aceasta este lipsită de temei legal şi nu poate fi primită de instanţă, nicăieri în cuprinsul acestui act normativ negăsindu-se  o asemenea limitare. În sprijinul acestui argument poate fi reţinut raţionamentul avut în vedere de Curtea Constituţională în Decizia 87/1999 referitoare la aplicarea Decretului 68/1990, invocat de reclamant.

În acest context, reclamantul este îndreptăţit la valorificarea la deschiderea dreptului la pensie a perioadei lucrate în grupa de muncă dovedită cu adeverinţa susmenţionată, motivele de apel invocate  de apelantă sub acest aspect urmând a fi respinse.

Apelul este fondat, însă, în ceea ce priveşte data de la care sunt acordate  drepturile de pensie, întrucât dispoziţiile art.107 din Legea nr.263/2010 prevăd că drepturile de pensie recalculate se acordă începând cu data de 1 a lunii următoare depunerii cererii.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.(2) din Noul Cod de procedură civilă a admis ca fondat apelul declarat de pârâta C.J.P. împotriva sentinţei civile atacate pe care a schimbat-o în parte doar în ceea ce priveşte data acordării drepturilor de pensie recalculate, dată pe care o stabileşte ca fiind 01.05.2011.

Domenii speta

Spete similare