Expropriere. Este admisibilă cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, chiar formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în situația în care decretul de expropriere a unui teren nu şi-a produs efectele, iar foștii

Prin acţiunea formulată, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând să se constate că menţiunile din CF de sub B11 şi respectiv Decretul de expropriere 87/86 şi 148/1990, ce apar înscrise în CF cu referire la dezmembrarea imobilului proprietatea reclamantului, din B, str. xxx CF 15358 B., nr. top 6755/11, loc de casă şi teren în suprafaţă de 435,52 mp sunt lovite de nulitate absolută deoarece nu pot fi puse în executare cu opozabilitate faţă de reclamant; să se retrocedeze de drept terenul în suprafaţă de 170 mp, topografic 6755/11/2; să se dispună rectificarea de carte funciară în sensul revenirii la situaţia anterioară în sensul inexistenţei dezmembrării ce nu a fost solicitată de proprietar. 

Prin sentinţa civilă nr. 396/11.11.2011 Tribunalul Braşov  a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

Reclamantul a dobândit prin cumpărare, în anul 1958, imobilul înscris în CF 15358 B., cu nr. top 6755/11, compus loc de casă de 453,52 mp. Ulterior, în anul 1965 a fost înscrisă în cartea funciară construcţia edificată pe teren, compus din  casă şi teren de 453,52 mp.

În baza adresei 9694/1991 emisă de RIAL B. şi a decretului de expropriere 87/86 imobilul s-a dezmembrat în două loturi, cu nr. top nou 6755/11/1 casă şi teren în suprafaţă de 265,52 mp rămas în proprietatea reclamantului şi cu nr. top 6755/11/2, teren în suprafaţă de 170 mp  trecut în proprietatea Statului Român.

Lotul cu nr. top 6755/11/2 a fost trecut în CF 31501 B..

Din adresa C13 din 21.03.1986 rezultă că reclamantului i s-a comunicat că i s-a expropriat suprafaţa de 170 mp de teren. Reclamantul S.D. a formulat, în temeiul Legii nr. 18/1991, cerere de reîmproprietărire  pentru terenul de 200 mp care i-a fost expropriat şi pe care s-au construit blocuri de locuinţe. Cererea a fost respinsă în conformitate cu prevederile art. 35 şi 23 din Legea nr. 18/1991, iar reclamantul nu a formulat contestaţie împotriva acestei soluţii. Din cele mai sus expuse rezultă că reclamantului i s-a comunicat din anul 1986 că terenul său în suprafaţă de 170 mp i-a fost expropriat pentru construirea de blocuri şi că în prezent acesta este ocupat de aceste construcţii.  Numai înscrierea în cartea funciară a fost operată în anul 1991.

Astfel fiind, motivele de nulitate invocate de reclamant, de necomunicare şi de neutilizare a terenului conform scopului propus, nu sunt întemeiate.

Faptul că reclamantul plăteşte impozit pentru întreg imobilul nu este o justificare a dreptului de proprietate asupra acestuia ci dovedeşte o neconcordanţă între evidenţele fiscale şi cele de carte funciară. Conform Deciziei LIII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în procedura recursului în interesul legii, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 se interpretează în sensul că aceste dispoziţii nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Această decizie este obligatorie conform prevederilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul S.D. prin care a solicitat schimbarea acesteia în sensul admiterii acţiunii

Prin decizia civilă nr. 184/14.12.2012  Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. B.

A admis apelul formulat de apelantul reclamant S.D. împotriva sentinţei civile nr. 396/11.11.2011 a Tribunalului Braşov pe care o schimbă în parte, în sensul că:

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.B. şi în consecinţă:

A constatat nulitatea absolută parţială a decretului de expropriere nr. 87/18.03.1986 – anexa I, poziţia 23, cu privire la exproprierea terenului de 170 mp, înscris în CF 15358 sub nr. top 6755/11/2  aparţinând reclamantului S.D.

A dispus rectificarea CF în sensul  înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului de 170 mp, top 6755/11/2 din CF 15358 B., pe numele fostului proprietar, reclamantul S.D.

 A respins restul pretenţiilor.

 A păstrat dispoziţia din sentinţă cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

 A obligat intimatul pârât Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.B. să plătească apelantului reclamant suma de 1945 lei, cheltuieli de judecată în apel (onorariu expert).

Prin decizia civilă nr. 3618/11.09.2013 ICCJ  a admis recursul declarat de pârâtul  Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.B. şi a casat decizia cu trimitere, arătându-se că între concluziile instanţei de apel, probe şi apărările reclamantului  există neconcordanţe  din care rezultă că situaţia  juridică  a terenului nu a fost cert stabilită, fiind necesar a se identifica amplasamentul exact al acestuia şi dacă a fost sau nu realizat scopul exproprierii.

Rejudecând, Curtea  a constatat apelul reclamanţilor parţial fondat.

În baza adresei 9694/1991 emisă de RIAL B. şi a decretului de expropriere 87/86 imobilul s-a dezmembrat în două loturi, cu nr. top nou 6755/11/1 casă şi teren în suprafaţă de 265,52 mp rămas în proprietatea reclamantului şi cu nr. top 6755/11/2, teren în suprafaţă de 170 mp  trecut în proprietatea Statului Român.

Lotul cu nr. top 6755/11/2 a fost trecut în CF 31501 B.

Imobilul cu nr. top 6755/11/2 în litigiu a fost înscris în CF 15358 B., a avut o suprafaţă  de 170 mp,  provine din dezmembrarea nr. top 6755/11 compus din  casă şi teren de 453,52 mp dobândit de reclamant prin cumpărare în anul 1958 şi a trecut în proprietatea Statului Român în baza decretului de expropriere 87/86. Ulterior terenul cu top 6755/11/2 se regăseşte în componenţa imobilul înscris în CF 31501 în suprafaţă de 4729,57 mp, imobil care a suferit două dezmembrări ajungându-se la imobilul cu nr. cadastral 124019 înscris în CF 124019 în suprafaţă de 3005 mp.

Atât expertiza cât şi adresa OCPI nr. 108969/2.12.2013 confirmă faptul că imobilul cu nr. top 6755/11/2 a fost inclus în imobilul care are în prezent nr. cadastral 124019.

Imobilul în litigiu  cu nr. top 6755/1/2 este amplasat în B. pe strada xxx, este delimitat de gard de prefabricate pe părţile de vest, sud şi vest are suprafaţa de 168 mp , iar pe acest teren sunt edificate două magazii, învecinându-se la est, vest şi sud cu terenul aferent blocului de locuinţe şi la nord cu nr. top 6755/11/2 proprietar reclamantul.

Pârâtul Statul Român are calitate procesuală pasivă, fiind înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate, faţă de dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 potrivit  căruia dacă  în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile legii, în folosul  unei  persoane, se prezumă  că dreptul există în folosul ei, dacă  a fost  dobândit  sau  constituit  cu  bună  credinţă, cât timp  se dovedeşte contrariul.

Terenul în discuţie nu este afectat de detalii de sistematizare, exproprierea neîndeplinindu-şi scopul.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1954 dacă imobilele expropriate nu au fost utilizate în termenul  de 1 an, potrivit scopului pentru care au fost preluate, foştii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.

Decizia LIII/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în procedura recursului în interesul legii potrivit căreia  dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 se interpretează în sensul că aceste dispoziţii nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 nu este aplicabilă în speţă întrucât în art. 11 al Legii nr. 10/2001, care reglementează situaţia imobilelor expropriate, nu se includ şi imobilele expropriate care au rămas în posesia persoanei de la care s-a realizat exproprierea şi nu au fost preluate efectiv de către stat, Legea nr. 10/2001 aplicându-se doar imobilelor preluate efectiv de stat, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 se referă la imobilele preluate abuziv de stat ca intrând în câmpul de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Decizia mai sus menţionată a avut în vedere faptul că există o cale specială de restituire a imobilelor expropriate care este Legea nr.10/2001, însă în speţă nu se poate aplica Legea nr. 10/2001.

Se menţionează în considerentele deciziei în interesul legii că numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum şi cele care, din motive independente de voinţa lor, nu au putut, în termenele legale, să utilizeze această procedură au deschisă calea acţiunii în revendicarea retrocedarea bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credinţă şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, de către chiriaşi.

Instanţa de fond s-a limitat doar la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994, fără a verifica cauzele de nulitate a acului juridic invocat, fără a verifica susţinerea reclamantului faţă de încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce garantează şi asigură dreptul de proprietate. În speţă nu este vorba doar de aplicarea dispoziţiilor legii speciale în materia exproprierii, ci şi de verificarea unei neconcordanţe  între  legea specială, în speţă Legea nr. 33/1994 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acesta din urmă având prioritate. Această prioritate este dată tocmai în cadrul prezentei acţiuni pe calea dreptului comun, deoarece, din probatoriul administrat în apel rezultă că nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice, terenul în cauză, în suprafaţa de 170 mp aflându-se tot în folosinţa reclamantului, deşi în drept figurează ca aparţinând Statului Român cu drept de expropriere.

Faţă de situaţia de fapt dovedită în cauză, Curtea a apreciat că nu există identitate cu cea din Decizia nr. LIII/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, care se referă, după cum rezultă din motivarea instanţei supreme, la toate situaţiile în care imobilele au fost preluate de către stat.

Este admisibilă cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, chiar formulată după data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în situaţia în care decretul de expropriere a unui teren nu şi-a produs efectele, iar foştii proprietari au rămas în posesia efectivă a bunului expropriat, fiind menţionaţi ca atare în evidenţele fiscale.

În contextul unei asemenea situaţii de fapt,  cum imobilul expropriat pentru o cauză de utilitate publică nu a fost utilizat, până la momentul formulării acţiunii, potrivit scopului exproprierii, neintrând în posesia efectivă a statului, este posibilă recunoaşterea existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul petenţilor.

În art. 11 al Legii nr. 10/2001, care reglementează situaţia imobilelor expropriate, nu se includ şi imobilele expropriate care au rămas în posesia persoanei de la care s-a realizat exproprierea şi nu au fost preluate efectiv de către stat, ci doar imobilele preluate efectiv de stat, astfel că acest text legal şi art. 2 alin. (2) al Legii nr.10/2001 nu sunt incidente în prezenta cauză.

De asemenea, Legea nr. 10/2001 reglementează doar situaţia imobilelor care au fost naţionalizate şi care au fost preluate efectiv de stat, pentru că numai în această situaţie foştii proprietari au deschisă calea notificării în procedura administrativă prevăzută în art. 21 şi următoarele ale Legii nr. 10/2001, or în speţă posesia terenului în cauză a fost tot timpul în posesia reclamantului.

Expertul O.C. a propus dezmembrarea nr. cadastral 124109 în două loturi din care lotul 1 în suprafaţă de 2837 mp delimitat de ţăruşi pe care se află blocuri de locuit şi lotul 2  care trebuie să reintre în proprietatea reclamantului în suprafaţă de 168 mp delimitat de gard de prefabricate, situat între punctele 211, 309, 301 şi 208 pe planşa 4 fila 65 dosar apel  vol. 2.

Nu sunt fondate pretenţiile reclamantului ce au ca obiect retrocedarea în drept a terenului de 170 mp, din moment ce constatarea nulităţii absolute parţială a decretului de expropriere pentru terenul de 170 mp, are drept consecinţă radierea dreptului Statului Roman din Cf şi revenirea la situaţia anterioară în sensul valorificării înscrierii anterioare ce-l arată ca proprietar asupra terenului din ambele topografice astfel dezmembrate pe reclamant.

Nu se impune nici constatarea nulităţii absolute a înscrierii de la B11 din CF 15358 B. cu privire la notarea dezmembrării terenului în două nr. top noi respectiv top 6755/11/1 si top 6755/11/2  de la A+2 si A+3 , întrucât acesta dezmembrare a vizat mai întâi renotarea imobilelor astfel dezmembrate la foaia A de avere sub A+2 si A+3 pe numele vechiului proprietar, respectiv reclamantul, apoi s-a înscris la B12 cu privire doar la imobilul dezmembrat si înscris la A+3 dreptul de proprietate al Statului Român prin expropriere. Prin urmare menţiunile din CF de la B11 nu-l afectează pe reclamant.

Faţă de notările imobilului astfel dezmembrat de sub top 6755/11/2 – 170 mp în CF cu nr. nou 31501 B. şi operaţiunile de alipire a acestui top cu alte topografice, instanţa nu poate dispune şi în sensul rectificărilor lor, nefiind solicitate prin cererea de chemare in judecată, ci doar în cadrul motivelor de apel ceea ce nu este permis conform art.  294 alin. 1 Cod procedură civilă, ele reprezentând cereri noi.

Pentru aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă Curtea  a admis în parte apelul declarat de reclamantul S.D., schimbând sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii cu privire la constatarea nulităţii absolute parţiale a decretului de expropriere nr. 87/18.03.1986 – anexa I, poziţia 23, cu privire la exproprierea terenului de 170 mp, înscris în CF 15358 sub nr. top 6755/11/2  aparţinând reclamantului S.D. şi rectificarea CF în sensul  înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului S.D. asupra terenului în suprafaţă de 168 mp delimitat de gard de prefabricate, situat între punctele 211, 309, 301 şi 208, care face parte din imobilul cu nr. cadastral 124109, conform planşei 4 din raportul de expertiză B. fila 65 dosar apel  vol. 2, identic identificat în documentaţia avizată  de OCPI prin procesul verbal de recepţie 358/24.02.2014.

Domenii speta

Spete similare