Principiul legalităţii căi de atac. Cale de atac indicată greşit de instanţa de fond.

Principiul legalităţii căi de atac. Cale de atac indicată greşit de instanţa de fond.

Codul de procedură civilă: art.301; 

Legea nr.19/2000: art.157, 158.

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac implică totodată şi consecinţa că menţiunea greşită în dispozitivul hotărârii care se atacată nu acordă părţi o cale de atac pe care legea însăşi n-a prevăzut-o sau dimpotrivă, nu-i răpeşte părţii calea de atac pe cale legea i-a conferit-o.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia  civilă nr. 508/04  septembrie  2014.

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.1146/107/2013, formulată de reclamanta C.E. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. A.  s-a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună: anularea Deciziei privind revizuirea pensiei nr. 203139/13.12.2012 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii la valoarea rezultată în urma recalculării pensiei în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 59/2011, în sensul de a se lua în calcul stagiul complet de cotizare de 25 ani.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin decizia de revizuire nr. 203139/13.12.2012 emisă de pârâtă, i-au fost revizuite drepturile de pensie începând  cu data de 1.08.2011.Consideră că prin decizia atacată nu s-a realizat un calcul corect al pensiei stabilită în sistemul public de pensii datorită faptului că în cartea de muncă nu sunt menţionate adaosurile la veniturile lunare încasate şi că nu a fost luat în considerare stagiul complet de cotizare de 25 ani, care este mai favorabil beneficiarului pensiei datorită numărului mai mic de ani ai stagiului complet de cotizare.

Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acţiunii, motivând că decizia contestată este temeinică şi legală şi a fost emisă ca urmare a soluţionării definitive şi irevocabile a dosar nr. 10748/107/2011 ce a avut ca obiect revizuirea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii  nr.119/2010 şi ale O.U.G. nr. 59/2011.

 Referitor la stagiul de cotizare utilizat la calculul punctajului mediu anual acesta este de 26 ani şi 4 luni conform art.8 alin.2 din O.U.G. nr.59/2011 raportat la anexa 1 din ordonanţă. Pârâta  apreciază că nu sunt incidente art.8 alin.3 în ceea ce priveşte excepţiile privind  stagiul de cotizare utilizat deoarece, O.U.G.  nr.59/2011 a intrat în vigoare la 30.06.2011 dată la care dispoziţiile art.68 din Legea nr.567/2004 erau abrogate prin art.196 lit.f  din Legea nr.263/2010.

 In ceea ce priveşte veniturile utilizate la calculul punctajului mediu anual s-au respectat dispoziţiile art.10 din O.U.G. nr. 59/2011 în sensul că, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, iar pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001, la determinarea punctajelor lunare se utilizează venitul brut lunar realizat care a constituit, conform legii, baza de calcul al contribuţiei individuale de asigurări sociale, aşa cum acesta a fost înscris în declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat sau, după caz, în declaraţia de asigurare ori în contractul de asigurare socială.

In drept a invocat art. 118 Cod  procedură civilă.

Tribunalul Alba - Secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1029/07.05.2014 pronunţată în cauză a admis acţiunea formulată de către reclamanta C.E., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii A. şi în consecinţă:

A anulat decizia privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă nr.203139/13.12.2012.

A dispus emiterea şi comunicarea unei noi decizii de pensie pentru limită de vârstă, cu uzitarea de către pârâtă a unui stagiu de cotizare necesar de 25 de ani, pentru determinarea punctajului mediu anual.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul, a reţinut următoarele:

Reclamanta, în calitate de personal auxiliar al instanţelor  a beneficiat de pensie de serviciu conform art.68 din Legea nr.567/2004.

Prin decizia nr. 203139/13.12.2012 emisă de pârâtă a fost revizuită pensia reclamantei şi a fost redus cuantumul acesteia.

 Această decizie de revizuire a fost contestată de către reclamantă  sub aspectul înlăturării pensiei de serviciu în dosar nr.10748/107/2011, acţiunea fiind respinsă la data de 25.09.2012 de către Curtea de Apel Târgu Mureş.

Urmare a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş pârâta a emis încă o decizie de revizuire a pensiei la data de 13.12.2012, având ca temei de drept  prevederile O.U.G. nr.59/2011.

Susţinerea pârâtei privind faptul că nu se poate formula o contestaţie  asupra stagiului complet de cotizare este nefondată deoarece, în decizia emisă la 15.07.2011  s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 28 ani şi 2 luni la fel ca şi în decizia emisă la 13.12.2012, acest stagiu nefăcând obiectul contestaţiei înregistrate sub dosar nr.10748/107/2011, situaţie în care reclamanta nu mai poate reveni  cu o nouă acţiune asupra acestui aspect.

Reclamanta a formulat în termenul legal o acţiune împotriva deciziei emisă de pârâtă la 13.12.2012, iar instanţa va verifica aspectele semnalate  şi se va pronunţa cu privire la temeinicia  susţinerilor părţilor cu aplicabilitate de la data  pe care pârâta a cuprins-o în decizia emisă la data  de 13.12.2012 fără a avea în vedere perioada anterioară acestei date.

Prin decizia nr. 60/31.01.2012 a Curţii Constituţionale a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr.119/2010, cu motivarea că atâta timp cât nu sunt afectate celelalte condiţii  privind stagiul efectiv de cotizare şi vârsta dispoziţiile acestui act normativ sunt constituţionale. S-a reţinut de asemenea, în principiu că în privinţa grefierilor stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de Legea nr.567/2004 în vigoare în momentul pensionării, aspect ce nu îi afectează acestei categorii de personal înscrierea dreptului la pensie.

Potrivit art.68 din Legea nr. 567/2004, în vigoare la momentul pensionării reclamantei, stabileşte o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţie, pentru a beneficia de dreptul la pensie de serviciu.

Potrivit art.3 din Legea nr.119/2010 pensiile stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii conform algoritmului prevăzut de Legea nr.19/2000, pentru aceste pensii fiind considerate a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute în Legea nr. 19/2000. Aceste condiţii de acordare a pensiei sunt vârsta de pensionare şi stagiul de cotizare expres prevăzute de lege cu precizarea că pentru o pensie integrală solicitantul trebuie să realizeze un stagiu complet de cotizare.

Ulterior prin adoptarea  O.U.G. nr.59/2011 legiuitorul a detaliat  acest stagiu de cotizare, întrucât  în art.8 alin. 3 al acestui act normativ s-a precizat în mod expres că se va lua în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului.

Art.8 alin.1 stabileşte modalitatea de calcul a punctajului mediu anual, care este egal cu numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate ce se împarte la stagiul complet de cotizare.

În soluţionarea  prezentei cauze o importanţă deosebită au dispoziţiile art. 2 din Legea nr.119/2010 care stipulează că pensiile de serviciu devin pensii pentru limită de vârstă în sensul Legii nr.19/2000 şi ale art. 3 din acelaşi act normativ care arată modalitatea în care aceste pensii se recalculează, „considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute de Legea nr.19/2000”.

Prin urmare, situaţia de fapt arată că reclamanta a beneficiat de prevederile Legii nr.567/2004 care i-au acordat posibilitatea de a beneficia de pensie la împlinirea  stagiului complet de cotizare de 25 de ani în funcţia de grefier. La data înscrierii reclamantei la dreptul la pensie erau în vigoare dispoziţiile Legii nr.567/2004 care asimilau stagiului complet de cotizare, vechimea de 25 de ani în funcţia de personal auxiliar al instanţelor.

Legea nr. 119/2010 transformă pensiile de serviciu în pensii pentru limită de vârstă, stipulând în mod expres că pentru beneficiarul pensiei de serviciu se consideră a fi îndeplinite condiţiile de acordare a pensiei prevăzute de Legea nr. 19/2000.

Condiţiile de acordare a pensiei conform Legii nr.19/2000 sunt legate de vârsta de pensionare şi stagiul complet de cotizare, orice derogări de la aceste două elemente fiind sancţionate de legiuitor prin diminuarea corespunzătoare a punctajului obţinut de beneficiarul pensiei.

A considera că beneficiarul pensiei de serviciu nu a îndeplinit stagiul complet de cotizare, pentru că cel prevăzut de legea specială este mai mic decât cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 înseamnă a face efectele Legii nr.119/2010 să retroactiveze pentru că la momentul înscrierii titularului la pensie acesta îndeplinea condiţiile obţinerii unei pensii integrale.

Este foarte posibil ca titularul pensiei de serviciu să fi continuat activitatea până la împlinirea stagiului complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2001 în situaţia în care ar fi putut anticipa adoptarea Legii nr.119/2010.

Tocmai pentru că legiuitorul a apreciat că beneficiarii pensiilor de serviciu  au respectat legislaţia în vigoare la data acordării acestei pensii, a înţeles să reţină ca îndeplinite condiţiile de pensionare în ceea ce priveşte vârsta şi stagiul de cotizare al beneficiarului, în toate prevederile legale ce ţin de reformarea pensiilor  în sistemul asigurărilor sociale.

Prin OUG nr.59/2011 legiuitorul în conţinutul art.8 alin. 3 a stabilit expres modalitatea de determinare a punctajului mediu anual, respectiv prin utilizarea stagiului de cotizare de la deschiderea drepturilor iniţiale la pensie, aşa cum acesta a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data  stabilirii dreptului la pensie, dacă acest stagiu de cotizare este mai favorabil beneficiarului. Ori acest stagiu de cotizare este de 25 de ani, aşa cum rezultă din dispoziţiile art.68 din Legea nr.567/2004.

Este adevărat că în prezent art. 68 din Legea nr.567/2004  este abrogat aşa cum susţine  pârâta.

În stabilirea punctajului mediu anual nu se aplică dispoziţiile art. 68 din Legea nr.564/2004 şi dispoziţiile art.8 alin. 3 din O.U.G. nr.59/2011 care precizează expres că se are în vedere stagiul de cotizare recunoscut prin aplicarea legislaţiei în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.

Dreptul la pensie al reclamantei a fost deschis la data de  01.11.2010  dată la care Legea nr.567/2004 era în vigoare.

Se poate observa prin aplicarea art. 8 alin. 3 că stagiul complet de cotizare favorabil beneficiarului este cel de 25 de ani, întrucât  numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale se împarte la stagiul complet de cotizare care în această situaţie este mai mic (25 ani), rezultând un punctaj mediu anual mai mare.

Se apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din O.U.G. nr. 59/2011, motiv pentru care urmează a fi admisă prezenta acţiune.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C.J.P. A. , solicitând admiterea acestuia şi rejudecând cauza să se dispună modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanta.

În expunerea de motive, recurenta susţine că se face o gravă confuzie între stagiul de cotizare şi vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie de serviciu.

Art.3 alin.1 lit. p din Legea nr.263/2010 defineşte stagiul de cotizare ca fiind perioada pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Art. 68 alin.1 din Legea nr.567/2004 (forma iniţială înainte de abrogare) prevedea că personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum a fost prevăzut la art. 3 cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţie, beneficiază la împlinirea vârstei prevăzute de lege de pensie de serviciu”.

De altfel stagiul de cotizare realizat diferă de stagiul complet de cotizare utilizat la calcul punctajului mediu anual acesta din urmă raportându-se la vârsta standard de pensionare conform Anexei la O.U.G. nr.59/2011.

Referitor la aplicarea art.8 alin.(3) din O.U.G. nr.59/2011 acesta se aplică numai în condiţii speciale” prin excepţie de la prevederile alin.(2) la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost acesta a fost reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în măsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului”.

Legea în vigoare la data acordării pensiei de asigurări sociale era Legea nr.19/2000 iar stagiul de cotizare utilizat raportat la vârsta standard de pensionare conform Anexei 9 din Normele de aplicare a Legii nr.19/2000 era de 28 de ani şi 10 luni.

Pe cale de consecinţă vechimea necesară acordării pensiei de serviciu de 25 de ani era doar o condiţie de înscriere la pensia de serviciu şi nu reprezintă un stagiu complet de cotizare în înţelesul legislaţiei de asigurări sociale.

În drept invocă: art. 466 Cod de procedură civilă.

Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare în această fază procesuală.

Curtea, analizând calea de atac declarata, constată următoarele:

Litigiul este pornit  la data de 04.02.2013, deci, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă (intrat în vigoare la data de 15.02.2013), aşa încât hotărârea primei instanţe rămâne supusă căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, aşa cum reiese expres din art.27 din NCPC.

În acest context, potrivit reglementării în materia litigiilor de asigurărilor sociale, aşa cum este şi litigiul de faţă, hotărârea tribunalului este supusă recursului, iar termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond (art. 301 Cod de procedură civilă coroborat cu art.157,158 din Legea nr.19/2000).

Raportând aceste dispoziţii legale la speţă,  instanţa de recurs, constată că recursul promovat de pârâta este tardiv.

Astfel, potrivit art.103 Cod procedură civilă (1) neexercitarea oricărei cai de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedura în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În speţă, hotărârea instanţei de fond a fost comunicată recurentei pârâte la data de 16.06.2014 (în acest sens proces verbal de primire aflat la dosar), iar recursul a fost înregistrat la Tribunal la data de 04.07.2014 (conform ştampilei de pe cererea de recurs); deci, după expirarea termenului prevăzut de legiuitor pentru exercitarea căi de atac; calculat pe zile libere conform cerinţelor art.101 Cod procedură civilă.

Cum excepţia tardivităţii este o excepţie de procedură, fiind în legătură cu modul de desfăşurare a judecăţii, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept consecinţă respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege; este absolută sau relativă, după cum norma încălcată este imperativă sau dispozitivă, în cauză, Curtea, raportat la probele dosarului, va face aplicarea sancţiunii prevăzute de legiuitor.

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Legalitatea căilor de atac implică totodată şi consecinţa că menţiunea greşită în dispozitivul hotărârii care se atacată nu acordă părţi o cale de atac pe care legea însăşi n-a prevăzut-o sau dimpotrivă, nu-i răpeşte părţii calea de atac pe cale legea i-a conferit-o.

Astfel, partea este obligată să ţină cont exclusiv de prevederile legale, iar menţionarea greşită de către instanţa de fond în dispozitivul hotărârii a căi de atac nu poate conduce la înfrângerea principiului legalităţii cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii.

Natura juridică a acestei excepţii aşa cum este reţinută mai sus, impune analiza acesteia cu prioritate potrivit art.137 Cod procedură civilă, admiterea acesteia făcând inutilă analiza celorlalte aspecte ale recursului de faţă care vizează fondul pricinii.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art.312 alin.(1) Cod de procedură civilă, coroborat cu prevederile legale sus enunţate, a respins ca tardiv recursul cu care a fost investită în cauză.

Domenii speta

Spete similare