Dosar nr.25207/318/2010 Cod operator 2445
ROMÂNIA
JUDECATORIA TG-JIU JUDETUL GORJ
SENTINTA CIVILA NR.2591
SEDINTA PUBLICA DIN 18.03.2011
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
PRESEDINTE: ANGELA ELENA GAVANESCU
GREFIER: CLAUDIA HÎRCEANU
Pe rol se afla pronuntarea asupra actiunii civile având ca obiect stabilire pensie de întretinere formulata de reclamantul pârât reconventional MCM împotriva pârâtului reclamant reconventional MM si a cererii reconventionale formulate de pârâtul reclamant reconventional MM împotriva reclamantului pârât reconventional MCM ca obiect pretentii.
Procedura legal îndeplinita din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile în fond au avut loc în sedinta publica din data de 10.03.2011, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data ce face parte integranta din prezenta sentinta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de astazi, 18.03.2011, când a hotarât urmatoarele:
JUDECATA
Prin actiunea civila înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 12.11.2010 sub nr.25207/318/2010 reclamantul pârât reconventional MCM a chemat în judecata pe pârâtul reclamant reconventional MM solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta acesta sa fie obligat la plata unei pensii de întretinere în raport de veniturile pe care le realizeaza, de la data introducerii actiunii si pâna la terminarea studiilor.
În motivarea actiunii, a aratat ca prin sentinta civila nr.6145/2008 a Judecatoriei TG-Jiu pârâtul reclamant reconventional, care îi este tata, a fost obligat sa-i plateasca pensie de întretinere, pâna la majoratul sau, pensie care a fost majorata prin sentinta civila nr.8391/15.06.2001 a Judecatoriei Tg-Jiu.
A sustinut ca desi a împlinit vârsta de 18 ani, în prezent este student la Universitatea de Vest T- Facultatea de Litere- specializarea engleza/româna, unde urmeaza cursuri de învatamânt de zi, nu realizeaza nici un fel de venituri, iar sumele de bani cu care îl ajuta mama sa, MM, îi sunt insuficiente având în vedere cheltuielile pe care trebuie sa le faca cu pregatirea sa profesionala.
A mentionat ca pârâtul reclamant reconventional mai are un minor în întretinere.
În drept, actiunea a fost întemeiata pe dispozitiile art.86, 94 si 107 din Codul familiei.
În dovedirea actiunii, a depus la dosar adeverinta de student, sentinta civila nr.6145/11.09.2008 a Judecatoriei Tg-Jiu, certificat de nastere, carte de identitate.
Pârâtul reclamant reconventional a formulat întâmpinare, solicitând în principal respingerea ca inadmisibila a actiunii, iar în subsidiar ca nefondata.
În aparare a sustinut în esenta ca actiunea reclamantului pârât reconventional este inadmisibila întrucât fata de prevederile art.86 si 94 din Codul familiei obligatia de întretinere pe care a avut-o fata de acesta a încetat la data ajungerii sale la majorat, 15.08.2009, iar o eventuala prelungire a acesteia s-ar putea justifica doar în cazul în care reclamantul ar fi în incapacitate de a realiza un câstig din munca. A sustinut ca reclamantul trebuie sa faca dovada clara ca se gaseste într-o incapacitate de munca, astfel nefiind capabil sa realizeze un venit prin care sa contribuie personal la cheltuielile ce îi sunt necesare si aflându-se în starea de nevoie la care se refera legea. Or, reclamantul nu a facut o astfel de dovada, sustinerile sale ca este student nefiind suficiente pentru a proba o astfel de incapacitate, motivul pentru care legea conditioneaza în privinta majorului dreptul de a obtine întretinerea de îndeplinirea conditiei existentei unei nevoi, determinata de neputinta de a munci, fiind justificata de necesitatea de a înlatura posibilitatea unei persoane apte de munca de a duce o existenta speculativa. A apreciat ca reclamantul are posibilitatea de a se încadra în munca, întrucât este major si poate recurge la aceasta solutie.
Pârâtul reclamant reconventional a sustinut ca cererea este inadmisibila si în raport de prevederile art.107 din Codul familiei, la redactarea carora legiuitorul a avut în vedere doar copilul minor, ceea ce nu este cazul în speta, reclamantul împlinind vârsta majoratului, acest lucru atragând neaplicabilitatea dispozitiilor invocate.
În plus, a aratat ca obligatia de întretinere poate fi stabilita de catre instanta doar în cazul în care partile nu se înteleg asupra unui aspect al acesteia, or el a continuat sa plateasca reclamantului în mod benevol o suma de bani (500 lei lunar) pe cardul acestuia începând din luna iunie 2010 si pâna în prezent, suma convenita de ambele parti. Aceasta situatie fiind o conventie intervenita între parti, în baza principiului libertatii de vointa consacrat de art.969 Cod civil, astfel ca nu este necesara o interventie a instantei de judecata, lipsind elementul neîntelegerii necesar pentru imixtiunea instantei de judecata.
A sustinut ca actiunea este inadmisibila si fata de solicitarea reclamantului de a se calcula pensia de întretinere în raport de veniturile pe care le realizeaza pârâtul, or la calculul pensiei de întretinere nu se poate lua în considerare decât media salariului net pe perioada specificata.
A aratat ca mai are un minor în întretinere, MV, iar prin stabilirea unei noi sume de plata cu titlu de pensie de întretinere s-ar afla în imposibilitatea de a-si asigura mijloacele de trai pentru el si pentru minorul pe care îl are în întretinere, fiind de acord sa plateasca în continuare benevol suma de 500 lei reclamantului.
Având în vedere statutul reclamantului, acela de copil rezultat din casatoria pârâtului cu numita MM, raportat la prevederile art.86 din Codul familiei, a invocat faptul ca este si de datoria mamei sa ajute la sprijinul moral si material al reclamantului.
În drept, a invocat prevederile art.2, art.86, art.94, art.107 din Codul familiei, art.969 si urmatoarele din Codul civil.
Instanta din oficiu a dispus emiterea unei adrese la angajatorul pârâtului reclamant reconventional, Agentia Nationala de Administrare Fiscala-DGFP D, cu adresa nr.70444/15.12.2010 fiind comunicate veniturile realizate de acesta pe ultimele 6 luni de activitate (fila 9).
La termenul de judecata din 10.02.2011 pârâtul reclamant reconventional MM a formulat cerere reconventionala, solicitând obligarea reclamantului pârât reconventional la plata sumelor de 7760 lei si 4100 lei cu titlu de plata nedatorata, efectuata de reclamantul reconventional în perioada 15.08.2009-30.03.2010 si 19.04.2010-06.11.2010, precum si compensarea pe cale judecatoreasca a acestor sume de bani reprezentând plata nedatorata pe intervalele de timp mentionate cu creanta ce urmeaza a fi determinata prin actiunea principala, pâna la concurenta celei mai mici dintre aceste sume.
În motivarea cererii reconventionale a aratat ca prin sentinta civila nr.6145 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu în dosarul nr.8685/318/2008 s-a dispus majorarea pensiei de întretinere la suma de 970 lei lunar pentru reclamantul pârât reconventional începând cu data de 20.06.2008 si pâna la majoratul acestuia.
A sustinut ca desi în titlul executoriu exista prevedere expresa ca plata sa se faca pâna la majoratul reclamantului pârât reconventional, DGFP D. a retinut si a virat catre acesta în perioada 15.08.2009-31.03.2010 suma de 970 lei lunar, asa cum rezulta din adresa nr.6065/31.01.2011 (anexa 2) si fisa de cont nr.427.1.03.5 (anexa 3), rezultând în total suma de 7760 lei.
În raport de aceasta împrejurare, a solicitat sa se constate ca pe acest interval de timp exista o plata nedatorata în cuantum de 7760 lei în conditiile în care pentru aceasta perioada titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr.6145/11.09.2008 si ordonanta de poprire emisa în 11.09.2008 îsi încetasera efectele juridice.
A apreciat ca sunt întrunite conditiile platii nedatorate, prestatia fiind facuta cu titlu de plata a unei sume de bani, datoria în vederea careia s-a facut plata nu exista din punct de vedere juridic în raporturile dintre DGFP D în calitate de solvens si reclamant, având în vedere ca titlul executoriu sentinta civila nr.6145/11.09.2008 îsi încetase efectele juridice de drept la data de 15.08.2009, iar plata a fost efectuata din eroare.
De asemenea, a precizat ca pentru intervalul de timp cuprins între 01.04.2010-06.11.2010 a platit reclamantului pârât reconventional în total suma de 4100 lei.
În ceea ce priveste compensatia judecatoreasca, ca mod de stingere a obligatiilor, a solicitat sa se constate ca sunt îndeplinite în mod cumulativ conditiile art.1144 Cod civil, respectiv reciprocitatea obligatiilor, creantele au ca obiect bunuri fungibile, sunt certe, sunt exigibile.
În drept, cererea reconventionala a fost întemeiata pe dispozitiile art.119 Cod procedura civila, art.1092 si art.1144 Cod civil.
În dovedirea cererii reconventionale, a depus la dosar în copie ordonanta de înfiintare poprire emisa de Judecatoria Tg-Jiu în dosarul nr.8785/318/2008, adresa DGFP D, fisa cont, extras de cont pe perioada 01.01.2010-25.01.2011, certificat de nastere minor MDV
Reclamantul pârât reconventional MCM a formulat întâmpinare la cererea reconventionala, aratând ca suma de 7760 lei a primit-o în perioada cât înca era elev la liceu, suma de 4100 lei a primit-o în conditiile în care s-a înteles cu pârâtul reclamant reconventional sa-i trimita lunar 500 lei începând din aprilie 2010, suma primita lunar pâna în luna noiembrie 2010.
La termenul de judecata din 24.02.2011 a precizat ca nu este de acord ca suma de 7760 lei sa se compenseze cu ceea ce va primi cu titlu de pensie de întretinere pentru viitor.
Fata de materialul probator administrat în cauza, instanta retine în ceea ce priveste actiunea principala, având ca obiect stabilire pensie de întretinere, analizata atât sub aspectul exceptiei inadmisibilitatii actiunii invocata prin întâmpinare, cât si sub aspectul fondului cererii, urmatoarele:
Reclamantul pârât reconventional MCM, nascut la data de 15.08.1991, este fiul pârâtului reclamant reconventional MM, asa cum rezulta din certificatul de nastere seria NT nr.229524/1996 aflat la fila 6 în dosarul cauzei.
Prin sentinta civila nr.6145/11.09.2008 tatal pârât a fost obligat la plata unei pensii de întretinere majorate în cuantum de 970 lei în favoarea reclamantului pârât reconventional, pâna la majoratul acestuia.
Ulterior acestei date, respectiv 15.08.2009, obligatia de plata a sumei de bani mentionate cu titlu de pensie de întretinere ce incumba tatalui pârât a încetat de drept, însa pâna la data introducerii actiunii de fata în perioada aprilie 2010-noiembrie 2010 partile au convenit, potrivit sustinerilor pârâtului reclamant reconventional din întâmpinare si reclamantului pârât reconventional din întâmpinarea la cererea reconventionala, ca obligatia de întretinere sa fie executata de tata chiar si dupa împlinirea vârstei de 18 ani de catre reclamant, prin plata lunara a sumei de 500 lei.
Întrucât la data de 12.11.2010 reclamantul MCM a introdus prezenta actiune, instanta prezuma ca între cele doua parti au intervenit neîntelegeri cu privire la modalitatea de executare a obligatiei de întretinere, fiind apreciata neîntemeiata astfel sustinerea pârâtului reclamant reconventional în sensul ca si dupa data de 12.11.2010 întelegerea partilor ar continua sa-si produca efectele, îngradind astfel dreptul copilului de a se adresa instantei de judecata pentru a obtine o recunoastere a drepturilor sale decurgând din aceasta calitate.
Mai mult, pârâtul reclamant reconventional nu a probat în cauza eventuala întelegere a partilor cu privire la perioada de timp eventual convenita pe care sa-si execute obligatia de întretinere prin plata sumei de 500 lei lunar, în atare situatie instanta prezumând ca sub acest aspect nu a existat o conventie a partilor.
Cu privire la apararea tatalui, dedusa de instanta sintetizând sustinerile acestuia din întâmpinare, în sensul ca întretinerea solicitata de fiul sau în prezent nu are un fundament legal, în conditiile în care acesta a devenit major, instanta constata ca obligatia legala de întretinere dintre parinti si copii este reglementata prin art.86 alin.1 si art.107 alin.1 din Codul familiei (acest din urma text de lege inserat în Titlul III, Capitolul I, Sectiunea I "Drepturile si îndatoririle parintilor fata de copii lor minori").
Existenta celor doua texte de lege-primul stabilind ca obligatia de întretinere fiinteaza între parinti si copii, cel de-al doilea instituind în sarcina parintilor obligatia de a întretine copilul minor -ridica într-adevar întrebarea daca legiuitorul are în vedere o singura obligatie legala de întretinere între parinti si copii sau doua astfel de obligatii, una în relatia dintre parinti si copii lor minori, iar alta în cea dintre parinti si copiii lor majori.
Instanta apreciaza ca în sarcina parintilor a fost stabilita o singura obligatie de întretinere. "Obligatia de întretinere exista (...) între parinti si copii" se arata în cuprinsul art.86 alin.1 Codul familiei si, întrucât nu se face nicio precizare, prin copii instanta întelege atât descendentul minor, cât si descendentul major. Aceasta nu înseamna însa ca pot fi ignorate unele particularitati ale obligatiei legale de întretinere atunci când descendentul, minor fiind, are nevoie de ocrotire speciala, tocmai de aceea legiuitorul gasind de cuviinta sa detalieze continutul obligatiei de întretinere fata de copilul minor în cadrul unui capitol al Codului familiei special consacrat ocrotirii minorului, în care se cuprinde, dupa cum am amintit, art.107, ceea ce nu înseamna însa ca daca pentru copil major nu exista o astfel de detaliere speciala, drepturile sale decurgând din calitatea de copil nu ar mai fi ocrotite legal începând cu data majoratului, asa cum a sustinut tatal pârât reclamant reconventional în speta.
Fundamentul obligatiei legale de întretinere dintre parinti si copii exista însa si este unic, indiferent daca copilul este minor sau major, pentru ca daca instanta admite ca în timpul minoritatii dreptul la întretinere al copilului are ca temei legatura de filiatie fata de parinti, aceasta relatie nu dispare prin împlinirea vârstei majoratului si nici nu se transforma într-o relatie oarecare de familie, ci se pastreaza si continua sa genereze drepturi si obligatii.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge exceptia peremptorie, de fond, a inadmisibilitatii actiunii invocata de tatal pârât reclamant reconventional prin întâmpinare, ca neîntemeiata.
Retinând astfel, instanta va proceda în continuare la analiza temeiniciei actiunii principale având ca obiect stabilire pensie de întretinere.
Astfel, descendentul minor are drept la întretinere oricare ar fi pricina nevoii în care se afla (art.86 alin.3 din Codul familiei). Descendentului major nu i se refuza dreptul la întretinere -obligatia de întretinere exista între parinti si copii, stabileste art.86 alin.1 Codul familiei -doar ca, spre deosebire de perioada minoritatii, când beneficia de prezumtia starii de nevoie, el este nevoit sa urmeze regulile de drept comun în materie, adica sa dovedeasca starea de nevoie în care se gaseste, stare de nevoie determinata de incapacitatea sa de a munci (art.86 alin.2 din Codul familiei).
Practica judiciara si literatura de specialitate au promovat o interpretare flexibila a ideii de "stare de nevoie" a descendentului major aflat în continuarea studiilor, data de fosta instanta suprema pe cale de îndrumare prin Decizia de îndrumare nr.2/1971 a Plenului Tribunalului Suprem, prin care s-a statuat în sensul ca parintii sunt obligati a da întretinere copiilor deveniti majori si aflati în continuarea studiilor pâna la terminarea studiilor, dar fara a depasi vârsta de 25 de ani.
Potrivit art. 86 din Codul familiei obligatia de întretinere exista între parinti si copii, având drept de întretinere numai acela care se afla în nevoie, neavând posibilitatea unui câstig din munca, datorita incapacitatii de a muncii. Incapacitatea de munca este considerata ca exista atunci când se datoreaza nu numai unor cauze fiziologice, ci si unor cauze de ordin social, aici fiind inclusa si continuarea studiilor.
Sub acest aspect, instanta are în vedere si dispozitiile art. 66 lit. b din Legea nr. 19/2000 (cu modificarile ulterioare), care prevad dreptul copilului la pensie de urmas pâna la vârsta de 16 ani, iar daca îsi continua studiile, pâna la terminarea acestora fara a depasi vârsta de 26 de ani, precum si art. 51 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia copilului în dificultate, care reglementeaza dreptul copilului de a beneficia în continuare de protectie speciala si dupa împlinirea vârstei de 18 ani, daca îsi continua studiile, dar fara a depasi vârsta de 26 de ani.
Interpretând în mod sistematic si echitabil aceste dispozitii legale si pe cele ale art. 86 alin. 1 Codul familiei se impune concluzia ca nu exista niciun motiv pentru care copilul major ai carui parinti sunt în viata ar trebui sa se afle într-o situatie inferioara în raport cu cea a copilului ai carui parinti au decedat sau fata de care s-au luat masuri speciale de ocrotire, asadar, sub conditia dovedirii starii de nevoie, descendentul major are dreptul de a cere parintilor sai sa-si execute obligatia legala de întretinere, cel mai târziu pâna la împlinirea de catre beneficiar a vârstei de 26 de ani.
Cum prin actele depuse la dosar ( adeverinta de student aflata la fila 4 din care rezulta ca reclamantul pârât reconventional urmeaza studii universitare de zi în cadrul Facultatii de Litere din cadrul Universitatii de Vest T, specializarea engleza-româna), reclamantul a dovedit starea de nevoie în care se afla, fiind în incapacitate de a munci datorita unei cauze de ordin social- continuarea studiilor, instanta apreciaza întemeiata cererea sa de obligare a tatalui pârât la plata unei pensii de întretinere.
Retinând astfel, instanta apreciaza neîntemeiate sustinerile tatalui pârât în sensul ca si în conditiile în care urmeaza o forma de învatamânt reclamantul pârât reconventional are posibilitatea de a se angaja pentru a realiza cel putin venitul minim pe economie, întrucât prin orarul cursurilor aflat la fila 24 acesta din urma a probat ca forma de învatamânt nu îi permite prestarea unei activitati suplimentare din care sa câstige venituri pentru a se întretine.
Starea de nevoie a acestuia este accentuata nu în ultimul rând si de cheltuielile implicate de forma de învatamânt pe care o urmeaza, dovedite cu chitantele aflate la filele 25-27.
Sub aspectul dreptului la întretinere, nu are nicio relevanta daca sunt urmate cursurile unei institutii de învatamânt particulare sau de stat, cu taxa sau fara taxa, izvorul obligatiei de întretinere fiind acelasi, anume îndatorirea parintilor de a asigura educarea si instruirea copilului lor.
Cât priveste cuantumul pensiei de întretinere la care este îndreptatit descendentul major pâna la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani, sunt aplicabile prin asemanare dispozitiile art.94 alin.3 din Codul familiei referitoare la cotele din venitul din munca al debitorului care pot fi alocate întretinerii copilului minor, în conformitate cu care când întretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la o patrime din câstigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii.
Cum în speta pârâtul reclamant reconventional a probat ca mai are în întretinere si pe minorul MDV, instanta constata ca reclamantul pârât reconventional MCM este îndreptatit la o pensie de întretinere stabilita pâna la 1/6 din venitul debitorului întretinerii.
Întrucât, potrivit dispozitiilor art.94 din Codul familiei, nu se face nicio rezerva cu privire la veniturile parintelui care urmeaza a fi obligat la plata pensiei de întretinere pentru copiii sai, înseamna ca, exceptând veniturile indicate în art.31 din acelasi cod, la calcularea pensiei de întretinere ce se stabileste de instanta trebuie luate în considerare toate veniturile care au caracter de continuitate, adica nu numai retributia propriu-zisa, ci si sporul de vechime, indemnizatia de conducere, alte surse de venituri cu caracter de continuitate, alte sporuri lunare, primele, ajutoarele si alte sume care s-ar plati de exemplu trimestrial, în acest sens pronuntându-se în mod constant si practica judiciara ( Tribunalul Suprem, decizia nr.2047/13.11.1979, CA Cluj, decizia nr.1732/25.11.1998, ÎCCJ, decizia civila nr.2973/22.04.2004).
Prin urmare, instanta, constatând ca în speta sumele de bani primite de pârâtul reclamant reconventional cu titlu de stimulente au caracter de continuitate, fiind acordate pentru 4 luni din cele 6 luni avute în vedere (iulie 2010-2104 lei, august 2010-3716 lei, octombrie 2010-3716 lei, noiembrie 2010-2806 lei), va avea în vedere la considerarea mijloacelor materiale ale debitorului obligatiei de întretinere atât salariul net al acestuia, cât si sumele de bani mentionate mai sus, obtinute cu titlu de stimulente pentru activitatea desfasurata.
În aceste conditii, rezultând un venit mediu lunar al pârâtului reclamant reconventional de 3696,8 lei, calculat urmare a informatiilor comunicate de angajator (fila 9) si având în vedere nevoile mari al beneficiarului întretinerii, cât si faptul ca tatal mai are un minor în întretinere, instanta apreciaza ca se impune obligarea tatalui la plata unei pensii de întretinere lunare stabilita la plafonul maxim permis de lege, 1/6 din veniturile sale, respectiv 616,13 lei, pâna la terminarea studiilor de catre beneficiar, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de catre acesta, sens în care va fi admisa în totalitate actiunea principala având ca obiect stabilire pensie de întretinere.
În ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta constata ca desi prin titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr.6145/11.09.2008 si prin ordonanta de poprire emisa din oficiu de Judecatoria Tg-Jiu în executarea acestui titlu executoriu s-a stipulat în mod foarte clar ca obligatia de plata a unei pensii de întretinere în cuantum de 970 lei lunar incumba pârâtului reclamant reconventional MM începând cu data de 20.06.2008 si pâna la majoratul reclamantului pârât reconventional MCM (fila 32), respectiv 15.08.2009, deci la aceasta data obligatia încetând de drept, tertul poprit DGFP D a retinut în continuare si a virat lunar suma de bani mentionata din salariul reclamantului reconventional si pe perioada 15.08.2009-31.03.2010, asa cum rezulta din adresa nr.6065/31.01.2011 si fisa de cont nr.427.1.03.5 (filele 33-45), rezultând în total suma de 7760 lei.
Cum la împlinirea vârstei majoratului, starea de nevoie a descendentului major nu mai este prezumata de lege, idee desprinsa din prevederile art.86 Codul familiei, pârâtul reconventional ar fi trebuit, pentru a beneficia si dupa aceasta vârsta de pensie de întretinere din partea tatalui reclamant reconventional, sa obtina o noua hotarâre judecatoreasca prin care acesta sa fie obligat la pensie de întretinere sau sa existe o conventie a partilor în sensul executarii de bunavoie a obligatiei de catre debitor.
Cum în speta pârâtul reconventional MCM nu a probat existenta unui titlu executoriu sau a unei conventii încheiate cu tatal sau în acest sens în baza carora sa primeasca suma de 970 lei lunar cu titlu de pensie de întretinere pentru perioada 15.08.2009-31.03.2010, instanta prezuma ca acesta nu s-a aflat în stare de nevoie, iar suma de 7760 lei a fost retinuta de catre tertul poprit si virata acestuia fara a exista un temei legal sau conventional care sa justifice retinerea.
În aceste conditii, într-adevar, asa cum a sustinut si reclamantul reconventional, acesta a facut o plata nedatorata, devenind incidente prevederile art.1092 Cod civil, în conformitate cu care "ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii".
Prin efectuarea acestei plati nedatorate, a luat nastere un raport juridic în temeiul caruia solvensul -reclamantul reconventional devine creditorul unei obligatii de restituire a ceea ce el a platit, iar accipiensul-pârâtul reconventional MCM devine debitorul aceleiasi obligatii.
Prestatia pe care tatal a executat-o lunar, prin tertul poprit, în perioada 15.08.2009-31.03.2010 a avut semnificatia operatiei juridice a unei plati, datoria în vederea careia s-a facut plata nu a existat, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens si accipiens (conditie dovedita prin lipsa unei hotarâri judecatoresti-titlu executoriu sau a unei conventii a partilor), iar plata a fost efectuata din eroare datorata nerespectarii de catre tertul poprit a titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. nr.6145/11.09.2008 a Judecatoriei Tg-Jiu, fiind întrunite conditiile art.993-997 Cod civil.
Chiar daca pârâtul reconventional a fost de bunacredinta, nestiind ca plata ce i s-a facut este nedatorata în lipsa unei conventii sau a unei hotarâri judecatoresti prin care tatal sa fie obligat sa-i plateasca pensie de întretinere în continuare, el este tinut sa restituie sumele de bani astfel primite, întrucât nimeni nu poate invoca în apararea sa necunoasterea legii.
Mai mult, instanta apreciaza ca în speta nu poate fi vorba despre o situatie în care, desi s-a facut o plata nedatorata din punct de vedere juridic, ea nu este supusa repetitiunii.
Astfel, potrivit art.1092 Cod civil în cazul obligatiilor civile imperfecte (naturale), achitate de bunavoie de catre debitor, plata nu este supusa restituirii.
Însa obligatia de întretinere este o obligatie civila perfecta, întrucât creditorul poate apela la forta statului pentru a obtine, prin constrângere, executarea, daca aceasta nu se realizeaza de bunavoie, în acest fel actionând si pârâtul reconventional prin promovarea actiunii principale având ca obiect stabilire pensie de întretinere.
Asadar, obligatia de întretinere nefiind o obligatie naturala în acceptiunea Codului civil, în speta nu sunt incidente exceptiile de la restituirea platii permise de art.1092 Cod civil.
În concluzie, instanta constata ca cererea reclamantului reconventional MM de obligare a pârâtului reconventional marin MC la restituirea sumei de 7760 lei, cu titlu de plata nedatorata, este întemeiata.
Cât priveste cererea de restituire a sumei de 4100 lei, instanta constata ca într-adevar în perioada 01.04.2010-06.11.2010 reclamantul reconventional a platit lunar pârâtului reconventional suma de 500 lei, cu titlu de pensie de întretinere, asa cum rezulta din extrasul de cont aflat la fila 34 si din recunoasterile pârâtului reconventional la interogatoriul tinut din oficiu (fila 47).
Însa aceasta suma de bani nu reprezinta, în aprecierea instantei, o plata nedatorata, pentru a fi supusa restituirii, întrucât a fost efectuata în baza unei conventii intervenite între parti în acest sens, potrivit art.969 Cod civil, prin care tatal reclamant reconventional a acceptat sa-si execute benevol obligatia de întretinere a fiului sau, conventie probata prin însesi recunoasterile reclamantului reconventional din întâmpinarea aflata la fila 17 în dosar coroborate cu împrejurarea ca din momentul în care tertul poprit DGFP D a încetat efectuarea din oficiu a retinerii din salariul acestuia a unei sume de bani (31.03.2010), de bunavoie reclamantul reconventional a virat lunar suma de 500 lei în contul pârâtului reconventional, începând cu data de 01.04.2010.
Pentru toate aceste considerente, instanta va admite în parte cererea reconventionala formulata de pârâtul reclamant reconventional MM împotriva reclamantului pârât reconventional MCM, va obliga pârâtul reconventional MCM sa restituie pârâtului reclamant reconventional MM suma de 7760 lei, reprezentând plata nedatorata efectuata în perioada 15.08.2009-30.03.2010 si va respinge cererea pentru obligarea reclamantului pârât reconventional MCM la plata sumei de 4100 lei, cu titlu de plata nedatorata efectuata în perioada 19.04.2010-06.11.2010, ca neîntemeiata.
Compensatia este modul de stingere a doua obligatii reciproce, pâna la concurenta celei mai mici dintre ele.
Prin ipoteza, compensatia presupune existenta a doua raporturi juridice obligationale distincte, în cadrul carora aceleasi persoane sunt creditor si debitor una fata de cealalta.
Desi astfel de raporturi juridice obligationale distincte au fost confirmate prin prezenta hotarâre între parti si desi în privinta domeniului de aplicatie a compensatiei este stipulat de lege ca reprezinta un mod de stingere a oricaror obligatii, indiferent de izvorul lor, fata de prevederile art.1147 Cod civil, care interzic în mod expres compensarea obligatiei de întretinere, întrucât creanta pârâtului reconventional MCM constând în pensie de întretinere este insesizabila, instanta va respinge ca neîntemeiata cererea de compensare judecatoreasca formulata prin cererea reconventionala.
În temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ. instanta va obliga reclamantul pârât reconventional MCM la plata catre pârâtul reclamant reconventional MM sumei de 683 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, compusa din suma de 583 lei lei reprezentând taxa judiciara de timbru achitata de reclamantul reconventional la valoarea pretentiilor sale admise-7760 lei (fila 53) si suma de 100 lei reprezentând 1/2 din onorariul avocatial platit de acesta si dovedit cu chitanta aflata la fila 52, cu privire la acordarea doar în acest cuantum a cheltuielilor de judecata efectuate pentru angajare aparator instanta având în vedere si faptul ca în ceea ce priveste actiunea principala pârâtul reclamant reconventional a cazut la rândul sau în pretentii, iar cererea reconventionala a fost admisa doar în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii principale, invocata prin întâmpinare, ca neîntemeiata.
Admite actiunea principala având ca obiect stabilire pensie de întretinere formulata de reclamantul pârât reconventional MCM, .............. împotriva pârâtului reclamant reconventional MM, cu domiciliul .............
Obliga pârâtul reclamant reconventional la plata în favoarea reclamantului pârât reconventional MCM, nascut la data de ......, a sumei de 616,13 lei lunar pensie de întretinere, începând cu data introducerii actiunii, 12.11.2010 si pâna la terminarea studiilor de catre beneficiar, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani de catre acesta.
Admite în parte cererea reconventionala formulata de pârâtul reclamant reconventional MM împotriva reclamantului pârât reconventional MCM
Obliga pârâtul reconventional MCM sa restituie pârâtului reclamant reconventional MM suma de 7760 lei, reprezentând plata nedatorata efectuata în perioada 15.08.2009-30.03.2010.
Respinge cererea pentru obligarea reclamantului pârât reconventional MCM la plata sumei de 4100 lei, cu titlu de plata nedatorata efectuata în perioada 19.04.2010-06.11.2010, ca neîntemeiata.
Respinge cererea de compensare judecatoreasca formulata prin cererea reconventionala, ca neîntemeiata.
Obliga reclamantul pârât reconventional MCM la plata catre pârâtul reclamant reconventional MM a sumei de 683 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica din 18.03.2011 la Judecatoria Tg-Jiu.
Presedinte, Grefier,
Red.Tehn.
Jud.AG 4 ex.
18.04.2011
1
Curtea de Apel București
Revizuire pensie. Drept conferit de actul normativ în vigoare la data pensionării şi neafectat de dispoziţiile Legii nr.263/2010.
Curtea de Apel Alba Iulia
Baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de pensionării.
Curtea de Apel Alba Iulia
Pensie. Valorificarea grupei de muncă reieşită din carnetul de muncă şi adeverinţa eliberată de angajator.
Judecătoria Gherla
Pensie Intretinere
Curtea de Apel Pitești
LITIGIU DE ASIGURĂRI SOCIALE. PENSIE DE SERVICIU. SECRETAR- DACTILOGRAF.