Contestaţie – măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară

Contestaţie – măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 1800/197/2016/a1

ÎNCHEIEREA NR.167/CONTESTAŢIE/CAMERĂ PRELIMINARĂ

Şedinţa camerei de consiliu din 06 octombrie 2016

Completul compus din:

Judecător de cameră preliminară  (…)

Grefier (…)

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov este reprezentat de procuror (…).

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra contestaţiei penale formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva încheierii şedinţei camerei de consiliu din data de 02.06.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr.1800/197/2016/a1, având ca obiect Contestaţie – măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispoziţiilor art.369 alin.1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu, cu ocazia pronunţării, se constată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită, părţile nefiind citate.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de 28 septembrie 2016, dată la care susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea acelei şedinţe. La acea dată, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunţarea pentru data de azi când, în urma deliberării,

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Deliberând asupra contestaţiei de faţă,

Constată că prin încheierea de şedinţă din data de 2.06.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov desemnat în dosarul penal nr.1800/197/2016/a1 în baza art.346 alin.3 lit.c Cod de procedură penală a restituit cauza privind pe inculpatul FF trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.2/1 lit.a din Vechiul Cod penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 10960/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov s-a  fost dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului FF pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c, alin. 21 lit. a Vechiul Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut următoarele:

„I. SITUAŢIA DE FAPT:

În data de 01.09.2013, în jurul orelor 21.00, OS a intrat în magazinul Mega Image de pe str. Jepilor, nr.2, din mun. Braşov, de unde a luat mai multe produse alimentare pe care le-a introdus în buzunarele pantalonilor. Totodată, acesta a mai cumpărat o pâine cu care s-a dus la casa de marcat pentru a o achita, moment în care persoana vătămată DAF, casieră, i-a solicitat să achite şi bunurile pe care le avea în buzunare. Numitul OS i-a spus acesteia că nu are nimic în buzunare şi a ieşit din magazin, fiind urmat de persoana vătămată DAF şi colega acesteia, martora NED.

În afara magazinului, OS a încercat să o lovească pe DAF ridicând pumnul la ea, dar în acel moment a intervenit în apărarea acesteia din urmă persoana vătămată SSD, care a fost lovit cu pumnul în zona feţei de către OS. Persoana vătămată SSD a declarat că în acel moment s-a mai apropiat de el un alt tânăr îmbrăcat într-un hanorac de culoare albastră, identificat ulterior în persoana inculpatului FF, acesta din urmă sărind în ajutorul lui OS. Pentru a scăpa de cei doi agresori, SSD a fugit spre o bancă pe care îl aştepta vărul său, persoana vătămată RA. Întrucât acesta din urmă a încercat să intervină, OS l-a lovit cu pumnul în faţă, după care a căzut la pământ, pierzându-şi cunoştinţa. Văzând aceasta, SSD s-a întors spre vărul său pentru a vedea ce a păţit, moment în care inculpaţii OS şi FF l-au lovit cu pumnii şi picioarele până când în altercaţie a intervenit martora NE, iar cei doi inculpaţi au fugit.

Fiind audiat, inculpatul FF a declarat că în data de 01.09.2013 s-a aflat pe strada Jepilor, în zona magazinului Mega Image, dar nu a lovit pe nimeni, ba, din contră, atunci când a văzut că unul dintre bărbaţii care au încercat să-l lovească pe OS a căzut la pământ şi şi-a pierdut cunoştinţa, l-a lovit peste faţă pentru a-şi reveni. Acest aspect este confirmat de procesul-verbal de constatare la faţa locului, declaraţiile persoanei vătămate SSD şi declaraţiile martorei NED, din care reiese, totodată, şi faptul că inculpatul FF i-a agresat pe SSD şi pe RA, în încercarea de a-l ajuta pe OS.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul OS a încercat să ascundă participarea lui FF la săvârşirea faptei, declarând că nu îl cunoaşte pe acesta din urmă, aspect contrazis de declaraţiile martorului SF şi ale inculpatului FF. Mai mult, atât martorii SF şi P.M.D., cât şi persoana vătămată SSD l-au identificat pe FF ca fiind cel de-al doilea agresor, îmbrăcat la data comiterii faptei cu hanorac albastru şi pantaloni trei sferturi, şi care apare în imaginile surprinse de camerele de supraveghere din magazinul Mega Image, iar cu ocazia audierii sale, inculpatul FF s-a recunoscut în aceleaşi imagini.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.2417/E/02.09.2013, persoana vătămată SSD a suferit leziuni traumatice cranio-corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov la data de 16.09.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a numitului OS pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi furt calificat, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor în vederea identificării celui de-al treilea participant la infracţiunea de tâlhărie (identificat în persoana numitului FF) şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul SF (cel de-al treilea presupus participant la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie) sub aspectul comiterii infracţiunii de tâlhărie.”

Prin încheierea Judecătorului de Cameră preliminară din data de 08.04.2016 s-a constatat neregularitatea actului de sesizare, încheierea fiind trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov în vederea remedierii neregularităților menționate. În ceea ce privește regularitatea actului de sesizare judecătorul de cameră preliminară a constatat că în conformitate cu prevederile art.328 al.1 Noul Cod de procedură penală, în vigoare la momentul întocmirii rechizitoriului, rechizitoriul trebuie să cuprindă, fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia. Cu privire la menţiunile referitoare la faptă, judecătorul apreciază că se impune descrierea acesteia în aşa fel încât să permită oricărei persoane să înţeleagă situaţia de fapt, cu toate elementele care o caracterizează şi care sunt de natură a produce efecte juridice.

În speţă, judecătorul a constatat că nu există o descriere în fapt a faptei reţinute în sarcina inculpatului. Astfel la secţiunea „ÎN FAPT” din rechizitoriu mai sus redată se constată că există o prezentare a situaţiei de fapt iniţiale care priveşte faptele pentru care OS, martor în prezenta cauză, a fost condamnat prin sentinţa penală nr.2481/18.12.2013 a Judecătoriei Braşov, fără ca o astfel de situaţie de fapt să fie prezentată şi în ceea ce priveşte infracţiunea pentru care prin rechizitoriul nr. 10960/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului FF.

În substituirea acestei situaţii de fapt există prezentare a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale prin redarea conţinutului declaraţiilor date de persoanele vătămate şi respectiv martorii audiaţi în cauză. Ori în condiţiile în care situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare reprezintă o concluzie a procurorului urmare a coroborării probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa consideră că simpla enunţare a declaraţiilor persoanelor audiate în cauză reprezintă o neregularitate a rechizitoriului, în condiţiile în care lipsa unei situaţii clare de fapt îl pune pe inculpat în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare, iar instanţa în situaţie de a nu cunoaşte care este obiectul judecăţii.

La dosarul cauzei a fost depus rechizitoriul întocmit la data de 13.04.2016 în dosar nr.10960/P/2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov care la secțiunea „SITUAȚIA DE FAPT” cuprinde următoarele:

„În data de 01.09.2013, în jurul orelor 21,00, inculpatul FF se afla în zona magazinului Maga image de pe strada Jepilor, nr.2, din municipiul Brașov. La aceeași dată, tot în jurul orelor 21,00, martorul OS, prietenul inculpatului FF, a intrat în magazinul Mega Image, de unde a luat mai multe produse alimentare pe care le-a introdus în buzunarele pantalonilor. Totodată acesta a mai cumpărat o pâine cu care s-a dus la casa de marcat pentru a o achita, moment în care persoana vătămată DAF, casiera, i-a solicitat să achite și bunurile pe care le avea în buzunare. Martorul O.S. i-a spus acesteia că nu are numic în buzunare și a ieșit din magazin, fiind urmat de persoana vătămată DAși colega acesteia, martora  NED.

În afara magazinului, martorul OS a încercat să o lovească pe DAF, ridicând pumnul la ea, dar în acel moment a intervenit în apărarea acesteia din urmă persoana vătămată SSD, care a fost lovit cu pumnul în zona feței de către OS. În acel moment văzând ce se întâmplă, inculpatul FF, a sărit în ajutorul lui OS, mai exact s-a apropiat de cei doi, cu intenția de a-l ajuta pe OS să scape cu bunurile sustrase. Pentru a scăpa de cei doi agresori, OS și FF, persoana vătămată SSD a fugit către o bancă pe care îl aștepta vărul său, persoana vătămată R. A.. Întrucât acesta din urmă a încercat să intervină, martorul OS l-a lovit cu pumnul în față pe RA, care a căzut la pământ pierzându-și cunoștința.Ca urmare, persoana vătămată SSD s-a întors spre vărul său pentru a vedea ce a pățit, moment în care martorul  OS și inculpatul FF l-au lovit cu pumnii și picioarele până când a intervenit martora NE, iar cei doi au fugit.

Astfel, în esență, se reține că la data de 01.09.2013, în jurul orei 21,00, afându-se în zona magazinului Mega Image situat pe strada Jepilor, nr.2 din municipiul Brașov, inculpatul FF, l-a ajutat să scape pe prietenul său, martorul OS, lovind persoana vătămată SSD, după ce  OS a fost surprins sustrăgând bunuri din magazin.”

Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul judecătoriei a constatat că prin noul rechizitoriu fapta reținută în sarcina inculpatului a fost descrisă în fapt, din acest punct de vedere, procurorul conformându-se dispozițiilor judecătorului de cameră preliminară.

Pe de altă parte în ceea ce privește modalitatea în care au fost remediate neregularitățile actului de sesizare, judecătorul a constatat raportat la dispoziţiile art.345 alin.3 Cod de procedură penală, 329 alin.1 Cod procedură penală că deşi legiuitorul nu a prevăzut actul prin care procurorul poate remediat neregularitățile constatate, în opinia judecătorului posibilitatea întocmirii unui nou rechizitoriu este exclusă date fiind următoarele considerente:

-rechizitoriul se întocmește o singură dată la momentul în care procurorul rezolvă cauza constatând că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și că există probele necesare și legal administrate (art.327 alin.1 Cod de procedură penală). Prin urmare în condițiile în care procurorul a rezolvat cauza la data de 08.02.2016 când a fost întocmit actul de sesizare al instanței, acesta nu putea întocmi la data de 15.04.2016, după sesizarea instanței un alt rechizitoriul, momentul rezolvării cauzei de către procuror fiind depășit.

Această interpretare se impune și prin prisma prevederilor art. 329 alin.2  Cod de procedură penală conform cărora rechizitoriul trebuie însoțit de un număr  necesar de copii certificate pentru a fi comunicate inculpaţilor.

-faptul că instanța a constatat neregularități ale actului de sesizare constând în lipsa descrierii în fapt a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, nu putea duce la întocmirea unui nou act de sesizare ci doar la remedierea actului de sesizare inițial astfel cum impun dispozițiile art.345 alin.3 Cod  de procedură penală, mai sus citate. În acest sens este de altfel și doctrina în materie. Se apreciază că procurorul are la dispoziţie fie formularea în scris a unor precizări, fie chiar poate comunica un nou exemplar original (cu copie) al rechizitoriului iniţial, dar care cuprinde elementele constatate ca fiind lipsă. În acest ultim caz, trebuie să fie unul şi acelaşi rechizitoriu iniţial – cu completările cerute de lege –, şi nu un alt rechizitoriu.

Împotriva acestor dispoziții în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a formulat contestație, a solicitat desfiinţarea încheierii, constatarea legalităţii sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.10960/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, al administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi să se dispună începerea judecăţii. În motivare s-a învederat că în mod greşit judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei a dispus restituirea cauzei, cu încălcarea dispoziţiilor art.346 alin.3 Cod procedură penală, care prevede limitativ cauzele de restituire, modalitatea în care sunt remediate neregularităţile constatate în camera preliminară nu poate fi cenzurată de către instanţă, în condiţiile în care legiuitorul nu a indicat forma actului prin care procurorul poate dispune în acest caz.

Văzând şi interpretarea dispoziţiilor art.286, 327 lit.a Cod procedură penală care reglementează actele procesuale prin care poate dispune procurorul şi având în vedere că legea nu distinge, procurorul apreciază că îndreptarea neregularităţilor constatate în cursul camerei preliminare se poate face atât prin ordonanţă cât şi prin rechizitoriu. 

Contestația este întemeiată, urmând a fi admisă.

Prin rechizitoriul nr.10960/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov s-a  fost dispus trimiterea în judecată în stare de liberatate a inculpatului FF pentru săvârşirea infracţiunii de de tâlhărie, prevăzute de art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.21 lit.a Vechiul Cod penal.

Inculpatul nu a invocat cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei şi administrarea probelor, din oficiu prin încheierea Judecătorului de Cameră preliminară din data de 08.04.2016 s-a constatat neregularitatea actului de sesizare, încheierea fiind trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov în vederea remedierii neregularităților acolo menționate, judecătorul constatând că  nu există o descriere în fapt a faptei reţinute în sarcina inculpatului ci doar o prezentare a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale prin redarea conţinutului declaraţiilor date de persoanele vătămate şi respectiv martorii audiaţi în cauză, în condiţiile în care situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare trebuie să reprezinte o concluzie a procurorului urmare a coroborării probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Procurorul a remediat neregularitatea la dosarul cauzei fiind depus rechizitoriul întocmit la data de 13.04.2016 în dosar nr.10960/P/2013 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov. Judecătorul de Cameră preliminară a constatat că prin noul rechizitoriu fapta reținută în sarcina inculpatului a fost descrisă în fapt, din acest punct de vedere, procurorul conformându-se dispozițiilor judecătorului de cameră preliminară,însă în ceea ce privește modalitatea în care au fost remediate neregularitățile actului de sesizare, acesta nu putea întocmi la data de 15.04.2016, după sesizarea instanței un alt rechizitoriu,ci eventual trebuia să remedieze neregularitatea printr-un act distinct de acesta( de pildă printr-un referat sau printr-o ordonanţă), verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior. Se apreciază că este contra spiritului prevederilor legale ca într-un dosar să existe două acte de sesizare, fără ca vreunul dintre ele să fie în mod definitiv infirmat, prin aceasta înțelegându-se situația în care un dosar a fost în mod definitiv restituit la Parchet.

 Judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului constată că legea nu conţine prevederi explicite privind actul procedural prin care, în temeiul art.345 alin.(3) C.pr.pen., procurorul remediază diferitele tipuri de neregularităţi ale actului de sesizare și prin care comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată.

Neregularităţile rechizitoriului pot fi:

- intrinseci, adică privesc forma şi conţinutul rechizitoriului

- extrinseci ,de exemplu, absenţa menţiunii verificării sub aspectul legalităţii, întocmirea rechizitoriului de un procuror necompetent.

Discuţiile cu privire la actul prin care procurorul poate remedia neregularităţile trebuie clarificate în funcţie de tipul neregularităţii constatate. Dintre neregularităţile intrinseci cele mai importante sunt cele de conţinut, care împiedică stabilirea limitelor judecăţii.

În situaţia în care sunt necesare completări ale rechizitoriului care nu se referă la stabilirea limitelor judecăţii, cum ar fi, de exemplu, cuantumul cheltuielilor judiciare, precizările cu privire la măsurile asiguratorii luate, etc., dacă s-au omis aceste menţiuni din cuprinsul actului de sesizare, este posibilă într-adevăr formularea în scris a unor precizări referitoare la acestea.

Dacă, însă, sunt constatate neregularităţi intrinseci ale rechizitoriului în ceea ce priveşte persoana trimisă în judecată, faptele reţinute în sarcina inculpatului şi dispoziţia de trimitere în judecată ne raliem opiniei majoritare din doctrina şi practica judiciară în sensul că procurorul comunică un nou exemplar original al rechizitoriului iniţial-doar completat care cuprinde elementele constatate ca fiind lipsă. În acest ultim caz, trebuie să fie unul şi acelaşi rechizitoriu iniţial – cu completările cerute de lege.

Astfel potrivit actualei reglementări, procedura camerei preliminare are drept obiect, pe de o parte, verificarea actului de sesizare, iar pe de altă parte, îndreptarea neregularităţilor rechizitoriului, fără ca dispoziţiile procedurale să prevadă reluarea etapei de comunicare a actului de sesizare după îndreptarea acestor neregularităţi de către procuror.

Este corectă în opinia noastră soluţia procurorului de a emite un rechizitoriu completat, acesta practic  fiind în mare parte rechizitoriul emis inițial, doar modificat (remediat) la capitolul ,,Starea de fapt” în acord cu chestiunile stabilite de judecătorul de cameră preliminară.

Argumentele pentru sesizarea instanței printr-un rechizitoriu completat, care integrează în rechizitoriul inițial precizările necesare și eventualele aspecte suplimentare, pot fi multiple:

- art  328 alin. (3) C. pr. pen. consacră regula unicităţii actului procedural prin care este finalizată urmărirea penală, chiar şi atunci când soluţiile sunt diferite, procurorul fiind obligat să întocmească un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi suspecţi sau inculpaţi.

Dacă după emiterea rechizitoriului,procurorul ar emite  și un Supliment la rechizitoriu, în mod evident, la dosar se vor regăsi două acte de sesizare a instanței intitulate „rechizitoriu”, care, deşi se completează reciproc, încalcă principiul unicităţii soluţiei procurorului la terminarea urmăririi penale. În situaţia emiterii acestui „supliment” al rechizitoriului (anexă a primului) care conține doar remedierile necesare rechizitoriului emis inițial, primul rechizitoriu (care a fost constatat neregulamentar întocmit) va rămâne în continuare neregulamentar. În plus, se creează, astfel, o situaţie paradoxală în care actul procesual (trimiterea în judecată) este exprimat prin două acte procedurale (rechizitoriul iniţial neregulamentar şi suplimentul acestuia).

Considerăm că procurorul nu poate emite nici o  ordonanță în completarea rechizitoriului, deoarece, pe lângă faptul că se regăsesc în dosar două acte de sesizare, acestea sunt de natură diferită.

- față de prevederile art. 328 alin. (1) C. pr. pen., singurul act prevăzut de Codul de procedură penală care poate să conțină „dispoziția de trimitere în judecată” este rechizitoriul.

Potrivit art 345 alin. (2) C. pr. pen., în situația în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare, există una dintre cele 4 variante de mai jos:

1. Procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3) lit. c) teza I C. pr. pen.

2. Procurorul răspunde, dar nu remediază neregularitățile actului de sesizare – în această situație, judecătorul de cameră preliminară are două posibilități: în raport de prevederile art. 346 alin. (3) lit. a) C.pr.pen., restituie cauza la parchet, dacă neregularitatea constatată atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; în raport de prevederile art.346 alin (4) C.pr.pen., dispune începerea judecății, în toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, dacă acestea nu atrag imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.

3. Procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată. Menţinerea sau nu a dispoziţiei de trimitere în judecată nu poate fi decât actul procesual al procurorului care a emis rechizitoriul iniţial

4. Procurorul nu răspunde în termenul prevăzut de art.345 alin.(3) C.pr.pen. (5 zile de la comunicarea încheierii), motiv pentru care judecătorul dispune restituirea cauzei, în temeiul art. 346 alin. (3) lit.c) teza II C. pr. pen.

Astfel cum rezultă și din prevederile art.345 alin.(2) C.pr.pen., dispoziția inițială de trimitere în judecată era cuprinsă de un act procedural care a fost constatat de instanță ca fiind neregulamentar întocmit. Prin urmare, pentru ca instanța să fie legal învestită, trebuie să existe o confirmare a procurorului că solicită în continuare tragerea la răspundere penală a inculpatului/inculpaților pentru faptele cercetate în cadrul urmăririi penale. Iar această solicitare nu poate fi făcută decât printr-un act regulamentar întocmit. Cum Codul de procedură penală prevede că rechizitoriul este singurul act prin care procurorul rezolvă o cauză și dispune trimiterea în judecată, înseamnă că menținerea dispoziției de trimitere în judecată nu se poate face decât prin același tip de act, un rechizitoriu. Din moment ce primul rechizitoriu a fost constatat ca fiind neregulamentar întocmit, singura soluție este de a fi întocmit și emis același rechizitoriu „completat”, care să conțină remedierea aspectelor constatate ca neregulamentare de către judecătorul de cameră preliminară.

- avem în vedere şi principiul simetriei actelor juridice. În cazul în care se realizează modificarea sau completarea unei operațiuni juridice, pentru care se cere legal o anumită formă ad validitatem, se va respecta aceeași formă ad validitatem și pentru actele care o modifică sau completează.

Art.328 Cod procedură penală prevede cuprinsul rechizitoriului, care înseamnă conținut, dar și formă obligatorii, care sunt, în mod evident, numai parțial similare ordonanței, elementele care fac diferența dintre cele două acte ale procurorului determinând și efectele juridice distincte ale acestora. Niciun alt act procedural emis de procuror nu poate conține, împreună, toate mențiunile specifice rechizitoriului.

Chiar dacă art.345 alin.(3) C. pr. pen. nu conține dispoziții exprese cu privire la actul prin care procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și prin care comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată, nu pot fi acceptate opiniile potrivit cărora, raportat la dispozițiile art. 286 alin. (1) C. pr. pen., procurorul ar putea dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin ordonanță, deoarece legea nu prevede.

În faza de urmărire penală, o cauză penală nu poate fi rezolvată decât prin rechizitoriu, atunci când se dispune trimiterea în judecată. O ordonanță poate fi emisă, în condițiile art. 327 lit. b) C.pr.pen., doar dacă procurorul clasează sau renunță la urmărire penală. Prin ordonanță se pune în mișcare acțiunea penală față de o persoană, dar numai prin rechizitoriu acea persoană este trimisă în judecată. Efectele diferite pe care le au actele emise de procuror conduc, de asemenea, la concluzia că singurul act procedural și procesual prin care procurorul poate realiza comuni judecătorul de cameră preliminară, atunci când avem în vedere momentul procesual al trimiterii în judecată, pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, nu poate fi decât rechizitoriul.

În al doilea rând, cu privire la exprimarea folosită în art. 286 alin. (1) C.pr.pen. („legea nu prevede altfel”), constatăm că legea chiar prevede altfel, în cuprinsul art.327 C.proc.pen. invocat mai sus. Astfel, la litera a), legiuitorul a prevăzut că „procurorul emite rechizitoriul prin care dispune trimiterea în judecată”. Prin urmare, trimiterea în judecată nu se poate face de procuror decât prin emiterea unui act procedural numit „rechizitoriu”, iar menținerea „dispoziției de trimitere în judecată” nu poate fi realizată decât printr-un act cu aceeași valoare juridică.

-atât faza de urmărire penală, cât și faza de judecată se finalizează prin acte specifice: procurorul (când dorește și solicită condamnarea inculpatului) rezolvă cauza prin rechizitoriu, iar instanța rezolvă acțiunea penală prin sentință sau decizie.

Codul de procedură penală prevede calea prin care procurorul sau instanța mai pot aduce modificări actelor prin care au rezolvat cauza prin dispoziţiile art.278 Cod procedură penală. Această procedură nu poate fi aplicată atunci când rechizitoriul este neregulamentar întocmit sau atunci când există omisiuni ce țin de rezolvarea fondului cauzei, fie că vorbim de urmărire penală sau judecată. Îndreptarea erorilor materiale nu se poate face decât prin proces-verbal, în cazul actelor procurorului, sau prin încheiere, în cazul actelor judecătorului.

Remedierea neregularităților actului de sesizare, în condițiile art.345 alin.(3) C.proc. pen., este, incontestabil, diferită de ipoteza erorii materiale evidente, astfel că nu poate fi efectuată nici printr-un proces-verbal.

- analizarea terminologiei folosite de legiuitor

Potrivit art. 345 alin. (2) C. pr. pen., judecătorul „constată neregularități ale actului de sesizare”. Această formulare este similară textului referitor la „constatarea” nulității absolute a unui act, efectele constatării nulității fiind refacerea actului respectiv, cu respectarea dispozițiilor legale.În situația nulităților relative, organul judiciar dispune anularea actului respectiv, pe când, în situația nulităților absolute, această nulitate este constatată.

Rechizitoriul „constatat neregulamentar întocmit” va rămâne în continuare un act neregulamentar întocmit, chiar dacă este completat printr-o adresă sau ordonanță emisă de procuror. Prin urmare, remedierea rechizitoriului inițial întocmit nu se poate realiza decât prin refacerea acestuia, în acord cu condițiile de legalitate și temeinicie impuse de lege.

În raport cu cele mai sus menţionate judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului constată  în temeiul art.347 rap la art 346 alin. (2) C. proc. pen. că in mod greşit judecătorul de cameră preliminară de la judecătorie în baza art.346 alin.3 lit. a Cod de procedură penală a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul FF.

În concluzie, urmează a admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din 2.06.2016 dată în dosar penal nr. 1800/197/2016/a1,pe care o va desfiinţa şi rejudecând:

În baza art.346 alin.(2) C.proc.pen. va constata legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul ,,completat” din 13.04.2016, întocmit  de  Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov în dosar penal nr.10960/P/2013, potrivit  încheierii Judecătorului de Cameră preliminară din data de 08.04.2016 (prin care s-a constatat neregularitatea actului de sesizare întocmit la data de 13.04.2016 în dosar nr.10960/P/2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov), al administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală  privind pe  inculpatul FF.

Va dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul FF, pentru săvârşirea infracţiunii  de infracţiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c, alin. 21 lit.  Cod penal din 1968.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din 2.06.2016 dată în dosar penal nr. 1800/197/2016/a1,pe care o desfiinţează şi rejudecând:

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul ,,completat” din 13.04.2016,întocmit  de  Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov în dosar penal nr. 10960/P/2013, potrivit  încheierii Judecătorului de Cameră preliminară din data de 08.04.2016 (prin care s-a constatat neregularitatea actului de sesizare întocmit la data de 13.04.2016 în dosar nr.10960/P/2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov), al administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală  privind pe  inculpatul FF.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul FF, pentru săvârşirea infracţiunii  de infracţiunii de de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c, alin. 21 lit.  Cod penal din 1968.

Prezenta încheiere se comunică părților şi procurorului.

Definitivă.

Pronunţată în Camera de Consiliu, azi, 6.10.2016.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER

Domenii speta

Spete similare