Pretenţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei XXX, sub nr. XXX la data de XXX, reclamanta S.C. XXX S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul SC XXX SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 24 704,93 lei, reprezentând debit principal neachitat constituit din factura fiscală de penalităţi nr.XXX. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de vânzare-cumpărare nr.XXX, contract în cadrul căruia reclamanta este cumpărătorul mărfii furnizate de vânzătorul SC XXX SRL. Obiectul contractului constă în obligaţia pe care reclamanta şi-a asumat-o de a cumpăra o cantitate de 60 tone de floarea soarelui. Marfa ar fi trebuit livrată în intervalul XXX-XXX, preţul de achiziţie fiind de 490 dolari americani(urmând a se considera în lei la cursul BNR din data recepţiei mărfii la cumpărător). De la pârât, din cantitatea de 60 tone pentru care s-a semnat convenţia reclamanta arată că a recepţionat doar 11,52 tone. Urmare a nerespectării dispoziţiilor prevăzute în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr.XXXX, reclamanta a calculat şi a facturat penalităţi în cuantum de 30 % din valoarea părţii neexecutate a contractului. Reclamanta a mai arătat că a fost grav prejudiciată de neexecutarea în totalitate a obligaţiilor de către pârât. A contractat cu terţe societăţi care desfăşoară activităţi de distribuţie a cerealelor şi s-a obligat să furnizeze o anumită cantitate de produse. Din moment ce nu a recepţionat această cantitate, a fost obligată să achite penalităţi calculate folosind acelaşi criteriu, puncte procentuale din cantitatea nelivrată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1170, 1270, 1271, 1350, 1535, 1598, 1516 şi urm. Cod civil, ale art.148, 194, 116, 126, 268, 272 şi 273 C.p.c.

Cererea a fost timbrată cu 1340 lei taxă judiciară de timbru(fila 63).

În susţinerea cererii, reclamanta a anexat înscrisuri, în copie, certificate pentru conformitate cu originalul.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare si nici nu a trimis reprezentant in instanţa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. XXXX (filele 16-17), pârâtul s-a obligat să livreze reclamantei cantitatea de 60 tone floarea soarelui(art. II din contract) în perioada XXX-XXX(art. III din contract) contra preţului de 490 USD preţul final urmând a fi considerat în RON la cursul BNR din data recepţiei mărfii la cumpărător(art. IV contract).

În temeiul art. II din contract, în cazul nerespectării cantităţii din contract se va emite factura de penalităţi în valoare de 30 % din valoarea contractului rămas neexecutat.

Contractul a fost semnat de ambele părţi contractante, care astfel şi-au asumat obligaţiile şi clauzele stipulate în acesta.

Potrivit art.1270 alin.1 Cod civil, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”.

Factura fiscală nr.XXXX a fost emisă în considerarea art. II din contract, în sensul că s-au calculat penalităţi de întârziere în valoare de 30 % din valoarea contractului rămas neexecutat potrivit tabelului depus la fila 19 dosar.

Conform art.1516 alin.1 din Noul Cod civil, „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei”.

Penalităţile prevăzute în cadrul convenţiei părţilor reprezintă o clauză penală, aceasta constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia.

Potrivit art.1530 Cod civil, „creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei”, iar conform art.1531 Cod civil, „creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării”. Totodată, potrivit art.1538 Cod civil, „clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale”, iar în temeiul art.1539 Cod civil, „creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligaţiei principale, cât şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligaţiei”.

Având în vedere considerente expuse şi dispoziţiile legale enunţate, precum şi art.II din contractul de vânzare-cumpărare invocat de reclamanta, instanţa va admite cererea formulată de reclamantă şi va dispune obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 24 704,93 lei, reprezentând contravaloare penalităţi.

În temeiul art.453 alin.1 C.p.c., va obliga pe pârât să achite reclamantei suma de 1340 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces, constând în taxă judiciară de timbru(fila 63).

Domenii speta

Spete similare