Anulare decizie de angajare a răspunderii solidare

Conţinut speţă

Domiciliul fiscal este definit de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, care statuează faptul că În cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înţelege:

a)pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu […].

Legea stabileşte în mod concret procedura de urmat în cazul în care contribuabilul îşi schimbă domiciliul fiscal, conform alin. (31) şi urm. ale art. 31 din O.G. nr. 92/2003, rep.

Această procedură, reţine instanţa, nu a fost urmată de reclamantă, care deşi susţine că locuieşte în străinătate, respectiv în Statele Unite ale Americii, nu a făcut dovada demersurilor întreprinse pentru a aduce la cunoştinţă organului fiscal acest aspect.

Într-o atare ipoteză, reţine instanţa, organul fiscal în mod legal a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal iniţial prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la domiciliul fiscal din România al reclamantei, iar apoi conform dispoziţiilor art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, rep.

Reţinând astfel legalitatea comunicării deciziei  privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei şi având în vedere data  depunerii contestaţiei reglementată de art. 205 alin. (1) C.proc.fiscală instanţa constată că în mod legal pârâta a respins-o ca nedepusă în termen.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR

Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

Dosar nr. ……………

SENTINŢA Nr. 1454/CA/2016

Şedinţa publică din data de 07 iulie 2016 

Completul constituit din:

Preşedinte: ……………

Grefier: ……………

Pe rol judecarea litigiului contencios administrativ formulat de reclamanta MA,  în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE B,  având ca obiect anulare act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cele de mai sus, precum şi faptul că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 23.06.2016, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, dată la care s-a amânat pronunţarea pentru datele de 30.06.2016, respectiv 07.07.2016.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra litigiului contencios administrativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 10.03.2016, sub nr. de dosar ………/111/2016, reclamanta MA în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE B, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. XXX/07.10.2014, emisă de pârâtă, prin care a fost angajată răspunderea sa solidară în temeiul prevederilor art. 27 alin. (2) lit. b şi d din O.G. nr. 92/2003, ca fiind nelegală şi netemeinică, cu cheltuieli de judecată.

În fapt se arată că este stabilită în Statele Unite ale Americii şi că în mod cu totul ocazional a aflat despre faptul că îi sunt poprite conturile deţinute în ţară. Arată reclamanta că la data de 29.12.2015, în urma demersurilor întreprinse, i s-a comunicat Decizia nr. XXX/07.10.2014 prin care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare, având în vedere calitatea sa de administrator al S.C. S S.R.L., în perioada 25.06.2009 – 01.08.2012, în condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. b şi d din O.G. nr. 92/2003.

Consideră reclamanta că decizia contestată este nelegală şi netemeinică.

Astfel, arată că nu organele fiscale sunt cele abilitate în vederea declarării insolvabilităţii unei persoane juridice, fiind aplicabile dispoziţiile art. 177 C.proc.fiscală, în ceea ce priveşte modalitatea legală de deschidere şi de declarare a stării de insolvenţă, ceea ce nu se poate realiza, în opinia reclamantei, decât parcurgând procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 a insolvenţei. Precizează reclamanta că neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art. 27 C.proc.fiscală denotă caracterul netemeinic şi nelegal al Deciziei nr. XXX/25.07.2014.

Totodată, reclamanta invocă lipsa unui raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, în condiţiile în care nu s-a demonstrat intenţia administratorului de a ascunde bunurile şi veniturile realizate. Totodată, reclamanta precizează că răspunderea fiscală a societăţii S S.R.L. este antrenată exclusiv pentru presupuse neregularităţi ale partenerilor săi, faţă de care societatea este un terţ.

De asemenea, reclamanta invocă nerespectarea de către pârâtă a unei componente a dreptului la apărare, respectiv obligaţia autorităţii fiscale de a motiva deciziile de atragere a răspunderii solidare. În susţinerea acestei apărări, reclamanta a invocat atât jurisprudenţa instanţei supreme, cât şi pe cea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Un alt argument invocat de reclamantă este cel privind nedovedirea în mod concret a aplicabilităţii în speţă a prevederilor art. 27 alin. (2) lit. b şi d C.proc.fiscală, de către pârâtă. Astfel, arată reclamanta, condiţia esenţială pentru angajarea răspunderii solidare a asociaţilor şi administratorilor este ca aceştia să fi provocat cu rea-credinţă insolvabilitatea debitorului, sau să fi determinat cu rea-credinţă nedeclararea/neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

Însă, arată reclamanta, reaua-credinţă trebuie dovedită, aceasta trebuind să existe la momentul la care obligaţiile trebuiau declarate şi plătite.

Pentru aceste considerente a solicitat reclamanta admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004, ale Codului de Procedură fiscală, ale Legii nr. 85/2006.

În probaţiune reclamanta a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 13.04.2016 reclamanta a depus la dosar precizare de acţiune (filele 47-48), prin care a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa instanţa să dispună şi anularea Deciziei nr. YYY/28.03.2016, prin care intimata a respins contestaţia depusă cu privire la Decizia nr. XXX/07.10.2014, emisă de pârâtă, de atragere a răspunderii solidare a reclamantei.

Reiterează reclamanta aspectele privind rezidenţa sa în Statele Unite ale Americii, precizând totodată că la data de 29.12.2015 i s-a comunicat Decizia nr. XXX/07.10.2014 prin care s-a dispus antrenarea răspunderii sale solidare.

În drept au fost invocate prevederile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, ale art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În probaţiune reclamanta a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare şi nu a formulat cereri de probaţiune.

Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia nr. XXX/07.10.2014, emisă de pârâtă, s-a stabilit răspunderea solidară a reclamantei MA, în calitate de administrator al S.C. S S.R.L., pentru obligaţiile fiscale restante în cuantum de 117222 lei ale societăţii menţionate.

Instanţa reţine, analizând probaţiunea administrată în cauză, că reclamantei i s-a comunicat iniţial Decizia nr. XXX/07.10.2014 privind antrenarea răspunderii sale solidare, la data de 14.10.2014, conform scrisorii recomandate cu confirmare de primire depusă în probaţiune tocmai de reclamantă, la adresa din Sălard nr. 57, jud. Bihor, adresa de domiciliu a reclamantei, comunicată organelor fiscale.

În condiţiile în care procedura de comunicare a actului administrativ nu a putut fi realizată prin această modalitate, pârâta a procedat ulterior, la data de 30.10.2014, la publicarea actului administrativ fiscal contestat pe portalul instituţiei, conform prevederilor art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, rep. – act normativ aplicabil în speţă raportat la data emiterii actelor administrative contestate.

Instanţa reţine că modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal de către reclamantă a respectat prevederile legale precitate, iar reclamanta este cea care a şi depus în probaţiune înscrisurile care atestă comunicarea actului administrativ fiscal contestat cu reclamanta, la domiciliul indicat al acesteia.

Susţinerile reclamantei în sensul că locuieşte în Statele Unite ale Americii, deşi reale, nu sunt de natură a invalida modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal contestat, de către pârâtă.

Astfel, instanţa reţine că domiciliul fiscal este definit de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, care statuează faptul că În cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înţelege:

b)pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu […].

De asemenea, instanţa reţine că legea stabileşte în mod concret procedura de urmat în cazul în care contribuabilul îşi schimbă domiciliul fiscal, conform alin. (31) şi urm. ale art. 31 din O.G. nr. 92/2003, rep.

Această procedură, reţine instanţa, nu a fost urmată de reclamantă, care deşi susţine că locuieşte în străinătate, respectiv în Statele Unite ale Americii, nu a făcut dovada demersurilor întreprinse pentru a aduce la cunoştinţă organului fiscal acest aspect.

Într-o atare ipoteză, reţine instanţa, organul fiscal în mod legal a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal iniţial prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la domiciliul fiscal din România al reclamantei, iar apoi conform dispoziţiilor art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, rep.

Instanţa mai reţine că, în conformitate cu prevederile art. 205 alin. (1) C.proc.fiscală, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii […].

În ceea ce priveşte termenul în care poate fi formulată contestaţia reglementată de art. 205 alin. (1) C.proc.fiscală, acesta este de 30 de zile, termen care începe să curgă de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.

Reţinând astfel legalitatea comunicării Deciziei nr. XXX/07.10.2014 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei, instanţa va constata, subsecvent, legalitatea Deciziei nr. YYY/28.03.2016, emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen contestaţia formulată de reclamanta MA împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. XXX/07.10.2014. Astfel, termenul procedural de 30 de zile reglementat de art. 207 alin. (1) C.proc.fiscală a început să curgă la data de 31.10.2014, împlinindu-se la data de 02.12.2014. Or, reclamanta a depus contestaţia reglementată de art. 205 alin. (1) C.proc.fiscală la data de 29.12.2015, la mai mult de un an de la data expirării termenului de formulare a contestaţiei administrative.

În aceste condiţii, instanţa reţine că în mod legal a procedat organul administrativ fiscal la emiterea Deciziei nr. YYY/28.03.2016, prin care intimata a respins ca nedepusă în termen contestaţia depusă cu privire la Decizia nr. XXX/07.10.2014.

În aceste condiţii, instanţa va constata imposibilitatea de a se pronunţa pe fond asupra Deciziei nr. XXX/07.10.2014 de angajare a răspunderii solidare a reclamantei, având în vedere nerespectarea termenului de depunere a contestaţiei administrative, reglementată de art. 205 şi urm. C.proc.fiscală, de către reclamantă.

Pentru considerentele de fapt și de drept prezentate, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 205 şi urm. din O.G. nr. 92/2003, instanţa va respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată.

Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta MA,  în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA, prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE B.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Calea de atac se depune la Tribunalul Bihor şi se judecă de Curtea de Apel Oradea.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 07.07.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare